Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 225/
Ședința publică din data de 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de părțile vătămate, și împotriva deciziei penale nr. 285/2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 1046/2007 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosarul nr. 6120/2005 - număr nou -).
La apelul nominal au răspuns: intimatul inculpat asistat de avocații și A, apărători aleși, lipsă fiind recurentele părți vătămate, și, intimații inculpați și reprezentați de avocații și A, apărători aleși, lipsă fiind și intimații și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar s-a depus contestație formulată de avocat împotriva încheierii de ședință din data de 19.03.2008 prin care solicită ridicarea amenzii motivat de faptul că delegația de la dosar poartă mențiunea "pentru redactare" și nu pentru reprezentare în fața Curții de Apel a recurentelor părți vătămate, după care:
Curtea, pune în discuție cererea formulată de avocat prin contestația depusă la dosar, de ridicare a sancțiunii cu amenda aplicată la termenul anterior.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a contestației.
Apărătorii intimaților inculpați având pe rând cuvântul sunt de acord cu ridicarea amenzii aplicate anterior avocatei, contestația fiind întemeiată.
Curtea, constată că cererea de ridicare a amenzii formulată de avocat prin contestația depusă la dosar este întemeiază, întrucât din verificarea actelor de la dosar rezultă că apărătorul a fost mandatat pentru a redactat motivele de recurs, nu și pentru a reprezenta pe recurentele părți vătămate în instanță;
Pentru acest motiv Curtea dispune ridicarea amenzii de 2000 lei aplicată prin încheierea din data de 19.03.2008 și exonerează pe avocat de plata amenzii.
La întrebarea instanței, intimatul inculpat susține că nu dorește să de-a declarație în cauză.
Avocat susține că intimații inculpați și nu sunt prezenți în instanță și nu intenționează că de-a declarații în cauză.
În ceea ce privește recursul de față, are de invocat două excepții și solicită a se trece la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul 1 Cod procedură penală se acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, apărător ales al intimaților inculpați invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de avocat pentru părțile vătămate și.
Solicită a se constata că la fila 3 din dosarul de recurs se află declarația de recurs formulată în numele celor trei părți vătămate semnată de aceasta la data de 24.08.2007.
Totodată, solicită a se constata că la fila 32 din dosarul de apel se găsește delegația de reprezentare a părții vătămate a aceleiași avocate.
Invocă prevederile art. 362 alineatul 2 în referire la art. 3852Cod procedură penală în sensul că avocat nu avea posibilitatea de a putea să declare o cale de atac cu privire la o persoană pe care nu a reprezentat-
Solicită a se constata că singura parte din proces pentru care a r fi putut să declarare recurs este partea vătămată. Celelalte două părți vătămate nu au fost asistate de către avocat la instanța de apel și nu există împuternicire avocațială care să ateste faptul că ar fi încheiat vreun contract juridic cu aceste părți vătămate și că a fost mandatată să formuleze recurs în cauză.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că recursurile declarate de avocat în numele părților vătămate și sunt inadmisibile.
Referitor la recursul declarat de partea vătămată invocă excepția tardivității motivării acestui recurs, raportat la prevederile art. 3859alineatul 2 Cod procedură penală. Primul termen de judecată în cauză a fost la data de 26.11.2007 când a solicitat termen pentru a-și angaja avocat și s-a acordat termen la data de 12.12.2007. Motivele de recurs au fost depuse la dosar la data de 10.12.2007, motiv pentru care, consideră că nu sunt respectate cele 5 zile prevăzute de lege pentru motivarea recursului.
Solicită a se constata tardivitatea motivării recursului pentru partea vătămată, situație în care, instanța nu poate lua în considerare decât motivele ce pot fi avute în vedere din oficiu, prevăzute de art. 3859alineatul 3 Cod procedură penală.
Ținând seama de calitatea procesuală a lui în cauză, consideră că singurul motiv de recurs ce ar putea fi luat în considerare din oficiu este cel prevăzut de art. 39510pct. 10 Cod procedură penală, care se referă la faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului sau cu privire la unele probe adminJ. ori asupra unor cereri esențiale pentru părți în măsură să garanteze drepturile procesuale sau să influențeze soluția procesului.
Solicită a se constata că din motivele de recurs rezultă că au fost invocate patru motive de recurs prevăzute de art. 38510pct. 9, 10, 171și 18 Cod procedură penală.
Referitor la pct. 9 nu se poate lua în discuție din oficiu, motivul invocat la pct. 10 nu a fost motivat recursul din perspectiva acestuia recurs, nu s-a invocat vreo cerere sau vreo probă esențială pentru soluționarea cauzei, cu privire la care instanța nu s-ar fi pronunțat.
În ceea ce privește pct. 171Cod procedură penală este abrogat iar pct. 18 nu poate fi luat în considerare din oficiu, întrucât acesta poate fi luat în considerare numai când a influențat hotărârea în defavoarea inculpatului, or partea are calitatea de parte vătămată.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursurile formulate în cauză, ca inadmisibile pentru părțile vătămate și, să se constate că motivele de recurs pentru partea vătămată sunt depuse tardiv și că din perspectiva motivului de recurs prev. de pct. 10, recursul nu a fost motivat în nici un fel, și nu rezultă că instanța, din redactarea hotărârilor și actelor de la dosar, nu s-ar fi pronunțat asupra vreunor probe sau cereri esențiale formulate de către această parte vătămată la instanța de apel.
De asemenea, solicită a se constata că la fila 2 din hotărârea de apel, rezultă că atunci când i s-a dat cuvântul apelantului acesta a susținut că hotărârea primei instanțe este bună și contractul încheiat este un fals.
Ținând seama de poziția părții vătămate care consideră în apel că hotărârea primei instanțe este bună, lasă la aprecierea instanței asupra recursului de față.
Avocat, apărătorul ales al intimaților inculpați este de acord cu excepțiile invocate de celălalt apărător al inculpaților și le însușește.
Solicită a se constata că delegația avocatei a fost depusă la dosar la circa trei luni de zile de la data declarării recursului.
Pe fond, solicită a se constata că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3859Cod procedură penală și că motivele invocate sunt mai degrabă simple apărări de circumstanță prin care se încearcă a se pune sub semnul ambiguității o serie de chestiuni asupra cărora instanța de apel a tranșat într-o manieră care nu lasă loc la nici o suspiciune.
Susține că dacă ar fi să se adauge ceva în plus în legătură cu o problemă care pare să fie extrem de sensibilă pentru recurenți este maniera în care instanța de judecată a soluționat cererea de recuzare a completului.
Contrar celor afirmate în cuprinsul recursului, reprezentantul recurenților a ales din să-și motiveze cererea de recuzare pe cale orală și nu a solicitat un termen pentru a formula aceste motive în scris, sens în care invocă cele consemnate în încheierea de ședință din aceea dată. S-a solicitat termen pentru depunerea unor înscrisuri pe care instanța de judecată nu le-a considerat utile și le-a respins, condiții în care s-a formulat și cererea de recuzare.
În ceea ce privește maniera procedurală în care s-a formulat această cerere de recuzare, contravine în mod flagrant dispozițiilor art. 52 Cod procedură penală, în sensul că cererea de recuzare trebuie să fie formulată expres pentru fiecare persoană, arătându-se și cazul de incompatibilitate în care se găsește, lucru care nu s-a întâmplat.
În acest sens, depune la dosar o decizie de speță de la Inalta C de Casație și Justiție, pentru a fi avută în vedere la pronunțare.
Supune în atenția Curții o problemă pe care o consideră foarte sensibilă, în sensul că infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune inclusă în cadrul infracțiunilor contra patrimoniului, or pentru asemenea infracțiuni un element important o reprezintă condiția existenței și dovedirii unui prejudiciu. Din materialul probator aflat la dosar rezultă că cele trei părți vătămate au încheiat cu inculpatul diferite contracte de vânzare cumpărare la notarul public pentru diferite imobile, pentru care, părțile vătămate și-au primit prețul în întregime, sens în care invocă răspunsurile părților vătămate la interogatorii.
Pentru aceste motive nu se poate reține că ar fi îndeplinită condiția existenței prejudiciului.
Totodată, solicită a se constata că apelul nu a fost motivat în scris sau oral și pe fondul cauzei nu a fost susținut, apărătoarea apelanților refuzând să pună concluzii pe fondul cauzei.
Consideră că decizia de apel este legală și temeinică și solicită a fi menținută ca atare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul sub aspectul primei excepții invocate privind inadmisibilității recursurilor declarate de părțile vătămate și, consideră că aceasta este fondată, în măsura în care cele două părți vătămate nu au fost asistate de avocatul care a declarat recurs cu ocazia soluționării cauzei în apel; solicită a se aprecia dacă apărătorul părților vătămate avea posibilitatea să declare recurs și pentru celelalte părți pe care nu le-a asistat în apel.
În ceea ce privește excepția invocată în raport cu recursul declarat și nemotivat în termen de către partea vătămată prin apărător, pune concluzii de respingere ca nefondată a acestei excepții în condițiile în care la primul termen s-a solicitat amânarea cauzei, la cererea de pregătire a apărării, iar în accepțiunea legii penale prin prim termen se înțelege că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se trece la judecată; un asemenea termen a fost cel din data de 12 decembrie iar în raport cu acesta, motivele de recurs au fost formulate anterior termenului de judecată.
Consideră că în cauză nu s-a produs vreo vătămare procesuală intimaților inculpați prin nerespectarea termenului de 5 zile, așa încât, recursul nu este inadmisibil raportat la cazurile de casare invocate.
Analizând motivarea recursului apreciază că singurul caz care are suport în motivare este cel prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și pe fondul cauzei consideră că raportat la motivele de recurs se impune respingerea recursului ca nefondat.
Consideră că în mod corect instanța a apreciat că în raport cu împrejurările concrete în care s-a realizat întocmirea contractului de vânzare cumpărare nu a existat sau nu există nici o probă care să dovedească faptul că în concret a existat o intenție de inducere în eroare sau o atitudine sau o activitate concretă a inculpatului care să poată fi interpretată ca fiind în acest sens.
Consideră că temeiul juridic al soluției dispuse de instanța de apel este unul corect.
Avocat solicitând cuvântul în replică a susținut că în ceea ce privește tardivitatea motivării și luând în considerare al doilea termen, acceptând ideea că se interpretează în mod extensiv această prevedere a primului termen de judecată, solicită a se constata că al doilea termen a fost 12 decembrie iar motivele au fost depuse la data de 10 decembrie, conform rezoluției de primire, iar sancțiunea este prevăzută în mod expres de text, alineatul 21, nu pot fi luate în considerare decât motivele din oficiu.
Conform prevederilor art. 385 indice 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimatului inculpat care solicită a fi avute în vedere concluziile apărătorilor aleși.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penala nr. 1046/1414.05.2006 pronunțată de Judecătoria Focsani in dosarul penal nr- in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala cu referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, au fost achitați inculpații -, și, pentru săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și al. 3 Cod penal. A fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 581/II/2/2005, 549/II/2/2005 și nr. 623/II/2/2005, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vranceaa respins plângerile formulate de petenții, și, ca neîntemeiate. În motivarea ordonanțelor respective s-au folosit aceleași argumente cu mențiunea pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 Cod penal că:"existența unor convenții, a căror clauze sunt nelegale, dar sunt acceptate de părți, fapta respectivă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune".
Împotriva acestor ordonanțe, în baza art. 278/1 al. 1 Cod procedură penală părțile în cauză au formulat plângere la Judecătoria Focșani unde s-a înregistrat sub nr. 6120/2005.
Prin încheierea din 09.12.2005, dosarul nr. 6120/2005 plângerile formulate de, și, au fost admise, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr.1161/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vranceaa fost desființată, cauza a fost reținută spre judecată fixându-se termen la 20 ianuarie 2006.
La termenul din 14.04.2006 s-a constatat că s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații -, și, privind infracțiunea prev. de art. 215 Cod penal, și în consecință s-a dispus înaintarea dosarului la arhivă, pentru repartizarea aleatorie pe calculator cu citarea părților.
S-a apreciat de instanță, ca probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, motiv pentru care s-a procedat la repartizarea aleatorie, cu citarea părților.
Incepând cu termenul din 22.05.2006, judecarea cauzei s-a efectuat de un complet legal constituit, procedându-se la cercetarea judecătorească unde s-au audiat părțile vătămate, inculpații, martorii, depunându-se totodată si înscrisuri.
Din ansamblul probator administrat aflat la dosarul cauzei ( material probator efectuat si pe parcursul urmăririi penale, cercetare judecătoreasca ) s-au reținut ca situație de fapt următoarele:
Inculpatul și-a dat numărul de telefon la rubrica:" publicitate" din ziarele locale ce apa în județul V, cu oferta de împrumuturi cu garanții mobiliare și imobiliare.
În general, împrumutul se acordă cu o dobândă de 25% lunar plus garanțiile ce constau de regulă în încheierea de acte vînzare - cumpărare asupra imobilelor persoanelor care beneficiau de împrumut, cu o clauză ( neinserată însă în nici un contract de vânzare-cumpărare, ci stabilită verbal între părți) ce prevedea faptul că în momentul în care i se vor restitui sumele împrumutate, le va revinde imobilele în aceleași condiții.
În asemenea condiții soții și G, în ziua de 14.12.2002 au împrumutat de la suma de 1000 euro. Cu acest prilej părțile au întocmit o "chitanță" sub semnătură privată prin care si G menționau că vând imobilul din comuna Sării cu suma de 4000 euro, suma care includea împrumutul de 1000 euro plus dobânda de 8 luni.
La scurt timp, părțile au căzut de acord să încheie actul de vânzare cumpărare la Biroul Notarului Public -, act care le-a fost citit părților de notar și nu a fost contestat.
Cu acest prilej, a mai împrumutat încă 200 euro soților iar pentru garantarea acestuia, l-au împuternicit prin procură pe să vândă o brutarie aflată în construcție.
La data de 05.05.2003, a vîndut ambele imobile numitei, actele fiind întocmite la Biroul Notarului Public din orașul
În luna noiembrie 2002, i-a solicitat inculpatului un împrumut în sumă de 2000 euro, oferind drept garanție locuința pe care o deținea în proprietate cu, încheind în acest sens un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.
Ulterior, a chemat în judecată pe, care a recunoscut înțelegerea anume ca împreună cu mama sa au vândut imobilul cu suma de 4000 euro din care el a primit suma de 1500 euro, iar mama sa 2500 euro.
Prin decizia civilă nr. 763/A/13.05.2004 a Curții de Apel Galațis -a admis acțiunea consfințind vânzarea intervenită între părți.
În luna iulie 2003, i-a cerut lui un împrumut în sumă de 3000 euro, garantând cu imobilul din comuna Reghiu, județul
Întrucât, nu a restituit în termen suma împrumutată, a solicitat scoaterea la licitație a imobilului, pe care și l-a adjudecat.
În luna octombrie 2003, soții și au solicitat inculpatului un împrumut de 3000 euro primind suma de 1800 euro, rambursabilă în 6 luni.
Pentru împrumutul acordat, soții, au acceptat încheierea unui contract de vînzare - cumpărare, pentru un imobil din municipiul Adjud urmând să-l recupereze după achitarea sumei împrumutate.
Întrucât nu au restituit suma la timp, la 24.11.2003 a cerut evacuarea foștilor proprietari, acțiune ce a fost admisă și rămasă definitivă.
În raport de situația de fapt stabilită, nu se poate reține în sarcina inculpaților, și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 Cod penal.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenție este necesară desfășurarea unei activități de inducere în eroare sau menținere în eroare a persoanei vătămate, prin manopere frauduloase, fără de care nu s-ar fi încheiat contractul.
Ori, în situația dată, între părțile vătămate pe de o parte și inculpați pe de altă parte a intervenit o înțelegere privind acordarea unui împrumut cu dobânda peste limita legală, dar acest fapt a fost acceptat de părți, deci, nu au fost induși în eroare pentru încheierea contractului.
Din nici un mijloc de probă nu a reieșit care a fost manopera frauduloasă folosită pentru determinarea părților vătămate să încheie contracte autentice. În această situație nu sunt realizate condițiile de existență a infracțiunii reclamate. Faptul că s-a acordat un împrumut în afara condițiilor prevăzute de lege, nu este o manoperă frauduloasă, în sensul disp. art. 215 Cod penal.
Încheierea unor convenții a căror clauze sunt nelegale, dar sunt acceptate de părți, de asemenea nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, care cere așa cum s-a arătat, inducerea în eroare a uneia dintre părțile contractante.
Clauza nelegală (dobânda peste limita legală) poate fi constatată de către o instanță civilă și nu pe calea unei acțiuni penale.
Impotriva sentinței au formulat apel în termen inculpatii:, precum si părtile vatamate, si, criticand solutia pronuntata ca netemeinica si nelegala.
Critica apelantilor-inculpati vizeaza în esenta nelegalitatea si netemeinicirea hotararii sub aspectul temeiului achitarii, in opinia acestora fiind cel prevazut la art. 10 lit. a Cod Procedura Penala cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a Cod Procedura Penala.
Apelantii-parti vatamate, solicita reformarea sentintei pronuntate cat si a incheierii din 14.04.2006 prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cod Penal cu aplicare art. 41 al. 2 Cod Penal intrucat sunt nelegale si netemeinice.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate de apelanti cat si din oficiu conform art. 371 al. 2 Cod Procedura Penala, Tribunalul a constat următoarele:
Partile vatamate, si au formulat plangeri atata la Parchetul de pe langa Judecatoria Focsani cat si Politie impotriva inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 Cod Penal, aratand ca avand nevoie de bani pentru rezolvarea unor probleme personale, au imprumutat de la acestia din urma sume de bani pe care le garantau cu bunuri mobile si imobile ce urmau sa fie restituite cu prilejul achitarii debitelor.
Urmare a sesizarilor formulate, prin rezolutiile Parchetului de pe langa Tribunalul Vrancea nr. 581/II/2/2005, 549/II/2/2005 si nr. 623/II/2/2005 s-a dispus respingerea plângerilor ca neîntemeiate, argumentele avute in vedere de organul de cercetare penala motivate pe împrejurări de fapt si de drept. Astfel, s-a concluzionat în esență ca in ceea ce privește existenta infracțiunii de înșelăciune prin modalitatea descrisa de părțile vătămate din punct de vedere probatoriu dar si faptic nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Se arata ca in raport de conținutul infracțiunii "existenta unor convenții a căror clauze sunt nelegale, dar care sunt acceptate de părți, fapta nu poate fi încadrată din punct de vedere subiectiv în disp. art. 215 Cod Penal".
Împotriva acestor soluții adoptate de procurori, părțile au formulat plângere la Judecătoria Focșani, cauza fiind înregistrata sub nr. 6120/2005.
Prin încheierea din 9.12.2005 pronunțată in dosar nr. 6120/2005 instanța, urmare a analizei lucrărilor si materialului din dosarul cauzei a apreciat ca sunt probe suficiente in cauza motiv pentru care a admis plângerile formulate dispunând in conformitate cu art. 2781al. 8 lit. c Cod Procedura Penala.
Investirea instanței a cărei hotărâre este supusa controlului de fata, s-a efectuat prin încheierea din 14.04.2006, moment in care s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale fata de învinuiți.
Ulterior cauza a fost repartizata in sistem aleatoriu conform dispozițiilor procedurale.
Aceasta analiza a fost efectuat pentru a lamuri din punct de vedere procedural aspecte ce formează obiectul apelului declarat de părțile vătămate în ceea ce privește actele procedurale contestate ( si care nu au fost reținute in apel ca fiind fondate ).
In lumina acestor considerente, instanța de fond a analizat si a apreciat corect ca din punct de vedere procedural nu au fost încălcate norme de procedura ce atrag nulități absolute din punct de vedere al modului de sesizare.
Referitor la situația de fapt reținută, Tribunalul a constat ca prima instanța a procedat in mod corect la o analiza a faptelor si împrejurarilor reclamate de părțile vatamate, retinand aspecte legate de contextul incheierii actelor cat si elemente de natura subiectiva, respectiv intentia urmarita de acestia cu prilejul încheierii chitantelor, respectiv a actelor civile oficiale.
S-a apreciat că în mod corect s-a stabilit ca pentru existenta infractiunii de inselaciune in conventie, este necesara desfasurarea unor activitati de inducere sau mentinere in eroare a persoanei vatamate prin manopere frauduloase, fara de care nu s-ar fi incheiat contractul.
In raport de probele adminJ. in cauza ( acte, depozitii martori, coroborate cu depozitiile partilor ) nu a rezultat elementul subiectiv de inducere in eroare cu atat mai mult manopera frauduloasa uzitata pentru determinarea partilor vatamate sa incheie contracte autentice.
De altfel intelegerile intre parti privind efectuarea imprumuturilor si garantarea acestora, initial erau efectuate si consemnate in inscrisuri sub semnatura privata ulterior convenind sa procedeze la incheierea unor acte oficiale la un organ de autoritate.
In aceste conditii, partile vatamate, soții si G au convenit cu inculpatul sa efectueze o tranzactie, definitivata uletior la notariat - Biroul Notarului Public, situatie ce a fost cunoscuta si necontestată.
In ceea ce priveste pe partea vatamata, inscrisul sub semnatura privata incheiat de parte a fost ulterior perfectat in conditiile legii, situatie lamurita prin decizia civila nr. 763/A/13.05.2004 a Curtii de Apel
efectuate si catre partile vatamate, si (soti) au fost realizate in condiții si împrejurari similare, de retinut fiind faptul ca actele încheiate au fost de la început autentificate, natura lor fiind diferita ( tranzacții de împrumut, contract de vânzare-cumparare ). Astfel intre partea vatamata si inculpatul au fost incheiate doua tranzacții. Prima avand ca obiect un împrumut si garantat imobiliar prin contract nr. 3643/28.07.2003 asociati și, fila 55 dosar urmarire penala vol. II, fila 192 dosar urmarire penala).
A doua tranzacție a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea unui imobil cu destinatia casei de locuit disco-bar, inițial proprietatea numitului. Tranzactia a facut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la. sub nr. 1837/07.10.2003.
Fără a intra in analiza actelor civile încheiate intre părți si care exced cadrului legal de fata, Tribunalul a reținut ca in ceea ce privește elementul obiectiv "inducerea in eroare" care dă consistenta laturii obiective inclusiv conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune din întreg materialul probator administrat in cauza nu rezulta existenta sa. Declarațiile date pe propria răspundere de către părțile vătămate cu prilejul încheierii actelor in fata organelor de autoritate notariala creează prezumția legala a exprimării unei manifestări de voința neviciate, atâta timp cat nu s-a făcut dovada contrara a existentei unor împrejurări imputabile organului de autoritate ceea ce in speța de fata nu exista.
Referitor la faptele reclamate de soții si, pentru rațiuni exemplificate mai sus, având in vedere si materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale cat si in instanța, s-a apreciat că nu rezulta ca fata de aceștia s-au exercitat manopere de menținere sau inducere în eroare cu prilejul încheierii, executării contractelor.
S-a reținut că între părți, la data de 31.10.2003 s-a încheiat contractul de vînzare - cumpărare autentificat la. sub nr. 2021/31.10.2003 având ca obiect vînzare imobilului situat în Adjudu, județul
Întrucât vînzătorii nu și-au respectat obligația predării imobilului, inculpatul - a formulat o cerere de evacuare la Judecătoria Adjud și care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1086/27.11.2003.
Această sentință de evacuare a fost pusă în executare, ulterior inculpatul înstrăinând imobilul unei alte persoane (respectiv, conf. actului aflat la dosarul cauzei).
Cu privire la tranzacția inițială și care a făcut obiectul cercetării de față, în cauză aceste părți vătămate au prezentat organelor de cercetare penală și o înregistrare audio în raport de care s-a dispus efectuarea unei expertize audio.
În vederea administrării probelor solicitate în cauză organul de cercetare penală, la data de 11.10.2004 a înaintat propunerea de autorizare a înregistrării vocii învinuitului -.
Prin încheierea pronunțată la data de 11.10.2004 în dosarul nr. 001/2004 a Judecătoriei Focșanis -a respins cererea de autorizare a înregistrării pe bandă magnetică a vocii inculpatului în scopul folosirii sale ca mijloc de comparație în cadrul expertizei-auto.
Prin urmare, în cauză nefiind alte elemente de probatorii, s-a apreciat că nu poate fi reținută existența în cauză a infracțiunii cu care a fost investită instanța în condițiile art. 2781al. 8 pct. c Cod procedura penală.
Simpla afirmație că învinuitul i-a convins pe vătămați - soții să încheie un contract de înstrăinare pentru un imobil, cu promisiunea să-l restituie prin revânzare, după achitarea sumei, nu este în măsură să stabilească vinovăția acestuia atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unui mijloc fraudulos la momentul încheierii, menținerii contractului.
Nu este de înlăturat împrejurarea că părțile vătămate au acceptat de buna voie condițiile de încheiere a tranzacțiilor impuse de învinuit, condiții asupra cărora au fost verificați cu prilejul încheierii actelor autentice.
Procedeul folosit de făptuitor, de a împrumuta sume de bani, împrumuturi ce sunt garantate în condițiile legii civile și încheiate în formă autentică la notariat, nu poate constitui un mijloc fraudulos în lipsa altor elemente faptice, care să configureze gradul de credibilitate al acțiunii infracționale. În speță, făptuitorul nu a uzat de înscrisuri false sau calități care să-i asigure succesul în activitatea de inducere în eroare a subiecților - părți vătămate.
Față de aceste considerente, Tribunalul Vrancea prin decizia penală nr. 285/2007 a admis apelul declarat de inculpatul și și în rejudecare a schimbat temeiul juridic al achitării din art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod penal.
A respins ca nefondate apelurile părților vătămate, și.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs în termen legal părțile vătămate, și.
Recurenții și apreciază hotărârea Tribunalului Vrancea ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
a) Cererea de recuzare a completului de judecată a fost soluționată în mod părtinitor și nelegal deoarece nu s-a permis părților vătămate să formuleze cererea în scris și să depună acte la dosar.
b) Apelanții au fost apărați de un avocat care are rude la instanța ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Galați, caz în care îl face incompatibil să asiste părțile în procesele Tribunalului Vrancea, instanță subordonată Curții de Apel Galați.
c) Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a diuspus achitarea inculpaților instanța de apel făcând o confuzie între latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, din probele adminJ. rezultând cu claritate că inculpații au urmărit inducerea în eroare a părților vătămate cu ocazia încheierii și derulării contractelor de vânzare cumpărare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege Curtea reține următoarele:
În cauză au fost formulate trei cazuri de recurs ale părților vătămate, respectiv, și, recursuri formulate de apărătorul ales, avocat.
Se constată faptul că avocat, în apel, a avut delegație de reprezentare dar pentru o parte vătămată, respectiv.
Deci, în condițiile în care, avocatul nu a avut contract de asistență juridică pentru reprezentarea în apel, și celelalte părți vătămate, în condițiile în care acestea nu au declarat recurs, apărătorul niciuneia din părțile vătămate nu putea, deoarece nu avea mandatul de reprezentare, să declare recurs și în numele celorlalte părți vătămate.
În consecință, recursurile declarate de avocat în numele părților vătămate și vor fi respinse ca inadmisibile.
Pe fondul motivelor de recurs:
A) Referitor la modalitatea de soluționare a cererii de recuzare:
În apel cauza a fost repartizată spre soluționare completului de judecată format din judecătorii și, având primul termen de judecată la 29.06.2007.
Avocatul ales al părții vătămate, avocat a solicitat la termenul de judecată din 24.08.2007, recuzarea completului de judecată, după ce acesta a respins ca neutile cauzei probele solicitate de partea vătămată, fără îndeplini condiția prev. de art. 51 al. 2 Cod penal, respectiv cu ară area pentru fiecare judecător, membru al completului de judecată a cazului de incompatibilitate.
În acest context, urmează a se constata că partea vătămată și apărătorul acesteia, de la primul termen de judecată, aveau posibilitatea să solicite de recuzare a completului, dacă ar fi cunoscut de existența unui caz de incompatibilitate prev. de art. 47 - 48 Cod procedură penală.
Recuzarea a fost soluționată, însă după ce instanța a respins ca neutilă cauzei proba cu acte solicitată de partea vătămată.
Respingerea unei probe, nu este motiv de recuzare și pe cale de consecință, în condițiile în care partea vătămată prin apărător nu arătat în scris sau oral motivul de recuzare pentru fiecare membru al completului, în mod judicios s-a respins ca inadmisibilă această cerere.
Referitor la apărătorul ales al inculpatului:
Faptul că apărătorul ales al acestuia are rude printre magistrații Curții de Apel Galați, nu poate constitui un motiv de recurs, acesta putând eventual fi obiectul unei cereri de strămutare, cerere a fost solicitată în recurs, dar respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fondul cauzei:
În mod judicios, instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului a dispus achitarea inculpatului în bata art. 10 lit. a Cod procedură penală deoarece:
Conform art. 215 pct. 3 Cod procedură penală inducerea sau menținerea în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârșit în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții.
În speță, părțile vătămate au cunoscut de la început condițiile în care inculpatul urma să le de-a împrumutul, respectiv cu dobândă și cu garanții imobiliare.
Părțile vătămate au dat declarații pe propria răspundere cu prilejul încheierii actelor, în fața notarului, ceea ce creează prezumția legală a exprimării de voință neviciată, atâta timp cât nu s-a făcut dovada contrară.
Părțile vătămate au acceptat condiția impusă de inculpați de a garanta împrumuturile acordate prin acte de vânzare cumpărare a imobilelor.
Deci, de bună voie aceștia și-a înstrăinat propriile imobile știind foarte bine la ce riscuri se supun, respectiv că imobilul iese din proprietatea lor, pentru a obține împrumutul respectiv.
Față de aceste considerente, respectiv faptul că părțile vătămate de bună voie și în deplină cunoștință de cauză, au acceptat condițiile, nu înseamnă că acesta le-a indus în eroare cu prilejul încheierii contractelor de vânzare cumpărare a imobilelor.
Părțile vătămate puteau cenzura aceste condiții contractuale, le puteau accepta sau le puteau refuza, fiecare din părți asumându-și astfel riscul contractului încheiat.
Motivul invocat de recurs, că la suma acordată cu titlu de împrumut inculpații au trecut și dobânda aferentă ce urmau să o primească, nu poate constitui o probă că inculpații au urmărit inducerea în eroare a părților vătămate, deoarece:
- Inculpații au dat părților vătămate suma convenită ca împru8mut;
- Părțile vătămate au fost de acord cu dobânda solicitată, dobândă ce le-a fost adusă la cunoștință;
- Părțile vătămate au fost de acord cu solicitarea inculpaților de a garanta împrumutul în întregul său ( suma împrumutată plus dobânda aferentă ) cu acte de vânzare cumpărare de înstrăinare a imobilelor.
În concluzie, faptul că părțile vătămate au acceptat condițiile de acordare a împrumutului stabilite de către inculpați, condiții ce le-au fost aduse la cunoștință, vânzările - cumpărările de imobile făcându-se prin acte autentice, la semnarea cărora părțile vătămate și-au exprimat voința în mod liber, nu poate constitui pe latură obiectivă ca îndeplinind condițiile impuse de lege pentru existența infracțiunii de înșelăciune, neexistând în cauză elemente din care să rezulte că inculpații cu ocazia încheierii contractelor de vânzare cumpărare au urmărit inducerea în eroare a părților vătămate, acestea cunoscând condițiile în care pot obține împrumutul de la inculpați și fiind de acord cu aceste condiții.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și pe cale de consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de.
Văzând și prevederile art. 192 alineatul 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate depărțile civile( domiciliată în sat Colacu, comuna Sării, județul V), ( domiciliat în comuna Reghiu, județul V) și ca nefondat recursul declarat departea civilă( domiciliat în Focșani,- - 7, scara 4,. 76, județul V) împotriva deciziei penale nr. 285/2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr. 1046/2007 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosarul nr. 6120/2005 - număr nou -).
În baza dispozițiilor art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 30 lei către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi. 16.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. 06 Mai 2008
Tehn. 06 Mai 2008
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram, Marcian Marius
