Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1631/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘT ISECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.242
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-condamnat-revizuient împotriva Sentinței penale nr.287 din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-condamnat-revizuient, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/14.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 118), lipsă fiind intimatele părți civile DGFP I, SC SRL, SC UPSOM SA, SC SRL și intimata parte responsabilă civilmente SC COM SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că au fost înaintate relațiile solicitate de la INTERPOL.
Apelantul-condamnat-revizuient susține că relațiile comunicate nu sunt suficiente în soluționarea cauzei, precizând că a fost arestat la data de 03.02.1998, iar în anul 2000 fost transferat în România și a fost anchetat de trei procurori.
În ceea ce privește cererea de revizuire formulată în acest dosar arătă că își menține poziția cu privire la rejudecarea cauzei în urma extrădării, conform disp. art.5221Cod de procedură penală.
Curtea pune în discuție calificarea cererii în raport de precizările de la termenul anterior, menținute astăzi, respectiv de rejudecare a cauzei în urma extrădării, conform disp. art.5221Cod de procedură penală.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului-condamnat-revizuient, având în vedere poziția manifestată de acesta, solicită a se face aplicare dispozițiilor art.5221Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că s-au efectuat cercetări de către Parchet cu privire la cererea de revizuire formulată de condamnat și consideră nu sunt incidente dispozițiile art.5221Cod de procedură penală, având în vedere că extrădarea a fost dispusă cu privire la o condamnare pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și nu în legătură cu sentința penală pronunțată de către Tribunalul Ialomița.
Consideră că această instanță este competentă să judece cererea de revizuire, asupra căreia au fost efectuate cercetări de către Parchet și asupra căreia s-a pronunțat instanța de fond.
Curtea se va pronunța cu privire la cererea de rejudecare a cauzei în urma extrădării, conform disp. art.5221Cod de procedură penală și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu apelantului-condamnat-revizuient, având cuvântul, susține că sunt îndeplinite disp. art.394 Cod de procedură penală, precizând că, la momentul când a fost condamnat, revizuientul se afla pe teritoriul Franței.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art.394 Cod de procedură penală.
Apelantul-condamnat-revizuient, personal, în ultimul cuvânt, arată că nu are domiciliul în I și nu a comis nicio infracțiune pe teritoriul județului
CURTEA,
Asupra apelului de față a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.287/F/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul și s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că cererea de revizuire, prin care condamnatul a solicitat prelungirea probațiunii, nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute în dispozițiile art.394 proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în scris condamnatul-revizuient, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și rejudecând, în fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire.
În motivare arată că nu s-a sustras judecății, starea gravă a sănătății determinând plecarea sa în Franța întrucât în România nu a putut fi diagnosticat. Revizuientul învederează Curții faptul că a fost diagnosticat în Franța, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale urmată de tratament, iar ulterior a suferit un infarct miocardic și un accident cerebral.
În susținerea apelului a depus înscrisuri medicale provenite atât de la instituțiile de profil din Franța cât și din România.
La termenul de judecată din 28.09.2009, apelantul-revizuient a precizat că a fost arestat în Franța în vederea extrădării pentru executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare. Față de această împrejurare a solicitat, la termenul din 26.10.2009, aplicarea procedurii prevăzută de art.5221proc. pen. referitoare la rejudecarea cauzei în urma extrădării.
Pentru lămurirea situației juridice a condamnatului, în raport de precizările aduse cererii inițiale, Curtea a solicitat și a primit copia sentinței penale nr.273/F/20.06.2006 a Tribunalului Ialomița și copia sentinței penale nr.1137/25.09.2008 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală. Totodată, la solicitarea instanței, Ministerul Justiției și Libertăților, Penitenciarul Giurgiu și Biroul Național Interpol au comunicat toate informațiile și înscrisurile referitoare la extrădarea condamnatului.
Analizând sentința apelată prin prisma criticii formulate și în raport de precizările apelantului privind calificarea juridică a cererii sale, Curtea constată următoarele:
La data de 24.07.2006 Ministerul Justiției a transmis cererea de extrădare și documentele aferente către autoritățile franceze, în vederea executării de către condamnatul a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.2/5.01.2005 a Judecătoriei Sector 1
Prin decretul din 5.04.2007, anexat în copie la dosar, autoritățile franceze au admis cererea de extrădare și au condiționat-o de garanția faptului că, în detenție, condamnatul va beneficia de un tratament adecvat bolii cardiace grave de care suferă, garanție ce a fost oferită de autoritățile române. Condamnatul a fost arestat provizoriu la data de 13.10.2006 în Franța, în vederea extrădării.
Penitenciarul Giurgiua comunicat Curții faptul că revizuientul se află în executarea pedepsei rezultante de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1137/25.09.2008 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală, prin care s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul.
Din cele de mai sus rezultă că la data admiterii cererii de extrădare, respectiv 5.04.2007, sentința penală nr.273/F/20.06.2006 a Tribunalului Ialomița era definitivă prin decizia penală nr.756/26.10.2006 a Curții de Apel București -Secția a II-a Penală, în baza căreia s-a și emis nr.384/17.11.2006.
Așadar, deși extrădarea a fost solicitată și admisă pentru o altă condamnare decât cea pentru care s-a solicitat revizuirea, Curtea constată că autoritățile române au omis a comunica autorităților judiciare franceze împrejurarea că persoana solicitată mai avea de executat și un alt mandat pentru pedeapsa de 13 ani închisoare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât din relațiile primite de la autoritățile judiciare franceze nu rezultă explicit faptul că acestea ar fi renunțat la regula specialității, consacrată de art.731din Legea nr.302/2004, în sensul de a consimți ca persoana predată să execute o altă pedeapsă decât cea care a motivat extrădarea.
În atare condiții, Curtea apreciază că autoritățile române se află în culpă, necomunicând statului solicitat toate condamnările survenite în privința persoanei solicitate, mai ales că ulterior toate pedepsele rezultate din aceste condamnări au fost contopite și s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, care constituie și obiectul cererii de revizuire.
Ca atare, precizările petentului în sensul că solicită ca cererea sa să fie întemeiată pe dispozițiile art.5221proc. pen. referitoare la rejudecarea cauzei după extrădare sunt pe deplin justificate, pentru că în opinia Curții cererea de extrădare trebuia completată prin menționarea condamnării și la pedeapsa de 13 ani închisoare, rezultată prin sentința penală nr.273/F/20.06.2006 a Tribunalului Ialomița.
Această calificare a cererii se sprijină și pe dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece Curtea observă că pe parcursul judecării cauzei care a atras condamnarea la pedeapsa de 13 ani închisoare, inculpatul a lipsit atât la fond cât și în căile de atac, ba mai mult a încunoștiințat instanța despre împrejurarea că se află în detenție provizorie pe teritoriul Franței.
Ca atare, întrucât judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea procedurii de citare a inculpatului, acesta aflându-se la momentul soluționării apelului în detenție, este îndreptățită cererea acestuia de a se dispune rejudecarea cauzei în caz de extrădare.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.b proc pen. va admite apelul declarat de revizuientul condamnat.
Va desființa în întregime sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Va califica cererea condamnatului ca fiind o cerere de rejudecare după extrădare, întemeiată pe dispozițiile art.5221din Codul d e procedură penală.
Va dispune trimiterea cauzei la instanța competentă, Tribunalul Ialomița, pentru judecarea în fond a cererii astfel calificate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit. b) din Codul d e procedură penală, admite apelul declarat de revizuientul condamnat împotriva Sentinței penale nr.287/F din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în Dosarul nr-.
Desființează în întregime sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Califică cererea condamnatului ca fiind o cerere de rejudecare după extrădare, întemeiată pe dispozițiile art.5221din Codul d e procedură penală.
Dispune trimiterea cauzei la instanța competentă, Tribunalul Ialomița, pentru judecarea în fond a cererii astfel calificate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru revizuientul condamnat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
---
Red. și Dact. - 18.12.2009
Ex.3
Red. / Tribunalul Ialomița - Secția Penală
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină
