Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 309/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ -.309/R/2009
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Pe rol, fiind pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul recurent - domiciliat în loc. Viile,-, Județ S M, împotriva deciziei penale nr.37/A din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a menținut în totalitate sentința penală nr.1497 din 21 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea în fond asupra recursului a avut loc în data de 11 iunie 2009, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra recursului amânându-se pentru data de 18 iunie 2009, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1497/21.09.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Mare, n baza art.215 al.1,3 și 4 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.41 al.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns.la 04.03.1968 în S M, jud.S M, de cetățenie română, recidivist, ocupația administrator,.în loc.S M,-,.31, jud.S M, cu CNP -, în prezent deținut în S M, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare.
În baza art.48 din Lg.26/1990 R, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de declarații inexacte date cu rea - credință, în baza cărora, s-a făcut o înmatriculare ori s-a făcut o mențiune în registrul comerțului, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.84 al.1 pct.2 și 3 din Lg.59/1934, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de cecuri fără acoperire și cu lipsa elementelor esențiale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.43 din Lg. 82/1991 republicată, rap.la art.289 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.290 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.33, 34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M, suma de 7.625,70 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M, suma de 15.241,31 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, cu sediul în O, str.-.39.6, jud.S M, suma de 13.381,60 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, cu sediul în S M, str.- - -,.2, jud.S M, suma de 4.596 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M, suma de 23.613,66 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat, iar SC SRL, cu sediul în C N,-, jud.C, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul MJ în contul BA SMa sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av., conf. delegatiei nr.1051/2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin actul de sesizare al instanței se arată faptul că inculpatul are calitatea de administrator la SC. SRL S M și este singura persoană împuternicită a efectua operațiuni în contul firmei deschis la.- Sucursala S
La data de 27.09.2005 inculpatul, s-a prezentata la ORC SMu nde a declarat pe propria răspundere că întrunea condițiile legale prevăzute de Lg.31/1990, Lg.1/2005 și Lg.241/2005, cu toate că acesta suferise condamnări pentru infracțiuni de natură economică și pentru care nu putea dobândi această calitate de administrator.
După ce a dobândit calitatea de administrator, inculpatul a ridicat un nr.de 50 file CEC de la.- Sucursala S M și fără a alimenta contul societății, a emis o serie de CEC-uri fără acoperire cauzând prejudiciu cuprins între 4500 și 23.600 RON, după cum urmează:
La data de 13.10.2005, respectiv 18.10.2006, inculpatul s-a prezentat la SC SRL S M, de unde a achiziționat beton în valoare totală de 9.190 lei cu facturile fiscale seriile nr.- și -, pentru care a emis filele CEC seriile - 303--, fără a avea disponibil, iar până la data de 01.11.2005 a achitat integral contravaloarea acestor mărfuri prin ordin de plată nr.1 din 28.10.2005 și ordine de plată nr.2 din 01.11.2005, astfel că aceste instrumente de plată nu au fost introduse la plată, fiindu-i restituite inculpatului de către martora.
În perioada 24.10.-09.11.2005, inculpatul s-a prezentat la SC SRL, situat în S M, de unde a achiziționat materiale sanitare și termo sanitare, în valoare totală de 15.241,31 RON, fiind emise în acest sens facturile fiscale seria - nr.- din 24.10.2005; nr.-/24.10.20005: nr.-/09.11.2005 și nr.-/04.11.2005.
La data primei achiziții inculpatul a emis fila CEC seria - - - care nu a fost decât semnată și ștampilată predând-o martorului, urmând ca la data scadentă de 30 de zile să plătească contravaloarea mărfii achitate.
Ulterior, inculpatul a luat legătura cu martorul, solicitându-i restituirea filei CEC emise și i-a promis că va achita marfa cu ordin de plată, stabilind o întâlnire la care nu s-a mai prezentat.
Fila CEC seria --- a fost depusă spre încasare la data de 24.11.2005, fiind refuzată la plata pe motivul lipsă totală de disponibil.
SC SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.241,31 RON.
Inculpatul a declarat că a valorificat marfa către martorul - din nr.718, în urma percheziției efectuate la domiciliul acestuia nu au fost identificate bunurile care să provină de la SC SRL.
În perioada 24.10.-31.10.2005 inculpatul s-a deplasat la depozitul firmei SC SRL, de unde a achiziționat beton, fiind emise în acest sens facturile fiscale seria - nr.-/24.10.2005 și nr.-/31.10.2005/21.10.2005 în valoare totală de 7.625,7 RON. Pentru plata acestor mărfuri inculpatul a emis două file CEC seria - -.303-- și 303--, convenind cu directorul comercial, ca filele CEC să fie depuse la plată în 28 de zile, fără a aduce la cunoștință acestuia faptul că nu are disponibil în cont suma care să acopere valoarea filelor CEC emise. La plata de 21.11.2005 și 24.11.2005 filele CEC au fost depuse spre încasare de către beneficiar, ocazie cu care acestea au fost refuzate la plata, din lipsă de disponibil.
SC SRL, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.625,70 RON.
La data de 25.10.2005 inculpatul s-a prezentat la SC SRL, O, punct de lucru în S M de unde a achiziționat materiale de construcții în valoare totală de 13.381,60 RON pentru care a fost emisă factura fiscală nr.-/25.10.2005.
Inculpatul a predat fila CEC seria - - -, pe care a completat- în fața martorului la toate rubricile și a semnat-o și ștampilat-o în fața martorului la toate rubricile și a semnat-o și ștampilat-o, convenind ca această filă să fie introdusă pe aceasta. La data de 28.11.2005 fila CEC a fost depusă spre încasare de către partea vătămată astfel că această filă a fost refuzată la plată, din lipsă totală de disponibil.
SC SRL O s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.381,60 RON.
În urma cercetărilor s-a stabilit că inculpatul a vândut marfa numitului, fiind transportată în localitatea Viile, jud.M și a încasat integral contravaloarea acestuia în numerar.
Martorul, fratele inculpatului, precum și numitul au infirmat susținerile inculpatului referitor la implicarea acestora la vânzarea bunurilor dobândite în urma infracțiunilor de către acesta.
La data de 26.10.2005 inculpatul a achiziționat de la SC, din S M, un, o mașină de găurit și pentru evacuare în valoare totală de 4.596 RON, fiind emisă în acest sens factura fiscală seria - nr.-/26.10.2005.
Pentru plata acestor mărfuri, inculpatul a emis fila CEC seria - - care urma să fie încasată la data înscrisă pe aceasta, respectiv 25.11.2005.
La data de 30.11.2005 fila CEC a fost refuzată la plată, din lipsă totală de disponibil.
LA SC SRL S M, prin administrator, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.596 RON.
În perioada 28.10.-03.11.2005 inculpatul s-a deplasat la sediul SC SRL, situat pe-, din S M, de unde a achiziționat materiale de construcții: var, ciment, BCA, beton în valoare de 23.613,66 RON, pentru care au fost emise facturile fiscale seriile, nr.-/28.10.2005, -/31.10.2005 și -/03.11.2005.
Pentru plata acestor mărfuri inculpatul a emis filele CEC seriile --- în valoare de 2147/,68 RON; având dată scadentă la 24.12.2005 și respectiv - - pentru suma de 21465,98 RON, cu dată scadentă la 25.11.2005, predându-le administratorului firmei SC SRL, respectiv.
Inculpatul la termenul stabilit a contactat pe administratorul societății și i-a spus că poate introduce filele CEC la plată, însă la data de 30.11.2005 banca a comunicat refuzul la plată pe motivul lipsei totale de disponibil.
l-a contactat pe inculpat aducându-i la cunoștință despre incidentul de plată, dar inculpatul pentru aom enține și induce în eroare i-a predat un bilet la ordin asigurând-o că va face plata, dar la data de 19.12.2005 și acesta a fost refuzat la plată, tot datorită lipsei totale de disponibil.
SC SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.613,66 RON.
Inculpatul pentru a menține în eroare părțile vătămate de la societățile prejudiciate a întocmit în fals facturile seriile - - - din care rezultă faptul că urma să încaseze suma de 64.455,88 RON de asemenea a falsificat și biletul la ordin nr.1/13.12.2005 prin care rezultă faptul că SC SRL C N, era debitoare cu suma de 64.455,88 RON, fapt ce nu corespunde realității întrucât din cercetările efectuate în cauză, a rezultat că această societate nu a avut niciodată relații comerciale cu firma inculpatului, în realitate marfa fiind vândută către martorii, -, pentru care a emis acestora facturi fiscale și a încasat contravaloarea acestor mărfuri integral.
SC SRL CNa confirmat prin adresa din data de 09.11.2006 că nu a avut nicio relație comercială cu SC SRL.
În urma cercetărilor a rezultat faptul că la data emiterii filelor CEC către părțile vătămate în contul curent al firmei nstruct, nu a existat disponibil, fapt care nu l-a adus la cunoștință beneficiarilor acestor file CEC.
Din cazierul inculpatului rezultă că acesta a mai suferit trei condamnări, una de 1 an închisoare în baza art.26 rap.la art.208, 209 Cod penal prin 1882/1996 a Judecătoriei Satu Mare, condamnare de 3 ani închisoare în baza art.215 al.1 și 4 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal prin nr.1226/1998 a Judecătoriei Satu Mare și o condamnare de 1 an închisoare, în baza art.215 al.3 Cod penal, cu aplic.art.85 Cod penal, prin nr.786/1998 a Judecătoriei Satu Mare.
În ce privește infracțiunea de înșelăciune la al.1 al.art.215 Cod penal, spune că: "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."
La alin.4 al aceluiași articol, se face vorbire exact despre emiterea de file CEC asupra unei instituții de credit sau a unei persoane știind că pentru valorificarea lui există provizia sau acoperirea necesară, aliniatul făcând trimitere la alineatele precedente.
În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, fapta se săvârșește prin prezentarea de către inculpat a unei situații sau împrejurări în chip mincinos. La data emiterii filelor CEC reprezentanții părților civile nu aveau cunoștință de faptul că societatea emitentă nu are disponibil, iar mai mult înainte de depunerea acestora a încercat să se asigure că își poate încasa banii, luând legătura cu martorului Casba, angajat la SC SRL, solicitându-i restituirea filei CEC emise și promițându-i că va achita marfa cu ordin de plată, stabilind o întâlnire la care nu s-a mai prezentat, iar această filă CEC a fost depusă spre încasare în data de 24.11.2005 fiind refuzată la plată din lipsă totală de disponibil.
Pe lângă aceasta inculpatul a indicat numele unor persoane, cum că ar fi cei cărora le-a vândut marfa achiziționată, dar în urma perchezițiilor efectuate s-a constat că nu a spus adevărul.
Toate filele CEC seriile - 303-- și -, au fost emise fără a avea disponibil la tras, marfa fiind achitată prin ordinul de plată nr.1 din 28.10.2005 și nr.2 din 01.11.2005, aceste instrumente de plată fiindu-i restituite.
Filele CEC seria - 303--; - 303--; - 303--; - 303--; - 303-- și - 303--, au fost emise fără ca la momentul respectiv inculpatul să aibă disponibil în contul curent al SC nstruct SRL, fără să aducă la cunoștința părților vătămate aceste aspect.
În ce privește latura subiectivă, legea prevede existența unui scop și anume obținerea folosului injust, prin inducerea în eroare a părții civile, fapta existând dacă produce o pagubă, fiind o infracțiune contra patrimoniului. Urmarea imediată este deci, paguba care se produce în patrimoniul părților vătămate, în speță civile.p.
În speță, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul a avut intenția de a induce în eroare părțile civile, pentru a obține un folos injust, motiv pentru care s- constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.și ped. de art.215 al.1,3 și 4 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a reținut, de asemenea că sunt aplicabile disp.art.41 al.2 Cod penal, infracțiunea fiind continuată, în realizarea aceleiași rezoluții, inculpatul săvârșind faptele la intervale de timp diferite, acestea prezentând conținutul aceleiași infracțiuni.
La art.48 din Lg.26/1990 se arată că persoana care cu rea credință a făcut declarații inexacte în baza cărora s-a operat vreo înmatriculare, ori s-a făcut vreo mențiune în Registru Comerțului, constituie infracțiune. Inculpatul în data de 27.09.2005, s-a prezenta la ORC S M, unde a declarat pe proprie răspundere că întrunea condițiile legale prevăzute de Lg.31/1990, Lg.1/2005 și Lg.241/2005, cu toate că acesta suferise condamnări pentru infracțiuni de natură economică, astfel încât el nu ar fi putut să dobândească calitatea de administrator.
Sub aspect subiectiv s-a reținut forma intenției, ca forma vinovăției deoarece inculpatul deși știa că mai suferise condamnări a dat declarații inexacte în baza cărora s-a procedat la înmatricularea firmei SC SRL S M și a acestuia în calitate de administrator.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped.de art.48 din Lg.26/1990, aceea de a face cu rea credință declarații inexacte în baza cărora s-a operat înmatricularea SC " SRL S M, astfel că în baza art. 48 din Lg.26/1990, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În art.84 din Lg.59/1934 reactualizată în 1994, se arată la pct.2, fapta de a emite un CEC fără a avea la tras disponibil suficient sau după ce a tras CEC-ul înainte de termenele fixate pentru prezentare și dispune în tot sau în parte de disponibilul avut, constituie infracțiune la fel și aceea de a emite un CEC cu date false, sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale.
Sub aspect subiectiv s-a reținut forma intenției, ca forma vinovăției deoarece inculpatul deși știa că nu avea disponibil în cont, a emis respectivele CEC-uri fără acoperire.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.și ped. de art.84 al.1 pct.2 și 3 din Lg.59/1934 reactualizată în 1994, astfel că l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În art.43 din Lg.82/1991 R, se arată că efectuarea de înregistrări inexacte cu știință și omisiunea cu știință de înregistrare în contabilitate, având consecință denaturarea cheltuielilor, rezultatelor financiare și a elementelor ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual. În art.289 Cod penal, se face vorbire despre falsificarea înscrisurilor oficiale cu prilejul întocmirii acestora de către un funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Situația premisă constă în preexistența unei situații de fapt sau de drept care necesită întocmirea unui înscris oficial.
Elementul material constă în acțiunea de alterare a înscrisului.
Obiectul material îl constituie înscrisul al cărui conținut a fost alterat.
Condiția este să fie produs cu prilejul întocmirii înscrisul oficial de către funcționarul competent.
Fapta săvârșită de inculpat a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev.și ped.de art.art.43 Lg.82/1991 R și art.289 Cod penal, astfel că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ce privește săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.și ped. de art.290 Cod penal, este fapta persoanei care contraface sau alterează un înscris sub semnătură privată pentru a obține probe scrise neconforme cu adevărul pe care le folosește, urmează a produce consecințe juridice.
Obiectul material în reprezintă înscrisul sub semnătură privată care este alterat.
Elementul material constă în acțiunea de falsificare a înscrisului sub semnătură privată, iar cerința esențială este ca înscrisul falsificat să fie folosit.
Latura subiectivă, vinovăția sub forma intenției, care privește atât acțiunea de falsificare cât și cât aceea de folosire a înscrisului falsificat.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.și ped.de art.290 Cod penal, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL, suma de 7.625,70 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, suma de 15.241,31 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, suma de 13.381,60 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, suma de 4.596 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului creat; părții civile SC SRL, suma de 23.613,66 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat, iar SC SRL, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul MJ în contul BA SMa sumei de 100 lei reprezentand onorariu pentru aparator din oficiu av., conf. delegatiei nr.1051/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen inculpatul solicitând desființarea hotărârii și reluarea cercetării judecătorești, întrucât nu a fost prezent la instanța de fond astfel că nu a fost audiat, la fel se impune și reaudierea martorilor pentru a putea pune întrebări și a aduce probe în apărare în vederea stabilirii nevinovăției sale.
Solicită repunerea în termenul de apel și suspendarea hotărârii atacate.
Prin decizia penală nr. 37/A din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a respins ca nefondat apelul declarata de inculpatul domiciliat în S M,- cu domiciliul ales în S M,-/1 - cabinet avocat, împotriva sentinței penale nr.1497 din 21 ianuarie 2007 Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Constatându-se că sunt întrunite cerințele art.365 alin.1 Cod procedură penală, privind apelul peste termen, prin încheierea din 21 februarie 2008 s-a respins excepția tardivității apelului, iar prin încheierea din 24 aprilie 2008 s-a admis cererea inculpatului și în baza art.365 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus suspendarea executării sentinței apelate.
S-a procedat la audierea inculpatului (fila 95 din dosar), ocazie cu care acesta menține doar declarația dată în fața procurorului, nu se consideră vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, fratele său a fost cel care a întocmit actele pentru fapta de la pct.8 din rechizitoriu, de altfel problemele au început odată cu angajarea fratelui său G în firmă, crede că din toate aceste operațiuni au beneficiat -, și - prieteni apropiați ai fratelui său și bineînțeles acesta din urmă, dorește să depună toate eforturile pentru recuperarea prejudiciului. După ce a fost audiat, inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței și nu a mai luat legătura cu apărătorul său ales.
În cauză au fost audiați martorii G-fratele inculpatului (fila 131), infirmă susținerile acestuia, toate operațiunile comerciale au fost desfășurate de inculpat, el avea doar obligația de a-l duce cu autoturismul, nu a încheiat nici un contract și nici nu a semnat vreun act în numele firmei, nu a adus niciodată clienți fratelui său pentru achiziționarea de materiale de la firma acestuia; (fila 160) menținându-și declarațiile din cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești arată că într-adevăr inculpatul a achiziționat fier beton de la firma unde era angajată-SC SRL S M, a emis două file CEC, la scadență i-a cerut să nu le introducă pentru plată întrucât nu avea disponibil în bancă dar ulterior a achitat o parte în numerar iar diferența prin fila CEC; martorul (fila 175) arată că fiind angajat la SC SRL SMc are arată că inculpatul a achiziționat o cantitate de materiale pentru care s-a stabilit plata prin filă CEC, i s-a livrat marfa în valoare de 200 milioane lei urmând să achite în 30 zile după livrare dar nu a achitat marfa, în urma verificărilor făcute pentru recuperarea banilor sau mărfii a identificat adresa dată de inculpat dar acesta nu mai locuia acolo de mai mulți ani, nu a reușit să găsească nici depozitul, astfel nici până în prezent prejudiciul nu a fost recuperat.
Părțile civile prezente au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la obligarea inculpatului la despăgubiri civile, întrucât nici până în prezent nu a recuperat prejudiciului cauzat.
Având în vedere că inculpatul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de fond, iar pedepsele au fost corect individualizate, Tribunalul în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul inculpatului și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor atacate și, în principal, să se dispună conform art.332 alin.2 Cod de procedură penală trimiterea cauzei la procuror, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare. În cu totul subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod de procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1,3,4 Cod penal, respectiv achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 Cod de procedură penală pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.48 din Legea nr.26/90, art.84 alin.1 pct.2,3 din Legea nr.59/34, art.43 din Legea nr.82/91 și art.290 Cod penal.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că organele de urmărire penală au nesocotit prevederile art.171 Cod de procedură penală, referitoare la dreptul la apărare al inculpatului, prevederile art.70 Cod de procedură penală, potrivit cărora organele de urmărire penală trebuie să aducă la cunoștința învinuitului acuzațiile și celelalte drepturi conferite de dispozițiile legale în vigoare. Pe fondul cauzei, inculpatul a invocat neadministrarea întreagă a probațiunii de către instanța de apel. De asemenea, inculpatul a învederat instanței de control judiciar că faptei de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1,3,4 Cod penal îi lipsește latura subiectivă, întrucât el nu a avut nici un moment intenția de a induce în eroare părțile vătămate, dorind să facă plățile când va avea disponibil în cont, ceea ce nu s-a întâmplat datorită comportamentului fratelui său și a faptului că alți clienți nu i-au achitat datoriile. Referitor la celelalte capete de acuzare, inculpatul a apreciat că nu există dovezi că faptele prevăzute de art.40 din Legea nr.82/1991 și art.290 Cod penal există, iar cu privire la art.48 din Legea nr. 26/1990, a arătat că nu a știut faptul că nu poate înființa societate dacă are cazier. În legătură cu infracțiunea prevăzută și pedepsită de 84 pct.2,3 din Legea nr.59/1934, inculpatul a învederat instanței de recurs că, în speță, suntem în prezența unui litigiu comercial, nefiind cazul să i se aplice o pedeapsă, ci eventual o amendă administrativă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, însă pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat și în consecință, recursul declarat de inculpat va fi admis potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit. "d" din Codul d e procedură penală se vor casa ambele hotărâri pronunțate și se vor modifica în senul că: 1 - se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore, de la 16.01.2006 până la 17.01.2006; 2. - se vor limita pedepsele accesorii la prevederile art. 71 Cod penal combinat cu art. 64 lit. "a" teza II și lit. "b" Cod penal.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
1.Cererea inculpatului de a se dispune restituirea cauzei la procuror nu poate fi acceptată de către instanța de recurs.
Potrivit art.332 alin.2 Cod de procedură penală, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării, printre altele, a dispozițiilor privind asistarea inculpatului de către apărător.
Ori de câte ori legea prevede prezența învinuitului la efectuarea actelor de urmărire penală această cerință trebuie respectată, garantându-se astfel drepturile procesuale ale acestuia. Se cere prezența învinuitului la ascultarea sa, conform prevederilor art.70 Cod de procedură penală.
Din economia art.70 alin.2 Cod de procedură penală, rezultă că organele de urmărire penală au obligația ca înainte de a asculta pe învinuit să-i aducă la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia și dreptul de a avea un apărător, iar dacă acceptă să dea o declarație să-i pună în vedere să declare tot ce știe legat de faptă și învinuire.
Revenind la speță, instanța de control judiciar constată că la data de 16.01.2006, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirile și că are dreptul la un avocat, inclusiv că poate să nu dea declarații în cauză ( 181 - proces verbal), iar la aceiași dată a fost audiat ca învinuit ( 193 și următoarele - declarație de învinuit). Ulterior în aceiași zi, învinuitul a fost reținut pe o durată de 24 ore ( 200), iar în 17.01.2006, după reținere, a fost audiat de procuror în prezența unui avocat ( 202). Prezentarea materialului de urmărire penală ( 203) s-a realizat de către procuror cu respectarea prevederilor art.257 Cod de procedură penală combinat cu art.250 Cod de procedură penală, în prezența avocatului inculpatului.
În consecință, în cauza dedusă judecății nu este incident cazul de casare prevăzut la art.385/9 pct.6 Cod de procedură penală, faza de urmărire penală realizându-se cu respectarea prevederilor legale naționale și internaționale care guvernează dreptul inculpatului la apărare.
2. Cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauze spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare este nefondată.
În speță, în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a procedat la audierea martorilor ( 93), ( 99), ( 115), ( 137), ( 138), care au reliefat aspecte legate de acuzele aduse inculpatului și și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală ( 12-13; 17-18; 19-20; 32-33; 39-40).
Inculpatul nefiind prezent la instanța de fond, cu toate că fusese legal citat pentru toate termenele de judecată fixate în cauză, a atacat cu apel sentința penală pronunțată de Judecătoria Satu Mare, iar cu ocazia soluționării apelului a solicitat reaudierea martorilor, inclusiv audierea martorului
Instanța de apel, conform prevederilor art.378 alin.2 Cod de procedură penală a dispus continuarea cercetării judecătorești, a procedat la audierea inculpatului ( 95), care a negat săvârșirea infracțiunilor, audiind în calitate de martori pe ( 131; 70), ( 160; 99; 12-13) și ( 175; 93, 19-20). Martorii audiați pe tot parcursul cercetării judecătorești au confirmat starea de fapt reținută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare nr.75/P/2006 emis la 20.02.2007.
Împrejurarea că instanța de apel nu a acceptat reaudierea tuturor martorilor audiați în fața instanței de fond, cu respectarea dispozițiilor art.289, 290, 294 combinat cu art.171, 6 Cod de procedură penală și art.6 din Convenția d l Strasburg, nu poate constitui temei pentru reformarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.
În speță, nu este incident nici unul din cazurile de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.1,3-5, 6 teza II, 7-10, 21 Cod de procedură penală, care ar atrage conform prevederilor art.385/15 pct.2 lit.c Cod de procedură penală rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
3. Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite cu ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar.
Din probațiunea administrată, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, rezultă, în mod indubitabil, că inculpatul s-a prezentat la data de 27.09.2005 la. SMd eclarând pe proprie răspundere că întrunește condițiile prevăzute în Legile nr. 31/1990, 1/2005 și 241/2005 pentru a-și constitui firma Instruct S M, cu toate că anterior fusese condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru infracțiuni de natură economică ( 179 - fișa de cazier judiciar dosar urmărire penală și 114 - dosarul instanței de fond).
După ce și-a constituit societatea și și-a deschis cont la BRD - Sucursala S M, inculpatul s-a lansat în afaceri, prezentându-se în intervalul 13.10.2005 - 3.11.2005 la C SRL S M, C SRL S M, C SRL S M, C SRL O, C SRL S M, C SRL S M de la care a achiziționat materiale de construcții și sanitare emițând file CEC, deși nu avea disponibil în cont ( 48 -149; 28-30; 32; 41; 42 dosar de urmărire penală. Marfa achiziționată de la SC SRL SMa fost ulterior achitată prin ordin de plată ( 48-49 dosar de urmărire penală), filele CEC fiind emise cu titlu de garanție.
Inculpatul pentru a menține în eroare părțile vătămate a întocmit în fals facturile seriile - - -, potrivit cărora avea de încasat suma de 64.455,88 RON și a falsificat un bilet de ordin nr. 1 din 13.12.2005, din care rezultă că SC SRL CNe ra debitoare către societatea administrată de el cu suma de 64.455,88 RON, cu toate că niciodată firma sa nu a avut relații comerciale cu această societate ( 146, dosar de urmărire penală).
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond și apel, rezultând din plângerile și sesizările părților vătămate ( 11; 15; 31; 49; 51 dosar de urmărire penală), copiile xerox ale actelor contabile și bancare ( 22-30; 34-38; 46-48; 57-65; 69;86;90), proces verbal de confruntare ( 84-85), actele de la.CSM ( 100-116), documentele contabile și CEC-urile emise de inculpat ( 166-178), adresele băncilor din care rezultă că firma inculpatului este în incident de plată (153-163), declarațiile martorilor audiați pe tot parcursul procesului penal ( a se vedea pct.2 din considerentele prezentei hotărâri).
Inculpatul, în faza de urmărire penală ( 193 și următoarele, 202-203)a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pentru ca în faza de cercetare judecătorească ( 95, dosarul instanței de apel) să retracteze aceste declarații susținând că a fost amenințat de organele de cercetare penală, cu toate că aceiași poziție procesuală a avut-o și în prezența procurorului, când a fost asistat de avocatul său ( 202, 203).
Inculpatul, în faza de cercetare judecătorească a pretins că nu a cunoscut dispozițiile legale și nefiind întrebat cu privire la condamnările sale nu a considerat că există vreun impediment pentru a-și înființa o firmă. Cu privire la biletul de ordin nr.1/2005, inculpatul a relevat că nu l-a întocmit el și nu cunoaște nimic referitor la SRL C Aceeași poziție de negare și-a exprimat-o inculpatul și cu privire la facturile întocmite în fals, precizând că el nu putea să le scrie, având în vedere că, cunoștea că nu are de unde să încaseze suma de 64.655 RON. Totodată, inculpatul a susținut că " problemele cu firma au început după ce l-a angajat pe fratele lui".
Instanța de recurs constată că susținerile inculpatului sunt contrazise de probele aflate la dosar, iar retractările din faza de cercetare judecătorească nu sunt justificate pentru aspectele anterior reliefate.
Inculpatul, în scopul obținerii unui folos injust, cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.31/1990, 1/2005 și 241/2005 și-a constituit o firmă, prin intermediul căreia a derulat activitatea infracțională, cauzând prejudicii substanțiale părților vătămate. Totodată, inculpatul pentru a menține în eroare reprezentanții părților civile a întocmit în fals facturi și a inserat într-un bilet de ordin date nereale, tocmai în scopul obținerii unor bunuri, pe care ulterior le-a valorificat încasând contravaloarea lor de la martorii, - și ( 67-69; 80-83; 74-76 - dosar de urmărire penală).
Față de ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a încadrat juridic corect faptele săvârșite de inculpat.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate de către instanța de fond, care a valorificat corect, în sistemul pugnitiv, elementele de esență definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, precum și cele referitoare la pericolul social concret pe care îl prezintă faptele săvârșite de inculpat ( activitatea infracțională s-a derulat din septembrie 2005 până în decembrie 2005).
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a comis infracțiunile din cauza dedusă judecății în stare de recidivă M postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 62/1990 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă în executarea căreia inculpatul a fost arestat la 25.06.1997 și liberat condiționat la 7.07.1999, cu un rest de pedeapsă de 445 zile.
Este de reliefat că, inculpatul s-a specializat în comiterea infracțiunii de înșelăciune, două din cele trei condamnări anterioare fiind dispuse pentru acest gen de infracțiune. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de către instanța de fond de 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate este necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
4. În speță, nu sunt incidente prevederile art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.b/1 Cod de procedură penală, pentru considerentele ce preced:
Cererea subsidiară a inculpatului formulată în sensul de a se casa sentința și decizia recurată și a se dispune achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrativă este neîntemeiată.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și Tribunalul Satu Mare, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
II.Examinând din oficiu cauza, instanța de control judiciar constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice.
1. Conform prevederilor art.357 alin.2 lit.a Cod de procedură penală cu referire la art.88 Cod penal, dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă, printre altele, deducerea reținerii, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod.
În speță, inculpatul a fost reținut prin ordonanța din 16.01.2006 pe o durată de 24 ore ( 200 - dosar urmărire penală), perioadă care trebuia dedusă din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către instanța de fond.
Astfel, în baza art.385/15 pct. 2 lit.d Cod de procedură penală instanța de recurs va admite recursul penal declarat de inculpatul și conform art.88 Cod penal va deduce din pedeapsă perioada reținerii de 24 ore de la 16.01.2006 până la 17.01.2006.
Instanța de recurs constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice cât privește aplicarea pedepsei accesorii, respectiv greșita reținere a dispozițiilor art. 64 lit. a, teza I Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ( art. 53 Constituția României ).
Potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la vot este un drept și nu un privilegiu Totuși, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale. Nici una din condițiile impuse nu trebuie să împiedice libertate de exprimare a oricărei persoane în ceea ce privește alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr.74025/01, precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenție doar pe motivul că este condamnată. Principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei în cauză.
În consecință, interzicerea dreptului de a alege inserat în art. 64 alin.1 lit.a teza I Cod penal nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea infracțiunilor pe care le-au comis și de situația lor personală. O restricție generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de convenție depășește o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, și este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1.
Prin urmare, față de aspectele reliefate, în cauza dedusă judecății, instanța de recurs apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a interzis dreptul de a alege inculpatului. Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor casa hotărârile recurate în sensul că se restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art.71 combinat cu art. 64 Cod penal la prevederile art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Cheltuielile judiciare, conform prevederilor art.192 alin.3 Cod de procedură penală rămân în sarcina statului.
Onorariu pentru avocat din oficiu A ( a se vedea delegația pentru asistență juridică obligatorie nr.1893 din 30.04.2009 - fila 22, dosarul instanței de recurs), se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 38515punctul 2 litera "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în localitatea Viile,-, jud. S M, împotriva deciziei penale nr. 37/A din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, prin care s-a menținut sentința penală nr. 1497 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care le casează și modifică în sensul că:
1. În baza prevederilor art. 88 alin. 1 Cod penal scade din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada reținerii de 24 de ore, de la 16 ianuarie 2006 până la 17 ianuarie 2006;
2. Restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art. 71 combinat cu art. 64 lit. a, Cod penal la prevederile art. 64 litera a teza II și b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Onorariu pentru avocat din oficiu A, în cuantum de 200 lei se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /22.06.2009,
Judecători apel - -
Judecător fond -
3 ex./22.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
