Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 29/
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Raluca Elena
Grefier -
Parchjetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de
partea civilă, domiciliată în P, cartier, -a, scara A, apartament 10, județul A împotriva deciziei penale numărul 186 din data de 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat, pentru intimații inculpați și, conform delegației avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind recurenta parte civilă și apărătorul acesteia.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul Arhivă dovada înmânării mandatului de aducere pentru intimatul, din care rezultă că acesta locuiește în P, - scara C, apartament 20, județul A, precum și procesul verbal întocmit de Consiliul local, din care rezultă că citația emisă pentru intimatul a fost afișată la sediul Consiliului local De asemenea, tot prin serviciul arhivă s-a mai depus la dosar o cerere din partea avocat, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru imposibilitate de prezentare, având de susținut o altă cauză pe rolul Curții de Apel Alba, atașat cererii fiind delegația avocațială privind pe.
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat, pentru intimați.
Curtea, pune în discuția părților cererea de amânare formulată în scris de avocat.
Avocat, arată că nu se opune cererii formulată de, apărător ales al recurentei.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a cererii, urmând ca la termenul următor avocat să facă dovada imposibilității sale la termenul de azi.
Curtea, respinge cererea formulată de avocat,
apărător ales al recurentei, având în vedere faptul că nu se face dovada că dosarul de pe rolul Curții de Apel Alba, are termen de judecată la data de 17 ianuarie 2008, cu atât mai mult cu cât la data de 06 decembrie 2008, recurenta, prin cerere scrisă a mai solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, cerere admisă de instanță prin încheierea din data de 06 decembrie 2007.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru intimați, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii tribunalului. Cauza a fost greșit îndreptată la instanță iar tribunalul în mod corect a scos cauza de pe rol și a trimis cauza la parchet.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii tribunalului și a rezoluției adoptată de procuror. În situația rezoluției parchetului, recursul apare ca fiind nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 1454 din 28 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit.b Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpaților:
-, fiul lui și -, născut la data de 08.11.1974 în P, județul A, domiciliat în P, str. -, -.C,.20, județul A, CNP -, pentru infracțiunea prev. de art.215 al.1, 3 Cod penal;
-, fiul lui și, născut la data de 12.01.1974 în P, județul A, domiciliat în P, str. -, -.C,.19, județul A, CNP -, pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art.215 al. 1, 3 Cod penal.
În baza art.346 al.ultim Cod pr.penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă, domiciliată în P, cartier, -a,.A,.10, județul
În baza art.192 al.1 pct.1 lit.a Cod pr.penală, a fost obligată partea vătămată la 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 Cod pr.penală, a fost respinsă cererea părții vătămate având ca obiect obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare făcute de aceasta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în anul 1994, partea vătămată l-a girat pe numitul cu apartamentul proprietate personală cu 3 camere, situat în P, str.-, -a,.A,.2,.10, județul A, cu o suprafață utilă de 47,4 mp, garantând astfel un împrumut în sumă de 1300 USD, contractat de către acesta la Banca Internațională a Religiilor, apartamentul fiind ipotecat la solicitarea respectivei unități bancare, în vederea garantării creditului.
Partea vătămată a susținut în cuprinsul declarației, că numitul a achitat foarte repede debitul respectiv, însă a folosit înscrisurile depuse la dosarul de credit și pentru obținerea altor credite, ceea ce a avut drept consecință împrejurarea că apartamentul său a fost constituit garanție și pentru alte împrumuturi, fără acordul acesteia.
Pe fondul acestei situații de fapt, în luna august 2004, partea vătămată voia să achite debitul de 1300 USD, pentru a fi ridicată ipoteca instituită asupra apartamentului și să facă unele îmbunătățiri la un magazin pe care îl deținea în cartierul -, dar, pentru a obține sumele de bani necesare, trebuia să contracteze un credit care să fie garantat cu o ipotecă instituită asupra apartamentului său.
Partea vătămată s-a interesat la Banca în vederea obținerii unui credit, însă i s-a comunicat că în raport de procedurile specifice care trebuie parcurse, suma solicitată urma să-i fie remisă după circa 6 luni, ceea ce a determinat-o pe să apeleze la un împrumut de la persoane fizice, întrucât avea nevoie urgentă de bani pentru îmbunătățirea magazinului său.
În aceste împrejurări, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul, urmare a unui anunț din cotidianul " Zilei" în care se menționa că "ofer împrumut rapid, avantajos. (0766 765 133)
Este de precizat, a reținut instanța de fond, că partea vătămată a contactat telefonic mai multe persoane care dăduseră anunțuri în cotidianul respectiv în luna august 2003, însă, dintre toate persoanele contactate, cea mai convenabilă dobândă era cea percepută de către inculpatul, care i-a precizat în cadrul convorbirii telefonice că acordă împrumuturi în dolari cu dobândă de 2%.
Partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul chiar a doua zi după purtarea convorbirii telefonice, în fața poștei din str. -, nefiind însoțiți de către alte persoane.
Cele două părți au discutat, inițial, în autoturismul inculpatului despre suma împrumutată, convenindu-se ca partea vătămată să împrumute suma de 3000 USD.
La sfârșitul discuției, inculpatul i-a învederat că poate să o împrumute și cu o sumă mai mare, cea de 3000 USD fiind modică.
A doua zi, după respectiva întâlnire, cele două părți s-au întâlnit din nou într-un atelier de pictură situat pe str.- din municipiul P și aparținând martorului, convenindu-se să o împrumute cu suma de 10 000 USD, cu dobânda de 8%, inculpatul solicitându-i să încheie un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul cu 3 camere aparținând părții vătămate și care să constituie garanția achitării împrumutului.
Inculpatul nu a fost de acord cu încheierea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, pe motiv că a avut probleme cu un alt client care nu i-a achitat suma împrumutată.
În zilele următoare, partea vătămată l-a cunoscut și pe vărul inculpatului, respectiv, care a susținut că are cunoștințe la Primăria și Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Pitești, în vederea obținerii actelor necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în mod urgent.
Astfel, acesta a obținut foarte repede certificatul de rol, înscrisurile de la cartea funciară, iar în timp ce părțile se aflau împreună cu martorul la Biroul de Carte Funciară, inculpatul a achitat suma de 1300 USD inspectorilor de la Banca Religiilor, în vederea ridicării ipotecii instituite pe apartament.
La acest moment, părțile au adoptat poziții diferite în ceea ce privește înscrisurile ce urmau să fie întocmite.
Astfel, partea vătămată a susținut că a i-a propus inculpatului să întocmească un contract de vânzare-cumpărare al apartamentului, dar care să constituie o garanție a restituirii împrumutului de 10.000 USD, însă acesta nu a fost de acord, convenindu-se însă să se întocmească un act real, respectiv contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului, după care un act simulat, în care să se menționeze că în realitate este vorba de un contract de împrumut cu garanție reală imobiliară.
Inculpatul a susținut, constant, că a convenit cu partea vătămată să-i cumpere apartamentul, în condițiile în care în acea perioadă afișase anunțuri pe blocurile din cartierul în care menționa că dorește să cumpere un apartament în respectiva zonă, întrucât locuia cu părinții, iar soția sa era însărcinată.
Susținerea inculpatului că nu deținea o altă locuință a fost contrazisă de adresa nr.F/43178/08.12.2003, eliberată de Primăria municipiului P - Direcția Economică, Serviciul Constatare Persoane Fizice, conform căreia acesta figura în evidențele fiscale înregistrat cu un apartament situat în str.- - și 2 autoturisme, situate în str. - - - mărcile BMW și Wolkswagen.
În consecință, la data de 21.08.2003, partea vătămată și cei doi inculpați s-au deplasat împreună la Biroul Notarului Public, pentru a fi întocmit contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, fiind prezent și martorul.
Partea vătămată a susținut că pe parcursul deplasării cu autoturismul inculpatului la sediul biroului notarial, acesta a amenințat-o cu moartea dacă nu va semna contractul de vânzare-cumpărare și că, la solicitarea notarului, s-au deplasat împreună la blocul unde este situat apartamentul părții vătămate pentru a lua hotărârea de divorț, ocazie cu care inculpatul a urcat în apartament și a observat amplasamentul celor 3 camere și starea acestora.
Inculpatul a susținut că nu a amenințat-o pe partea vătămată și nu s-a deplasat cu aceasta la domiciliul său, întrucât, anterior fuseseră depuse la biroul notarial toate înscrisurile necesare perfectării contractului de vânzare-cumpărare.
La dosarul cauzei au fost atașate toate înscrisurile care au fost avute în vedere de către notar cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat la data de 21.08.2003 conform încheierii nr.2905.
În cuprinsul contractului s-a menționat că partea vătămată, necăsătorită, a vândut inculpatului, necăsătorit, întregul drept de proprietate asupra apartamentului situat în P, str. -, -a,.A,.10, județul A, compus din 3 camere și dependințe cu o suprafață utilă de 47,4 mp, ce a fost dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.38444/01.02.1994, încheiat cu RA P, prețul vânzării fiind stabilit de comun acord la suma de 145 milioane lei.
S-a mai menționat, că intrarea în proprietatea de drept asupra apartamentului de către cumpărător, se va face începând din ziua semnării și autentificării actului, iar în fapt la data de 21.11.2003, dată până la care vânzătoarea va achita toate utilitățile.
De asemenea, taxele și impozitele au fost achitate la zi, urmând ca din data de 20.08.2003 să treacă asupra cumpărătorului care a achitat și taxele pentru autentificarea prezentului înscris.
Inculpatul a susținut că a achitat părții vătămate în fața notarului suma de 145 milioane lei și că acesteia i-a fost citit de către notar contractul de vânzare-cumpărare înainte de a fi semnat de către părți și autentificat de către notar.
Partea vătămată a susținut că i-a explicat notarului că dorește încheierea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, că în realitate nu i-a fost citit de către notar contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului și că nu a avut cunoștință de conținutul acestuia deși l-a semnat, dându-și seama ulterior de obiectul său.
În momentul în care și-a dat seama, i-a solicitat inculpatului să întocmească un contraînscris, în care să fie materializată voința reală a părților, respectiv un contract de împrumut cu garanție imobiliară, însă nu a fost de acord.
Acesta a susținut în mod constant că aceasta a fost voința părților, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare și că în realitate nu a împrumutat-o pe partea vătămată cu vreo sumă de bani.
Susținerea inculpatului a fost contrazisă de depozițiile martorilor audiați în cauză, în special a numitei, care în perioada de referință lucra în magazinul părții vătămate situat în cartierul -, ca vânzătoare, și a asistat la momentul în care inculpatul a venit în magazin pentru ca partea vătămată să-i achite rata împrumutului având ca obiect suma de 10.000 USD.
În acest sens, este de precizat, a reținut instanța de fond, că inculpatul a împrumutat și alte persoane fizice cu diferite sume de bani, fiind întocmite contracte de împrumut cu garanție imobiliară.
Astfel, aceeași martoră a susținut că partea vătămată nu a dispus de suma de 800 USD, reprezentând prima a împrumutului și a convenit cu inculpatul, să revină în magazin a doua zi.
În aceste împrejurări, martora a împrumutat-o pe partea vătămată cu suma de 7 milioane lei, a doua zi aceasta achitându-i inculpatului rata de 800 USD.
Dându-și seama de situația creată, partea vătămată a urmărit să achite inculpatului suma de 10.000 USD și dobânda aferentă pe cele câteva luni, împrumutând de la martorul suma de 10.000 USD și s-a deplasându-se împreună cu acesta la terasa restaurantului "", unde inculpatul deținea un magazin de comercializare telefoane mobile, însă acesta a refuzat să se întâlnească, motivând că are unele probleme familiale, respectiv că este plecat cu mama sa internată într-un spital din
În cele din urmă, partea vătămată și martorul s-au întâlnit cu inculpatul, i-au oferit suma de 10.000 USD și dobânda aferentă, însă acesta le-a precizat că apartamentul îi aparține conform contractului de vânzare-cumpărare și că partea vătămată are posibilitatea să-l cumpere la prețul pieței.
Actualmente, apartamentul aparține inculpatului, în baza contractului de vânzare-cumpărare întocmit la data de 21.08.2003 și figurează la Primăria, pe numele acestuia, cu debite la plata taxelor și impozitelor locale.
Partea vătămată locuiește în continuare în apartament și între timp a făcut unele îmbunătățiri, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat, fără echivoc, că în realitate părțile au convenit încheierea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, însă după perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, inculpatul nu a mai fost de acord cu întocmirea unui astfel de contraînscris.
Susținerea părții vătămate se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, care au susținut că inculpatul se deplasa în mod regulat la magazinul părții vătămate în vederea achitării dobânzii aferente sumei de 10.000 USD împrumutate.
Avându-se în vedere că partea vătămată a fost de acord să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică cu inculpatul, chiar dacă acesta reprezintă un act simulat iar ulterior manifestarea de voință a părților nu s-a materializat printr-un contraînscris, care să semnifice că în realitate era vorba de un împrumut cu garanție imobiliară, a rezultat că inculpații nu au folosit manopere dolosive față de partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare și semnării acestuia în fața notarului.
Chiar în condițiile nesincerității evidente a inculpaților cu referire la împrejurările încheierii contractului și relei-credințe a inculpatului intervenită pe parcursul derulării contractului de împrumut, nu s-a putut reține de către prima instanță, vinovăția acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în modalitatea menținerii și inducerii în eroare a părții vătămate.
Părțile, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare au semnat în cunoștință de cauză respectivul înscris, neavând loc nici o amăgire a părții vătămate de către inculpatul, care să fi utilizat manopere dolosive în vederea inducerii în eroare a părții vătămate.
Din moment ce partea vătămată a cunoscut caracterul tranzacțiilor încheiate cu inculpatul și le-a acceptat, ba chiar a semnat un înscris autentic în fața notarului public fără a invoca împrejurarea că acea convenție nu reprezenta voința părților, respectiv dorința părții vătămate de a transmite dreptul de proprietate asupra apartamentului, aceasta are posibilitatea să facă dovada simulației pe calea civilă, în considerarea faptului că actul autentic în care a fost materializată convenția de vânzare-cumpărare nu reprezintă voința sa.
Pentru aceste considerente, în condițiile în care faptele comise de către cei doi inculpați în modalitatea și împrejurările reținute anterior, nu sunt prevăzute de legea penală, ci au un caracter exclusiv civil, s-a dispus de către instanța de fond achitarea acestora, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală, lăsând, totodată, nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea vătămată, aceasta având posibilitatea valorificării pretențiilor civile pe calea unei acțiuni civile separate, cu condiția dovedirii simulației.
Împotriva acestei sentințe, partea vătămată și inculpații au declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Partea vătămată a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței iar, pe fond, să se dispună condamnarea acestora și obligarea lor la despăgubiri civile așa cum a solicitat prin declarația dată în instanță.
În apelul declarat de inculpați, s-a susținut că soluția inițială adoptată de către instanța de fond de admitere a plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea continuării cercetării penale iar, apoi, după emiterea rechizitoriului, soluția de achitare a acestora este nelegală, atâta timp cât împotriva ordonanței nr.3662/P/2003 din 25.03.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin care s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală, apelanta parte vătămată nu s-a adresat cu plângere la prim- procurorul parchetului de pe lângă aceeași instanță, așa cum prevăd disp.art.2781alin.1 și 3 Cod pr.penală.
Apelanții inculpați au solicitat admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei la primul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, în vederea soluționării plângerii.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.186 din 11 octombrie 2007, a admis apelurile declarate de inculpații - și, precum și de partea civilă, a desființat sentința și a trimis cauza la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, în vederea soluționării plângerii conform art. 2781alin. 13 Cod procedură penală.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, pentru că, în prealabil, partea vătămată nu s-a adresat cu plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, așa cum pretind dispozițiile art.278/1 alin.1 și 3 Cod pr.penală, și, în consecință, a constatat că sunt incidente prevederile art.278/1 alin.13 Cod pr.penală, trimițând cauza la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, în vederea soluționării acesteia, așa cum rezultă, de altfel, din dispozitivul enunțat, admițând astfel atât apelurile declarate de inculpați cât și de partea vătămată.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă, nemulțumită de soluția pronunțată în cauză.
Examinând decizia atacată, prin prisma recursului declarat de partea civilă, curtea constată că în mod greșit tribunalul a apreciat că în cauză partea vătămată nu s-a adresat cu plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pentru că o atare plângere există și a fost și soluționată, așa cum rezultă expres nu numai din considerentele exprimate de prima instanță, dar chiar din conținutul rezoluției din 6 mai 2004 Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, înregistrată sub nr.385/II/2/2004, aflată la dosarul instanței de recurs (27).
Sintetizând, prin această rezoluție, a fost respinsă plângerea petentei, formulată în condițiile art.278 Cod pr.penală, împotriva soluției adoptată în dosarul penal nr.3662/P/2003, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, soluție care a fost desființată prin încheierea din 11 noiembrie 2004, de către judecătorul instanței de fond, care a reținut cauza spre judecare, pronunțând, apoi, soluția de achitare a inculpaților ce a fost atacată cu apel, tribunalul dispunând, în apelul părților, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror.
De menționat, că în afara prezentului ciclu procesual, așa cum a fost analizat în cauza de față, anterior s-a mai derulat un alt ciclu procesual, în care s-a pronunțat sentința penală nr.1552 din 9 iunie 2005 de către Judecătoria Pitești, în urma primei judecări a cauzei, după desființarea, prin încheierea sus menționată, a soluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală a inculpaților, sentință ce a fost atacată cu apel d e toate părțile, apeluri respinse de Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.107 din 27 martie 2006, în recursul declarat, apoi, de partea civilă, casându-se ambele hotărâri și trimițându-se cauza spre rejudecare la udecătoria Pitești - motivul fiind acela al incompatibilității judecătorului care a și admis plângerea și tot el a judecat cauza - instanță ce a pronunțat, în urma rejudecării, sentința penală nr.1454 din 28 mai 2007, ce face obiectul actualului ciclu procesual dedus judecății.
Reluând, așadar, considerațiile asupra cauzei de față, curtea constată că hotărârea pronunțată de tribunal, prin care s-a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, în vederea soluționării plângerii conform art.278/1 alin.13 Cod pr.penală, este nelegală, sesizarea instanței de fond fiind făcută corect prin parcurgerea fazei prealabile a soluționării plângerii de către procurorul ierarhic superior și, ca atare, curtea, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, va admite recursul, va casa în totalitate decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la tribunal.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea vătămată, domiciliată în P, cartier, -a,.A,.10, județul A, împotriva deciziei penale nr.186 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia menționată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la ribunalul Argeș.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/29 ianuarie 2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
