Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR. 29/A/2009

Ședința publică din 3 martie 2009

PREȘEDINTE: Munteanu Traian

JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.

S-au luat în examinare apelurile penale declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpații apelanți - O, -, nr. 9, --13,. 8, Județ B și - O, nr. 20-b-80,. 11, Județ B, împotriva sentinței penale nr.305 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.215 alin.2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 289 alin.1, raportat la art.31 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal, 291 Cod penal toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7 din 3.03.2009, emisă de Baroul Bihor, pentru inculpata apelantă lipsă, avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.590/21.01.2009, emisă de Baroul Bihor, lipsind părțile.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra apelului.

Apărătorul ales al inculpatului apelant arată că inculpata este plecată.

Reprezentantul parchetului susține apelul parchetului și solicită admiterea acestuia, desființarea parțială a sentinței Tribunalului Bihor pe latura penală în ce-l privește pe inculpatul și pe latura civilă în ce o privește pe inculpata, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Apelul inculpatei vizează latura civilă. În cursul urmăririi penale s-a dispus instituirea unor sechestre asigurătorii luate legal și instanța a omis să se pronunțe asupra menținerii sau ridicării sechestrului asigurător, astfel că solicită menținerea măsurilor asigurătorii. Instanța de fond a dispus anularea înscrisurilor falsificate, omițând anularea unor înscrisuri, astfel că solicită și anularea acestora. În ce-l privește pe inculpatul, pedeapsa de 3 ani închisoare raportat la autoare căreia i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare nu se impune a fi contestată ci doar modalitatea de executare. Art. 81 Cod penal prevede condițiile privind suspendarea condiționată, iar lit. c vorbește despre scopul pedepsei, definit de art. 52 Cod penal. Trebuie avut în vedere natura pedepsei, durata și cuantumul acesteia precum și rolul pedepsei de a genera teama de pedeapsă altor persoane tentate de săvârșirea faptei. Aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendare reprezintă o iertate de pedeapsă. Instanța este cea care trebuie să aprecieze că rolul pedepsei se poate atinge fără privare de libertate, iar persoana inculpatului nu a dat un semn că s-ar reeduca fără privare de libertate. A avut o atitudine de negare vehementă că ar fi vinovat de această faptă, pe parcursul urmării penale și al cercetării judecătorești a fluctuat în declarații și nici o circumstanță personală a inculpatului nu îndreptățește neexecutarea pedepsei în regim privativ de libertate. În mare parte a fost beneficiarul sumelor delapidate de inculpată. Solicită respingerea apelurilor inculpaților, pe latură penală fiind dovedită vinovăția acestuia iar pedepsele aplicate sunt modice.

Apărătorul inculpatei apelante susține apelul declarat, solicită admiterea apelului, recalificarea faptei în infracțiunea de abuz de încredere. Inculpata a manipulat banii unor persoane fizice, banii ajungând în depozit ulterior consumării infracțiunii. Arată că lipsește plângerea prealabilă și precizează că nu se poate discuta nici problema falsurilor ulterioare.

Apărătorul inculpatului apelant solicită admiterea apelului ca fondat, desființarea hotărârii instanței de fond și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru că ar fi îndemnat-o, inițiat-o pe inculpata iar ulterior instanța a reținut că nu există infracțiunea reținută în rechizitoriu de îndemnare și inițiere. Inculpata a avut o poziție oscilantă în cauză, nu a putut preciza perioada și sumele de care a beneficiat inculpatul care era amantul acesteia. Inculpata a dat declarații nesincere, inițial în fața judecătorilor a arătat că ea a folosit banii iar ulterior a arătat că inculpatul a îndemnat- activitatea infracțională a inculpatei a început în 2002 când nu-l cunoștea pe inculpat iar în perioada 20.07.2003 - 03.09.2003 inculpata și-a cumpărat un apartament, iar în 2004 și-a cumpărat o garsonieră. Inculpatul a fost târât în acest proces în calitatea sa de amant. A avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei pentru că nu avea ce să re cunoască. Inculpatul are o societate din 1995 și din 2001 și-a ridicat o stație, cifra de afaceri în 2001 fiind de peste 1 miliard lei, fiind un om de afaceri iar inculpații s-au cunoscut la ghișeu. În ce privește declarațiile contradictorii cu privire la achiziționarea celor 2 apartamente ale inculpatului, se poate reține că acesta întotdeauna a avut bani. Mai arată că nu s-a dovedit suma pe care a primit-o de la inculpata care a susținut că a dat banii inculpatului dar susținerile sale nu au un suport legal. Inculpata alb a lipsit de la serviciu într-o zi când o persoană a venit pentru răscumpărarea certificatului. Inculpata a cerut bani de la inculpat dar acesta a refuzat să-i dea. Inculpatul a mers la garsonieră împreună cu șeful inculpatei și a întrebat-o pe inculpata despre activitatea sa infracțională, din atitudinea sa neputându-se reține săvârșirea infracțiunii în calitate de complice. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii pronunțate în cauză și nu există concordanță între suma l-a care a fost obligat și încadrarea juridică a faptei. inculpatul nu răspunde pentru săvârșirea infracțiunii în forma agravantă. Nu este corectă și nici legală obligarea în solidar a inculpaților ci trebuie limitată suma. Solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și arată că inculpatul a avut o relație cu inculpata iar la data când s-au cunoscut, aceasta era infractoare. Depune certificatul de înregistrare al societății inculpatului, situația rezultatelor financiare și note de ședință.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei, fiica lui și, ns. la 8.02.1973 în O, jud. B, cetățenie română, studii superioare, inspector asistent la Administrația Finanțelor Publice a Mun. O la data comiterii faptei, necăsătorită, fără antecedente penale,. în O,- -7,.34, jud. B, CNP -, din infracțiunea prev. de art.215 alin.2,3 și 5 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen în infracțiunea prev. și ped. de art.215/1 alin.2 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen, art.74 lit. a,c pen și 76 pen, text de lege în baza căruia a condamnat inculpata la:

- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.71,64 lit. a teza II, b și c pen, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.289 alin.1 pen rap. la art.31 alin.2 pen și cu aplic. art.41 alin.2 pen și cu aplic. art.74 lit. a,c, 76. pen a condamnat pe inculpată la:

- 5 luni închisoare.

În baza art.290 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen și cu aplic. art.74 lit. a,c, 76. pen a condamnat pe aceeași inculpată la:

- 2 luni închisoare.

În baza art.291 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen și cu aplic. art.74 lit. a,c, 76. pen a condamnat pe aceeași inculpată la:

- 2 luni închisoare.

În baza art.33, 34 pen a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplic. art.71, 64 lit. a teza II, b și c pen, în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art.71,64 lit. a teza II, b și c pen, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.88 pen a dedus din pedeapsa de mai sus reținerea din data de 5.02.2005 (13 dosar vol. III), precum și arestul preventiv de la 6.02.2005 (135 p, vol. III) la 25.07.2005.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpată prin 460/R/2005 a Curții de Apel Oradea.

În baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, fiul lui și, ns. la 5.02.1971 în, jud. B, cetățenie română, studii medii, stg. militar satisfăcut, administrator la SC SRL O la data comiterii faptei, necăsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale,. în O,-, -13,.8, jud. Bh, CNP -, din infracțiunea prev. și ped. de art.26 rap. la art.215 alin.2,3 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen, în infracțiunea prev. și ped de art.26 rap. la art.215/1 alin.1 pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen, text de lege în baza căruia a condamnat inculpatul la:

- 3 ani închisoare.

În baza art.81 pen cu art.71 alin.5 pen a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus precum și a pedepsei accesorii prev. de art.71, 64 lit. a teza II și b pen, pe durata unui termen de încercare de5 ani, stabilit conform art.82 pen.

A atras atenția asupra disp. art.83 pen.

În baza art.346 Cod procedură penală a obligat în solidar inculpații să plătească în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria O, suma de 238.557,52 RON despăgubiri civile, din care 201.200 RON valoarea nominală a certificatelor despăgubite și 37.357,52 RON, dobânda la zi plătită despăgubiților, reprezentând paguba creată de inculpați prin faptele comise, cu majorările de întârziere calculate de la data despăgubirii fiecărui titular de certificat până la data plății efective pentru suma despăgubită. (190 vol. I, dosar primă instanță).

A dispus anularea precum și confiscarea specială a Certificatelor de Trezorerie și a de Fundamentare Internă falsificate de inculpată și folosite de aceasta în vederea răscumpărării în fals a certificatelor, înscrisuri atașate la dosarul cauzei (119-121, 123-125, 144-148, 158-164, 176-190, 211-222, 224-243, 258-266, 280-287, 291-293, 299-300, 311-316, 317-319, 329-332, 391-395 (vol. I), 7-10, 13, 19-24, 36-38, 47-48, 58-62, 68-69, 75-78, 84-85, 94-95, 101, 107-108, 113-114, 116-119, 128, 134-145, 157-158, 165, 172, 177-178, 185-186, 197, 205-209, 217-227, 239-245, 253-254, 262-263 (vol. II) - Certificatele de Trezorerie, precum și filele 122, 136-143, 149-150, 165-167, 175, 192-197, 223, 244-248, 267-268, 288-290, 295-296, 301-302, 320-322, 333-335, vol. I, 11-12, 14, 15, 25-27, 29, 39-42, 49-50, 63, 70, 79, 86, 96-97, 100, 102-106, 115, 120-121, 129, 146-151, 159, 166, 179, 187, 198, 213-215, 228, 232-236, 246, 255-256, 264 vol. II - Notele de fundamentare Internă.

În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpații la câte 2500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 40 RON, onorariu. of., conf. del.2412/2005 (28, vol I).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În vederea retragerii de fonduri de la populație necesare dezvoltării și modernizării unor activități deosebit de importante pentru buna funcționare a statului, Ministerul Finanțelor Publice a emis în repetate rânduri certificate de trezorerie în baza cărora persoanele interesate aveau o alternativă de a-și învesti economiile în afara depozitelor bancare, certificate ce beneficiau de o dobândă mai mare decât cea oferită de bănci și în plus sumele de bani învestite erau garantate de către stat.

Pentru ca cetățenii să poată accesa aceste certificate de trezorerie, s-a dispus distribuirea lor prin administrațiile finanțelor publice din teritoriu, sens în care și Administrația Finanțelor Publice din Oaf ost însărcinată să efectueze operațiuni de emitere a certificatelor de trezorerie către populație și de răscumpărare a acestora la scadență, moment în care titularilor urmau să le fie remise sumele investite și dobânzile aferente.

Având în vedere cele expuse mai sus și credibilitatea deosebită de care s-au bucurat emisiunile de certificate de trezorerie emise de Ministerul Finanțelor Publice, foarte mulți cetățeni inclusiv de pe raza mun. O au ales această formă de învestire a economiilor, astfel încât, activitatea inculpatei și a învinuiților a fost în măsură să inducă opiniei publice un sentiment de nedere în instituțiile descentralizate ale autorităților publice, împrejurare ce mărește gradul de pericol social al faptelor acestora.

În 4.02.2005, urmare a unei plângeri depusă la organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul IPJ B, depusă la Administrația Finanțelor Publice a mun. O, s-a sesizat activitatea infracțională a inculpatei desfășurată de aceasta în intervalul 11.07.2002-3.11.2004, urmare căreia inculpata a creat un prejudiciu total de 6.593.111.125 lei, reparat parțial, părțile vătămate se constituie părți civile cu o sumă de 2.149.111.126 lei.

Din cercetările efectuate s-a constatat că inculpata în perioada indicată mai sus, a fost angajată în funcția de inspector asistent cu atribuții de casieră în cadrul Serviciului Vânzare și Gestiune Titluri de Stat din Administrația Finanțelor Publice a mun. O și la inițiativa inculpatului, cu care până în momentul arestării sale a avut o relație intimă de lungă durată, în care inculpata s-a implicat emoțional, aceasta a observat că poate să-și însușească sume mari de bani, pe care cei doi să-i folosească în interes propriu, cu risc minim ca activitatea lor infracțională să fie descoperită, cu atât mai mult cu cât, inculpata se bucura de încredere din partea colegilor de serviciu.

În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpata, beneficiind de faptul că o parte din cetățenii ce înțelegeau să-și învestească economiile prin cumpărarea unor certificate de trezorerie o cunoșteau, precum și de împrejurarea că de multe ori cetățenii doritori de a face astfel de învestiții erau în număr mare la sediul a mun. O, îi induceau pe aceștia în eroare pentru a-i fi remise sumele de bani ce urmau să fie învestite, promițându-le că atunci când va fi mai liberă va efectua operațiunile de cumpărare a certificatelor de trezorerie, iar în ziua următoare le va remite acest înscris doveditor al investiției.

Mai apoi, inculpata, emitea certificatele de trezorerie și încasa sumele de bani aferente, însă înainte de predarea înscrisurilor către titulari, profitând de încrederea pe care colegele o aveau în inculpată, le-a rugat pe învinuitele, referenți (inspectori de specialitate) în cadrul aceluiași serviciu, să întocmească note de fundamentare internă pentru răscumpărarea unor certificate pe care ea le prezenta acestora semnate la rubrica "titular".

Aceste semnături la rubrica "titular" de pe certificatele de trezorerie erau executate în fals, în locul titularilor, de către inculpata, înainte de a le prezenta referentelor (inspectori de specialitate).

Pentru a le întări convingerea colegelor sale, inculpata le comunica că, titularii certificatelor pe care ea le prezenta, ar fi în incinta Trezoreriei și că ar dori să-i servească cu întâietate întrucât, îi sunt cunoștință.

Învinuitele, nu mai verificau dacă respectivele persoane erau sau nu în incinta Trezoreriei O chiar dacă, potrivit Normelor Metodologice emise de Ministerul Finanțelor Publice, învinuitele erau obligate să se convingă că titularii certificatelor sunt cei care le prezintă spre răscumpărare, cu atât mai mult cu cât, aceste certificate erau răscumpărate în aceeași zi sau cel mult a doua zi de la emitere și neglijându-și atribuțiile de serviciu, întocmeau direct notele de fundamentare internă, în fals, prin care certificau faptul că titularul certificatului și-a arătat în mod expres dorința de a răscumpăra certificatele, pentru certificatele de trezorerie pe care le prezenta inculpata și operau în calculator respectivele răscumpărări.

În continuare, inculpata își însușea sumele de bani reprezentând valoarea nominală a certificatelor de trezorerie, în măsura în care titularii acestora nu aveau nici un moment intenția de a le răscumpăra, iar titularilor le preda certificatul de trezorerie pe care nu îl introducea în dosarul de răscumpărare al zilei respective, menținându-oi pe titulari în eroare, prin încredințarea acestora că li s-a remis un titlu de valoare valabil, care la scadență le va permite restituirea investiției și a dobânzii aferente, cu toate că în acest moment al predării certificatelor, ele figurau deja în evidențele administrației financiare ca fiind răscumpărate.

La sfârșitul programului, cu ocazia întâlnirilor intimate dintre inculpată și învinuitul, aceasta îi preda învinuitului sumele de bani însușite, după o înțelegere prealabilă respectiv în locurile în care se consuma relația dintre aceștia, ori în autoturismul învinuitului, în așa fel încât la această operațiune să nu existe martori și date privind sentimentele pe care inculpata le nutrea față de învinuit, nu sa pus niciodată problema întocmirii unor documente justificative în acest sens.

La scadența certificatelor deja răscumpărate în fals de către inculpată, așa cum am arătat mai sus, inculpata răscumpăra în fals alte certificate de trezorerie prin aceeași modalitate de mai sus, emise pentru alți titulari și din valoarea acestora, preda titularilor primelor certificate, care se prezentau la ghișeu, valoarea nominală și dobânda certificatelor pe care le răscumpărase în fals.

De remarcat este faptul că, pentru a nu-i fi stopată activitatea infracțională, inculpata nu lipsea de la serviciu nici măcar în concediul de odihnă ori de boală, pentru a nu risca la data răscumpărării să se prezinte un titular al certificatelor de trezorerie, și în măsura în care inculpata lipsea, să se constate că în evidențele Administrației financiare, certificatul figura deja răscumpărate.

Activitatea infracțională a inculpatei, așa cum a fost arătată mai sus, a început la data de 11.07.2002 și s-a desfășurat până la începutul lunii februarie a anului 2005, când a lipsit de la serviciu, deoarece într-un acces de gelozie, învinuitul care de altfel îi interzicea inculpatei să participe la activități de socializare cu colegele, pentru a nu divulga activitatea lor infracțională, i-a aplicat inculpatei mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, sens în care inculpata, în măsura în care prezenta vânătăi, nu s-a prezentat la serviciu în cadrul Trezoreriei O, iar la acea dată, unul din titularii ai căror certificate fusese deja răscumpărat de către inculpată, respectiv partea vătămată, s-a prezentat la Administrația Financiară și i s-a comunicat că în evidențele acestei instituții, figurează că și-a răscumpărat înainte de scadență certificatul.

Potrivit probelor administrate în cauză, învinuitul a investit o parte din banii primiși de la inculpată în produse petroliere, pentru stația proprietatea SC SRL O la care învinuitul este administrator, și pe urma vânzării mărfii, a achiziționat apartamentele situate în O,-, -b-43,.10 și - - nr. 83, --71,.6,.25.

În acest sens, legătura dintre inculpată și învinuit și împrejurarea că din banii proveniți din comiterea infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați s-au făcut investițiile arătate mai sus, este certificată de împrejurarea că, cei doi au fost împreună în momentul în care s-a negociat cumpărarea apartamentului nr. 10 situat în O, str. -, nr.18, -b-43, cu suma de 23.000 euro, ocazie cu care s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare de către inculpata, aspect reliefat în declarațiile martorilor și - vânzătorii imobilului (filele 81-86, vol.III din dosar).

Învinuitul nu recunoaște comiterea faptei și declară că a achiziționat cele două imobile cu banii primiți de la părinții săi și de la un văr, însă recunoaște că în imobilul de pe str. - - nr, 83, --71,.6,.25 se afla și în prezent mai multe obiecte de mobilier proprietatea inculpatei ceea ce dovedește că cele două apartamente au fost achiziționate de cei doi împreună, din sumele de bani provenite din comiterea infracțiunilor.

Această apărare a învinuitului nu poate fi reținută, urmând a fi înlăturată de instanța de judecată deoarece:

După cum se observă că din primele declarații ale inculpatei în care aceasta indică faptul că, banii proveniți din activitatea sa infracțională au fost remiși în baza relațiilor intime dintre ei, învinuitul, inculpata a oferit numeroase detalii despre modul în care învinuitul a folosit sumele de bani, detalii pe care nu avea de unde să le cunoască dacă între ea și învinuit nu ar fi existat o rezoluție infracțională prealabilă, iar informațiile furnizate de inculpată cu ocazia audierii sale, s-au dovedit a fi extrem de exacte, chiar dacă învinuitul a încercat să ascundă anumite împrejurări.

Potrivit declarațiilor sale inițiale, învinuitul nu a recunoscut că ar fi continuat relația intimă cu inculpata după luna septembrie 2004, declarație asupra căreia a revenit ca urmare a confruntării sale cu inculpata, împrejurare ce este în măsură să o dovedească caracterul nereal al susținerilor sale.

Inițial, învinuitul nu a recunoscut faptul că inculpata s-ar fi implicat în vreun fel în achiziționarea celor două apartamente, împrejurare înlăturată, pe de o parte prin declarațiile martorilor ce au vândut unul din imobile și prin prezența în celălalt apartament aparținând inculpatei, fiind cert că inculpata nu s-ar fi implicat în achiziționarea acestora fără a avea vreun interes, respectiv acela de a investi în proprietăți imobiliare sumele de bani cu care a indus în eroare părțile vătămate.

Din cercetările efectuate, s-a stabilit că, familia învinuitului nu a deținut niciodată suma de 550.000.000 lei pe care i-ar fi remis acestuia pentru cumpărarea unui apartament, deoarece potrivit declarațiilor părților, aceștia nu au vândut proprietăți, nu au moștenit bunuri și valori în afara sumelor rezultate din pensie și comercializarea produselor agricole provenite din gospodărie, nu au avut alte surse de venit, sens în care nu se poate reține că din cele două sume de venit, au avut posibilitatea să economisească o sumă atât de mare pe care mai apoi să o predea învinuitului, care să-și cumpere un apartament în măsura în care, deținea deja în proprietate mai multe imobile.

De altfel, după cum rezultă din declarațiile vânzătorilor, prețul apartamentului a fost de 800.000.000 lei, sumă mult mai mare decât cea pe care învinuitul invocă că ar fi primit-o de la părinți.

În ce privește împrejurarea că pentru cel de-al doilea apartament învinuitul a primit suma necesară de la verișorul său, urmare a nunții cu dar pe care acesta a avut-o în cursul anului 2004, aceasta apărare urmează a fi înlăturată deoarece, pe de o parte, în prima sa declarație, învinuitul declară că în mod categoric nu a cumpărat în 2004 vreun apartament în O, str. - pentru ca apoi, la reaudiere, să indice că a primit suma de 700.000.000 lei însă, dacă verișorul său ar fi dorit să-și cumpere un imobil, împrejurarea că trebuie să plece în, nu poate fi în măsură să-l împiedice să dobândească respectivul imobil și chiar dacă s-ar fi luat în considerare faptul că înainte de cumpărarea unui imobil activitatea de căutare a acestuia ar necesita un interval mai mulg de timp, este de notorietate faptul că se poate cumpăra un imobil printr-un mandat încredințat unei terțe persoane, împrejurare în care persoana ce remite banii devine proprietarul imobilului cumpărat pentru el de o altă persoană, ceea ce nu este cazul în ce privește apărarea învinuitului și mai mult, este ilogic chiar și între rude să se predea o sumă atât de mare, de 700.000.000 lei, fără a întocmi un document în acest sens.

Astfel, apare evidentă intenția numitului de a-și ajuta verișorul prin declarația dată, declarație ce însă nu poate fi reținută,deoarece este evident tendențioasă și plină de neconcordanțe, deoarece pe de o parte martorul insistă că în intervalul 24-29.08.2004 cât a rămas în țară după nuntă, i-a remis din banii câștigați cu prilejul acestui eveniment (nunta cu dar), suma de 700.000.000 lei pentru cumpărarea unui imobil, pentru ca mai apoi, să indice că această sumă reprezintă bani economisiți de el din munca prestată în, iar pe de altă parte, cu toate că martorul a fost prezent în țară în luna decembrie 2004, nu a făcut nici un demers pentru trecerea pe numele său al apartamentului, deoarece avea încredere în învinuit, iar în momentul în care îi poate furniza o apărare acestuia, să se prezinte în fața autorităților pentru a fi audiat și pentru a trece pe numele său imobilul.

Nu în ultimul rând, urmează a se corobora cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, raportat la învinuitul și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, din care rezultă că, s-a evidențiat comportamentul simulat al învinuitului pentru răspunsurile la întrebările relevante ale cauzei, respectiv la următoarele întrebări: "D-ta ai primit repetate sume bani de peste 50 de milioane lei de la în cursul anilor 2003-2004?"; "D-ta ai primit de la bani proveniți din răscumpărarea de certificate de trezorerie?"; "Ai spus adevărul la toate aceste întrebări?" și "D-ta ai văzut certificate de trezorerie la locuința unde te întâlneai cu?", ceea ce denotă cu prisosință participația personală a învinuitului și atitudinea sa nesinceră pe timpul cercetărilor.

Potrivit adresei nr. 17985 din 24.02.2005 a Trezoreriei O au fost răscumpărate înainte de termenul de scadență mai multe certificate de trezorerie ai căror titulari și sume de bani sunt: - 173.123.520 lei; - 135.252.750 lei; - 358.409.405 lei; - 354.599.250 lei; - 302.650.800 lei; -57.456.187 lei; - 210.602.256 lei; - 113.712.500 lei; - 122.981.100 lei; - 100.657.533 lei; - 37.532.328 lei; - 45.715.697 lei; - 21.550.000 lei; - 114.867.800 lei.

Părțile vătămate, și se constituie parte civilă în cauză cu suma de 615 mil.lei potrivit plângerii și declarațiilor părții vătămate (filele 105-106; 109-113, vol.I din dosar)

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 350 mil.lei potrivit declarațiilor părții vătămate (filele 201-204, vol.I din dosar).

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 390 mil.lei potrivit declarațiilor părții vătămate (filele 252, 253/1 și 254 vol.I din dosar).

Părțile vătămate și se constituie parte civilă în cauză cu suma de 150 mil.lei potrivit plângerii și declarațiilor părții vătămate (filele 271, 273-275 vol.I din dosar)

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 250 mil.lei potrivit declarațiilor părții vătămate (filele 304,306-308 vol.I din dosar).

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 120 mil.lei potrivit declarațiilor părții vătămate (filele 324-325 vol.I din dosar).

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 100 mil.lei potrivit declarațiilor părții vătămate (filele 337-338 vol.I din dosar).

Părțile vătămate și se constituie parte civilă în cauză cu suma de 126 mil.lei potrivit plângerii și declarațiilor părții vătămate (filele 1-3 vol.II din dosar)

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 41 mil.lei potrivit declarațiilor părții vătămate (filele 31-33 vol.II din dosar).

Partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 20 mil.lei potrivit declarațiilor părții vătămate (filele 43-44 vol.II din dosar).

Inculpata a răscumpărat însă în cursul anilor 2002 - 2004 mult mai multe certificate emise pe numele urmăritorilor titulari fără ca aceștia să aibă cunoștință de acest lucru: ( filele 52-70, vol.II); (filele 71-80, vol.II); a (filele 81-87, vol.II); (filele 88-100, vol.II); (filele 101, 104, 105, vol.II); (filele 109-110, 116-123, vol.II); (filele 111-115, vol.II); (filele 124-130, vol.II); (filele nr.131-152, vol.II); (filele 153-160, vol.II); (filele 161-167, vol.II); (filele 168-172, vol.II); (filele 173-180, vol.II); (filele nr. 181-189, vol.II); (filele 190-199, vol.II); (filele 200-216, vol.II); (filele 217-238, vol.II); (filele 239-248, vol.II); (filele 249-257, vol.II); Eurora (filele 258-265, vol.II).

Valoarea totală a certificatelor de trezorerie găsite în locuința inculpatei și răscumpărate de aceasta înainte de data scadenței, fără știrea titularilor, este de 4.444.000.000 lei. O parte din această sumă de bani a fost folosită de către inculpată și învinuit pentru intervale de timp de până la 6 luni de-a lungul activității infracționale, după care au fost restituiți titularilor fie în numerar, fie prin emiterea altor certificate. Însă, suma de 2.149.111.126 lei reprezentând valoarea nominală și dobânda certificatelor de trezorerie ale titularilor răscumpărate înainte de termenul scadenței și însușită de inculpată și învinuit, fără a mai fi restituită acestora datorită stopării activității infracționale a inculpatei și învinuitului reprezintă un prejudiciu nerecuperat, valoare cu care părțile vătămate se constituie părți civile.

Din cercetările efectuate s-a constatat că învinuita, care avea obligația de aov erifica pe inculpata, în calitatea sa de șef Serviciu Vânzare și Gestiune Titkluri de Stat din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului O, în perioada 11.07.2002 - 03.11.2004, nu a organizat corect activitatea de arhivare a certificatelor de trezorerie care erau răscumpărare în cadrul serviciului pe care-l conducea și nu a efectuat zilnic confruntarea jurnalului de casă cu certificatele de trezorerie răscumpărate, sens în care și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând o pagubă importantă părților civile.

Acest lucru este dovedit și de faptul că în locuința inculpatei din O, str. -, nr. 1, --.75,.4,.52 au fost găsite mai multe certificate de trezorerie în original, certificate care trebuiau să fie îndosariate și păstrate în siguranță în arhiva Trezoreriei

O parte din aceste certificate de trezorerie în original, au fost descoperite cu ocazia percheziției efectuate în baza autorizației nr. 7/06.02.2005 eliberată de Tribunalul Bihor, în interiorul cuvei mașinii de spălat, iar o altă parte, au fost predate organelor de urmărire penală de către fratele inculpatei, martorul, care declară că le-a ridicat din locuința inculpateis-a constatat că certificatele de trezorerie descoperite în locuința inculpatei au fost răscumpărate de aceasta înainte de termen în cursul anilor 2002, 2003, 2004, ceea ce dovedește că activitatea infracțională are caracter de continuitate.

În declarația de la 226 dosar I instanță, inculpata declară următoarele: "În perioada faptelor care se rețin în rechizitoriu, m-am aflat în relații deosebit de apropiate cu inculpatul. Acesta era administrator al unei firme ce avea ca obiect de activitate comercializarea de produse petroliere cu denumirea SC SRL și știind unde lucrez și că prin funcția mea am acces la sume de bani, mi-a propus să-l ajut să-și dezvolte afacerea. Întrucât eu personal nu am avut absolut nici o posibilitate materială să îi finanțez afacerea cu petrol, dar pe de altă parte relația dintre noi era foarte apropiată, eu fiind în acea perioadă amanta lui, acesta a profitat de relația intimă dintre noi și mi-a solicitat în mod repetat și insistent să îi remit sume de bani care să provină de la serviciul meu.

La primele sume pe care i le-am dat o perioadă de timp inculpatul mi le-a și restituit așa că a fost posibil să acopăr faptele. La un moment dat însă a refuzat acest lucru și atunci eu a fost nevoită ca permanent să procedez la răscumpărarea altor și altor certificate pentru a acoperi datoriile anterioare.

Având în vedere că permanent sume de bani s-au restituit în mod succesiv titularilor certificatelor de trezorerie consider că, în total, suma de cca.1.800.000.000 lei a ajuns în modul mai sus arătat de mine în mâna inculpatului și de întreaga sumă a beneficiat acesta, iar eu personal nu am folosit nimic din banii proveniți din infracțiunea care se reține în sarcina mea.

În data de 4.02.2005, s-a descoperit fapta pentru că în toată acea săptămână am lipsit de la serviciu ca urmare a faptului că am fost bătută de către inculpat. Chiar în data de 4.02.2005 inculpatul a fost prezent în locuința mea împreună cu șefa de atunci a serviciului la care lucram, care a venit personal la imediat acasă imediat ce s-a descoperit fapta, așa încât sunt absolut lipsite de adevăr susținerile inculpatului în sensul că nu a știut nimic despre certificatele de trezorerie. Precizez că îmi mențin în întregime declarațiile date la parchet în fața procurorului.

Fiind întrebată, declar că am predat lui sume de bani importante întotdeauna la cererea lui și în mod repetat fiecare tranșă de cca.300.000.000 lei acesta mi-a restituit probabil primele două-trei tranșe, iar apoi a refuzat să-mi restituie banii.

La începutul lui februarie 2005 am solicitat în mod categoric inculpatului să îmi aducă întreaga sumă care mai trebuia depusă la Trezorerie pentru că eram conștientă că nu mai pot continua în acest mod, mai mult decât atât aveam studii superioare, doream să fiu promovată sau să-mi găsesc un loc de muncă mai bun și am ținut neapărat să se termine odată toată această mizerie. Din motivul acestei cereri insistente din partea mea, inculpatul m-a bătut la începutul lunii februarie așa încât nu m-am mai putut prezenta la serviciu. Din banii obținuți de mine, inculpatul și-a cumpărat pe numele său două apartamente. În toată perioada la care se referă prezentul dosar, datorită sentimentelor mele deosebite pentru i-am predat tot timpul sumele de bani în mână fără să-i cer vreodată un act doveditor. În afară de cele două apartamente inculpatul a cumpărat o garsonieră pe str. -, dar aceasta pe numele meu și pe care a și vândut-o peste nouă zile. Este adevărat că am cumpărat o garsonieră pe str. - -, dar pentru cumpărarea acesteia am contractat un credit bancar de la Banca. Nu am investit în renovarea acestei garsoniere decât gresia și faianța."

La rândul său, inculpatul, audiat fiind la 228, declară următoarele: "Am cunoscut-o pe inculpată în 21.04.2003 în sediul Trezoreriei. Sunt neadevărate în totalitate susținerile acesteia cu privire la faptul că în perioada 2002-2004 eu i-am solicitat banii pentru a-mi finanța activitatea firmei SRL, având ca obiect comerțul cu produse petroliere. Nu am solicitat niciodată, nu am primit niciodată, nu am avut niciodată nevoie de bani de la ea, dimpotrivă, aceasta a acceptat să aibă o relație intimă cu mine fiind interesată să obțină de la mine sume de bani și să mă despartă de concubina mea.

Ca urmare, consider că dacă inculpata a început activitatea infracțională din anul 2002, nu eu am putut să profit de sumele de bani și cu atât mai puțin aș fi putut să o inițiez în comiterea infracțiunii în prezenta cauză.

Mențin toate declarațiile în care am precizat exact ce imobile am achiziționat în perioada în care m-am aflat în raporturi intime cu inculpata și de unde au provenit sumele de bani.

În legătură cu data de 4.02.2005, doresc să declar că am fost sunat de inculpată care mi-a solicitat să mă deplasez de urgență la ea, am găsit-o plângând în casă și mi-a solicitat să-i împrumut suma de 170.000.000 lei, eu am refuzat categoric pentru că nu aveam o astfel de sumă de bani și am considerat că nu am vreo obligație față de inculpată. I-am solicitat explicații cu privire la această cerere iar inculpata mi-a relatat că este datoare numitei cu această sumă de bani pentru că a investit în modernizarea garsonierei cumpărate pe str. -. - am luat numărul de telefon al numitei din telefonul inculpatei și am sunat, am întrebat-o ce problemă s-a ivit încât este necesară o astfel de sumă de bani, iar aceasta mi-a spus "E problema noastră și nu pot să-ți spun despre ce este vorba."Sunt necorespunzătoare susținerile inculpatei că eu aș fi bătut-o la începutul lunii februarie 2005. Nu am locuit niciodată împreună, probabil că ne întâlneam de 2-3 ori pe săptămână."

Martora, una dintre cumpărătoarele certificatelor de trezorerie prin intermediul fiicei acesteia, audiată fiind la 239, susține următoarele: "Am înțeles să cumpăr certificate de trezorerie dar de această dată prin intermediul fiicei mele căreia i-am predat banii și am trimis-o să se prezinte la Administrația Finanțelor Publice, iar aceasta a cumpărat certificatele de trezorerie pe numele meu. După primul interval de 6 luni, am trimis-o din nou pe fiica mea să verifice care este situația investiției mele, fiica mea a discutat cu inculpata care i-a spus că a verificat evidența de calculator, investiția este "pe depozit", certificatele sunt valabile în continuare, chiar dacă nu voi cere restituirea sumei investite, aceasta va fi în continuare producătoare de dobânzi.

În luna februarie, îmi amintesc cu certitudine chiar în data de 4.02.2005, într-o zi de vineri, am luat hotărârea să solicit restituirea sumelor pentru că am constatat că dobânda oferită era în scădere și se împlinise un interval de timp care îmi dădea dreptul să solicit răscumpărarea. În acest scop am trimis-o la Administrația Finanțelor Publice tot pe fiica mea.

La ghișeu nu a găsit-o pe inculpata și atunci s-a prezentat la ghișeul alăturat, unde se afla o altă funcționară, iar la solicitarea fiicei mele de răscumpărare, i s-a răspuns că nu am nici un leu în cont pentru că sumele investite de mine au fost răscumpărate cu foarte mult timp în urmă.

Prima măsură care s-a luat pe loc a fost aceea că funcționara de la ghișeu împreună cu fiica mea au sesizat neregula descoperită persoanei care deținea funcția ierarhic superioară și anume d-nei. Ulterior fiica mea mi-a adus la cunoștință și mie despre faptul că sumele investite de mine au fost răscumpărate la o dată mult anterioară.

Mai doresc să declar că în data de 8.03.2006, mi-am ridicat de la Administrația Finanțelor Publice respectiv de la Trezorerie întreaga sumă de bani plus dobânzile calculate până în ziua despăgubirii, respectiv până în ziua de 8.03.2006.

de la fiica mea faptul că, prezentându-se la Trezorerie în scopul cumpărării certificatelor și cunoscându-o pe inculpata din alte împrejurări, fiica mea i-a solicitat ajutorul în sensul de a nu fi obligată să stea la rând, întrucât era aglomerat, erau multe alte persoane în fața ei, iar inculpata a înțeles să-i dea ajutorul în sensul că i-a solicitat să lase actele și să se întoarcă peste două ore."

La 240 dosar a fost audiată și martora, șefa inculpatei, care relatează următoarele împrejurări în legătură cu faptele inculpatei: "Începând cu luna august 2003 am ocupat funcția de șef serviciu casierie și Gestiune din cadrul Administrației Finanțelor Publice O, iar odată cu numirea mea în funcție, modul de lucru privind vânzarea de certificate de trezorerie și răscumpărarea sumelor de bani astfel investite s-a modificat în sensul că de aceste operațiuni se ocupau trei referenți și trei casieri, toți aflați în subordinea mea. Inculpata era una dintre casierii care efectuau aceste operațiuni.

După câte îmi amintesc pentru prima oară problema unor certificate care s-au identificat a fi fost deja răscumpărate s-a ivit în jurul datei de 1.02.2005, într-o zi de luni când subordonatele mele mi-au adus la cunoștință că două certificate de trezorerie pe care se investiseră 70.000.000 lei s-au identificat în evidențele noastre figurând ca răscumpărate, operațiune efectuată de casiera, și deși titularul s-a prezentat spre a solicitat răscumpărarea în acea zi, nu era la serviciu la acea dată.

Prima mea dispoziție a fost aceea de a fi convocată de îndată la serviciu, pentru a lămuri situația împreună cu persoana titulară a certificatelor. Persoana care a solicitat răscumpărarea a refuzat să se prezinte la mine în birou pentru a lămuri situația certificatelor deși am convocat-o personal în acest scop, însă pe coridorul instituției s-a întâlnit cu care se prezentase la solicitarea mea, iar cele două au plecat împreună, fără ca subordonata mea să se prezinte în biroul meu. Peste vreo două ore s-a întors, de asemenea fără să se prezinte la mine, dar a adus certificatele de trezorerie emise pe numele titularului, le-a arătat colegilor și le-a spus că titularul a uitat că răscumpărarea a fost făcută de către soția lui care era împuternicită în acest sens și avea acest drept.

A doua zi dimineața, împreună cu referenta am luat adresa și numele titularului certificatelor și ne-am prezentat la domiciliul acestuia întrucât și și persoana care fusese cu o zi înainte la Administrația Finanțelor Publice au refuzat să discute cu mine.

Am găsit-o acasă doar pe soția titularului care ne-a spus că soțul ei este în oraș să schimbe banii în valută de unde concluzia mea a fost că în intervalul de două ore despre care am declarat mai sus, inculpata a predat banii reprezentând valoarea investiției titularului certificatelor. . amintesc că numele acestui titular este.

Am primit de la soția acestei persoane numărul acestuia de mobil, l-am contactat telefonic și am stabilit o întâlnire, iar apoi m-am întors la instituție și am adus la cunoștința directorului toate amănuntele de mai sus. La ora stabilită pentru întâlnire, am sunat din nou iar d-l mi-a răspuns că nu mai are nici o legătură cu instituția noastră, că și-a primit toți banii și că nu dorește să facă rău nimănui. De altfel, cunoșteam atunci că făceau un curs de masterat la care participam și eu.

Imediat am fost anunțată de referente despre o nouă situație identică.

Am sunat-o pe inculpată, i-am cerut să dea explicații, aceasta a negat în primul moment, apoi i-am dat-o la telefon pe, iar în urma discuției direct purtată între cele două, inculpata s-a obligat ca până la ora 14,00 să-i predea banii.

Întrucât inculpata ezita să vină la serviciu și ne spunea la telefon tot felul de motive de amânare, iar noi nu știam unde poate fi găsită, am luat hotărârea să-l sunăm pe prietenul ei, respectiv pe inculpatul prezent azi în instanță, despre care ne spune că au o legătură solidă și stabilă și că urmează să se căsătorească.

De îndată inculpatul s-a prezentat la instituția noastră, iar pe mine m-a condus la ea acasă. Acolo am găsit deja pe mama și pe fratele ei. În prezența acestor persoane am insistat foarte mult timp și prin întrebări repetate am solicitat în mod insistent explicații, dar inculpata nu a vrut să ne dea nici un fel de amănunte. La un moment dat a făcut afirmația că a văzut în posesia inculpatei niște certificate și a întrebat unde sunt. Inculpata a negat din nou și atunci am căutat personal și am găsit sub o saltea un număr de două certificate de trezorerie.

Precizez că în locuință se afla un pat construit în așa mod încât avea sertare sub saltea, iar salteaua a fost ridicată de fapt de către și la inițiativa acestuia, de unde am tras concluzia că acesta văzuse anterior certificatele și știa că sunt acolo. În aceste momente în discuțiile purtate cu mine mi-a spus că el de mai multe ori a văzut astfel de înscrisuri în posesia inculpatei, a întrebat-o ce reprezintă și ce caută în posesia ei, iar a refuzat să-i dea vreo explicație.

Totodată, a întrebat-o pe inculpată unde sunt banii, această întrebare fiindu-i adresată și de mine, de mama și de fratele inculpatei. Singurele cuvinte pe care aceasta le-a exprimat "Nu pot să spun, ne omoară pe toți", nu am primit niciodată vreo explicație cu privire la această afirmație. s-a adresat inculpatei și a întrebat-o "Ai dat la cămătari?", iar inculpata a făcut un semn afirmativ din cap.

În momentul în care am ajuns la sediul instituției mele se convocase o ședință cu directorii, referenții și alte persoane implicate, inculpata a repetat plângând "Nimeni nu este vinovat cu nimic, eu am făcut totul." În aceeași zi, am făcut toate cercetările necesare cu privire la evidențele noastre pentru a identifica depuneri și retrageri suspecte, în principal de sume mari retrase în aceeași zi, sau în ziua următoare, iar pe baza acestor cercetări s-a și formulat plângerea penală.

Precizez că am fost condusă de la o garsonieră situată în O, pe str. - într-un bloc la.4, despre care îmi amintesc că este foarte bine amenajată.

Fiind întrebată, mai doresc să precizez că în ziua de luni 1.02.2005, am avut primele discuții telefonice o dată cu identificarea primului titular de certificate pe nume, aceste discuții au rămas nefinalizate, iar ca urmare în seara de, am sunat-o încă o dată pe inculpată la orele 21.00, iar aceasta mi-a comunicat că nu se poate prezenta la serviciu întrucât a fost victima unei tentative de viol comisă de doi bărbați necunoscuți, care ar fi avut loc în O într-o mașină, ca urmare este foarte bătută și nu poate ieși în lume în acest mod. Este adevărat că la sfârșitul acelei săptămâni, în ziua de vineri, când s-a întâlnit cu mine prezenta pe față urme de lovituri."

În cauză a fost audiată și colega inculpatei, martora, la 247 care, în legătură cu faptele inculpatei, susține următoarele: "În cadrul Serviciului - am fost colegă cu inculpata, de serviciu care realiza activitatea de Vânzare și Gestiune a Certificatelor de Trezorerie de Stat. Inculpata avea funcția de casier. Titularul certificatului de trezorerie care avea intenția de răscumpărare a unui astfel de titlu avea obligația să se prezinte în primul rând la persoana care avea calitatea de referent împreună cu titlurile pe care le poseda și actul de identitate.

Pe baza acestor înscrisuri se verifica identitatea titularului, precum și existența certificatelor în baza de date ale instituției, pe baza acestor verificări se întocmea o notă de fundamentare, iar toate aceste înscrisuri, respectiv nota de fundamentare, certificatul de trezorerie și actul de identitate se predau casierului pentru efectuarea plății.

Nota de fundamentare se preda prin circuit închis de către referent, casierului. Aceasta era semnată de referent, iar casierul prin depunerea ștampilei și semnăturii atesta faptul că s-a făcut plata certificatului.

În ce privește procedura cumpărării certificatelor, aceasta presupunea că persoana fizică se prezenta la ghișeu cu actul de identitate și suma de bani, se completau certificatele de trezorerie de către referent, pe circuit închis, acestea erau predate casierului care încasa suma aferentă, în același moment ștampila și semna certificatul, iar apoi îl preda cumpărătorului.

să precizez că erau doar trei ghișee de referenți și casieri, precum și existau perioade în care pe holul instituției se aflau și 500 de persoane care intenționau să cumpere certificate sau să facă operațiuni legate de acestea, iar datorită aglomerației deosebite persoanele interesate în astfel de operațiuni își căutau o cunoștință din instituție care să le scutească de statul la rând. Aceasta presupunea ca un angajat al instituției să le primească banii și să le remită certificatele în cazul cumpărării, sau să le primească certificatele și să le remită banii în cazul răscumpărării.

Inculpata avea un cerc de prieteni, cunoștințe și rude care apelau la ea în mod frecvent pentru astfel de operațiuni spre a-i ajuta să evite aglomerația. În cursul lunii ian. sau febr. 2005 am înțeles din instituție că într-o zi în care inculpata nu era prezentă la serviciu, s-a prezentat un, pe nume cu intenția de răscumpărare a unui astfel de certificat. Întrucât inculpata lipsea, acesta s-a prezentat la un alt ghișeu, referentul a procedat la verificările pe care le-am arătat anterior și a constatat că certificatul pe numele acelei persoane figura în baza de date ca fiind deja răscumpărat, deși înscrisul se afla în mâna titularului care solicita în acel moment răscumpărarea certificatului. Acest lucru s-a întâmplat apoi cu privire la numeroase alte persoane.

Fiind întrebată asupra regulilor pe care le-a încălcat inculpata în decursul procedurii de mai sus arăt următoarele: În cazul în care un cunoscut al acesteia i-a predat bani pentru cumpărarea unui certificat, inculpata a completat certificatul cu ștampilă și semnătură, l-a predat cumpărătorului, dar banii au trebuit depuși obligatoriu în trezoreria instituției. Ulterior a fost posibil pentru inculpată să procedeze în următorul mod: spunând cumpărătorului să se prezinte peste câteva zile pentru ridicarea certificatului, într-o perioadă de o zi, două sau o săptămână cât avea asupra ei actul de identitate al cumpărătorului, certificatul de trezorerie îndeplinea demersurile necesare pentru răscumpărarea certificatului, ca și când aceasta ar fi fost voința titularului, uneori chiar înainte de termen. După ce se întocmea nota de fundamentare despre care am declarat anterior, inculpata ridica banii pe care și-i însușea. În paralel, în momentul răscumpărării, nota de fundamentare pentru răscumpărare și certificatul se depuneau într-un dosar în arhiva instituției, obligația de depunere a acestor înscrisuri în dosar spre arhivare îi revenea chiar inculpatei, ori în acest moment era posibil fie să preia certificatul înapoi, fie chiar să nu îl depună, iar acest titlu care în evidența instituției apărarea ca fiind deja răscumpărat, era predat de inculpată titularului, fără a fi purtător de nici o valoare.

Fiind întrebată, mai doresc să precizez că inculpata a venit la serviciu abia după o săptămână de la momentul descoperirii răscumpărătorilor de certificate, a fost adusă de d-na care de altfel a și căutat-o personal acasă, nu știu dacă a fost bătută, nici nu am putut să îi observ trăsăturile feței pentru că stătea tot timpul cu capul în jos și în discuțiile purtate cu noi a recunoscut că și-a însușit sumele de bani și și-a cerut iertare de la colegi pentru că din cauza ei am fost implicați și noi în acest incident.

În cadrul discuțiilor care s-au purtat în prezența conducerii și a noastră, a tuturor colegilor, inculpata a fost întrebată repetat pentru ce a avut nevoie de bani, ce a făcut cu banii, cui i-a dat, iar aceasta a răspuns permanent că nu poate să spună pentru că ar fi și alte persoane amenințate."

Martorul, vânzătorul apartamentului de pe str. -, audiat fiind la 299, arată următoarele aspecte: " că am vândut apartamentul proprietate personală situat pe str. - numitului și numitei dar la notar s-a prezentat doar inculpatul. că nu apare inculpata ca fiind proprietară a apartamentului. Când s-au prezentat în vederea cumpărării, inculpatul mi-a spus că el intenționează să cumpere, actul autentic fiind încheiat între mine și inculpat. că antecontractul a fost încheiat și de către ea din câte îmi amintesc. Din câte am observat, părea și inculpata interesată de cumpărarea apartamentului. Mi-au creat impresia că cei doi sunt împreună în relații apropiate, iar dânsa s-a prezentat ca fiind de la finanțe, iar inculpatul ca fiind un om de afaceri, ceea ce le-a conferit credibilitate."

Probele administrate în dosarul cauzei atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată converg spre ideea că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Deși inculpata recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina ei, are o atitudine fluctuantă cu privire la motivele care au îndemnat-o la comiterea acestora. Astfel, în declarația luată acesteia în 5.02.2005, (18 dosar p, vol. III) după reținerea de către organele de poliție, arată că și-a însușit și cheltuit singură sumele de bani, declarând următoarele: "Declar pe proprie răspundere și fără a fi constrânsă de nimeni că am răscumpărat în numele mai multor persoane certificate de trezorerie și îmi asum toată răspunderea, mi-am însușit banii și eu sunt singura vinovată de cele întâmplate". Ulterior, s-a întocmit un proces-verbal aflat la 41 vol. III dosar de din care rezultă că, în urma discuției purtate cu apărătorul acesteia la sediul poliției, inculpata a spus că nu vrea să dea nici o declarație decât în prezența tatălui apărătorului prezent, av., fără a da vreo explicație asupra motivului pentru care s-a răzgândit, după ce, anterior intenționase să dea o declarație referitoare la destinația reală a banilor pe care și i-a însușit. De asemenea, în declarația luată în fața judecătorului, aflată la 51 dosar vol. III, inculpata nu a vrut să declare nimic în legătură cu modul de folosire a sumelor sustrase. În data de 22.02.2005, în continuarea declarației dată anterior, inculpata revine și arată că a săvârșit această faptă la îndemnul inculpatului căruia i-a predat toți banii.

În faza de judecată, aceeași inculpată vine cu aceeași precizare că, recunoaște fapte reținute în sarcina ei, dar a comis aceste fapte îndemnată fiind de inculpatul de care era legată prin sentimente puternice de afecțiune. Această declarație se află în contradicție cu cele declarate de inculpată în faza de urmărire penală, precum și cu întreaga stare de fapt, din care rezultă că, relațiile dintre cei doi erau deosebit de apropiate și au fost împreună chiar la cumpărarea apartamentului de pe str. -. Această oscilație a inculpatei, ezitarea ei inițială în a divulga destinația reală a sumelor însușite nu fac altceva decât s-o autoincrimineze, scoțând în evidență caracterul disimulat al celor susținute de aceasta.

De asemenea, dată fiind procedura de cumpărare, respectiv de răscumpărare a certificatelor, relatată și de colega inculpatei, martora la 247, rezultă că, după cum a precizat chiar inculpata, aceasta a încercat să mușamalizeze situația predând banii persoanelor care au cumpărat certificate de trezorerie, urmare a cererii ulterioare a acestora formulată în momentul scadenței, deși certificatele au fost răscumpărate cu mult timp în timp în urmă, urmare a manoperelor frauduloase folosite de inculpată. Un exemplu concret îl constituie acela privind pe numitul, care, prezentându-se în vederea răscumpărării certificatelor, întrucât inculpata pe care o cunoștea nu era prezentă, s-a înfățișat la un alt ghișeu, de unde a aflat că certificatul lui a fost răscumpărat. Numitul a vrut să aibă o discuție cu șefa inculpatei, fapt despre care, aceasta a fost informată, însă, întrucât s-a întâlnit pe coridor cu inculpata pe care o cunoștea, a "rezolvat" problema cu aceasta și nu s-a mai prezentat. De asemenea, nu s-a prezentat în biroul martorei-numita (șefa inculpatei), nici inculpata, chemată special de aceasta să dea declarații în legătură cu acest incident, astfel cum rezultă din declarația martorei de la 240 dosar. Ulterior, contactată fiind telefonic de către aceeași martoră, inculpata i-a spus acesteia că a existat o problemă în sensul că persoana respectivă a uitat că soția acestuia a răscumpărat certificatele întrucât avea împuternicire, ceea ce nu este adevărat, atâta vreme cât, numitul s-a prezentat la Trezorerie cu certificatele de trezorerie, care, dacă ar fi fost deja răscumpărate pe căi legale, astfel cum susținea inculpata, acestea nu mai trebuia să se afle în posesia acestuia. Aceeași martoră declară că, l-a contactat telefonic și pe numitul, întrucât i s-a părut suspect ceea ce s-a întâmplat, iar acesta i-ar fi spus că nu vrea ca nimeni să aibă probleme, de unde rezultă că și acesta este conștient de existența unei nelegalități în privința răscumpărării certificatului, doar că, recuperându-și banii de la inculpată după întâlnirea cu aceasta, nu a mai avut nici o pretenție. Această încercare a inculpatei de mușamalizare a faptului că, în ciuda faptului că în evidențe apărea că aceste certificate erau răscumpărate, le plătea cumpărătorilor sumele de bani datorate, relevă vinovăția acesteia în comiterea faptelor.

Așa cum reiese din declarațiile ulterioare date de inculpată, aceasta a revenit asupra afirmațiilor făcute la început cum că ar fi singura vinovată de comiterea faptelor, susținând că ar fi fost determinată de inculpatul să delapideze sumele de bani, profitând de relațiile intime cu inculpata. Instanța apreciază că inculpata a făcut aceste afirmații pentru a-și justifica fapta comisă, însă susținerile ulterioare ale acesteia sunt nefondate. În primul rând, din probele de la dosar, inclusiv din afirmațiile inculpatei, rezultă că părțile s-au cunoscut abia în cursul anului 2003, iar din rechizitoriul întocmit în cauză reiese că inculpata și-a început activitatea infracțională în cursul anului 2002, luna iulie, cu mult timp înainte de a-l cunoaște pe inculpat, astfel încât nu poate afirma că inculpatul este cel care a determinat-o să le săvârșească. Oricum, inculpata fiind o persoană majoră, având discernământul faptelor sale, nu poate să susțină că a fost determinată sau influențată de inculpat în virtutea relațiilor intime. Mai mult, relatarea făcută în cursul judecăți, cum că a fost bătută de inculpat pentru că i-a cerut banii pentru a plăti persoanele care au solicitat răscumpărarea certificatelor nu are nici o relevanță juridică și nici nu este în măsură s-o disculpe pe aceasta. În realitate, fapta s-a comis cu mult timp înaintea acestui incident.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, nici afirmațiile făcute de acesta, cum că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, nu au acoperire faptică. Este adevărat că, din probele de la dosar reiese că inculpata și-a început activitatea infracțională cu mult timp înainte de a-l cunoaște pe inculpat, ceea ce nu exclude faptul că, după ce a cunoscut-o, a ajutat-o pe aceasta prin acte de complicitate, însușindu-și la rândul său anumite sume de bani. Acest lucru rezultă din atitudinea sa oscilantă chiar de la începutul urmăririi penale. Astfel, în declarația de la 61 vol III, dosar p, inculpatul recunoaște că, în perioada cât a avut relații intime cu inculpata, a achiziționat apartamentul de pe str. - nu și pe -. Ulterior, revine și la 65 dosar p, vol. III susține că, de fapt, a cumpărat și apartamentul de pe - pentru verișorul său și că a fost de față când el a văzut apartamentul de pe -, și a fost la notar, doar când el a dus avansul pentru apartamentul de pe -. Tot el arată că în apartamentul de pe - se află mobila inculpatei pe care aceasta a cumpărat- Aceste ezitări ale inculpatului, cu privire la achiziționarea apartamentelor în perioada desfășurării activității infracționale a inculpatei, care coincide cu perioada în care cei doi se aflau în relații foarte intime, în evidență faptul că și inculpatul, la rândul său a profitat de pe urma faptelor inculpatei, ca dovadă că, în aceeași perioadă, cei doi au achiziționat mai multe apartamente, pe care le-au trecut fie pe numele unuia, fie pe numele celuilalt, cert este că, așa cum arată și inculpatul și cum susține și martorul, proprietarul unuia dintre apartamente, cei doi s-au înfățișat împreună să vadă apartamentul, părând interesați în egală măsură de cumpărarea lui, ceea ce constituie o prezumție suficient de puternică în sprijinul dovedirii învinuirii reținute în sarcina acestora. În cursul urmării penale, inculpatul a fost testat la poligraf, ocazie cu care s-a relevat comportamentul simulat al acestuia la întrebarea dacă a primit bani din răscumpărarea certificatelor. (68, dosar, vol. III) De asemenea, inculpatul, în momentul în care martora a fost acasă la domiciliul inculpatei, a indicat locul unde aceasta ascunsese certificatele de trezorerie, fapt care dovedește că și el era în cunoștință de cauză în legătură cu activitatea ei infracțională.

Fapta inculpatei de a-și însuși sumele de bani provenite din cumpărarea de către numeroase persoane a unor certificate de trezorerie, în urma efectuării de către aceasta în fals, direct, sau prin intermediul persoanelor competente a formalităților de răscumpărare a certificatelor înainte de scadență, fără ca această operațiune să se efectueze în realitate la data respectivă de către persoanele îndreptățite întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art.215/1 alin.2 pen raportat la art.41 alin.2 pen.

Fapta de mai sus nu constituie înșelăciune, cum în mod greșit a reținut procurorul, constând în acțiunea inculpatei de inducere în eroare a cumpărătorilor certificatelor de trezorerie, cărora le conferă garanția că la scadență își vor recupera sumele investite și dobânzile aferente, în condițiile în care acestea erau deja răscumpărate în evidențele administrației financiare, activitate infracțională desfășurată în realizarea aceleiași rezoluții infracționale de a-și procura împreună cu coinculpatul mari sume de bani. În realitate, inițial s-au făcut cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, ulterior procurorul schimbând încadrarea juridică a faptei în înșelăciune. Un prim argument în favoarea încadrării juridice a faptei în delapidare îl constituie faptul că, Administrația Finanțelor Publice este cea care a despăgubit pe cumpărătorii certificatelor de trezorerie, răscumpărate prin activitatea frauduloasă a inculpatei, și cărora aceasta nu le-a restituit sumele de bani, și este firesc să fie așa, atâta vreme cât, în calitate de emitentă a certificatelor respective, este datoare să restituie sumele de bani clienților, chiar în condițiile existenței activității infracționale a inculpatei, urmând să se întoarcă împotriva inculpatei printr-o acțiune civilă subsecventă, solicitând ca aceasta din urmă să-i plătească sumele pe care aceasta, în calitate de angajată și le-a însușit pe nedrept și nu le-a restituit cumpărătorilor certificatelor respective. Pe de altă parte, trebuie analizat în concret în posesia cui se aflau sumele de bani în momentul însușirii acestora de către inculpată, răspunsul fiind în sensul că acestea se aflau în posesia instituției unde era angajată inculpata. În momentul în care s-au emis respectivele certificate de trezorerie, fapt care reflectă inclusiv voința cumpărătorilor de a achiziționa acele certificate, banii intră în gestiunea Administrației Financiare care poate dispune de ei, urmând să-i restituie la solicitarea persoanei interesate împreună cu dobânda aferentă. Această stare de fapt, nu poate fi răsturnată de faptul că, la momentul semnării certificatelor de trezorerie de către persoana în cauză, inculpata făcuse deja și formalitățile de răscumpărare, cert este că, cel puțin scriptic, banii au intrat în gestiunea Administrației, iar inculpata și i-a însușit în calitate de angajată. Fapta se consumă în momentul în care inculpata efectuează operațiunile de răscumpărare fără știrea clienților, provocând pagube în gestiunea Administrației, iar nu în momentul în care ea le prezintă titularilor certificatele în vederea semnării lor.

Date fiind toate aceste aspecte relatate, în drept, disp. art.334 instanța C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei, din infracțiunea prev. de art.215 alin.2,3 și 5 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen în infracțiunea prev. și ped. de art.215/1 alin.2 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen, art.74 lit. a,c pen și 76 pen, text de lege în baza căruia a condamnat inculpata la:

- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.71,64 lit. a teza II, b și c pen, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.289 alin.1 pen rap. la art.31 alin.2 pen și cu aplic. art.41 alin.2 pen și cu aplic. art.74 lit. a,c, 76. pen a condamnat pe inculpată la:

- 5 luni închisoare.

În baza art.290 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen și cu aplic. art.74 lit. a,c, 76. pen a condamnat pe aceeași inculpată la:

- 2 luni închisoare.

În baza art.291 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen și cu aplic. art.74 lit. a,c, 76. pen a condamnat pe aceeași inculpată la:

- 2 luni închisoare.

La stabilirea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile din partea generală a pen, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social a faptelor comise în formă continuată, împrejurările în care s-au comis acestea, prejudiciul rezultat din comiterea faptelor, faptul că acesta a fost recuperat mai mult de J, de asemenea s-a mai ținut seama de persoana inculpatei, lipsa antecedentelor penale, faptul că a recunoscut comiterea acestora.

Au fost reținute în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit. a și c pen, conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea acesteia după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului.

În baza art.33,34 pen a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplic. art.71, 64 lit. a teza II, b și c pen, în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art.71,64 lit. a teza II, b și c pen, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.88 pen a dedus din pedeapsa de mai sus reținerea din data de 5.02.2005 (13 dosar vol. III), precum și arestul preventiv de la 6.02.2005 (135 p, vol. III) la 25.07.2005.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpată prin 460/R/2005 a Curții de Apel Oradea.

Urmare a faptului că inculpatul a săvârșit acte de complicitate la infracțiunea de delapidare săvârșită de inculpata, pentru motivele prezentate anterior, în baza art.334 a C.P.P. schimbat și față de acesta încadrarea juridică din infracțiunea prev. și ped. de art.26 rap. la art.215 alin.2,3 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen, în infracțiunea prev. și ped de art.26 rap. la art.215/1 alin.1 pen, cu aplic. art.41 alin.2 pen.

În baza art.72 pen, instanța a trecut la individualizarea judiciară a pedepsei și, ținând seama de dispozițiile din partea generală a pen, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de pericol social al faptei inculpatului, împrejurările în care s-a comis aceasta, pe fondul relațiilor intime pe care le avea cu coinculpata, persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, a săvârșit doar acte de complicitate la fapta săvârșită de inculpată, instanța l-a condamnat pe acesta la:

- 3 ani închisoare.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, dată fiind persoana inculpatului, comportamentul său după comiterea faptei, în baza art.81 pen cu art.71 alin.5 pen a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus precum și a pedepsei accesorii prev. de art.71, 64 lit. a teza II și b pen, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 pen.

A atras atenția asupra disp. art.83 pen, privind revocarea suspendării executării pedepsei și executarea în întregime a acesteia în cazul comiterii de către inculpat cu intenție a unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.

În baza art.346 a C.P.P. obligat în solidar inculpații să plătească în favoarea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria O, suma de 238.557,52 RON despăgubiri civile, din care 201.200 RON valoarea nominală a certificatelor despăgubite și 37.357,52 RON, dobânda la zi plătită despăgubiților, reprezentând paguba creată de inculpați prin faptele comise, cu majorările de întârziere calculate de la data despăgubirii fiecărui titular de certificat până la data plății efective pentru suma despăgubită. (190 vol. I, dosar primă instanță).

Urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor inculpaților în infracțiunea de delapidare, în ceea ce-o privește pe inculpata, respectiv complicitate la această faptă, în ce-l privește pe inculpatul, parte civilă în cauză devine Ministerul Finanțelor Publice-Trezoreria O, care de altfel a și formulat cerere de constituire de parte civilă în fața instanței la 81.

În privința obligării în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor de mai sus, tribunalul a apreciat că se impune această soluție în condițiile în care inculpatul a săvârșit acte de complicitate doar din momentul în care a cunoscut-o pe inculpată, dată care nu se cunoaște cu precizie, de asemenea, în condițiile în care nu se cunoaște data începând cu care inculpatul a început să primească sume de bani de la inculpată, și nici cuantumul sumelor de bani primite de acesta. Date fiind lipsa tuturor acestor informații, ambii inculpați urmează să despăgubească în solidar pe partea civilă. În cauză a fost efectuată și o expertiză la cererea inculpatului pentru a scoate în evidență sumele de bani delapidate de inculpată în perioada cât a fost împreună cu inculpatul, însă concluziile acesteia sunt vagi în privința prejudiciului total creat de către inculpată defalcat pe perioade de timp, dat fiind faptul, că în paralel, aceasta recurgea la despăgubirea cumpărătorilor care, la scadență solicitau în mod real răscumpărarea certificatelor respective.

În baza art.191 a C.P.P. obligat inculpații la câte 2500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bas umei de 40 RON, onorariu. of., conf. del.2412/2005 (28, vol I).

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpații, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând instanței:

1.Inculpata solicită instanței desființarea hotărârii primei instanțe, recalificarea faptei sale în infracțiunea de abuz de încredere.

2.Inculpatul solicită instanței desființarea hotărârii instanței de fond, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. În motivele sale de apel inculpatul arată că este nevinovat, că nu a avut nici o contribuție la activitatea infracțională a coinculpatei, că are o afacere ă care îi asigură cele necesare traiului fără a fi nevoit să săvârșească fapte penale.

3.Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicită instanței a se constatat că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:

Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra menținerii sechestrului asigurător dispus de procuror prin ordonanța din 10.02.2005 privind indisponibilizarea prin instituirea unor sechestre asupra bunurilor imobile aparținând inculpatei ( 233-245 vol. III dosar urmărire penală), măsura pusă în executare în data de 10.02.2005 astfel cum reiese din procesul-verbal întocmit de organele de poliție ( 235).

De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra menținerii sechestrului asigurător dispus de procuror prin ordonanța din data de 28.04.2005 asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului ( 420, 427, 428 vol. III) măsura pusă în executare în aceeași zi de organele de poliție.

Conform prevederilor art. 357 Cod procedură penală odată cu pronunțarea hotărârii de condamnare instanța de judecată este obligată să se pronunțe și asupra măsurilor asigurătorii, dacă există, cu este situația în speță, or așa cum se poate observa din lecturarea hotărârii apelate, instanța de fond nu a făcut nici o referire la aceste măsuri.

Hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul nedispunerii anulării și confiscării tuturor actelor falsificate de inculpata, instanța de fond a dispus anularea și confiscarea parțială a actelor falsificate de inculpată, omițând să dispună și anularea și confiscarea certificatelor de trezorerie de la filele 126-135, 191 vol. I dosar urmărire penală și 133 vol. II dosar urmărire penală.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, parchetul apreciază că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, iar pedeapsa aplicată este just individualizată ca natură și întindere, reflectând pericolul social concret sporit al faptei, modalitatea de executare la care s-a oprit instanța de fond, aceea de suspendare condiționată a executării pedepsei, este greșită.

Or, analizând materialul probator existent în cauză, apreciază că se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate pentru următoarele motive:

- atitudinea inculpatului de negare a comiterii faptei în ciuda probelor evidente administrate în cauză;

- încercarea inculpatului prin diferite tertipuri să justifice proveniența sumelor mari de bani pe care i-a avut pentru cumpărarea imobilelor din raza municipiului O, deși din probele administrate reiese că acesta nu avea posibilități financiare de a-și cumpăra mai multe bunuri imobile în cursul anului 2004;

- atitudinea inculpatului care după ce a cumpărat un imobil în O pe str. -, nr. 18,. 10 în cursul lunii februarie 2004, la un interval de trei luni a încheiat un contract de donație imobiliară cu constituire de uzufruct viager în favoarea fiicei sale în vârstă de 5 ani;

- pe parcursul desfășurării urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul a dat mai multe declarații contradictorii, la început a negat relația de prietenie apropiată pe care o avea cu inculpata, apoi a recunoscut că se întâlnea periodic cu aceasta, susținând în final că de fapt inculpata îi solicita diverse sume de bani pentru a-și achita datoriile, nicidecum invers;

- cu ocazia audierilor a revenit asupra propriilor declarații date chiar în aceeași zi.

Potrivit art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi dispusă de instanță numai dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia iar aprecierea trebuie să se bazeze pe datele privind fapta și persoana inculpatului, ceea ce înseamnă că instanța trebuie să motiveze această dispoziție.

Or, numai referirea la persoana inculpatului și comportamentul acestuia după comiterea faptei, nu justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei, ținând seama de argumentele sus menționate.

Pentru considerente expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală solicită instanței de apel, admiterea apelului parchetului, desființarea parțială a hotărârii instanței de fond, iar după rejudecarea cauzei pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Curtea, examinând hotărârile prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 370 și următoarele Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de aceștia, încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod procedură penală.

Astfel, ambii inculpați erau, la data săvârșirii faptei, încadrați în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și faptele și mai ales gradul de pericol ridicat al unor asemenea fapte.

În aceste condiții, criticile inculpaților ce vizează achitarea lor de sub învinuirile aduse prin rechizitoriu și reținute de către prima instanță sunt nefondate. Atât cu prilejul urmării penale cât și în cadrul cercetării judecătorești a fost analizat un vast material probator din care rezultă în mod indubitabil că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Față de cele menționate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații și.

Cât privește criticile formulate de către Parchet, instanța le găsește în parte întemeiate, motiv pentru care va admite apelul Parchetului, va desființa sentința în sensul că va menține sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța din 10.02.2005 în ceea ce privește imobilul aparținând inculpatei și sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța din 28.04.2005 în ce privește imobilele proprietatea inculpatului, ambele Ordonanțe ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ( 233-245 și 420; 427; 428, vol. III dosar urmărire penală).

Va dispune anularea și confiscarea certificatelor de trezorerie de la filele 126-135; 191; vol. I dosar urmărire penală și 133 vol. II dosar urmărire penală.

În mod cert instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la aspectele de mai sus, motiv pentru care s-a procedat ca mai sus.

Critica Parchetului privind schimbarea modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, respectiv executarea acestei pedepse în regim de detenție este nefondată.

Cu prilejul analizării apelului inculpaților, instanța a arătat pe larg considerentele pentru care din acest punct de vedere soluția instanței de fond este temeinică și legală.

Este de menționat faptul că în raport de persoana inculpatului, de gradul de implicare a acestuia în actul infracțional, o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, este în măsură să contribuie decisiv la reeducarea lui, fără a fi nevoie a executa pedeapsa în regim de detenție.

Reținând culpa procesuală a celor doi inculpați în pronunțarea prezentului apel, instanța, în baza art. 192 Cod procedură penală îi va obliga la câte 200 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru motivele ce se vor redacta în scris

În numele legii

DECIDE:

În baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală,

ADMITE apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr. 305/P din 19.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o desființează în sensul că:

Menține sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța din 10.02.2005 în ceea ce privește imobilul aparținând inculpatei și sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța din 28.04.2005 în ce privește imobilele proprietatea inculpatului, ambele Ordonanțe ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ( 233-245 și 420; 427; 428, vol. III dosar urmărire penală).

Dispune anularea și confiscarea certificatelor de trezorerie de la filele 126-135; 191; vol. I dosar urmărire penală și 133 vol. II dosar urmărire penală.

Respinge apelurile inculpaților și.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Obligă pe apelanții inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare iar suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpații lipsă.

Pronunțată în ședința publică azi, 3 martie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Red. în concept: - 10.03.2009

Tehnored. - 3 ex. - 10.03.2009

Jud. fond:

Președinte:Munteanu Traian
Judecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Oradea