Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ NR. 310
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpata S împotriva deciziei penale nr.137/A din 12 aprilie 2007 Tribunalului Iași dată în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 215 Cod penal.
La apelul nominal lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 3 iunie 2008.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 64 din 16 ianuarie 2007 a hotărât, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, împotriva părții vătămate Ofițeru - și.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art. 34, 35 Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa aplicată prin sentința penală 257/2002 a Tribunalului Giurgiu, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a constatat executată pedeapsa în perioada 6 august 2002 - 9 decembrie 2003.
Inculpata a fost obligată la despăgubirea părților vătămate cu câte 400 USD la valoarea în lei din ziua plății plus dobânda legală. S-au respins ca nedovedite restul pretențiilor civile.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata lucra, în cursul lunii decembrie 2000 în funcția de asistent la cabinetul prefectului jud. Știind că are această calitate, martorul a rugat-o pe inculpată, pe care o cunoștea anterior, să îl ajute pe fratele său Ofițerul să își găsească un loc de muncă în străinătate.
Inculpata a acceptat și a pretins suma de 100 dolari SUA, pentru obținerea asigurării medicale obligatorii în acest caz.
Pe lângă partea vătămată, inculpata a mai fost rugată să îl ajute pentru a-și găsi un loc de muncă în străinătate și pe partea vătămată -.
În baza acestei înțelegeri, inculpata s-a întâlnit în ziua de 17 ianuarie 2001 în incinta bufetului din Prefectura jud. G, într-un separeu, cu partea vătămată - și martora -, întrucât martorul nu a putut veni. În acest context, inculpata a primit de la părțile vătămate suma de 400
După aproximativ 10 zile, partea vătămată a venit la Prefectura G însoțită de martorul, întrucât făcuseră rost de bani pentru a-i da inculpatei, conform înțelegerii anterioare.
Martorul 1-a lăsat în holul Prefecturii județului G pe partea vătămată și a venit la biroul inculpatei, de la etajul I, pentru a-i da suma de 400
Pe hol, inculpata a primit suma de bani, acest lucru fiind văzut și de partea vătămată, care avea vizibilitate în acel loc în care se afla.
Inculpata a luat și pașapoartele părților vătămate pentru a putea să le faciliteze plecarea în străinătate.
Vinovăția inculpatei este relevată din următoarele probe: procesul verbal de sesizare din oficiu, încheiat la data de 18 septembrie 2002, adresa emisă de Prefectura județului G, prin care atestă că inculpata a lucrat în perioada 02.09.1991 - 15.01.2001 la această instituție, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și.
În drept, fapta inculpatei de a induce în eroare părțile vătămate în sensul de a le facilita plecarea la muncă în străinătate, întrucât a susținut că are cunoștințe la firma Internațional din Israel, unde patron este și un văr al său, pentru obținerea unor vize de muncă, precum și faptul de a interveni pe lângă un funcționar de la Ministerul Muncii în acest scop.
În acest sens, părțile vătămate au dat suma de 400, fiecare, inculpatei pentru achitarea unor asigurări medicale obligatorii.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța, conform art. 72 Cod penal va avea în vedere pericolul social concret al faptei comise, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate. Vor fi avute de asemenea în vedere datele personale ale inculpatei, respectiv faptul că a mai suferit anterior o condamnare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.257 alin. l Cod penal, nu a recunoscut fapta comisă și nu a recuperat paguba provocată prin această infracțiune părților vătămate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Inculpata a fost condamnată prin sentința penală 257/2002 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5247/2003 a la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Din această pedeapsă inculpata a executat de la data de 06.08.2002, până la data de 09.12.2003, când a fost liberată condiționat, având un rest de pedeapsă de 240 zile închisoare.
Constată că fapta pentru care este în prezent judecată este în concurs cu fapta prin care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare de Tribunalul Giurgiu prin sentința penală nr. 257/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5247/2003 a
În baza art. 36 alin. l Cod penal, raportat la art. 34 și 35 Cod penal, urmează a se dispune contopirea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 257/2002 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5247/2003 a, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Urmează a se constata executată pedeapsa închisorii în perioada 6-VIII.2002 - 9.XII.2003.
Partea vătămată Ofițeru s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 400, cu dobânda aferentă, precum și cu suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Partea vătămată Ofițeru nu a făcut nici un probatoriu cu privire la dovedirea cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 RON, urmând ca aceste pretenții civile să fie respinse ca nedovedite.
Inculpata va fi obligată să achite părții vătămate Ofițeru - suma de 400, la valoarea lor în ziua plății și cu dobânda legală aferentă până la data plății.
Partea vătămată - nu a fost prezent la instanță și nu s-a constituit parte civilă pentru suma de 400 pe care a dat-o inculpatei. Urmează ca inculpata să fie obligată să restituie părții vătămate suma de 400, la valoarea lor în ziua plății în lei și cu dobânda legală aferentă până la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpata, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpata a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală întrucât probatoriul administrat este neconvingător și există îndoială că ar fi comis infracțiunea de înșelăciune, iar dubiul îi profită, conform principiului in dubio pro reo.
Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 137/A din 12 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul inculpatei împotriva sentinței penale 64/16 ianuarie 2007 Judecătoriei Vaslui, pe care a menținut-o și a obligat apelanta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei în baza unei juste aprecieri a probatoriului testimonial și cu înscrisuri administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Martorii Ofițeru - ( 35 dos. fond) și Ofițeru (f.37 dos. fond) au relatat derularea faptelor într-un mod care se coroborează cu declarația părții vătămate Ofițeru ( 36 dos. fond).
A rezultat astfel acțiunea inculpatei, care era cunoscută ca având locul de muncă la Prefectura G, de a induce în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitatea de a le obține locuri de muncă în străinătate.
Pentru a acredita ideea seriozității demersurilor sale, inculpata a cerut părților vătămate pașapoartele și câte 400 dolari, bani despre care a susținut că sunt necesari pentru asigurări medicale.
Ulterior, sub diferite pretexte, inclusiv acela al necesității depunerii la dosar a unor acte medicale și alte înscrisuri privind vechimea în muncă, cazier, inculpata a amânat momentul în care trebuia să le dea un răspuns părților vătămate, recunoscând după aproape 8 luni ( august 2001) că nu a reușit să facă rost de locuri de muncă în străinătate și că nici nu dispune de bani pentru a-i restitui.
Din modalitatea în care a procedat inculpata, reflectată de probele administrate, rezultă fără dubiu vinovăția acesteia și intenția de a înșela părțile vătămate iar instanța de fond a înlăturat în mod judicios prezumția de nevinovăție a inculpatei și a dispus condamnarea acesteia.
Nu prezintă importanță numărul martorilor audiați în cauză, ci relevanța depozițiilor acestor martori în contextul ansamblului materialului probatoriu și modalitatea în care se coroborează depozițiile lor cu celelalte probe și cu susținerile vătămaților.
Caracterizarea juridică atribuită faptei este legală, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, fiind stabilită într-un cuantum redus, îndreptat spre minimul special prev. de art. 215 al. 1 Cod pen. de natură să se circumscrie scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Situația infracțională a inculpatei a fost corect rezolvată în raport de condamnarea anterioară pentru fapte concurente cu aceea dedusă judecății în prezenta cauză, motiv pentru care pedeapsa aplicată în cauză a fost constatată executată.
În raport de soluția pronunțată în latura penală a cauzei se reține că este corectă și modalitatea de soluționare a acțiunilor civile exercitate de părțile vătămate.
În considerarea argumentelor arătate, se constată că motivul de apel al inculpatei care vizează nevinovăția acesteia și inexistența unei fapte penale care să îi fie imputabile este neîntemeiat.
Raportat considerentelor expuse, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pe parcursul judecării recursului inculpatei, aceasta formulat o excepție de neconstituționalitate, judecarea cauzei fiind suspendată la 13 noiembrie 2007, iar prin decizia nr. 341/18 martie 2008 Curtea Constituțională a respins excepția ridicată de aceasta, de neconstituționalitate a art. 385 ind. 10 Cod procedură penală.
În motivarea recursului inculpata, prin apărător, arată că instanța de fond nu a fost legal sesizată întrucât probele în cauză au fost administrate înainte de începerea urmăririi penale și se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăriri penale, conform art. 385 ind. 9 pct. 2 Cod procedură penală.
Se arată că instanța nu s-a pronunțat pe o probă esențială pentru aflarea adevărului, respectiv Ordinul Prefectului nr. 294/6 noiembrie 2000, privind încetarea raporturilor de muncă ale inculpatei, conform art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală.
De asemenea se solicită achitarea inculpatei, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt în ce privește atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei, conform art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, din probatoriul administrat neconturându-se vinovăția inculpatei.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu lucrările cauzei, instanțele de fond și de apel au reținut că inculpata a comis o infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în dauna părților vătămate Ofițeru și, cauzându-le prejudicii în cuantum de câte 400 dolari rămase nerecuperate.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În decembrie 2000 inculpata le-a promis numiților Ofițeru și că-i ajută să-și găsească locuri de muncă în străinătate, primului pentru fratele său, Ofițeru, iar celui de al doilea pentru el, pretinzând câte 400 dolari de la fiecare pentru obținerea asigurărilor medicale, luându-le și pașapoartele pentru a le crea convingerea că demersurile sale sunt serioase.
Ulterior, după multe amânări, aproximativ 8 luni, inculpata a recunoscut că nu a reușit să facă rost de locuri de muncă în străinătate și nici nu dispune de bani pentru a-i restitui.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpată și s-a reținut în mod temeinic și legal vinovăția acesteia.
Apărarea inculpatei că nu mai era angajata Prefecturii G la data când se reține săvârșirea faptei este nefondată întrucât din adeverința aflată la fila 46 dosar urmărire penală rezultă că aceasta a fost salariată în funcția de referent în perioada 1 mai 1992 - 15 ianuarie 2001 și că era cunoscută ca având locul de muncă la Prefectura G, chiar dacă ulterior i s-a desfăcut contractul de muncă.
Nefondată este și susținerea inculpatei privind nelegala sesizare instanței rezultând din dosarul de urmărire penală că după sesizarea din oficiu prin procesul verbal din 18 februarie 2002, de către Poliția Municipiului T M, cu privire la săvârșirea faptei de către învinuită și efectuarea actelor premergătoare împotriva acesteia la data de 26 ianuarie 2004, s-a început urmărirea penală împotriva învinuitei prin rezoluția nr. 272/P/2003 iar la data de 26 martie 2004 s-a întocmit rechizitoriul prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s- dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce formează obiectul prezentei judecăți.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală și din rechizitoriu rezultă probele care au fost administrate în dovedirea vinovăției acesteia, neimpunându-se restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale, instanța fiind legal sesizată.
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, ținând cont atât de criteriile generale, cât și de circumstanțele personale ale acesteia, aplicându-i o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.
Situația infracțională a inculpatului a fost corect rezolvată de instanța de fond, în raport de existența unei condamnări definitive anterioare pentru o faptă concurentă.
Latura civilă a cauzei a fost temeinic soluționată de instanța de fond care, ținând cont de constituirile de părți civile existente în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, a apreciat just probele administrate și a obligat inculpata la plata prejudiciului cauzat prin fapta comisă.
În cauză nu se impunea reaudierea inculpatei în fața instanței de apel, în art. 378 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală nefiind stipulată această obligație și, de altfel, inculpata nu s-a prezentat în fața instanței de apel la nici un termen de judecată, deși a fost legal citată.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 1 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 137/A/ 12 aprilie 2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 137/A/12 aprilie 2007, a Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenta la plata sumei de 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
pt. președinte pt. judecător
aflat în C aflat în C
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.07.2008
Tribunalul Vaslui
Jud. -
Jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
