Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 255/
Ședința publică din data de 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva deciziei penale nr. 546 din 17 decembrie 2007 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales, substituind pe av., în baza împuternicirii avocațiale din 06.05.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că prin sentința penală nr. 448/2007 a Judecătoriei Galați acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. S- apreciat de către instanță că fapta inculpatului care, în luna decembrie 2002 l-a indus în eroare pe reprezentantul legal al părții vătămate SC SRL Râmnicu V, prezentându-se ca administrator al societății SRL I, de la care a cumpărat mărfuri în valoare totală de 169.232.070 lei, pentru plata cărora a completat bilete la ordin, fără a avea acoperire, constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
Înainte de a dispune condamnarea inculpatului, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei cu care fusese sesizată, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, reținând că inculpatul l-a indus în eroare pe reprezentantul SC SRL prezentând o calitate mincinoasă, și anume, aceea de administrator al SC SRL
De asemenea, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că în luna decembrie 2002, în zile diferite, a completat facturi fiscale și chitanțe în numele unei altei persoane, reprezentant al SC SRL.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, să se rețină că încadrarea juridică corectă dată faptei este cea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Situația de fapt este cunoscută, motiv pentru care o va prezenta pe scurt. Astfel, la data de 7.11.2001, numita a înființat SC SRL I, iar în luna august 2002, cedat toate părțile sociale unei persoane, respectiv făptuitorului. Cu aceeași ocazie, a predat toate actele împreună cu ștampila societății. Însă, făptuitorul nu a înscris acest act la Registrul Comerțului.
Atât prin rechizitoriu, cât și prin hotărârea instanței de fond și a instanței de apel se arată că și erau prieteni și că, după o prealabilă înțelegere, în decembrie 2002 s-au deplasat la sediul SC SRL, unde inculpatul s-a prezentat ca administrator al SC SRL. Din acest punct al situației de fapt reținută de rechizitoriu și instanțe, făptuitorul nu mai apare în cauză, în mod convenabil, întrucât persoana care era prezentă în cauză era și arestată și era mult mai convenabil să se aprecieze și să se administreze materialul probator vis-a-vis de această persoană, și nu de, care s-a sustras de la urmărirea penală și în privința căruia, prin rechizitoriu, s-a disjuns cauza.
Mai departe, se arată că inculpatul a convenit cu, reprezentantul SC SRL, să cumpere granule de soia în valoarea prejudiciului și că același inculpat, la data de 01.12.2002 a achitat un avans, respectiv suma de 18.500.000 lei, iar pentru diferență a emis două bile la ordin în valoare de 60.000.000 lei și aproximativ 91.000.000 lei. Cu privire la făptuitorul, se menționează doar că el a fost prezent la sediul SC SRL.
Prin rechizitoriu și prin hotărârile celor două instanțe s-a reținut că infracțiunea de înșelăciune constă în aceea că, la data introducerii la plată a celor două bilete la ordin la BCR - Sucursala Iaf ost refuzată plata pentru lipsă de disponibil.
S-a mai reținut că inculpatul a luat cantitatea de marfă rămasă, a distribuit-o pe piețe din G și a emis cinci facturi și cinci chitanțe, context în care a săvârșit și infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul nu a fost de acord cu schimbarea încadrări juridice a faptei, la momentul punerii acesteia în discuție, poziție pe care și-a menținut-o și în apel, întrucât nu el a fost cel care l-a indus în eroare pe reprezentantul SC SRL prin prezentarea unei calități mincinoase. A arătat că în realitate nu el fost cel care s-a prezentat în calitate de administrator al SC SRL. Cele două instanțe au apreciat că se impune reținerea alineatului 2 în încadrarea juridică a faptei având în vedere declarațiile martorului, reprezentantul SC, declarația martorei, precum și declarațiile altor martori. S-a menționat în special declarația martorului, administrator al SC SRL, întrucât acesta a fost prezent atunci când s-a discutat despre contract și s-au stabilit condițiile plății.
În declarația aflată la fila 22 din dosarul de urmărire penală, martorul îl indică pe făptuitorul ca fiind cel care s-a prezentat la sediul SC SRL. Din declarația martorei rezultă că în realitate ea nu a fost prezentă la momentul săvârșirii faptei, că acea tranzacție a avut loc într-o duminică, și că aspectele relatate sunt relatate așa cum au fost percepute de la martorii aflați la fața locului sau care au fost audiați în cauză și care cunoșteau situația de fapt.
Inculpatul, atât la urmărirea penală, cât și în declarația dată în fața instanței de judecată a arătat că a completat biletele la ordin, dar acestea au fost semnate și ștampilate de, care era administrator al SC SRL. Această declarație poate fi coroborată și cu concluziile raportului de expertiză grafoscopică, din care rezultă că, într-adevăr, scrisul de pe biletele la ordin aparține lui, dar există dubii cu privire la semnătura de pe aceste bilete.
De asemenea, inculpatul a arătat că nu el s-a prezentat la sediul SC SRL în calitate de administrator al SC SRL, ci, care a rămas în cauză doar cu acea calitate de făptuitor. În privința acestui făptuitor s-a disjuns cauza și așa a rămas, disjunsă, fără să se mai administreze alte probe, fără să ajungă în fața instanței de judecată pentru a răspunde pentru faptele sale.
Inculpatul mai arătat că, în realitate, este cel care a negociat încheierea contractului, el s-a prezentat ca și administrator, el a stabilit condițiile plății, el a semnat biletele la ordin, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.
Solicită ca instanța de recurs să aprecieze că încadrarea juridică corectă este cea cu care a fost sesizată instanța de fond, respectiv infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal. Menține cererea formulată la fond și în apel, în sensul că inculpatul solicită să se aprecieze că pot fi reținute circumstanțe atenuante, având în vedere că a avut o atitudine sinceră, a fost prezent, a recunoscut fapta așa cum s-a întâmplat, așa cum a perceput el lucrurile.
Apreciind în continuare că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, solicită achitarea inculpatului în baza disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește latura subiectivă, respectiv, intenția.
În măsura în care se va aprecia că din probe rezultă vinovăția inculpatului și că fapta comisă de acesta întrunește elementele infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3, așa cum instanța, reținând și alineatul 2, i-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, consideră că inculpatului i se poate aplica o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege și pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, arată că inculpatul a recunoscut fapta.
Față de cele expuse, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 546 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați este nefondat și solicită să fie respins, ca atare.
Apreciază că în mod corect, prima instanță, prin sentința penală nr. 448 din 28.02.2007, menținută de instanța de apel, a considerat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, schimbând încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, așa cum inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
La momentul trimiterii în judecată, procurorul a disjuns cauza față de făptuitorul, dar a omis un aspect deosebit de important care rezultă din actele de urmărire penală, respectiv faptul că inculpatul s-a prezentat sub o calitate pe care nu o avea și în felul acesta a indus în eroare pe reprezentantul părții vătămate.
Acest lucru este relevat de întregul ansamblu probator administrat în cauză și, în acest sens, face referire, în special, la declarația martorei, martoră care, chiar dacă nu a fost prezentă direct la încheierea tranzacției, la momentul discuțiilor, a precizat ceea ce i s-a relatat de către persoana care a fost prezentă la acel moment, respectiv de către. Se pune întrebarea ce interes avea martora să îl indice pe inculpat ca fiind cel care s-a prezentat sub o calitate pe care nu o avea, la încheierea tranzacției cu partea vătămată, dacă acest lucru nu îi era precizat de către. În raport de aceste precizări, apreciază că în mod corect prima instanță a reținut și alin. 2 la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune.
Susținerea făcută de inculpat în apărare, în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu poate fi primită. În mod corect această apărare a fost respinsă de instanța de fond și de către instanța de apel, în condițiile, în care cele două infracțiuni se săvârșesc cu intenție directă, iar din modul în care a acționat inculpatul rezultă în mod cert că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, în condițiile art. 19 alin. 1 din Codul penal.
În ceea ce privește temeinicia invocată de către inculpat, prin apărătorul ales, urmează să se aibă în vedere că acesta nu este la primul impact cu legea penală, că a mai comis infracțiuni de acest gen, că chiar acum se află pe rolul Curții de APEL GALAȚI, în apel, un dosar având drept obiect o infracțiune de înșelăciune și că în prezenta cauză inculpatului i s-au contopit pedepse pentru fapte concurente.
Având în vedere aspectele menționate, solicită să se constate că hotărârea atacată este legală și temeinică și să se respingă calea de atac ca nefondată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală 448/28.02.2007 a Judecătoriei Galațis -a dispus în baza disp. art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal și în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 36 Cod penal rap. la art. 33 lit. a - art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 1382/2002 a Judecătoriei Bârlad și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 3 ani și 2 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a, b, c Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 5.02.2004 la 16.05.2005.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL Râmnicu V suma de 14.746,5107 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-au respins ca tardiv formulate celelalte pretenții civile.
Au fost anulate înscrisurile false.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este prieten cu făptuitorul (persoană față de care s-a disjuns cauza) și acestuia din urmă i-au fost cedate în luna august 2002 părțile sociale ale SC SRL I, firmă ce a fost înființată de, la data de 07.11.2001.
Odată cu cedarea părților sociale, administratora i-a predat făptuitorului toate actele firmei și ștampila societății, dar actul adițional modificator nu a fost înscris la Registrul Comerțului.
După o prealabilă înțelegere, la data de 01.12.2002, inculpatul s-a deplasat împreună cu făptuitorul la sediul părții vătămate SC SRL Râmnicu V, pentru a cumpăra produse din soia.
Aici, inculpatul s-a prezentat ca fiind administratorul SC SRL I și a convenit cu administratorul părții vătămate ( ) să cumpere produse din soia în valoare de 169.232.070.
La data achiziționării, inculpatul a achitat un avans de 18.500.000 lei, iar pentru diferența de preț a întocmit două bilete la ordin în valoare de 60.000.000 lei și de 90.732.070 lei, scadente la 08 decembrie și respectiv 12 decembrie 2002, pe care le-a ștampilat și le-a înmânat administratorului SRL Râmnicu
După introducerea la plata a celor două bilete la ordin, - Sucursala Iar efuzat plata, pentru lipsa disponibilului în cont.
Cei doi (inculpatul și prietenul său ) s-au deplasat în municipiul Bârlad, iar în luna ianuarie 2003, inculpatul a vândut mare parte din marfă în piețele din municipiul G, prilej cu care a eliberat cinci facturi fiscale și cinci chitanțe, tot în numele SC SRL I, pe care le-a ștampilat și semnat în numele lui.
În cursul lunii ianuarie 2003, organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară la locuința martorei din municipiul G, unde locuia inculpatul,m prilej cu care au fost descoperite mai multe facturi fiscale și chitanțe cu numele societății din I, precum și ștampila firmei respective.
În cauză a fost efectuată și o expertiză grafoscopică, care a stabilit că scrisul din cele două bilete la ordin și din cele cinci facturi fiscale a fost executat de inculpat, iar semnăturile de pe biletele la ordin au fost executate, probabil, tot de acesta.
Partea vătămată SC SRL Râmnicu V s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, cu suma de 147.465.107 lei (14.746,5107 lei), iar în faza cercetării judecătorești, prin adresa depusă pentru termenul din 26.01.2006, s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei (200.000.000 lei).
Situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația reprezentantului legal al părții vătămate; biletele la ordin (filele 4-5); facturile fiscale și chitanțele eliberate de inculpat (filele 59-60, 63-64, 67-68, 72, 74-75, 76-77); procesul-verbal de percheziție domiciliară (filele 52-53); actele referitoare la SC SRL I (filele 162-163, 173-188), adresele - Sucursala de refuz la plată a biletelor la ordin; raportul de expertiză grafoscopică (filele 203-211); declarațiile martorilor, și (audiați în ambele faze procesuale) și ale martorilor, și (audiați doar în cursul urmăririi penale).
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor pe parcursul întregului proces, fiind de acord să acopere părții civile prejudiciul de 147.465.107 lei (14.746,5107 lei).
În drept, fapta inculpatului care, în luna decembrie 2002 l-a indus în eroare pe reprezentantul legal al părții vătămate SC SRL Râmnicu V, prezentându-se ca administrator al firmei SRL I, și de la care a cumpărat mărfuri în valoare totală de 169.232.070 lei, pentru plata cărora a completat două bilete la ordin, fără a avea acoperire în bancă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
În speță au devenit incidente și dispozițiile prevăzute de art. 215 alin. 2 Cod penal, întrucât inculpatul l-a indus în eroare pe reprezentantul legal al părții vătămate folosindu-se de calitate pe care nu o avea - aceea de administrator al SC SRL I, motiv pentru care în conformitate cu art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu, în infracțiunea sus-arătată.
Fapta aceluiași inculpat care, în cursul lunii ianuarie 2003 emis în zile diferite cinci facturi fiscale și cinci chitanțe, în numele aceleiași societăți ( SRL I), în care nu deținea nicio calitate oficială, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În susținerea apelului inculpatul a arătat că în mod greșit s-au reținut în încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune și dispozițiile alin. 2 ale art. 215 Cod penal întrucât nu s-a folosit de nicio calitate mincinoasă.
Prin decizia penală 546/17.12.2007 a Tribunalului Galația fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță, a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1, 2 3 Cod penal și respectiv prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 pe baza probelor cauzei.
Se pot aminti în acest sens:
- diverse înscrisuri contabile, inclusiv cele două bilete la ordin refuzate la plată;
- raport de expertiză grafoscopică nr. 8682/25.06.2003 din care rezultă că scrisul din conținutul celor două bilete la ordin în litigiu și din unele facturi fiscale a fost executat de inculpatul, iar semnăturile din conținutul celor două bilete la ordin au fost probabil executate de același inculpat;
- declarațiile martorilor, - - care conturează situația de fapt reținută în cauză, în sensul că inculpatul l-a indus în eroare pe, administrator al SRL Râmnicu V, la 01.02.2002, prezentându-se ca administrator al firmei SRL I și de la care a cumpărat mărfuri în valoare de 169.232.070 lei, pentru plata cărora a completat două bilete la ordin, fără acoperire în bancă și de asemenea, în luna iunie 2003 emis 5 facturi și 5 chitanțe fiscale în numele aceleiași societăți, în care nu deținea nici o calitate oficială;
- declarațiile inculpatului care prezintă anumite aspecte legate de comiterea infracțiunilor.
Prin urmare, au existat probe certe privind vinovăția inculpatului.
Referitor la reținerea alin. 2 al art. 215 Cod penal, acest lucru s-a făcut în mod corect de instanța de fond, întrucât inculpatul s-a folosit de o calitate mincinoasă, respectiv cea de administrator a firmei din I, calitate pe care nu o avea în mod real, în sensul că nu fuseseră întocmite formalitățile legale privind dobândirea acestei calități.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost individualizate în mod corespunzător de prima instanță, ținând cont de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, inclusiv de faptul că acesta are în antecedente condamnări și puneri în mișcare a acțiunii penale pentru fapte de același gen.
Nu s-a impus reducerea pedepselor aplicate inculpatului întrucât nu s-ar mai atinge scopul educativ-preventiv al sancțiunilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.
Prin motivele de recurs inculpatul a arătat că încadrarea juridică corectă a infracțiunii de înșelăciune este cea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, fără reținerea alineatului 2.
Cu privire la situația de fapt inculpatul a susținut că numitul a fost cel care a negociat contractul, el s-a prezentat ca administrator, a stabilit condițiile plății, a semnat biletele la ordin.
Inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune, conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât lipsește latura obiectivă, respectiv intenția.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sau aplicarea unei pedepse în limita minimului special pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, se constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice.
Se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului pe baza analizei materialului probator.
1. Analizând situația de fapt așa cum rezultă din probele administrate în tot cursul procesului penal se constată că în mod corect instanțele anterioare au reținut în încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune și dispozițiile alineatului 2, sens în care încadrarea juridică a faptei în disp. art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal este legală și temeinică.
În fapt, se reține că inculpatul a indus în eroare pe reprezentanții părții civile SC SRL Râmnicu V, prezentându-se ca administrator al firmei SC SRL I - deși nu deținea această calitate - cumpărând mărfuri în valoare de 169.232.070 lei ROL, pentru plata cărora a folosit două bilete la ordin fără a avea acoperirea necesară în bancă.
Împrejurarea că inculpatul s-a folosit de calitatea de administrator al SC SRL I, fără a deține în mod real această calitate se regăsește în prevederile alineatului 2 al art. 215 Cod penal, text de lege care reglementează: "înșelăciunea săvârșită prin nume sau calități mincinoase sau alte mijloace frauduloase".
Pentru considerentele arătate mai sus motivul de recurs al inculpatului vizând încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune apare ca nefondat.
2. Este nefondat și motivul de recurs vizând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea de înșelăciune.
Contrar susținerilor inculpatului, considerăm că pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 3, Cod penal sunt întrunite ambele elemente constitutive ale acesteia, neputându-se accepta susținerea conform căreia ar lipsi latura subiectivă.
De asemenea, considerăm că și pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal sunt întrunite ambele elemente constitutive.
În speță, inculpatul a realizat că prin activitatea sa induce în eroare pe reprezentanții părții civile, a dorit și urmărit această situație în scopul de a obține pentru sine un beneficiu injust cu consecința cauzării unui prejudiciu părții civile.
3. Sunt nefondate și motivele de recurs vizând netemeinicia hotărârilor anterioare.
Instanța de fond a respectat dispozițiile art. 72 Cod penal, iar pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății sunt legale și temeinice.
Față de gradul concret de pericol social al celor două infracțiuni, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii, față de urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără patrimoniul, având în vedere persoana inculpatului, în sensul că acesta nu se află la primul impact cu legea penală, a mai suferit condamnări pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, în prezent este arestat în altă cauză, considerăm că nu se impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.
Considerăm, de asemenea, că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare este legală și temeinică și, mai mult, este optimă pentru îndreptarea și reeducarea inculpatului în sensul dispozițiilor art. 52 Cod penal.
Față de cele de mai sus, având în vedere și împrejurarea că în speță nu se constată incidența nici a unui caz de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 29.12.1959 în mun. Bârlad, jud. V, CNP -, cu domiciliul în mun. Bârlad,-, - 4,. 3, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva deciziei penale nr. 546/17.12.2007 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 448/28.02.2007 a Judecătoriei Galați ).
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/20.05.2008
Tehnored. 2 ex./22.05.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
