Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 24/
Ședința publică din 09 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Judecător: - - - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile penale declarate de inculpatul D, domiciliat în Rm.V,-,.6,.A,.19, județul V și partea civilă SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, sector 3, str. -, nr.39, -.2, apă.32, împotriva deciziei penale nr. 132 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 08 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 09 ianuarie 2009, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința penală nr.535 din 07 iunie 2007, în baza art.2151alin.1 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.290 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal, același inculpat fost condamnat la un an închisoare.
În baza art.33 lit.a penal și art.34 alin.1 lit.b penal, instanța dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.864Cod penal, prin aceeași sentință s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1048/10.10.2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a cumulat aritmetic această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 5 ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.57 penal și art.71 penal rap. la art.64 lit.a, b și c penal.
În baza art.14 și urm. proc.pen. și art.346 alin.1 proc.pen. rap. la art.998-999 Cod civil, fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată - parte civilă " România"
Inculpatul fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 10113,83 lei către partea civilă " România"
De asemenea, au fost anulate următoarele facturi fiscale emise de " România": nr.-/30.07.2004; nr.-/15.07.2004; nr.-/25.08.2004; nr.-/11.06.2004; nr.-/12.08.2004; nr.-/25.08.2004, precum și exemplarul 2 al următoarelor chitanțe emise în anul 2004: seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-; seria - nr.-.
În baza art.191 proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță, în raport de probatoriul administrat în cauză, a statuat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea în concurs real, în stare de recidivă postcondamnatorie, în formă continuată, a infracțiunilor de delapidare și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute și pedepsite de art.2151alin.1 penal și art.290 penal, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.37 lit.a și art.33 lit.a penal.
În fapt, s- reținut, în esență, că în baza contractului individual de muncă nr.242 din 20 ianuarie 2004, inculpatul a fost angajat la " România", în calitate de reprezentant comercial pe județul V - divizia auto, pe o perioadă de 6 luni. Conform actului adițional nr.380/30.06.2004, durata respectivului contract a devenit nedeterminată. În această calitate, inculpatul avea, printre alte atribuții de serviciu, și pe acelea referitoare la gestionarea corectă a stocului de marfă, facturarea, încasarea cash, dacă este cazul și expedierea banilor în contul firmei în maxim 24 de ore, simultan cu faxul listei explicative a sumelor trimise (a se vedea în acest sens fișa postului care a fost semnată de inculpat - fila 86 dosar urmărire penală), exercitând în fapt cele trei elemente care definesc noțiunea de gestionar, respectiv: primire/păstrare și predare/eliberare, prejudiciul total fiind de 10113,83 lei Ron, rămas nerecuperat.
De asemenea, instanța de fond stabilit că inculpatul comis cele două infracțiuni în termenul de încercare de 5 ani fixat prin sentința penală nr.1048 din 10 octombrie 2003, de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, anterior fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3, 4 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.282 alin.1, 2 și art.290 din Codul penal, în condițiile art.861și art.862din același cod.
Ca atare, în temeiul art.864Cod penal, instanța de judecată dispus revocarea suspendării sub supraveghere executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală sus-menționată, obligându-l să execute alături de pedeapsa nou aplicată, în regim de detenție.
La individualizarea judiciară pedepselor aplicate, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările și modalitățile în care acestea au fost săvârșite, urmările produse, pasivitatea inculpatului care nu a depus diligențe pentru repararea prejudiciului, perseverența infracțională în comiterea unor fapte penale îndreptate contra patrimoniului și infracțiunii de fals, starea de recidivă, dar și prezentarea inculpatului în fața autorităților judiciare, precum și comportamentul bun în familie.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, deși partea civilă a solicitat să fie despăgubită cu suma de 12.926 lei, prejudiciul real este de 10.113,83 lei, întrucât suma de 2813 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -/2004 emisă către inculpat, în calitate de persoană fizică, nu poate fi reținută în cuantumul prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul-recidivist a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, inculpatul a susținut că în mod greșit a fost condamnat și nu achitat de către judecătorie, întrucât consideră că nu avut calitatea de funcționar, că avea atribuții de gestionar, dar nu era gestionar, că nu și-a însușit sumele de bani pretinse de partea civilă, ci a reținut aceste sume de bani reprezentând cheltuieli cu desfășurarea activității de transport, diurnă și salariu, că prejudiciul este de 6827 lei stabilit de expertul observator.
De asemenea, apelantul-inculpat a mai învederat faptul că partea civilă, potrivit sentinței civile nr. 839/2006, a fost obligată să-i plătească suma de 1675,78 lei reprezentând drepturi salariale, că marfa există, fiindu-i lăsată în custodie, dar că partea civilă refuză să primească produsele și sumele de bani.
În subsidiar, în situația în care se va reține vinovăția sa, apelantul solicitat să se constate că îi sunt aplicabile dispozițiile art.74 și 76 din Codul penal și să se dispună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere prejudiciul, conduita și situația lui familială, fiind de acord să despăgubească partea civilă cu suma stabilită de expertul observator.
Prin decizia penală nr.132/A din 01 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis apelul, a desființat în parte sentința, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor civile de la 10.113,83 lei la 7.192,63 lei, cu consecința obligării inculpatului să restituie părții civile România B, în stare nouă, șurubelniță electrică specială și accesoriile acesteia, o mașină de găurit cu percuție sau contravaloarea acestora, conform facturilor nr.-/25.08.2004, nr.-/25.08.2004 și nr.-/12.08.2004, în sumă de 2.921,2 lei, prejudiciul total fiind de 10.113,83 lei. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost acuzat și condamnat.
Inculpatul, în perioada 12 ianuarie 2004 - 01 noiembrie 2004, fost angajat al Romania B, în calitate de reprezentant comercial, pe județul V - divizia auto.
În această calitate, inculpatul a avut atribuții de răspundere gestionară, așa cum rezultă din fișa postului, în care se prevede gestionarea corectă a stocului propriu de marfă, încasarea cash, dacă este cazul și expedierea banilor în contul societății, în maximum 24 ore, simultan cu faxul listei explicative sumelor trimise.
Din probele administrate în cauză a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, prin întreaga sa activitate infracțională, urmărind însușirea unor sume de bani aflate în gestiunea sa, astfel că se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.
S-a notat că intenția de însușire este dovedită chiar de modalitatea de acțiune a inculpatului. facturilor fiscale și a chitanțelor, dovedește intenția inculpatului de a-și însuși banii din gestiune, prin efectuarea acestor falsuri, dorind să acopere însușirea unor sume de bani.
Conform celor două expertize contabile efectuate în faza urmăririi penale și în apel, inculpatul a încasat de la clienți, pe bază de chitanțe fiscale, suma de 3775,86 lei, pe care nu a depus-o în contul societății, a facturat marfă la clienți în valoare de 6336,97 lei pe care nu a predat-o acestora.
În final, s-a reținut că prejudiciul total este de 10 113,83 lei, dar marfa rămasă la inculpat în stoc, ca nepredată, datorită refuzului societății, s-a considerat că trebuie avută în vedere la calculul prejudiciului.
Astfel, din prejudiciul total de 10.113,83 lei, tribunalul a scăzut suma de 2921,21 lei, întrucât marfa există, inculpatul fiind obligat la repararea pagubei în natură, potrivit dispozițiilor legii civile, iar în caz contrar la contravaloarea acestora.
S-a notat că, prejudiciul cauzat de inculpat părții civile este, potrivit expertizelor, de 7192,63 lei și nu de 6827 lei cât stabilit expertul observator, întrucât acesta scăzut sumele de 1825,75 lei, reprezentând drepturi salariale potrivit sentinței civile nr.839/2006 și 1600 lei taxe auto lunare.
La prejudiciul de 7192,63 lei s-a adăugat și contravaloarea produselor existente ce urmează a fi restituite în natură, în cuantum de 2921,2 lei.
, s-a reținut că fapta inculpatului, gestionar la societate comercială, de a-și însuși din gestiune, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de 7192,63 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151Cod penal, în formă continuată și că în mod justificat prima instanță a pronunțat condamnarea acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s- făcut de către prima instanță cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.52 și art.72 din Codul penal, ținându-se seama și de datele ce caracterizează persoana acestuia, starea sa de recidivă.
Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată este suficientă pentru a-și atinge scopul, respectiv prevenția generală și specială, resocializarea, restabilirea ordinii de drept și restaurația autorității legii, motiv pentru care nu au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele legale atenuante, așa cum a solicitat în vederea reducerii pedepsei.
Față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul, a desființat în parte sentința, în sensul celor arătate, menținând celelalte dispoziții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă România B și inculpatul.
Inculpatul a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa în temeiul art.10 lit.d proc.pen. susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Într-o apărare subsidiară, a cerut să se observe că pedeapsa aplicată este prea mare și a solicitat redozarea acesteia.
Partea civilă România B nu a indicat în concret motivele de recurs, solicitând prin declarația de recurs, admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care se încadrează, respectiv art.3859pct.14, 18 și art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea reține următoarele.
Materialul probator administrat în cauză a fost corect analizat de către instanța de fond care a stabilit corect situația de fapt, constând, în esență, în aceea că inculpatul, în calitate de reprezentant de vânzări în zona V la România B, cu atribuții și de gestionare a stocului de marfă, facturare, încasare cash și expedierea banilor în contul firmei și-a însușit în mod repetat, diferite sume de bani și bunuri, creând părții vătămate un prejudiciu total de 10113,83 RON, ce nu a fost recuperat. S-a reținut, de asemenea, că, în baza comenzilor efectuate, s-au întocmit facturi cu conținut fals, în sensul că niciunul dintre clienți nu a primit mărfurile și nu s-a realizat efectiv o operațiune de vânzare-cumpărare, facturile fiind semnate de inculpat la rubrica "beneficiar".
Situația de fapt reținută de prima instanță a fost corect încadrată în drept, ținându-se seama și de dispozițiile art.41 alin.2 penal, cât și de starea de recidivă în care se afla inculpatul.
Curtea nu poate reține criticile recurentului-inculpat, referitoare la lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunilor comise, întrucât acestea sunt infirmate de materialul probator administrat, de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, în mod repetat, fiind evidentă intenția inculpatului de a prejudicia societatea la care lucra.
În raport de cele menționate, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.3859pct.18 proc.pen. apărările inculpatului fiind infirmate, ambele instanțe pronunțând soluții legale și temeinice privind stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de care acesta a fost învinuit.
Sub aspectul individualizării pedepselor însă, critica este întemeiată, în sensul că instanțele de fond nu au făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 din Codul penal în contextul speței. Astfel, pe parcursul derulării procesului penal se constată că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, prezentându-se în fața organelor judiciare atunci când a fost chemat, iar în fața instanței de apel s-a constatat o reducere a prejudiciului creat de la 10.113,83 lei la 7.192,63 lei, ceea ce impune o redozare a pedepselor în sensul reducerii lor.
Sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, Curtea constată că, în mod corect, tribunalul a redus cuantumul despăgubirilor civile de la 10.113,83 lei la 7.192,63 lei, în raport de constatarea existenței unor mărfuri rămase pe stoc și nepredate tocmai datorită refuzului societății, în virtutea principiului că nimeni nu poate invoca propria-i turpitudine pentru a se prevala de un drept.
În raport de această stare de fapt, inculpatului i s-a impus o obligație alternativă de predare a mărfurilor în natură sau a contravalorii lor, în cazul în care acestea nu mai există în materialitatea lor.
În condițiile arătate, recursul părții civile apare ca nefondat.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.38515lit.d proc.pen. va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în parte decizia, precum și sentința penală și în urma descontopirii pedepselor aplicate, în baza art.2151alin.1 și art.290 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa orientată către minimul special.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Totodată, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă " România", care va fi obligată în baza art.192 alin.2 proc.pen. la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 15.06.1966 în H, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-,.6,.A,.19, județul V, CNP--, împotriva deciziei penale nr.132/A din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia sus-menționată precum și sentința penală nr.535 din 07 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea pe latura penală a cauzei.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului pentru infr. prev. de art.2151alin.1 și art.290 Cod penal.
În baza art. 2151alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal condamnă pe inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal condamnă pe același inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1048 din 10.10.2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pe care o cumulează cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani închisoare, în condițiile art.57 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă " ROMÂNIA" pe care o obligă la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.01.2009
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Raluca
