Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I A PENALĂ
Dosar nr-
2535/2008
DECIZIA PENALĂ nr. 258
Ședința publică de la 17 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - estereprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Deciziei Penale nr. 176 din data de 16 octombrie 2008 a Tribunalului Călărași Secția Penală, din Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 5 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea, succesiv, mai întâi la data de 10 februarie 2009, apoi pentru data de astăzi, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.270 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Călărași inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani de zile.
Au fost admise, în parte, pretențiile civile ale părții civile și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 15352 Ron și a dobânzii legale aferente.
Prin decizia penală nr.258 A din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Călărași, a fost admis apelul inculpatului; s-a casat sentința penală anterior enunțată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Ca urmare a acestei decizii, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub numărul -.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații inculpat,declarații martorii și înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16.12.2004 între inculpatul și partea vătămată, s-a încheiat contractul de distribuție nr.114/16.12.2004, prin care societatea de inculpat, în calitate de distribuitor se obliga să revândă mărfurile furnizate de vânzător -
Contractul era încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar plata mărfurilor era stipulat a se face pe măsura vânzării, la BRD C prin ordin de plată, numerar sau cec și în baza unui contract de distribuție cu GRUP C, inculpatul a emis două file CEC, știind că pentru valorificarea acestora nu există acoperire în contul său.
Prin același contract, la art.12, se stipula obligația distribuitorului, să pună la dispoziția vânzătorului - - două file CEC respectiv filele CEC - - și - -. Fila CEC era stipulat că se va introduce în bancă și va fi considerată plată în cazul în care distribuitorul nu va achita vânzătorului prețul mărfurilor, potrivit art.13 din prezentul contract.
Așa cum atestă conținutul contractului sus menționat, precum și facturile livrase către mărfuri (mobilă) în valoare totală de 153.519.999 lei ROL, mărfuri recepționate de societatea distribuitoare la data de 17.12.2004 (conform facturilor seria - nr. -, -, - și - -filele 15-19 dosar urmărire penală).
În perioada 22.12.2004-22.01.2005, distribuitorul a vândut către terțe persoane mărfurile vânzătorului, încasând suma de 150.270.000 lei (Rol), sumă ce nu a fost folosită de inculpat pentru achitarea facturilor anterior enumerate, acesta, contactat fiind de reprezentanții părții vătămate amânând, sub diferite pretexte, plata mărfurilor.
Cele două file CEC au fost emise de inculpat în calitate de administrator al, drept garanție fiind completate doar rubricile privind adresa firmei, semnătura și ștampila trăgătorului, fiind lăsate libere rubricile: data emiterii, suma în litere și în cifre, așa cum reiese din declarația inculpatului - din cursul urmăririi penale - (128-), coroborată cu declarația martorului din cursul cercetării judecătorești (fila 44-vol.II) și declarația martorului - (45-vol II).
La data de 03.02.2005, a intrat în interdicție bancară, iar filele CEC au fost introduse la plată de către partea vătămată la 04.02.2005, dată la care au fost refuzate la plată pentru indisponibil total în cont, trăgătorul aflându-se în interdicție bancară.
La acel moment, din cantitatea totală de marfă în stocurile societății administrate de inculpat se mai afla marfă de la partea vătămată/civilă în cuantum de circa 400.000.000 lei (ROL), marfă ce a rămas până în prezent la, nefiind ridicată/returnată către vânzător (așa cum reiese din declarațiile inculpatului - 35 vol II - coroborate cu declarația martorului - 45 voI. II ).
Soluționând cauza, Judecătoria prin sentința penală nr.166 din 31 aprilie 2008, în baza art. 334 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1, 3 și 4 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934.
În baza art.11, pct.2 litera a Cod procedură penală, raportat la art.10 litera d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin. 1, 3 și 4 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive.
În baza art.14 și 346 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.998-999 cod civil a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Grup SRL și a obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 15.352 lei (Ron), reprezentând contravaloare marfă și neachitată, conform facturilor nr.- din 17.12.2004, nr.- din 17.12.2004, nr.- din 17.12.2004 și nr. - din 17.12.2004, la care se adaugă dobânda legală calculată de la scadența fiecărei facturi până la achitarea integrală a debitului.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat (lucrum cesans).
În baza art. 192 al.1 pct.1 litera c Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă GRUP a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere actele și lucrările dosarului.
mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, arătându-se că, în mod eronat, prima instanță a dispus achitarea inculpatului în raport de infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1, 3 și 4 Cod penal, atât timp cât probele atestă intenția acestuia de a induce și a menține în eroare GRUP, cu ocazia încheierii și derulării contractului de distribuție.
La data emiterii celor două file CEC, inculpatul știa că, pentru valorificarea acestora, nu există acoperirea necesară în contul său.
C de-al doilea motiv de apel vizează omisiunea instanței de a-l obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente A, la plata despăgubirilor civile.
Împotriva aceleiași sentințe penale, în termen legal, a declarat apel și partea civilă GRUP C, arătându-se că cele două file CEC nu au fost lăsate niciodată ca și sume de garantare a plății, fila CEC fiind, în sine, instrument de plată.
Prin decizia penală nr.176 A din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, au fost admise apelurile declarate în cauză; a fost desființată, în parte, sentința penală nr.166/2008 a Judecătoriei Călărași, numai în ce privește latura penală a cauzei și rejudecând, în baza art. 215 al.1, 3 și 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71 și 64 lit.a și b Cod penal.
S-a dispus anularea filelor CEC seria - - și - -.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și către Grup
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din extrasele de cont emise de Banca Românească pentru A, la data încheierii contractului de distribuție și emiterea filelor CEC, soldul A era zero și, cum orice comerciant are cunoștință de situația contului său curent (aspect recunoscut și de inculpat, care a afirmat că își consulta zilnic contul bancar), nu se poate susține că inculpatul, a fost în eroare cu privire la acest aspect.
La data emiterii celor două file CEC, inculpatul știa că, pentru valorificarea acestora, nu există acoperirea necesară în contul său.
Emiterea unei file CEC, drept instrument de plată, știind că, în momentul semnării respectivei file CEC, nu există disponibil în cont, constituie o acțiune de inducere în eroare.
Acțiunea inculpatului de inducere în eroare a continuat și pe parcursul derulării relației comerciale, având în vedere că, în această perioadă - 17.12.2004 - 10.02.2005, în contul societății administrate de inculpat au fost rulate sume de bani, din care putea fi acoperită datoria către GRUP, însă sumele respective au fost orientate de către inculpat către alte societăți comerciale, până când soldul contului curent a devenit zero.
Intenția inculpatului de a menține în eroare partea vătămată a fost apreciată de tribunal ca fiind evidentă, având în vedere că a omis, cu rea-credință, să comunice reprezentantului GRUP faptul că i-a fost blocat contul și a intrat în interdicție bancară, continuând raporturile comerciale fără să dea eficiență art. 23 din contract, potrivit căruia "ambele părți se obligă să urmărească și să se informeze reciproc asupra derulării contractului".
De altfel, chiar dacă inculpatul nu ar fi urmărit producerea unui prejudiciu, el a acceptat producerea acestuia, infracțiunea existând, în aceste condiții, sub aspectul intenției indirecte, deci pedepsită de art. 215 Cod penal.
Dacă inculpatul nu ar fi înțeles să plătească marfa cu cele două file CEC, ci doar să garanteze plata, atunci partea civilă nu ar mai fi încheiat contractul de distribuție.
Tocmai plata mărfii prin file CEC a asigurat-o pe partea civilă de existența bunei credințe și a determinat-o să încheie acest contract, apreciind că încheie o relație contractuală care nu urmărește înșelarea cocontractantului.
S-a mai reținut că și la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că a vândut marfa și că ar fi trebuit să plătească, lucru pe care nu l-a făcut, intenția lui fiind aceea de a-și însuși banii rezultați din vânzări.
Este de menționat faptul că blocarea contului bancar a avut loc la mai bine de o lună de la împlinirea termenului scadent de plată. Prin urmare, a reținut că există intenția inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 al.1, 3 și 4 Cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere, pe lângă pericolul social ridicat al infracțiunii deduse judecății și faptul că inculpatul acesta este lipsit de antecedente penale.
A mai reținut Tribunalul că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza numai prin privarea de libertate a acestuia, făcând în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit.a și b Cod penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, este criticată decizia, sub aspectul nepronunțării asupra unei cereri esențiale pentru părți, fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 3859punctul 10 Cod procedură penală; greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859punctul 17 Cod procedură penală; comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 3859punctul 18 Cod procedură penală și nerezolvarea fondului cauzei cu privire la solicitarea inculpatului de a fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile.
În subsidiar, solicită să se constate incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală, întrucât instanța de apel a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, întrucât este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859punctul 14 Cod procedură penală. Ministerul Public nu a formulat apel în cauză astfel că circumstanțele atenuante reținute de către instanța de fond, erau câștigate acestuia, instanța de apel nefiind îndreptățită să le înlăture în apelul inculpatului. Cu privire la celelalte critici formulate de către inculpat, le consideră nefondate și solicită înlăturarea lor ca atare.
Analizând motivele recursului declarat de inculpat și verificând decizia penală pronunțată de Tribunalul Călărași,precum și probele administrate în cauză, Curtea constată și reține că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, iar recursul este fondat, astfel că,în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis.
Decizia penalănr.176/A din 16 octombrie 2008 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr.- este nelegală și netemeinică.
Considerentele de fapt și de drept avute în vedere de C la pronunțarea acestei decizii sunt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, nr.346/P/2005, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că a emis două file CEC, deși cunoștea că în contul său bancar nu există acoperire pentru sumele respective, ulterior încheierii contractului de distribuție și necomunicând reprezentanților GRUP faptul că a intrat în interdicție bancară și nici împrejurarea că banca a blocat contul societății administrate de el, menținând în eroare reprezentanții - persoane judiciare - părți vătămate, cu privire la capacitatea de a achita contravaloarea mărfii achiziționate, prejudiciind-o astfel cu suma de 153.519,993 lei (rol).
Prin sentința penală nr.166 din 30 aprilie 2008, Judecătoria Călărași a făcut aplicația art.11 pct.2 lit.c raportat la art.10lit.d Cod procedură penală, dispunând achitarea inculpatului, iar în baza disp.art.14 raportat la art.346 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 15.352 lei (ron), reprezentând contravaloare marfă neachitată și dobânda legală calculată la scadența fiecărui facturi până la achitarea integrală a debitului.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și partea civilă GRUP, apeluri ce au fost admise, fond desființată în parte sentința penală a judecătoriei d e fond, iar inculpatul fiind găsit vinovat, a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În recursul său, inculpatul a criticat decizia instanței de apel, arătând că, la momentul încheierii contractului comercial d e distribuție și al lansării celor două file CEC, A rula sume de bani apreciabile, situația sa financiară fiind foarte bună, iar inculpatul nu a avut nici intenția directă și nici indirectă, de a comite infracțiunea de înșelăciune, filele de CEC respective fiind lăsate drept garanție, acestea neavând completate rubricile "data emiterii, suma de plată și locul emiterii".
Inculpatul a menținut legătura cu reprezentanții părții vătămate, aceștia acceptând amânarea plăților datorate deci, nu a existat niciodată intenția inculpatului de a comite infracțiunea de înșelăciune.
Aceste criticile, aduse de recurentul inculpat deciziei pronunțate de instanța de apel, sunt nefondate.
Tribunalul Călărașia verificat probele administrate în cauză și a reținut - în mod corect - că din extrasele de cont emise de Banca Românească pentru A, rezultă că la data încheierii contractului de distribuție și emiterea filelor CEC, soldul A era zero, fapt cunoscut de inculpat și recunoscut ca atare, neputându-se reține că acesta era în necunoștință sau se afla în eroare cu privire la informațiile referitoare la conturile sale bancare.
La data emiterii celor două file CEC, inculpatul știa că pentru valorificarea acestora nu există acoperirea necesară în contul său, astfel că, emiterea unei file CEC, drept instrument bancar de plată, știind că în momentul semnării respectivului instrument bancar nu există disponibil în cont, constituie o acțiune de inducere în eroare.
Acțiunea inculpatului de inducere în eroare a continuat și pe parcursul derulării relației comerciale cu partea vătămată GRUP, având în vedere că în intervalul de timp 17 decembrie 2004 - 10 februarie 2005, în contul societății administrate de inculpat au fost rulate sume de bani, din care putea fi acoperită datoria către GRUP, însă sumele respective au fost dirijate de inculpat către alte societăți comerciale, până când soldul contului curent a devenit zero.
Reaua-credință și intenția inculpatului de fraudare a părții vătămate s-a manifestat și prin faptul că acesta a omis, în mod deliberat, să-i comunice reprezentantului SC GRUP SRL, faptul că i-a fost blocat contul și că a intrat în interdicție bancară, continuând raporturile comerciale.
Chiar dacă inculpatul nu ar fi urmărit producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, el a acceptat producerea acestuia, infracțiunea de înșelăciune existând în mod indubitabil.
Raționamentul și argumentele hotărârii instanței de apel sunt corect și pertinente, sub raportul stabilirii situației de fapt și a încadrării juridice a acesteia.
Decizia instanței de apel este, însă nelegală și netemeinică, sub aspectul greșitei aprecieri a circumstanțelor reale și circumstanțelor personale, în sensul aplicării art.72 Cod penal și realizării cerințelor art.52 Cod penal, astfel că:
Pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului și modalitatea de executare aleasă de instanța de apel sunt greșite, disproporționate și de natură să nu realizeze reeducarea inculpatului și redarea acestuia societății.
Curtea apreciază că, în mod greșit, instanța de apel nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere că acesta nu a mai fost condamnat, a recunoscut activitățile desfășurate în perioada reținută ca infracțională de către Parchet (chiar dacă le-a dat o altă interpretare), provine dintr-o familie închegată, are studii superioare, manifestându-și regretul față de situația în care se află, prin toate acestea dovedind că reeducarea sa poate fi îndeplinită și fără privarea de libertate.
Prin urmare, Curtea consideră că suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului este cea mai adecvată măsură ce poate fi dispusă față de inculpat.
Curtea va face în cauză aplicarea dispozițiilor art.81, art.82 Cod penal și art.359 Cod procedură penală.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, Curtea va face în cauză aplicația art.14 și art.346 Cod procedură penală, obligând inculpatul la plata sumei de 15.352 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată, conform facturilor seria - nr.- din 17.12.2004, nr.- din 17.12.2004, nr.- din 17.12.2004 și nr.- din 17.12.2004, la care se adaugă dobânda legală calculată de la scadența fiecărei facturi, până la achitarea integrală a debitului.
Referitor la cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat (lucrum cessaus), Curtea constată și reține că răspunderea civilă delictuală reținută conform art.998-999 Cod civil,necesită existența faptei ilicite,prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
Faptul că inculpatul nu a plătit contravaloarea mărfurilor livrate de partea civilă în temeiul contractului de distribuție, reprezintă fapta ilicită, iar prejudiciul constă în contravaloarea acestor mărfuri și a dobânzii legale aferente sumelor neachitate.
Prejudiciul este cert și conform facturilor nr.- din 17 decembrie 2004, nr.-/17 decembrie 2004, nr.-/ 17 decembrie 2004 și nr.-/17 decembrie 2004 se ridică la suma totală de 15.352 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata integrală a debitului.
de cauzalitate - între faptul cauzator de prejudicii și pagubă - este dovedită.
În ceea ce privește cererea părții civile, referitoare la obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat, Curtea reține că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă.
Calculul depus de partea civilă privind nivelul profitului net realizat pe anii 2005-2007 și capitalul societății se raportează la date ce nu sunt susținute de nici un înscris cu valoare contabilă, balanță, bilanț contabil, evidență financiar bancară, fapt pentru care nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1169 din Codul civil - cel ce propune o cerere în fața judecății trebuie să o și dovedească. -
Curtea va dispune anularea filelor CEC seria - - și - -.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.176/A din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași.
Casează decizia recurată și, pe fond, rejudecând:
În baza art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 și art.76 lit.c Cod penal, condamnă pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 05.01.1971 în localitatea, jud. A, cetățenie română, studii superioare, administrator al A, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, domiciliat în P, str. -, -. A,.8,.35, jud. A și în localitatea, jud. A, având CNP - -, fără antecedente penale - la o pedeapsă de 1 an închisoare.
Conform art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, art.84 Cod penal și consecințele nerespectării acestora.
Admite - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de GRUP și, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 15352 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată, conform facturilor seria - nr.- din 17.12.2004, nr.- din 17.12.2004, nr.- din 17.12.2004 și nr.- din 17.12.2004, la care se adaugă dobânda legală calculată de la scadența fiecărei facturi, până la achitarea integrală a debitului.
Respinge capătul de cerere, privind obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat (lucrum cessaus).
Dispune anularea filelor CEC seria - - și - -.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
