Spete inselaciune Art 215 cod penal. Sentința 300/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A II A PENAL
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- (1471/2009)
SENTINȚA PENAL NR. 300
Ședința public de la 02 noiembrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI, a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmeaz pronunțarea asupra cererii de revizuire, formulat de ctre revizuenții și, a sentințelor penale nr. 257/04.12.2007 pronunțat de ctre Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a-II- Penal în dosarul 2749/2007 și nr. 66/31.10.2003 pronunțat de ctre Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a-II- Penal în dosarul1723/2002.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința public de la 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, parte integrant din prezenta sentinț penal.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 26 octombrie 2009 la data de 02 noiembrie 2009, când, în aceeași compunere a hotrât urmtoarele:
CURTEA,
Prin cererea formulat la data de 12.03.2009 condamnații și au solicitat revizuire sentințelor penale nr. 257/4.12.2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI, Secția a II a penal și nr. 66/31.10.2003 a aceleiași instanțe, invocând incidența cazului prev. de art. 394 alin. 1 lit. e proc.pen.
În susținerea cererii s-au artat urmtoarele:
Prin sentința penal nr. 257/4.12.2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI, Secția a II a penal inculpații și au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii de înșelciune prev. de art.215 alin.1, 2, 5.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen respectiv a celei tentativ la înșelciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 5,.pen. la pedepse de 11ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare.
Prin sentința penal nr.66 din 31.10.2003 a aceleiași instanțe, în baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit. d proc.pen. a fost achitat inculpatul, pentru svârșirea infracțiunii de complicitate la înșelciune prevzut de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 5.pen.
S-a susținut, c, deși inconciliabilitatea trebuie s rezulte din ceea ce s-a dispus prin hotrârea definitiv, deci din dispozitiv, atunci când dispozitivul nu este determinant în lmurirea soluțiilor ce nu se pot concilia, se poate apela și la considerentele care-l precizeaz.
Aceasta este, în opinia revizuienților și situația din prezenta cauz, dispozitivul primei hotrâri, aceea de achitare a inculpatului este lmurit doar prin considerentele ce-l precizeaz.
În sarcina acestui inculpat s-a reținut c a redactat în numele coinculpatului, cereri adresate unor instituții publice, Primarului General pentru emiterea dispoziției de retrocedare a terenului din nr. 8-10 și, dup obținerea acesteia, a redactat cererea de executare silit, pentru a scoate din proprietatea public un teren în valoare de aproximativ 12.000.000.000 lei, prin folosirea unei sentințe false, respectiv sentința nr. 12914/1990.
Instanța a dispus achitarea acestuia pentru urmtoarele considerente:
"Pentru a fi complice la infracțiunea de înșelciune svârșit de inculpatul, instanța ar fi trebuit s aib elemente concrete ale comiterii ei în calitate de autor de ctre acesta din urm, îns cum pe parcursul procesului a intervenit decesul lui, actele de ajutor date în calitate de avocat, de inculpatul, nu s-a dovedit a întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, astfel c, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedur penal, Curtea va achita pe inculpat".
În raport de aceste aspecte, s-a apreciat c hotrârea de achitare a inculpatului nu este fundamentat pe considerente care s țin exclusiv de persoana sa, ci pe considerente care s produc consecințe faț de toți inculpații (participanți la svârșirea faptei).
Prin sentința penal nr.257/4.12.2007, prin care inculpații și au fost condamnați, se rețin urmtoarele:
"Inculpata a svârșit dou acte de executare, la intervale de timp, nici prea scurte nici prea lungi, îns în realizarea unei rezoluții infracționale unice. Primul act de executare este consumat și const în activitatea desfșurat de inculpat, în vederea scoaterii din patrimoniul statului a terenului situat în nr. 8-10, sector 1, urmarea fiind emiterea dispoziției de restituire nr.852/13.04.2000 a Primarului General al Municipiului B, prejudiciul producându-se în dauna statului. Al doilea act de executare a rmas în faza de tentativ și a constat în încercarea inculpatei de a induce în eroare SC SRL".
S-a artat c în cele dou hotrâri, care nu se pot concilia este vorba de judecarea aceleiași fapte, și anume activitatea desfșurat în vederea scoaterii din patrimoniul statului a terenului situat în nr. 8-10, sector 1, urmarea fiind emiterea dispoziției de restituire nr. 582/13.04.2000 a Primarului General al Municipiului
Prin prima hotrâre, s-a constatat c aceast fapt a fost svârșit de ctre inculpatul, care a fcut demersurile necesare la Primria Municipiului B, redactând în numele inculpatului cereri (cererea nr.2588/11.04.2000 adresat Primarului General pentru emiterea dispoziției de retrocedare a terenului din nr. 8-10 și cererea de executare silit nr.354/17.04.2000), fr a avea o împuternicire în acest sens, substituindu-se acestuia pentru a scoate din proprietatea public un teren în valoare de aproximativ 12 miliarde lei prin folosirea sentinței falsificate nr. 12914/1990.
Pentru svârșirea în mod direct și nemijlocit a faptei mai sus menționate, de înșelciune, inculpatul este achitat, pe motivul de drept c faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și pe motivul de fapt c pentru a fi complice la infracțiunea de înșelciune svârșit de inculpatul, instanța ar fi trebuit s aib elemente concrete ale comiterii ei în calitate de autor de ctre acesta din urm, îns pe parcursul procesului, a intervenit decesul lui.
Deci, pentru aceeași fapt exist un autor - și un complice -, care a efectuat actul de executare mai sus menționat și care a fost achitat.
Prin cea de-a doua hotrâre, s-a constatat c aceeași fapt, constând în activitatea desfșurat în vederea scoaterii din patrimoniul statului a terenului situat în nr. 8-10, sector 1, urmarea fiind emiterea dispoziției de restituire nr. 582/13.04.2000 a Primarului General al Municipiului B, reprezint un act de executare efectuat de ctre inculpata, care a svârșit astfel infracțiunea în form consumat de înșelciune, în calitate de autor.
Deci, pentru aceeași fapt ca cea reținut în hotrârea anterioar, exist un alt autor -, care a efectuat actul de executare, reținut prin hotrârea anterioar ca fiind comis de ctre inculpatul (complicele), achitat.
Cu privire la revizuientul s-a artat c nu putea fi condamnat la o pedeaps de 7 ani închisoare pentru svârșirea faptei de tentativ la infracțiunea de înșelciune, în condițiile în care inculpatul, persoana care a efectuat actele de executare mai sus descrise, ce reprezint însși infracțiunea de înșelciune, este achitat.
S-a considerat de ctre revizuienți c cele dou hotrâri nu se pot concilia, fiind incident cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. e proc.pen. solicitându-se, admiterea în principiu a cererii, suspendarea executrii sentinței penale 257/2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI și rejudecarea cauzei pe fond.
Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, prin referatul întocmit, a formulat concluzii de respingere ca inadmisibil a cererii de revizuire, artându-se c în cauz nu este vorba despre o evident eroare judiciar care s fie remediat prin calea de atac extraordinar a revizuirii, din cuprinsul celor dou hotrâri, rezultând c instanțele au analizat faptele și fptuitorii în raport de activitatea infracțional a fiecruia, precum și de gradul de vinovție cu care au svârșit acte materiale împotriva legii.
S-a artat c din nici un argument invocat în cererea de revizuire nu reiese c dispozițiile hotrârilor menționate ar privi situații de fapt similare soluționate de dou ori, în mod diferit.
Astfel, în cazul inculpatului aprecierea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelciune s-a realizat prin prisma propriei activitți infracționale, desfșurate în calitate de complice la fapta comis de.
Inculpații și au fost condamnați în calitate de autori ai infracțiunii de înșelciune, respectiv tentativ la înșelciune, pentru acte de executare svârșite în legtur cu activitatea derulat de, activitatea infracțional a revizuienților fiind de sine stttoare și distinct de cea întreprins de.
La termenul de judecat din data de 26.10. 2009, Curtea, conform dispozițiilor art. 403.proc.pen. a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulat de cei doi condamnați.
Deliberând asupra admisibilitții în principiu, în raport de cazul de revizuire invocat, Curtea reține urmtoarele:
Obiectul examinrii cererii de revizuire la acest moment procesual const în verificarea îndeplinirii cerințelor pentru admiterea în principiu, respectiv dac cererea este fcut în condițiile prevzute de lege, dac se întemeiaz pe vreunul din cazurile prevzute de art. 394.proc.pen. și dac s-au adus probe în dovedirea acestuia caz.
Așa cum s-a artat și în doctrin, admiterea în principiu este o procedur premergtoare și obligatorie, o judecat de ordin procesul privind atât regularitatea cât și seriozitatea cererii, pentru a se decide dac este sau nu cazul s fie efectuat un control judectoresc prin rejudecarea cauzei/ cauzelor reunite (pentru ipoteza art. 394 alin. 1 lit. e proc.pen.) ce fac obiectul cererii, rejudecarea fiind etapa imediat urmtoare.
Din aceast perspectiv, analizând actele dosarului, Curtea constat c, deși se invoc unul din cazurile de revizuire, respectiv cel prevzut de art. 394 alin. 1 lit. e proc.pen. în realitate nu exist motive de inconciabilitate între sentințele penale nr.257/04.12.2007 și nr.66/31.10.2003 ambele pronunțate de ctre Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a II a penal, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru a se depși etapa admisibilitții în principiu prevzut de art. 403 alin. 1.proc.pen.
Astfel, Curtea reține c revizuienții din prezenta cauz și au fost trimiși în judecat, alturi de, și inculpații, prin rechizitoriul Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 354/P/2000 din 13.06.2002.
Prin sentința penal nr.66 din 31.10.2003, Curtea de APEL BUCURE ȘTI Secția a II a Penal, în temeiul art. 333.proc.pen. a dispus restituirea cauzei la parchet cu privire la inculpații și, dosarul fiind soluționat pe fond în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați.
Prin decizia penal 1457/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sentința primei instanțe a fost casat cu privire la dispoziția de restituire a cauzei la parchet, cauza fiind trimis pentru continuarea judecții cu privire la inculpații și, cauza fiind soluționat definitiv referitor la ceilalți inculpați.
Acestea au fost împrejurrile care au condus la judecarea separat a cauzei privindu-i pe acești inculpați (revizuienții din prezenta cauz) de ceilalți participanți la comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecat.
Prin sentința penal nr. 257/4.12.2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI, Secția a II a penal (pronunțat în urma rejudecrii, dar în al doilea ciclu procesual) inculpații și, au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii de înșelciune prev. de art.215 alin.1, 2, 5.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen respectiv a celei tentativ la înșelciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 5,.pen. la pedepse de 11 ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare.
Pentru a pronunța aceast soluție instanța a reținut, în esenț, urmtoarele:
SRL, specializat în investiții imobiliare, era interesat în achiziționarea de terenuri situate în zona Pieței și strzile adiacente.
În primvara anului 1999, administratorul societții, a cunoscut-o pe inculpata, aceasta fiindu-i prezentat ca fiind proprietar a unei prți dintr-un teren amplasat în zona Pieței de, zona vizat de, fr s-i prezinte, îns, actele doveditoare și fr s individualizeze suprafața de teren asupra cruia susținea c este proprietar (la data respectiv terenul nu se afla în proprietatea niciunei persoane).
Ulterior acestei întâlniri, inculpata a luat legtura cu o cunoștinț mai veche, numitul, cei doi reușind s intre în posesia sentinței civile nr. 12914/04.09.1998, în forma falsificat, privind terenul din B, nr.8-10, sector 1 cu ajutorul unor persoane rmase neidentificate. Prin aceast sentinț a fost admis acțiunea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, constatându-se c a intervenit vânzarea cumprarea suprafeței de teren de 369 mp situat în
Inculpata, aflându-se în posesia sentinței civile false, atât în form investit cu formul executorie, cât și în copie legalizat, și, având reputația unei persoane implicate în dobândirea mai multor imobile pe ci ilegale - fiind cercetat, în acea perioad, în dosarul nr.1149/P/1999 al Parchetului de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI, aceasta a apelat la prietenul s, avocatul, în vederea punerii în executare a sentinței false. Acesta din urm a formulat cererea de emitere a dispoziției de retrocedare privind terenul în cauz, adresat Primarului General și înregistrat sub nr.2588/11.04.2000.
Primarul General al Municipiului Bae mis dispoziția de restituire a terenului situat în B, nr.8-10 sector 1, înregistrat sub nr.382/13.08.200, iar ulterior numitul a formulat cerere de executare silit.
Dup ce inculpații s-a intrat în posesia dispoziției de restituire și a procesului-verbal de punere în posesie, la data de 11.05.2000, la Biroul Notarului Public " ", a fost redactat și autentificat cu nr.712 contractul prin care, în calitate de vânztor înstrina acest teren ctre inculpații și (care dobândea cota de 73 % din suprafața de teren) contra sumei de 4.000.000.000 lei (rol).
La interval de o sptmân de la data autentificrii acestui contract, inculpatul a împuternicit-o pe inculpata s vând cota sa parte.
Aflându-se în posesia sentinței falsificate, a contractului de vânzarecumprare și a procurii dat de inculpatul, inculpata a pus la dispoziția înscrisurile necesare încheierii contractului de vânzare-cumprare, ce au fost transmise biroului notarial" ".
În timpul verificrilor prealabile efectuate de notarul public la mapa de sentințe a Judectoriei Sectorului 1 B s-a constatat c exist o sentinț civil cu același numr, același numr de dosar, dar privind alte prți și având alt obiect.
În baza probatoriului administrat în cauz instanța de fond a reținut c și inculpatul îl cunoștea anterior pe (acesta împuternicindu-l pe numitul, tatl concubiei inculpatului s înstrineze terenul) dar și caracterul fals al sentinței civile ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumprare.
S-a constatat c în drept fapta inculpatei de a utiliza sentința civil 12914/04.09.1998 a Judectoriei Sectorului 1 B, în form falsificat și de a coordona acțiunile în urma crora terenul cu o valoarea de 1.231.787,8 lei a fost scos din proprietatea unei instituții publice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 291.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 215 alin. 1,2 și 5.pen. iar fapta aceleiași inculpate de a propune cumprarea terenului respectiv întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1,2 și 5.pen. (infracțiune reținut și în sarcina inculpatului ). S-a apreciat c cele dou acte de executare au fost comise în baza unei unice rezoluții infracționale, în cauz reținându-se în sarcina inculpatei svârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2 și 5.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Prin sentința penal nr.66 din 31.10.2003 a Curții de APEL BUCURE ȘTI Secția a II a Penal, în baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit. d proc.pen. a fost achitat inculpatul, pentru svârșirea infracțiunii de complicitate la înșelciune prevzut de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 5.pen.
Pentru a pronunța aceast sentinț instanța a reținut c acesta a redactat în numele coinculpatului, cereri adresate unor instituții publice, Primarului General pentru emiterea dispoziției de retrocedare a terenului din nr. 8-10 și, dup obținerea acesteia, a redactat cererea de executare silit, pentru a scoate din proprietatea public un teren în valoare de aproximativ 12.000.000.000 lei, prin folosirea unei sentinței nr. 12914/1998.
Instanța a apreciat c pentru a fi complice la infracțiunea de înșelciune svârșit de inculpatul, instanța ar fi trebuit s aib elemente concrete ale comiterii ei în calitate de autor de ctre acesta din urm, îns cum pe parcursul procesului a intervenit decesul lui, actele de ajutor date în calitate de avocat, de inculpatul, nu s-au dovedit a întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, astfel c, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d proc. pen. Curtea l-a achitat pe inculpat.
Soluția de achitare a inculpatului, a rmas definitiv prin decizia penal 1457/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a apreciat nefondat critica parchetului formulat sub acest aspect.
Instanța de recurs, din analiza materialului probator administrat în cauz, a apreciat c primirea de ctre inculpat, în calitatea sa de avocat a sentinței civile, legalizat și investit cu formul executorie, pentru obținerea de la Primria Municipiului Bad ispoziției de restituire a imobilului și formularea ulterioar a unei cereri de executare silit, nu presupun o complicitate a inculpatului la infracțiunea de înșelciune comis de, în cauz neexistând nici un fel de dovezi c inculpatul a avut cunoștinț de activitatea infracțional a lui, prin care a intrat în posesia hotrârii judectorești falsificate.
Faț de cele reținute mai sus se constat, în mod evident, c nu ne aflm în fața a dou hotrâri care nu se pot concilia, în sensul art. 394 alin. 1 lit.e proc.pen. respectiv în fața a dou hotrâri definitive care se exclud una pe cealalt.
În primul rând s-a invocat faptul c revizuienta a fost condamnat, prin sentința penal nr. 257/2007 a Curții de APEL BUCURE ȘTI secția a II a penal, în calitate de autor al unei fapte (constând în activitatea desfșurat în vederea scoaterii din patrimoniul statului a terenului situat în nr. 8-10) care reprezenta un act de executare reținut prin sentința penal 66/2003 a aceleiași instanțe și în sarcina inculpatul și pentru care acesta a fost achitat în temeiul art. 10 lit. d proc.pen.
Susținerile sunt total neîntemeiate, cei doi fiind trimiși în judecat în calitate de participanți la svârșirea aceleiași infracțiuni de înșelciune, fapta constând într-un complex de activitți prin care terenul situat în nr. 8-10 fost scos din proprietatea statului și ajuns ulterior în proprietatea inculpaților și.
Fapta reținut în sarcina revizuientei prin sentința de condamnare a fost aceea de folosi sentința civil fals și a coordona acțiunile în urma crora terenul situat în nr. 8-10 fost scos din proprietatea statului, activitatea desfșurat de inculpatul fiind distinct, limitându-se la întocmirea de cereri adresate Primarului General pentru emiterea dispoziției de retrocedare a terenului și cea de executare silit.
În principiu, achitarea unui participant la svârșirea faptei și condamnarea celorlalți poate constitui motiv de inconciabilitate în condițiile în care una dintre soluții este fundamentat pe considerente care s produc consecințe faț de toți participanții (spre exemplu, fapta nu exist, fapta nu este prevzut de legea penal).
Or, nu aceasta este situația în cauz, când achitarea inculpatului se întemeiaz pe dispozițiile art. 10 lit. d proc.pen. respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 și 5.pen.
Se arat îns de ctre revizuienți, în susținerea unui alt motiv de inconciabilitate, c motivarea soluției de achitare a inculpatului explic dispozitivul și acesta demonstreaz faptul c soluția nu are la baz considerente ce țin exclusiv de persoana sa, ci unele apte s produc consecințe faț de toți participanții.
Este adevrat c inconciabilitatea trebuie s rezulte din ceea ce s-a dispus prin dispozitivul hotrârii, iar atunci când acest dispozitiv nu este determinant în lmurirea soluțiilor, se poate apela și la considerentele care îl precizeaz, îns, nici din aceast perspectiv susținerile revizuienților nu sunt întemeiate.
Se invoc astfel motivarea soluției instanței de fond legat de intervenirea decesului inculpatului, astfel cum aceasta a fost mai sus expus.
Curtea constat c decesul inculpatului pe parcursul procesului penal, nu are și nici nu putea avea nici o nicio relevanț juridic faț de ceilalți participanți la svârșirea faptei.
În realitate,soluția de achitare a inculpatului, se întemeiaz pe lipsa probelorcare s susțin faptul c acesta a cunoscut împrejurarea c sentința civil nr. 12914 din 4.09.1998 a Judectorie Sectorului 1 B era fals, în contextul în care, pe parcursul procesului penal intervenise și decesul inculpatului, instanțele fiind în imposibilitatea de a-l audia nemijlocit cu privire la aceste împrejurri.
Se mai arat, prin notele scrise depuse la dosar, împrejurarea c, în cuprinsul considerentelor deciziei 1457/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se menționeaz faptul c "nici o prob nu confirm c inculpatul ar fi comunicat vreunei persoane modul fraudulos în care a ajuns în posesia sentinței civile 12914 din 4.09.1998 a Judectorie Sectorului 1 B contrafcute, sau s fi dat indicii din care s rezulte c hotrârea judectoreasc este fals", aceast constatare intrând în puterea lucrului judecat și fiind de natur a produce efecte și cu privire la revizuienți.
Curtea constat îns c aceasta a fost concluzia instanței de recurs în urma analizrii probatoriului administrat cu privire la inculpații și.
Aceast împrejurare nu exclude nicidecum constatarea ulterioar,pe baza probelor administrate cu privire la inculpații șia vinovției acestora, respectiv c între ei și exista o legtur anterioar, c inculpata este cea care, împreun cu inculpatul au intrat în posesia sentinței falsificate, împrejurare cunoscut și de ctre inculpatul, și ulterior au folosit aceast sentinț pentru a scoate din proprietatea unei instituții publice un teren în valoare de 1.231.787,8 lei, pe care ulterior s încerce s îl înstrineze.
Ca atare, în raport de cele reținute anterior, Curtea reține c nu exist motive de inconciabilitate între cele dou hotrâri.
De altfel, se constat c revizuienții reiau, prin invocarea dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. e proc.pen. toate aprrile pe care și le-au formulat pe tot parcursul procesului penal și care au fost analizate și cenzurate de ctre instanțe prin intermediul cilor ordinare de atac, criticând insuficiența probatoriului ce a condus la condamnarea lor, și solicitând practic instanței de revizuire o reapreciere a acestuia, în sensul ajungerii la aceeași concluzie la care s-a ajuns în cazul inculpatului.
În raport de aceste considerente, în baza art.403 alin. 1.proc.pen. va respinge ca inadmisibil cererea de revizuire formulat de condamnații revizuienți și, soluție în raport de care, conform art. 192 alin.2 proc.pen. aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTRȘTE:
În baza art.403 alin.1 Cod procedur penal respinge ca inadmisibil cererea de revizuire a sentințelor penale nr.257/04.12.2007 pronunțat de ctre Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a II a penal în dosarul nr.2747/2007 și nr.66/31.10.2003 pronunțat de Curtea de APEL BUCURE ȘTI - Secția a II a penal în dosarul nr.1723/2002 formulat de condamnații și
Oblig fiecare revizuient la câte 100 lei cheltuieli judiciare ctre stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public azi 2.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./ dact. - 8.12.2009/4 ex
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog
