Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 769/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 258
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 6 din data de 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, având nevoie de timp pentru deliberări, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.12.2009, dată la care s-a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.6 din 7 ianuarie 2009, pronunțată Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-) în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal și art. 291 Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal și art. 291 Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal, raportat la art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 291 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În temeiul art. 33 lit.a și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 35 alin.1 Cod penal, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, s-a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit.a teza a Il-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 86 indice 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe o perioadă de 6 ani, ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 86 indice 2 din Codul penal.
În temeiul art. 86 indice 3 CP. pe durata termenului de încerca inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la datele fixate de către consilierii de probațiune la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b)să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86 indice 4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția inculpatului de la 24.09.2007 la 11.06.2008.
În baza art.14 alin.3 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus anularea procurii autentificate sub nr. 2816/30. 07. 2007 de către notarul public, precum și a cărții de identitate întocmită pe numele folosită la săvârșirea infracțiunilor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24 septembrie 2007, inculpatul s-a prezentat la biroul notarial ", ", în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în B,-, sector 5, în calitate de mandatar al proprietarului imobilului menționat, numitul, fiind însoțit de coinculpatul. În incinta biroului, cei doi s-au întâlnit cu martorii și, primul fiind împuternicit de să semneze contractul în calitate de cumpărător, întrucât cumpărătorul intenționa să facă plata prin virament bancar, inculpatul s-a deplasat la sediul unde acesta și-a deschis un cont bancar.
După ce inculpatul s-a întors la biroul notarial, împreună cu martorul au semnat contractul de vânzare-cumpărare, prețul vânzării fiind convenit la 380. 000 euro.
După semnarea contractului, părțile au părăsit biroul notarial pentru a se deplasa la bancă, în vederea îndeplinirii formalităților de plată, urmând ca ulterior să se întoarcă la notariat pentru a ridica exemplarele autentificate ale contractului de vânzare-cumpărare.
Ajungând în stradă, persoanele de mai sus au fost oprite de către organele de poliție, a căror intervenție fusese solicitată de notarul public, care, cunoscându-l personal pe domnul, proprietarul imobilului și avocat de profesie, l-a contactat telefonic, iar acesta i-a confirmat bănuiala că nu dăduse nimănui procură pentru a vinde casa și terenul din-.
Vânzarea imobilului a fost posibilă datorită faptului că una sau mai multe persoane, rămase neidentificate, au procurat pe căi necinstite, în original, actele de proprietate ale imobilului, apoi au confecționat o carte de identitate falsă pe numele adevăratului proprietar, iar o persoană neidentificată s-a prezentat sub o identitate falsă la biroul notarial al notarului public și a întocmit procura autentificată sub nr. 2816 din 30.07.2007.
Prin această procură falsă, persoana care s-a prezentat în numele adevăratului proprietar l-a împuternicit pe să vândă imobilul din-.
Inculpatul a arătat că, la jumătatea lunii iulie 2007, aflându-se în sediul Tribunalului București, a fost acostat de două persoane care s-au prezentat ca fiind și respectiv, nepotul celui dintâi. Cei doi i-au propus să se ocupe de vânzarea imobilului din-, întrucât proprietarul, urma să plece în străinătate. Acceptând propunerea, inculpatul s-a deplasat cu cei doi la sediul Ia notarului public, unde s-a întocmit procura prin care îl împuternicea pe inculpat să-i vândă imobilul. Inculpatul a susținut că nu a cunoscut adevărata identitate a proprietarului și că actele au stat în permanență la numitul "", identificat în persoana lui, tot acesta urmând să încaseze și banii în eventualitatea înstrăinării terenului.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând hotărârea pronunțată ca fiind nelegală, deoarece pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art.20 raportat la art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal și art.291 Cod penal sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege și, în cauză nu s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe lângă fiecare pedeapsă principală.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma criticii aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat este fondat, urmând a-l admite ca atare.
Se constată că, instanța fondului, prin probele administrate, a reținut o situație de fapt corespunzătoare, căreia i-a dat o încadrare juridică corectă, legală.
Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în cursul procesului penal, în ceea ce privește faptul că nu a cunoscut adevărata identitate a proprietarului imobilului din- (terenul și casa) și că actele au stat în permanență la numitul "" care, în realitate, este și că acesta urma să încaseze suma de bani, în eventualitatea înstrăinării terenului, prin probatoriul administrat a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc vinovăția acestuia.
Astfel, martorul a declarat că inițiativa vânzării imobilului a aparținut întotdeauna inculpatului care a avut și actele de proprietate asupra sa. Această declarație se întregește și cu aceea a martorului care a precizat că inculpatul l-a asigurat permanent că actele imobilului sunt în regulă, iar notarul public - doamna - a precizat că inculpatul din cauza dedusă judecății s-a prezentat singur la biroul său și s-a comportat ca un adevărat mandatar, având asupra originalul actelor de proprietate. Tot acesta a ridicat, în calitate de mandatar, certificatul de urbanism, astfel cum rezultă din declarația martorului.
De asemenea, susținerile inculpatului relevă faptul că, acesta era direct implicat, astfel, banii ce urmau a fi încasați din vânzarea imobilului - 380.000 euro - trebuiau virați în contul său deschis la Banca Transilvania și nu cum este procedural în astfel de cazuri - se deschide cont pe numele proprietarului, în vederea virării sumei obținute din vânzarea efectuată.
Pe de altă parte, este greu de crezut că proprietarul unui imobil să fie de acord să dea o procură unei persoane necunoscute, pe care a acostat-o pe holul tribunalului, pentru a-i vinde imobilul și a încasa suma de 380.000 euro, deși avea un nepot care se putea ocupa personal de acest aspect.
În concluzie, inculpatul a acționat cu bună știință și a urmărit obținerea unui folos material de 2% din valoarea tranzacției (declarația inculpatului la urmărirea penală).
Practic, notarul public nu a încheiat contractul de vânzare cumpărare din lipsa unor acte necesare (carte funciară-extras, certificat fiscal expirat etc) și astfel situația juridică a rămas aceeași.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, fiind situată sub minimul prevăzut de lege.
În drept, fapta inculpatului care, prin folosirea unei procuri false a încercat să inducă în eroare pe partea vătămată, cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din-, cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare al acestuia la prețul de 380.000 euro.
În mod corect s-a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal și art.291 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, însă limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativa la înșelăciune - alin.5 - sunt cuprinse între 5 - 10 ani.
Se constată că pedeapsa aplicată este nelegală, la fel și pentru infracțiunea prevăzută de art.291 Cod penal, întrucât, instanța fondului nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, chiar dacă a făcut vorbire în considerentele hotărârii, nu au fost trecute nici în minuta și nici în dispozitivul acesteia, nu a indicat textul și literele, așa încât nu s-a putut verifica claritatea susținerii instanței de fond.
Așa fiind, Curtea urmează a aplica inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 din Codul penal și de 3 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.291 Cod penal, având în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, dispozițiile prevăzute de art.72 Cod penal, vizând criteriile generale de individualizare, referitoare la gradul de pericol social concret pe care-l reprezintă astfel de fapte, împrejurările în care s-au comis faptele, modalitatea de săvârșire a unor astfel de fapte.
Se apreciază, de asemenea, că scopul pedepsei poate fi atins cu executarea pedepsei în regim de detenție, față de faptul că astfel de fapte au cunoscut o mare creștere în societatea românească, iar infracțiunea de înșelăciune nu s-a consumat datorită prudenței și profesionalismului notarului public și nicidecum datorită inculpatului.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să înlăture aplicarea prevederilor art.861, 862, 863și 864din Codul penal.
De asemenea, urmează a se aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 Cod penal, raportat la art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal, pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării regulii concursului real de infracțiuni, prevăzut de art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b din Codul penal.
Tot astfel, în cauză, se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, alături de pedeapsa principală, care este mai mare de 1 an închisoare, motivat de faptul că reținerea acesteia este necesară în raport cu natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului - cu o poziție procesuală parțial sinceră.
Așa fiind, Curtea, în baza art.379 pct.2, lit.a din Cod procedură penală, urmează a admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființa - în parte - sentința penală nr.6 din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și, în fond:
În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a și b din Codul penal.
În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 291 Cod penal, va condamna pe același inculpat la 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a, b din Codul penal.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal.
În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.
Va înlătura dispozițiile privitoare la suspendarea sub supraveghere, prevăzute de art. 861, 862, 863, 864din Codul penal.
Vor fi înlăturate dispozițiile prevăzute de art. 71 alin. 5 din Codul penal.
Având în vedere că hotărârea atacată va fi desființată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.6 din data de 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 6 din data de 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și, în fond:
În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a și b din Codul penal.
În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe o durată de 2 ani.
În baza art. 291 Cod penal, condamnă pe același inculpat la 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a, b din Codul penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal.
În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, pe o durată de 2 ani.
Înlătură dispozițiile prev. de art. 861, 862, 863, 864din Codul penal.
Înlătură dispozițiile prevăzută de art. 71 alin. 5 din Codul penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.6 din data de 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Ion Tudoran Bogdan CorneliuJudecători:Ion Tudoran Bogdan Corneliu, Dumitrița Piciarcă
