Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 307
Ședința publică de la 27 Martie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu, reprezentând pe intimatul - inculpat G - lipsă; totodată, au lipsit și intimatele - părți civile, și Universitatea " " Tîrgu
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul intimatului - inculpat depune la dosar concluzii scrise, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public .
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat G,.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 2977/10.10.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul G - fiul lui G și, născut la data de 07.08.1955 în comuna, județul, cu domiciliul în Tg-J, str. - -,.1,.2,.10, județul G, cetățean român, fără antecedente penale, CNP - - pentru infracțiunea prev. de art 215 alin 1 și 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 - 42.
Cod PenalÎn baza art 11 pct 2 lit. a rap C.P.P. la art 10 lit d C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 246.Cod Penal cu aplicarea art. 41-42.Cod Penal; în baza art 11 pct. 2 lit. a rap C.P.P. la art 10 lit. a a C.P.P. fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 289.Cod Penal cu aplicarea art. 41-42.
Cod PenalAu fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile, și.
S-a dispus transferarea sumei de bani de 29.000.000 ROL, reținută în faza de urmărire penale la. Tg. J, în contul Universității Tg.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 1335/P/2005, a fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. l și 2 Cp. cu aplic. art. 41-42 Cod penal, 246 Cp. cu aplic. art. 41-42 Cp. și art. 289. penal cu aplic. art. 41-42.și Cod Penal art. 33-34 Cpenal.
S-a reținut în fapt că, în baza Ordinului Ministerului Educației Naționale nr. 5002/1999, a luat ființă Colegiul Pedagogic de Institutori în cadrul Universității " " din Municipiul Tg. J.
Prin Ordinul Ministrului învățământului nr.4356/11.07.1996 dat în baza art. 68 al Legii învățământului nr. 84/1995, modificată și completată cu Legea nr. 131/1995, s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea departamentului pentru pregătirea personalului didactic, totodată înființându-se Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic.
În baza deciziei nr. 118 din 27.11.2000 emisă de rectorul Universității " " Tg-J, începând cu data de 1.10.2000, inculpatul Gaf ost numit în funcția de director al Departamentului Pedagogic, urmând să se ocupe și de problemele Colegiului Universitar.
În perioada martie 2001 - iunie 2001, inculpatul G în calitate de director al Departamentului Pedagogic al Universității "
" Tg.J, a organizat cursuri de calificare pentru educatori cu un număr de 46 cadre didactice, instituind și percepând taxă de circa 40-45 EURO pentru fiecare cursant.
Pentru organizarea acestor cursuri nu a existat aprobarea necesară din partea Ministerului Educației și Cercetării, iar de organizarea acestui curs nu a avut cunoștință nici conducerea Universității " ", care ar fi trebuit să stabilească prin hotărâre de senat, valoarea taxei de înscriere și a taxei de școlarizare, aspecte ce reies din adresa nr. 2202/14.04.2006 a Ministerului Educației și Cercetării și nr. 3474/14.06.2006 a Universității " ".
După absolvirea cursului candidaților li s-au eliberat adeverințe ce purtau nr. 1238/19.06.2001, acestea fiind semnate de către inculpatul
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr. 88/1993 privind creditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, numai o unitate de învățământ superior care este autorizată să organizeze un astfel de curs are posibilitatea de a elibera adeverințe de participare și numai instituțiile de învățământ superior acreditate pot emite diplome sau certificate recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării.
Potrivit adresei nr. 2202/14.04.2006 eliberate de Centrul Național de a Personalului din învățământul Preuniversitar, Departamentul de Pregătire și a Personalului Didactic din cadrul Universității " " Tg.J nu era autorizat și nici acreditat pentru organizarea unor astfel de cursuri de calificare.
Cursurile s-au desfășurat în Municipiul C, în incinta unei grădinițe fiind susținute de către martorul, cadru asociat la Universitatea " ". Aceasta a adunat banii de la participanții la curs și dosarele de înscriere, predându-le inculpatului G, fără ca acesta să-i elibereze acte doveditoare.
În arhiva Universității " " au fost identificate și ridicate dosarele de înscriere a unui număr de 46 cursanți ( dosar, vol.4).
În contabilitatea Universității " " există înregistrate un număr de 24 chitanțe în valoare de 486.000 lei ROL fiecare reprezentând contravaloarea a 18 USD fiecare, reprezentând o "taxă perfecționare". Valoarea totală a "taxelor perfecționare" plătite de cei 24 cursanți este de 11.664.000 lei ROL și a putut fi înregistrată în evidențele contabile ale universității, întrucât pe cele 24 chitanțe era menționat în mod eronat faptul că reprezintă contravaloarea unei taxe de perfecționare, unitatea de învățământ condusă de inculpatul G putând organiza activități de perfecționare a pregătirii cadrelor didactice.
Deși inculpatul a susținut că aceste cursuri au fost de perfecționare, apărarea acestuia nu a putut fi luată în considerare, întrucât participanții nu aveau calificare de educator, ci prestau această activitate în calitate de suplinitor, fapt ce a reieșit și din declarațiile martorilor, și (filele 229 - 231).
Nu puteau parcurge anumite forme de perfecționare profesională persoanele ce nu aveau calificare pentru acea profesie, în cazul acesta, profesia de educator.
De asemenea, la data de 26.02.2001, când au fost emise și înregistrate în contabilitate cele 24 chitanțe, nu exista în vigoare vreo hotărâre a senatului Universității " " care să reglementeze o astfel de valoare pentru o taxă de înscriere, fapt ce a reieșit din auditul intern al Universității (filele 45-47).
S-a observat că cele 24 chitanțe au fost emise în aceeași zi și chiar una după cealaltă, fapt ce a relevat că suma totală de 11.640.000 lei ROL a fost achitată la casierie de către singură persoană.
Numita nu s-a putut folosi de adeverința eliberată de inculpatul G deoarece aceasta absolvise o facultate de matematică, fapt pentru care s-a înscris la Colegiul Universitar din Tg. J pentru a absolvi specializarea "institutori". În această perioadă, i-a solicitat de mai multe ori inculpatului să îi emită un certificat de absolvire a cursului menționat,întrucât adeverința avea caracter provizoriu. Inculpatul, deși îi promisese că-i va elibera documentul solicitat a amânat-o de fiecare dată, indicându-i să discute și cu secretara colegiului, numita, care a declarat că atunci când a fost contactată de a căutat cataloagele și evidențele referitoare la curs, fără însă a le găsi.
De asemenea, și ceilalți martori audiați în cauză (respectiv secretarele Departamentului ), au precizat că nu au cunoștință despre organizarea unui astfel de curs, întrucât nu exista suport de curs, cataloage sau programul cursului.
Din sumele încasate pentru acest curs cu titlul de taxe, respectiv o sumă minimă de 40 dolari pentru fiecare cursant, suma totală fiind de 1840 dolari, în contabilitatea societății s-a regăsit numai suma de 432 dolari (11.664.000 lei ROL), restul sumei neputând fi justificată de către inculpat.
II. Existând solicitări din partea mai multor persoane care își desfășurau activitatea didactică în învățământul preșcolar ca suplinitori pe raza județului D, inculpatul Gao rganizat în aceleași condiții un alt curs de calificare la care au participat 56 cursanți cărora le-a perceput o taxă de 65 EURO/cursant.
Condițiile de organizare a acestui curs au fost discutate cu inculpatul de către numita, în luna noiembrie 2001, ocazie cu care aceasta a motivat majorarea taxei de participare prin faptul că durata cursului va cuprinde două semestre urmând a se finaliza cu un certificat de absolvire care să cuprindă și foaia matricolă.
Acest curs a fost organizat pe raza Municipiului C, iar sumele achitate de participanți și dosarele acestora au fost primite de către care le-a predat inculpatul G.
Pentru banii predați, inculpatul nu a eliberat vreun document justificativ, iar aceștia nu s-au regăsit înregistrați în evidențele contabile, după cum a rezultat din adresa nr. 3474/2006 a Universității " ".
S-a menționat că și acest curs, ca și cel precedent, a fost un curs de calificare și nu de perfecționare - așa cum susține inculpatul, deoarece participanții nu erau calificați ca educatori, ci prestau această activitate ca suplinitori.
Nici în acest caz nu a existat aprobarea necesară din partea Ministerului Educației și Cercetării, iar de organizare nu a avut cunoștință conducerea Universității " ", care ar fi trebuit să stabilească prin hotărâre de senat valoarea taxelor ce urmau a fi achitate de către participanți.
cursului, după finalizarea acestuia, li s-au eliberat certificate, toate având același număr - și anume 2726/14.06.2002 - și fiind semnate de către inculpat la rubrica "director colegiu" și de către numitul la rubrica "director ".
Pentru a putea elibera astfel de certificate, unitatea de învățământ trebuia să fie acreditată, după cum rezultă din adresa nr. 2202/14.04.2006 a Ministerului Educației și Cercetării, precum și din art. 3 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, însă din cadrul Universității " " nu era acreditată în acest sens.
În arhiva Universității " " sau Colegiului Pedagogic, nu au fost găsite dosarele de înscriere ale participanților la acest curs.
De asemenea, în contabilitatea Universității " " nu s-au găsit acte doveditoare ale plății taxei de înscriere sau de școlarizare, în sumă de 65 de dolari pentru fiecare din cei 56 cursanți, inculpatul G neputând justifica modul de folosire a sumei de 3645 dolari USD, încasați cu titlul de taxă de înscriere și taxă de școlarizare.
III. În perioada octombrie 2001- mai 2002, inc. G în calitate de director al Colegiului Universitar s-a ocupat de organizarea și desfășurarea unor cursuri de perfecționare psihopedagogie specială la care au participat 72 persoane care își desfășurat activitatea în învățământul special. Pentru participarea la acest curs a fost percepută o taxă de 40 dolari/ cursant ( 15 dolari taxă de înscriere și 25 dolari - taxă de absolvire).
Sumele de bani au fost strânse de către numita care le-a înmânat personal inculpatului G (taxa de înscriere și o parte din taxa de absolvire).
Numita nu a înmânat și cealaltă parte a sumei de bani reprezentând contravaloarea taxei de absolvire (în valoare de 29 milioane lei), deoarece după terminarea cursului în cadrul Universității " " se declanșase o cercetare a organelor de poliție privind săvârșirea unor infracțiuni de același gen de către inculpat Astfel, inculpatul G nu a mai contactat-o pe numita pentru a-i preda întreaga sumă de bani, împrejurare în care aceasta a predat organelor de poliție cei 29 milioane lei (fila 112-114). Suma de bani a fost depusă la CEC, urmând ca organele abilitate să dispună cu privire la destinația acesteia.
Din întreaga sumă de bani primită de inc. G, în evidențele contabile ale Universității " " s-a găsit înregistrată doar suma de 30.183.000 ROL, după cum urmează:
- 45 chitanțe a 471.000 lei fiecare, reprezentând contravaloarea a 15 dolari "taxă înscriere la perfecționare" emise în data de 19.12.2001;
- 12 chitanțe a 501.000 lei fiecare reprezentând contravaloarea a 15 dolari "taxă înscriere curs psihopedagogie specială" emise în data de 12.06.2002;
- 6 chitanțe 496.000 lei fiecare reprezentând contravaloarea a 15 dolari "taxă înscriere curs psihopedagogie"emise în data de 19.08.2002;
încasate sunt neconforme cu hotărârile Senatului universității din acea perioadă.
Verificându-se legalitatea cursului de perfecționare psihopedagogie specială. a rezultat faptul că nu a existat aprobarea necesară din partea Ministerului Educației și Cercetării, iar de organizarea și desfășurarea acestuia nu a avut cunoștință nici conducerea Universității " ".
După terminarea cursului, absolvenților li s-au eliberat câte un certificat semnat de către inculpat la rubrica "director colegiu" și de către numitul la rubrica "Director D", toate certificatele eliberate purtând același număr - 114/9.07.2002 - și cuprinzând, printre altele, și media generală, precum și notele obținute la disciplinele,psihopedagogie specială" și "metodologia cercetării și a practicii educației integrate ".
Pentru a crea convingerea participanților cursului că acesta s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, inculpatul Gal uat legătura cu numitul Miss, indicându-i cum să întocmească certificatele în cauză. Astfel, acestea au fost întocmite pe file tip 4 colorate, având antetul "Ministerului Educației și Cercetării - Universitatea " ".
Având în vedere că nu avea dreptul și nu putea să organizeze acest curs de perfecționare psihopedagogie specială, a rezultat că inculpatul nu avea posibilitatea legală de a elibera certificatele la care s-a făcut referire mai sus.
Nu au fost identificate dosarele participanților la cursul de perfecționare în psihopedagogie specială.
În drept, instanța de fond a constatat că faptele săvârșite de inculpatul G de a organiza cursuri de psihopedagogie specială în perioada octombrie 2001 - 27.06.2002, pedagogie preșcolară în perioada octombrie 2001 - 1 iunie 2002 și pedagogie preșcolară în perioada martie - iunie 2001 și a induce în eroare participanții lăsând să se înțeleagă că aceste cursuri au fost organizate cu respectarea dispozițiilor legale, determinându-i să plătească unele taxe instituite în mod nelegal și să participe la aceste cursuri finalizate cu obținerea unor acte de studii fictive, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și fals intelectual, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 al.l și 2 Cp. cu aplic. art. 41-42.penal și art. 289.penal cu aplic. art. 41-42 penal.
De asemenea, în sarcina inculpatului, instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă prev. de art. 246.penal, constând în aceea că, în calitate de director al Colegiului Universitar din cadrul Universității " " și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu prejudiciind universitatea cu sumele încasate cu titlu de taxă de înscriere și taxă școlarizare care nu se regăsesc în contabilitatea instituției respectiv 6988 USD.
S-a reținut de către instanța de fond că, în baza Ordinului Ministerului Educației Naționale nr. 5002/1999, a luat ființă Colegiul Pedagogic de Institutori în cadrul Universității " " din Municipiul Tg.
Prin Ordinul Ministrului învățământului nr.4356/11.07.1996 dat în baza art. 68 al Legii învățământului nr. 84/1995 modificată și completată cu Legea nr. 131/1995, s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea departamentului pentru pregătirea personalului didactic, totodată înființându-se Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic.
În baza deciziei nr. 118 din 27.11.2000 emisă de rectorul Universității " " Tg-J, începând cu data de 1.10.2000, inculpatul Gaf ost numit în funcția de director al Departamentului Pedagogi, urmând să se ocupe și de problemele Colegiului Universitar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece: în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin. 1 și 2.pen. cu aplicarea art.41-42.pen, 246.pen. cu aplicarea art.41-42.pen. și art.289 pen. cu aplicarea art.41-42.pen. cu motivarea că nu avea dreptul și nu putea organiza acest curs de perfecționare psihopedagogică specială și, pe cale de consecință, inculpatul nu avea posibilitatea legală de a elibera certificate de absolvire, iar organizarea și desfășurarea cursurilor de perfecționare în psihopedagogie specială, în vederea acordării atestatului de predare în învățământul special, în cadrul Colegiului de Institutori, Universitatea " " din Tg-J, în anul universitar 2001-2002, precum și eliberarea certificatelor de absolvire a acestor cursuri, nu au temei legal.
Prin decizia penală nr. 30 din data de 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală în dosarul cu nr-, a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice din dispozițiile art.2 46.pen. în dispozițiile art.248 pen. și s-a dispus respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a dat o interpretare corectă probelor administrate în cauză, reținând o stare de fapt conformă realității.
Astfel, în cursul cercetării judecătorești s-a făcut dovada că aceste cursuri organizate de din cadrul Tg. J nu au fost cursuri de calificare, ci au fost cursuri de perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, actul de inculpare invocând adresa nr. 2202 din 14.04.2006 emisă de Centrul Național de a Personalului din Învățământul Preuniversitar.
În realitate, această adresă face referire la cursul de "dezinstituționalizare a copiilor", ceea ce este cu totul altceva decât cursul de perfecționare, având în vedere faptul că acest curs de "dezinstituționalizare a copiilor" nu putea fi organizat în perioada 2001-iunie 2002, deoarece metodologia de acreditare a unui astfel de curs a fost reglementată de după data de 20.09.2002, conform adresei nr.36291 din 20.09.2002 și înregistrată la la data de 21.10.2002, adresă transmisă de, inclusiv Ordinul 3533/2002 care prevedea metodologia de acreditare a programelor de formare continuă, în care se integra și programul de "dezinstituționalizare a copiilor".
De altfel, prin Ordinul nr.3253/28.02.2001 se prevedea că puteau fi organizate cursuri de perfecționare în baza Legii 84/1999 republicată, a Legii 128/1997 (privind statutul personalului didactic), a Ordinului nr. 4833/03.11.1999, a Ordinului nr.5002/1999.
În realitate, s-a constatat de instanța de apel că au fost ținute cursuri de perfecționare sub denumirea de "pedagogie preșcolară" și "psihopedagogie specială", cursurile organizate având la bază aprobarea dată de Senatul prin Hotărârea nr.25/B din 29.01.-2001, procesele-verbale a ședințelor Consiliului Profesoral din cadrul Departamentului Pedagogic din datele de 26.01.2001 și 04.03.2002, Hotărârea de din 01.11.2000, Hotărârea de nr.37/13.06.2001.
În același timp, prin Ordinul Ministrului nr.3253/28.02.2001 în art. 3, 4 și 5, se prevedea posibilitatea organizării și derulării programului de perfecționare cu menținerea expresă a anexei pentru Tg-J și, de asemenea, în organizarea cursurilor de perfecționare s-a ținut seama atât de prevederile Legii nr.84/1999 (Legea Învățământului), cât și de dispozițiile Legii 128/1997 (privind statutul personalului didactic), art.32 din acest ultim act normativ invocat prevăzând că aceste cursuri se impuneau ca urmare a evoluției "diferitelor discipline de studiu", coroborat cu art.32 alin. 2 lit. a "când se produc schimbări esențiale la nivelul programelor școlare".
De asemenea, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că inițiativa organizării acestor cursuri nu a aparținut inculpatului, acesta în calitatea sa de director al Departamentului Pedagogic, nefăcând altceva decât să dea curs solicitărilor venite din partea cadrelor didactice, a sindicatelor din învățământ precum și a inspectoratelor școlare interesate. Solicitările cadrelor didactice erau motivate de împrejurarea că aceștia erau angajați ca și cadre didactice în învățământul preuniversitar și școli speciale pe posturi de educatori, profesori sau învățători și dispozițiile legii învățământului și statutul cadrelor didactice prevedeau obligativitatea parcurgerii unor cursuri în pedagogie preșcolară sau psihopedagogie specială o dată la 5 ani.
Din depozițiile martorilor audiați, a cadrelor didactice care au predat cursurile, a rezultat că cei care s-au înscris la astfel de cursuri cunoșteau că sunt cursuri de perfecționare și nu cursuri de calificare.
De asemenea, din probatoriile administrate a rezultat distincția netă între cursurile de perfecționare efectiv susținute și presupusul curs de calificare reținut în actul de inculpare, în sensul că susținerea unor astfel de cursuri presupunea o programă școlară ce includea cel puțin 10-12 discipline, ceea ce evident nu s-a avut în vedere la cursurile de perfecționare susținute, acestea cuprinzând 2-3 discipline.
Constant, pe parcursul cercetării judecătorești, martorii au declarat că au fost întocmite dosare personale pentru înscrierea la aceste cursuri, iar cursurile au fost susținute cu seriozitate de cadre didactice cu o înaltă pregătire profesională de către profesorii universitari, și.
În același timp, cu privire la plata taxelor stabilite prin hotărâri ale Senatului Universității " ", s-a reținut că acestea au fost depuse de cursanți fie direct la casieria Universității " " fie au fost strânse în mod organizat de reprezentanți ai cursanților și depuse ulterior la casieria Universității. În acest sens au fost strânse taxe de școlarizare de către martora, directoarul Școlii Speciale Tg-J în perioada 2001-2002 sume ce au fost reținute și indisponibilizate de către organele de urmărire penală la data de 10.07.2006 la - Tg-J de la aceasta. Nu se poate reține în sarcina inculpatului că a stabilit, solicitat și primit cuantumul taxelor de înscriere și de școlarizare întrucât din depozițiile martorilor audiați rezultă că inculpatul nu avea nici un fel de atribuție privind evidența acestor sume cu atât mai mult cu cât suma de 29.000.000 ROL a fost indisponibilizată de organele de urmărire penală de la martora ulterior începerii urmăririi penale, respectiv la data de 10.07.2006.
Cu privire la adeverințele eliberate cursanților s-a reținut în mod corect de instanța de fond că, în perioada 1999-200,3 acestea nu aveau un regim special fiind documente oficiale, iar mențiunile cuprinse reflectă realitatea, respectiv absolvirea unui curs de perfecționare cât și în privința disciplinelor și a examenelor susținute (aspecte ce au reieșit din depozițiile martorilor G, Miss, coroborate cu declarația inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești),
Din depozițiile martorilor și înscrisurile depuse, a rezultat că inculpatul, în calitate de director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic, împreună cu membrii catedrei de specialitate precum și cu reprezentantul Inspectoratului Școlar G, inspector G, directorul D -, Miss - au adoptat un model inspirat din modelele similare emise de alte centre universitare ( Universitatea B - Facultatea de și Științele Educației,Universitate C,Universitatea C,Universitatea Reșița,Universitatea P).
Având în vedere probele administrate în cursul cercetării judecătorești, nu s-a putut reține că, procedând în acest mod, inculpatul ar fi comis vreun fals, posibilitatea însă de a certifica absolvirea cursului de perfecționare fiind posibilă și reglementată prin art. 4 din Ordinul 3253/2001 al Ministerului Educației și Cercetării.
Înregistrarea sub același număr a mai multor adeverințe sau certificate, așa cum s-a precizat în cursul judecății, a fost determinată de modul în care au fost solicitate, fiind o practică a instituțiilor de învățământ pentru documentele oficiale fără regim special ( astfel precedând Universitatea B, Universitatea C- eliberarea certificatului nr. 127/5.06.2000 pentru toți cursanții și alte universității în perioada 1999-2003).
De altfel, înregistrarea acestora era atributul secretarului, care nu era în subordinea inculpatului, ci era în subordinea secretarului șef al Universității " "
Ținând seama de aceste împrejurări, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289 cu aplic.art.41-42.pen, considerându-se că acesta nu se face vinovat de falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurării cu prilejul întocmirii acesteia.
De asemenea, s-a considerat astfel că faptele prev. și ped. de art.246 C-.pen. cu aplic. art.41-42.pen. și art.215 alin. 1 și 2 cu aplic. art.41-42.pen. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sub aspectul laturii subiective infracțiunea trebuind a se săvârși în ambele sale modalități, numai cu intenție, cerința acestei forme de vinovăție fiind necesară și în cazul în care fapta constă într-o inacțiune, rezultând din expresia "cu știință" folosită de legiuitor tocmai pentru a arăta caracterul intenționat al infracțiunii și în această modalitate de săvârșire, intenția putând fi directă sau indirectă.
Nici sub aspectul laturii obiective, fapta nu ar întruni condițiile pentru a fi considerată infracțiune pentru a atrage răspunderea penală a făptuitorului fiind necesară ca atingerea adusă intereselor legale unei persoane să prezinte o anumită gravitate, destul de redusă în speța de față, prin urmarea unor cursuri de perfecționare și nu cum greșit au fost reținute ca și cursuri de calificare, cursuri obligatorii personalului didactic din învățământul preuniversitar, așa cum rezultă din disp. art.159-160 din lg.84/1995 republicată.
De asemene, s-a considerat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune(prev. și ped. de art.215 alin1 și 2 ), sub aspectul laturi obiective, infracțiunea presupunând în primul rând o acțiune de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Pe parcursul cercetări judecătorești, atât din înscrisurile depuse (ordine al, hotărâri ale Senatului Uiversității " "- Hotărârea nr. 37/13.06.2001, Hotărârea nr.18/01.11.2000, Hotărârea nr. 25B/29.01.2001, procesele verbale încheiate la data de 26.02.2001, 04.04.2002 ale Consiliului Profesoral al Departamentului Pedagogic), declarațiile martorilor cât și din înscrisurile eliberate în urma promovării examenelor de absolvire (adeverințe,respectiv certificate), a rezultat că aceste cursuri au fost unele de perfecționare, cursanții nefiind induși în eroare cu privire la caracterul acestora, acțiunea de inducere în eroare trebuind să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, a unui prejudiciu material. Paguba poate consta în remiterea unui bun, recunoașterea unui drept, eliberarea de obligați.
Așa cum s-a reliefat din conținutul înscrisurilor eliberate cursanților, s-a învederat că aceștia au absolvit un curs de perfecționare, nerezultând crearea unor prejudicii materiale sau pagube acestora, prin activitatea inculpatului, în funcția de director al Colegiului Universitar de pe lângă Universitatea " ".
Nici sub aspectul laturi subiective fapta nu întrunește condițiile pentru a fi considerată infracțiune întrucât, pentru a atrage răspunderea penală a făptuitorului, este necesar ca infracțiunea de înșelăciune să fie săvârșită cu intenție directă, adică făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.
S-a reținut din probatoriul administrat că aceste cursuri de perfecționare au fost organizate în cadrul -ului, la solicitarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, iar prin absolvirea acestora cursanții au dobândit cunoștințe noi, necesare activității didactice, prin parcurgerea unor discipline prezentate de profesori universitari cu un real profesionalism.
De asemenea, în mod corect au fost respinse cererile formulate de părțile civile, și întrucât, din probatoriul administrat nu a rezultat că au fost prejudiciate prin activitatea desfășurată de inculpat, precum și transferarea sumei de 29.000.000 lei ROL (taxe de școlarizare) din data de 10.07.200,6 în baza chitanței nr.-/1/01.10.2007 emisă de CEC Tg-J, indisponibilizată de la martora.
În ceea ce privește cererea formulată de procuror privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor din dispozițiile art.246 în dispozițiile art.248 pen. tribunalul a dispune respingerea acestei cereri deoarece, din probele administrate în cauză a rezultat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, deoarece nu au fost vătămate interesele legale ale persoanei sau unității, deoarece infracțiunea trebuie a se săvârși în ambele sale modalități numai cu intenție, cerința acestei forme de vinovăție fiind necesară și în cazul în care fapta constă într-o inacțiune, rezultând din expresia "cu știință" folosită de legiuitor tocmai pentru a arăta caracterul intenționat al infracțiunii și în această modalitate de săvârșire, intenția putând fi directă sau indirectă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, susținând în esență că:
- încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului - respectiv cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal - este greșită și astfel, în mod eronat a fost respinsă cererea formulată de procuror cu privire la schimbarea a încadrării juridice a acestei infracțiuni în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 Cod penal deoarece, Universitatea " " Tg. J este o instituție publică de învățământ superior de stat, acreditată conform legii, fiind deci subiectul pasiv al infracțiunii menționată anterior, iar fapta inculpatului - în calitate de director la această instituție publică - prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 - 42 Cod penal.
Mai mult, instanța de apel a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, fără însă a motiva această soluție, cele invocate în acest sens de instanța de prim control judiciar în hotărâre neavând legătură cu problema de drept pusă în discuție, ci referindu-se la altceva;
- în mod greșit instanțele au dispus achitarea inculpatului pentru faptele care au făcut obiectului actului de sesizare a instanței, probatoriul administrat demonstrând că, prin faptele ilicite ale inculpatului s-a produs în patrimoniul universității un prejudiciu total în cuantum de 6.988 USD, inculpatul primind această sumă de bani reprezentând taxe de înscriere și de absolvire a cursurilor strânse de cursanți, fără a putea însă justifica neînregistrarea lor în contabilitatea instituției de învățământ.
De asemenea, s-a arătat că instanțele de fond și apel au dat dovadă de lipsă de rol activ, neadministrând probe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, soluțiile pronunțate în cauză fiind practic total nemotivate.
Referitor la infracțiunile de înșelăciune și fals intelectual reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului, s-a apreciat de către parchet că instanțele de fond și de apel au dispus în mod greșit achitarea, interpretând eronat probatoriul administrat, în baza căruia se impunea o soluție de condamnare;
- judecata în apel, dar și în primă instanță, a avut loc în lipsa unora dintre părți, care nu au fost legal citate, în condițiile în care judecata la instanța de fond, pentru termenul din 03 octombrie 2007, avut loc în lipsa părților civile, și, care nu au fost citate.
În ce privește infracțiunea de înșelăciune, s-a constatat că, în cauză, au participat la cursurile menționate în actul de inculpare un număr total de 174 persoane, însă nici una dintre acestea nu au fost conceptate și citate în calitate de părți vătămate, deși, în faza urmăririi penale, unele dintre acestea au declarat că se constituie părți civile în procesul penal (declarațiile de la filele 165 - 186, vol. I dosar urmărire penală și respectiv filele 229 - 233 vol. I).
S-a solicitat astfel admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate conform dispozițiilor art. 3859pct. 17, 18, 9, 10 și 21 Cod procedură penală și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, la Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat
Casează decizia recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la TRIBUNALUL GORJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
D-tru.
Dact. 3 ex./ 02 Aprilie 2009
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
