Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.227/
Ședința publică din data de 06 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.1698 din data de 13 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.89 din data de 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.20-215, 290, 291, 293 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.04904/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
Se constată lipsa:
- intimatului parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că față de faptul că ne aflăm în faza de judecată a recursului și nu pot fi administrate probe în cauză, depune la dosar înscrisuri constând în declarații ale numiților, și.
Curtea, pune în discuție, admiterea ca probă în recurs a acestor înscrisuri, care sunt practic consemnate ca declarații extrajudiciare.
Procurorul, având cuvântul, solicită ca apărătorul ales al recurentului inculpat să precizeze care este teza probatorie.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că dorește să dovedească că săvârșirea faptei a avut loc sub imperiul unei constrângeri morale, inculpatul fiind amenințat de persoane pe care inițial a spus că nu le cunoaște identitatea, apoi a declarat că unul se numește, făcând verificări le-a aflat și celorlalți identitatea.
Se punea problema dacă minte sau spune adevărul.
Martorul nu a putut fi audiat cu toate că a fost prezent în sală, în declarația acestuia consemnându-se motivația că a fost amenințat la rândul său de persoane de etnie, la momentul intrării în sală.
Ulterior, s-a pus în discuție emiterea unui mandat de aducere pentru audierea acestui martor, iar cu ocazia executării mandatului, o vecină a arătat că martorul nu poate fi găsit întrucât nu locuiește la acea adresă de mulți ani.
Curtea, întreabă pe apărătorul ales al recurentului inculpat dacă a solicitat proba testimonială cu acești martori și în celelalte căi de atac.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul cu privire la acest aspect, precizează că proba testimonială a fost solicitată și s-a dispus citarea martorului, a fost prezent, însă instanța nu i-a putut consemna prezența întrucât fiind intimidat și amenințat, a plecat.
Proba a fost încuviințată la fond, dar nu a putut fi administrată.
În încheierea din data de 26 octombrie 2007, a fost propus martorul, la termenul din 27 decembrie 2007 s-a constatat imposibilitatea audierii.
Acest martor este martor în apărare.
Cu privire la martorul, precizează că inculpatul nu a făcut referire la acesta din motive evidente, în sensul că acesta i-a cerut să nu îl implice întrucât îi este frică deoarece a fost martor când inculpatul și colegul său - martorul, se aflau în acel loc, au venit acei indivizi înarmați și l-au amenințat pe inculpat.
Deci, unul dintre martori nu a putut fi audiat pe considerentul că nu există și că ar fi fictiv, dar actul său de identitate este depus la dosar, celălalt martor ieșind în cele din urmă din starea de temere și frică în sensul de a face declarații.
Cu aceste înscrisuri dorește să fie administrată proba cu declarații testimoniale, a unor persoane.
Dacă instanța nu va admite proba testimonială, solicită ca acestea să fie reținute ca acte în circumstanțiere - teza probatorie fiind dovedirea faptului că pedeapsa este mare, chiar dacă a săvârșit fapta dar aceasta a fost săvârșită sub imperiul unei constrângeri morale, ceea ce ar atrage disp.art.46 Cod penal.
Procurorul, având cuvântul, precizează că nu se opune atașării acestor înscrisuri, ca acte în circumstanțiere, pentru a fi avute în vedere dar nu ca declarații extrajudiciare, de martori, pe care să se întemeieze o hotărâre care vizează exonerarea de răspundere penală a inculpatului, atâta timp cât această teză probatorie a amenințării de către, a fost analizată și de instanța de apel, la fila 55, fiind deja audiată martora - sora numitului, care a dovedit că la acel moment nici nu era în țară când inculpatul susține că ar fi fost constrâns moral să comită infracțiunea.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că la individualizarea pedepsei la momentul aplicării pedepsei, s-a avut în vedere de către instanță, comportamentul nesincer al inculpatului.
Aceste înscrisuri pot contura instanței, mai bine, dacă acel comportament a fost sincer sau nu.
Curtea, deliberând, respinge proba cu înscrisurile depuse astăzi la dosar, pentru considerentul că în ce privește elementele probatorii de fapt, se tinde spre încălcarea dispozițiilor care permit numai proba cu înscrisuri, în fapt fiind vorba de consemnarea unor declarații personale iar în ce privește elementele în circumstanțiere, ele nu sunt concludente privind persoana inculpatului.
În baza art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că a depus la dosar motivele de recurs, acestea fiind fundamentate pe cazul de casare prevăzut de art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală raportat la art.3859al.1 pct.9 și 10 Cod procedură penală, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel, decizie care menține soluția instanței de fond, exceptând înlăturarea disp.art.74 Cod penal și trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond.
Dacă instanța va admite recursul în privința soluției instanței de apel, solicită trimiterea cauzei la instanța de apel.
Cazul de casare prevăzut de disp.art. 3859al.1 pct.9 Cod procedură penală, anume faptul că instanța de apel nu a motivat hotărârea, art.371 alin.2 Cod procedură penală, solicită instanței de apel, în virtutea principiului devolutiv al apelului, să cerceteze cauza sub toate aspectele.
Dincolo de probele solicitate de inculpat la instanța de fond și reiterate la instanța de apel, instanța de apel are obligația de cerceta toate aspectele situației de fapt.
Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de apel, nu conține o motivare proprie, bazată pe propriile cercetări, în urma administrării nemijlocite și contradictorii a probelor din dosar.
În urm,a judecării apelului, instanța de apel s-a rezumat la a valida în totalitate, motivarea primei instanțe de fiind cu privire la starea de fapt a săvârșirii faptei.
Ca atare, este evidentă lipsa unei motivări proprii instanței de apel.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Prin neadministrarea probatoriilor solicitate, deci prin omisiunea în administrarea probelor necesare dovedirii existenței sau nu a vinovăției inculpatului sub forma intenției directe, instanța de apel a omis a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți.
Întrucât relatările din declarațiile martorilor erau esențiale în soluționarea cauzei și aflarea adevărului, putând conduce la o soluție diametral opusă, respectiv de achitare a inculpatului, o astfel de încălcare a normelor, atrage casarea hotărârii recurate în temeiul invocat.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de disp.art.3859pct.18 Cod procedură penală, respectiv comiterea unei erori grave de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, apreciază că situația de fapt stabilită pe baza probatoriilor administrate este greșită, situați în care, evident că o motivare greșită reflectă o soluție greșită, rațiune pentru care casarea trebuie să intervină ca urmare a soluției greșite.
În condițiile în care instanța apreciază că motivele de casare invocate nu dau eficiență cazurilor de casare invocate, în baza art.38515pct.2 lit."d" raportat la art.3859pct.14 Cod procedură penală, prin reținerea cauzei spre rejudecare, și admiterea recursului consecința ar fi a reindividualizării pedepselor aplicate în raport prevederile art.72 Cod penal și limitele prevăzute de lege.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului, criticile aduse nefiind fondate.
Apreciază că apărarea inculpatului este o apărare "pro cauza" atâta timp cât în sediul acelei bănci, inculpatul s-a prezentat singur, având asupra sa o carte de identitate contrafăcută, recunoscând că s-a lăsat fotografiat pentru a i se aplica pe o altă carte de identitate ce cunoștea că aparținea unei alte persoane, titularului de cont -, care evident că nu îl cunoștea pe cel care intenționa să îi devalizeze contul bancar ce conținea o sumă considerabilă 1.700.000.000 ROL.
Inculpatul a semnat o cerere de retragere (lichidare) a acelui cont, existând o expertiză grafoscopică ce stabilește fără dubii că el este semnatarul semnăturii de pe cerere, iar datorită vigilenței personalului bancar s-a efectuat o verificare sumară între specimenul de semnătură al părții vătămate și cel aplicat de inculpat, după care au fost alertate organele de poliție, în fața cărora inculpatul a continuat să își decline aceiași identitate de.
Cu privire la individualizarea pedepsei și modalitatea în care a fost sancționată pentru cele patru infracțiuni, comise în stare de recidivă post executorie, apreciază că aceasta a fost just stabilită în raport cu concursul de infracțiuni săvârșite, persoana inculpatului, cu modalitatea concretă de punerea în executare a rezoluției infracționale, cu precizarea că acea teză probatorie a implicării unui alt participant -, a fost analizată încă din cursul urmăririi penale.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt precizează că este fratele martorei, care este tăinuitoare.
Numitul i-a spus "că îl îngroapă în ciment" dacă nu se duce la bancă întrucât avea o datorie de 1.000 Euro, la el.
Este amenințat telefonic de numitul și alți indivizi.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1698 din data de 13 decembrie 2007, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Constanța, în baza art.20 raportat la art.215 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.12.1974 în oraș F, județul B, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, recidivist, domiciliat în comuna lui, județul C, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune;
În baza art.291 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals;
În baza art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea;
În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, a condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
În temeiul art.33 lit."a", 34 lit."b" Cod penal, a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare;
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 05.07.2007 ora 1045la 06.07.2007 ora 1045și arestării preventive din data de la 09.07.2007 la zi;
În baza art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului;
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit."a,b" Cod penal pe durata executării pedepsei;
În temeiul art.14 raportat la art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.998-999 Cod civil, a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată ca neîntemeiată;
În temeiul art.348 Cod procedură penală, a desființat cartea de identitate falsificate seria - nr.- emisă pe numele, aflată la fila 15 dosar de urmărire penală;
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 05.07.2007 inculpatul s-a prezentat la unul din ghișeele Băncii SA-Sucursala C, solicitând să lichideze contul părții vătămate, depozitul însumând la acel moment 171.968,87 lei. Inculpatul a prezentat funcționarilor băncii o carte de identitate falsificată pe numele, având însă aplicată propria fotografie.
Inculpatului i-a fost înmânată o foaie de retragere, pe care acesta a completat-o, menționând numele titularului contului-, CNP-ul, marcând căsuțele "retragere numerar" și "lichidare depozit", semnând indescifrabil la rubrica "semnătură client". Verificând specimenul de semnătură al adevăratului titular al contului, funcționarul bancar a constatat că acesta nu corespunde, sesizând organele de poliție.
la fața locului, lucrătorii de poliție l-au legitimat pe inculpat, care a declarat că se numește, prezentând cartea de identitate falsificată și afirmând că dorește să lichideze contul bancar. Fiind condus la sediul poliției, inculpatul și-a declinat identitatea reală.
Situația de fapt reținută de prima instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorei, sesizarea Băncii SA-Sucursala C nr.3720/05.07.2007, din care rezultă că inculpatul s-a prezentat la unul din ghișeele băncii, prezentând o carte de identitate pe numele, pentru a lichida contul acestuia, procesul-verbal de depistare a inculpatului de către organele de poliție din data de 05.07.2007, din care reiese că inculpatul a fost depistat în sediul băncii, fiindu-le indicat lucrătorilor de poliție de către funcționarii băncii, a prezentat în fața lucrătorilor de poliție cartea de identitate falsificată, declarând că se numește și că dorește să își lichideze contul, cartea de identitate falsificată folosită de către inculpat, procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 01.08.2007, din care rezultă că modalitatea de falsificare a cărții de identitate seria - - a fost substituirea fotografiei titularului de drept, adresele Băncii SA-Sucursala C nr.3753/05.07.2007 și nr.3771/06.07.2007, din care reiese că inculpatul a completat și semnat cererea tip de lichidare depozite, cererea tip de ridicare numerar și lichidare depozite completată de către inculpat, raportul de constatare tehnico-științifică nr.69073/31.07.2007, prin care s-a stabilit că cererea de lichidare a depozitului bancar nu a fost semnată de către titularului contului, partea vătămată, declarațiile inculpatului.
Prin decizia penală nr.89 din data de 20 februarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, În baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală:
A admis apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1698/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 382 alin. 2 Cod procedură penală,
A desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând:
A înlăturat din sentință dispoziția de aplicare a art. 64 lit."a" teza întâi Cod penal;
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
În baza art. 383 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 350 alin. 1 Cod procedură penală,
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, art. 381 Cod procedură penală în referire la art. 88 Cod penal,
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința apelată și perioada de arest preventiv de la 14.12.2007 la zi.
În baza art. 189 Cod procedură penală,
A dispus avansarea sumei de 140 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, din fondurile către Baroul C în favoarea av..
În baza art.192 al.3Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva sentinței penale nr.1698 din 13.12.2007 a Judecătoriei Constanța și a deciziei penale nr.89 din 20.02.2008 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs inculpatul, criticându-le ca nelegale și netemeinice.
Prin motivele de recurs, se solicită casarea celor două hotărâri penale și rejudecând să se constate că în cauză nu s-au respectat:
1. prevederile din art.3859pct.9 Cod procedură penală, în sensul că nu s-a motivat hotărârea de instanța de fond, încălcându-se prevederile din art.371 al.2 Cod procedură penală.
2. prevederile din art.3859pct.10 Cod procedură penală, în sensul că nu s-au audiat martori propuși și cu care să fi dovedit că inculpatul a fost constrâns moral să săvârșească infracțiuni și pentru care s-ar fi putut dispune achitarea.
3. prevederile din art.3859pct.18 Cod procedură penală, în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, prin stabilirea unei situații de fapt greșită, cu o motivare greșită, în raport de probele administrate în dosar și pentru care s-ar fi putut dispune achitarea.
4. în subsidiar, se solicită o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, instanța de fond a respectat prevederile din art.3859pct.9,10 și 18 Cod procedură penală, în sensul că motivarea respectă prevederile din art.371 al.2 și art.38514al.2 Cod procedură penală, situația de fapt reținută și motivată s-a făcut prin analizarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal și că inculpatul nu a putut să dovedească că ar fi fost constrâns moral să comită această infracțiune ci din contră prin împrejurările în care a săvârșit-o (prezentare cu act fals, pentru a ridica bani de la bancă, iar când a fost prins în flagrant, a persistat și nu și-a declarat numele adevărat și neprecizând organelor de poliție că ar fi fost constrâns moral de alte persoane), rezultă indubitabil că acesta a acționat cu intenție directă.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, se apreciază că instanța de fond și apel, în mod corect au interpretat criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal, în raport de gravitatea faptei comise, împrejurările în care a săvârșit-o, scopul acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune dar și faptul că acesta nu este la primul conflict cu legea penală.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul și se va computa din pedeapsă arestul preventiv de la 20.02.2008.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 80 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.1698 din data de 13 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.89 din data de 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
perioada arestării preventive a inculpatului de la 20.02.2008, până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 80 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 3 ex.
Data: 19.05.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Lucia Dragomir
