Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM A NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 276
Ședința publica din data de 10.03.2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata -, fiica lui si, născut la 4.10.1973, domiciliată in P,-, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 40/2.02.2007 pronunțata de Tribunalul Prahova și împotriva sentinței penale nr. 1328/6.06.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de10.03.2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 1328/6.06.2006 Judecătoria Ploieștia respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpată privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 215 al.1,3,4 cu aplic. art. 41 al.2 in infracțiunea prev. de art. 84 al.l pct.2 din 59/1934.
In baza art. 215 al.1,3si 4 cu aplic. art. 41 al.2 si art. 37 lit. aaf ost condamnată inculpata, fiica lui si, născut la 4.10.1973, domiciliată in P,-, jud. P, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune in formă continuată, faptă din perioada octombrie - decembrie 2003 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza art. 83 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1056/17.04.2003 a Judecătoriei Ploiești si s-a dispus executarea in întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
In baza art. 71 i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 al.l lit. a,b si c din momentul rămânerii definitive a sentinței si până la executarea pedepsei.
In baza art. 14 rap la art. 346 p au fost admise acțiunile civile exercitate de părțile civile SC SA, SC Distribuție SRL, SC SRL si SC 3 P SRL si in baza art. 998-999 civ. și art. 1000 al.3 a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumelor de 20.789 RON către partea civilă SC SA, 8547 RON către SC Distribuție SRL, 8547 lei către SC SRL si 30.625 lei către SC 3 P SRL, cu titlu de despăgubiri civile.
In baza art. 191 inculpata C.P.P. a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că începând cu data de 4.09.2003, inculpata a fost împuternicită de către, asociat unic si administrator al SC SRL, prin procură autentificată să îndeplinească toate formalitățile cerute de lege pentru administrarea si reprezentarea față de terți a acestei societăți, menționându-se că mandatara putea încheia acte adiționale, acte de cesiune, putea dispune si retrage cereri, încheia si semna contracte comerciale.
S-a specificat că inculpata urma să administreze societatea in numele administratorului având semnătură la bancă pentru toate actele bancare si comerciale, cu puteri depline, fiind numită si director comercial al societății.
In acest scop, din data de 13.10.2003 la Banca a fost înregistrată inculpata ca fiind persoana autorizată de a emite file cec pentru societate.
La data de 19.11.2003,prin act adițional autentificat, numitul a cedat 95% din capitalul social inculpatei care urma să conducă, să administreze si să reprezinte societatea, in relațiile cu terții, iar 5% surorii sale.
A mai reținut instanța de fond că, inculpata in această calitate s-a angajat in activități comerciale cu SC SRL B, SC SRL P, SC 3 P SRL I, societăți de la care a achiziționat marfă pentru plata căreia a emis file cec, deși nu avea disponibil in cont, o parte din marfă fiind vândută de inculpată sub preț către terți, încasând c/val si neplătind valoarea de achiziție.
A arătat instanța de fond că situația de fapt rezultă din mijloacele de probă administrate in faza de urmărire penală cât si in faza de cercetare judecătorească, declarații de martor, mijloace de probă ce se coroborează cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpată in faza de urmărire penală si menținute parțial in faza de cercetare judecătorească.
Astfel, din declarațiile martorilor, si reprezentanți ai părților vătămate, rezultă că inculpata a achiziționat mărfuri de la cele 4 societăți comerciale, in calitate de administrator al SC SRL, iar pentru achitarea contravalorii acestora a emis filele CEC, asigurându-i pe reprezentanții părților vătămate de bonitatea si solvabilitatea sa, prezentând in acest sens file CEC de la o instituție bancară care se bucura de încredere si garantând valorificarea acestor instrumente de plată la termenele stabilite.
Instanța de fond a apreciat că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune in formă continuată prev. si ped. de art. 215 al.1,3,4 cu aplic. art. 41 al.2 si că sunt pe deplin dovedite sub aspectul laturii subiective, intenția inculpatei de a înșela fiind una directă ce rezultă din modul si mijloacele de săvârșite a faptelor, respectiv inculpata a achiziționat mărfuri pe care ulterior le-a valorificat si, deși a încasat prețul, nu a achitat contravaloarea acestora, nu a înregistrat in evidențele contabile documentele de achiziționare si valorificare mărfurilor, precum si scopul urmărit de aceasta de a dobândi pentru sine un folos material injust.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele de apel expuse oral in fața instanței de apel, apelanta a criticat sentința instanței de fond invocând ca motiv de apel disp. art. 385/9 pct. 17
C.P.P.Astfel, prin apărătorul său, apelanta a învederat greșita aplicare a disp. art. 41 al.2, cât si încadrarea juridică a faptei in prevederile art. 215
Totodată apelanta a criticat sentința instanței de fond si sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 40/2.02.2007 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata, apreciind că prima instanță a stabilit corect faptele și împrejurările comiterii acestora, precum si vinovăția apelantei, care sunt in deplină concordanță cu probele administrate, competent analizate si just apreciate.
In consecință, s-a apreciat de instanța de control judiciar că, fapta inculpatei de a emite file cec pentru marfa achiziționată fără a avea disponibil in cont si fără ca beneficiarii cecurilor să cunoască si să accepte faptul că societatea administrată de inculpată nu dispunea de proviziile necesare valorificării acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 al.1,3 si 4
Mai mult, inculpata apelantă a cunoscut faptul că achiziționând marfă nu are posibilitatea achitării acesteia, iar emiterea filelor cec nu poate fi acoperită, in unele dintre situații aflându-se in interdicție bancară, fără a anunța partenerii săi de imposibilitatea achitării mărfii achiziționate si neînregistrând in evidențele contabile documentele de achiziționare si valorificare a acestor mărfuri.
S-a apreciat de asemenea corectă si aplicarea disp. art. 41 al.2 infracțiunea reținută in sarcina inculpatei fiind in formă continuată, dat fiind că aceasta a săvârșit infracțiunile la diferite intervale de timp in realizarea aceleiași rezoluții, care fiecare in parte prezintă conținutul infracțiunii de înșelăciune.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpata, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând in esență că in cazul in speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, inculpata nu a avut nici un moment intenția de a induce in eroare părțile vătămate, fiind in imposibilitate de a efectua plăți urmare a blocajelor financiare, in lanț,intervenite. Se apreciază incidența dispozițiilor art. 385/9 pct.18 C.P.P. sens in care solicită cu ocazia soluționării recursului admiterea acestuia si casarea hotărârilor pronunțate.
Curtea examinând hotărârile recurate in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, criticile formulate, precum si din oficiu conform art. 385/6 al.3 si C.P.P. art. 385/9 C.P.P. apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:
O primă problemă vizează încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpată.
In actul de sesizare se reține in sarcina inculpatei( în esență) că in perioada octombrie - decembrie 2003, în baza unei hotărâri infracționale unice, inculpata a indus in eroare pe reprezentanții părților vătămate SC SA B, SC Distribuție SRL B, SC SRL P si SC 3 P SRL I, cu ocazia încheierii unor convenții de vânzare - cumpărare, emițând ca mijloc de plată file CEC fără a avea disponibil in cont sau fiind sub interdicție bancară. Aceeași situație de fapt a fost reținută si de prima instanță si de instanța de apel.
Atât Ministerul Public cât si cele două instanțe au considerat că această faptă se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. si ped. de art. 215 al.1,3si 4 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 37 lit. a
Curtea constată însă că, în raport de probele administrate pe parcursul procesului penal, încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpată este aceea prevăzută de art. 84 al.l pct.2 din 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 37 lit. a
Astfel, constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.4 " emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară -, în scopul arătat in alin (l) ( obținerea unui folos material injust, pentru sine sau pentru altul), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Potrivit art. 84 al.1 pct.2 din 59/1934 se sancționează fapta aceluia care emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient.
Din analiza celor două texte de lege mai sus enunțate, reiese că, ori de câte ori fapta de a fi emis un cec fără acoperire, s-a săvârșit in scopul obținerii unui folos material injust, pentru inculpat sau pentru altul si s-a produs o pagubă, ne aflăm in prezenta infracțiunii de înșelăciune. Din contră, dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite, încadrarea juridică va fi cea prevăzută de art. 84 al.1 pct.2 din 59/1934.
De menționat că in acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție in practica survenită după trimiterea in judecată a inculpatei.
In speță, probele administrate nu pot conduce la reținerea vinovăției inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, nereieșind că aceasta a acționat cu intenția ce caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni.
Este drept că acesta a emis cecuri pentru care nu avea acoperirea necesară, producând o pagubă părților vătămate, insă, câtă vreme nu s-a făcut dovada că prin săvârșirea acestei fapte inculpatul a urmărit obținerea unui folos material pentru sine sau pentru altul, această faptă nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune, ci aceea de emitere de cecuri fără acoperire.
Curtea a avut in vedere in acest sens modul concret in care a acționat inculpatul atât anterior cât si ulterior comiterii faptei, din care reiese poziția sa subiectivă in raport cu aceasta.
Astfel, s-a constatat că, de comun acord cu furnizorii s-a stabilit momentul introducerii filelor cec, specificându-le acestora in momentul achiziționării mărfurilor că nu are bani să plătească.
Aceste aspecte rezultă din depozițiile martorilor si.
Arată de asemenea cel din urmă martor, în cuprinsul depoziției sale că la scurt timp după refuzul de a achita fila cec, inculpata a achitat in întregime suma.
Inculpata a recunoscut că a vândut marfa livrată dar a arătat că nu a putut alimenta contul bancar întrucât avea de plătit alte datorii, realizându-se practic un blocaj financiar.
Nu se poate reține însă nevinovăția inculpatei atât timp cât aceasta nu era îndrituită să emită file cec, în condițiile în care cunoștea că nu are disponibil la tras, insă faptele sale se circumscriu infracțiunii prev. de art. 84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 si art. 37 lit. a. Atâta vreme cât nu s-a probat intenția de prejudiciere a părților vătămate, in scopul obținerii unui folos material, fapta nu poate constitui infracțiune de înșelăciune.
Prima instanță a mai reținut că vinovăția inculpatei este conturată de declarația acesteia care a arătat că a vândut marfa livrată, însă nu a livrat în cont sumele necesare pentru ca la scadență cecurile să nu fie refuzate la plată.
Deși inculpata a recunoscut că a vândut o parte din marfa livrată, in nici una din declarațiile date aceasta nu a arătat că ar fi evitat să vireze in contul bancar aceste sume pentru ca la scadență cecurile să fie refuzate la plată.
In considerarea celor expuse anterior, în baza dispozițiilor art. 334 p, curtea va schimba încadrarea juridică din art. 215 al.1-4 cu aplic. art. 41 al.2 in art. 84 al.l pct.2 din Legea 59/1934.
Cât privește individualizarea sancțiunii pentru această faptă,raportat la fapta săvârșită in conținutul ei concret și împrejurările in care a fost săvârșită, poziția inculpatei pe parcursul procesului penal, starea de sănătate gravă, curtea apreciază că in cazul in speță sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b/1.
C.P.P.De asemenea, la formarea acestei convingeri contribuie si perioada de timp lungă ce s-a scurs de la data faptei si până in prezent, astfel încât aplicarea unei sancțiuni, alta decât cea pecuniară nu mai poate conduce la realizarea eficientă a scopului pedepsei.
In acest sens se va face aplicarea art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b/1 si C.P.P. se va dispune achitarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii, iar in temeiul art. 90 si 91 se va aplica o amendă administrativă in cuantum de 1000 lei.
Dat fiind măsura dispusă anterior,urmează a se înlătura aplicarea disp. art. 83 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1056/17.04.2003 a Judecătoriei Ploiești, precum si aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 si 64
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor anterioare.
Văzând si disp. art. 192 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata -, fiica lui și, 4.10.1973, domiciliată în P,-, jud.P casează in parte in latură penală sentința penală nr. 1328/ 6.06.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești si decizia penală nr. 40/ 02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova si pe cale de consecință:
In baza art. 334 schimbă C.P.P. încadrarea juridică din art. 215 al.1,3 si 4 cu aplic. art. 41 al.2 si art. 37 lit. a înșelăciune in formă continuată faptă din perioada octombrie - decembrie 2003 in infracțiunea prev. de art. 84 al.1 pct.2 din 59/1934, cu aplic. art. 41 al.2 si art. 37 lit. a. si în baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b/1 dispune C.P.P. achitarea inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
In baza art. 90 si 91 aplică inculpatei amenda administrativă in cuantum de 1.000 lei ( una mie lei).
Înlătură aplicarea disp. art. 83 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1056/17.04.2003 a Judecătoriei Ploiești.
Înlătură aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 si 64
Menține restul dispozițiilor hotărârilor anterioare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 14.03.2008.
Presedinte, JUDECĂTORI: Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
Grefier,
Red. /
4 ex
1802/2005- Jud.
jud. fond
apel -- Tb. P
jud. apel - -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Cristina Georgescu Gabriela
