Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 311/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
3030/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 311
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.577/A/26.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr- (3030/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, cu delegația nr.126.301/3.XI.2009, depusă la fila 4 dosarului de recurs, lipsind intimații-inculpați și, precum și intimatul-parte civilă " România"
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, la solicitarea Curții, recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, precizează că motivele de recurs sunt, în principal, art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală și, în subsidiar, art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală.
Curtea, din oficiu, invocă motivul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, privind nemotivarea apelului.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, arată că, într-adevăr, decizia penală din apel nu este motivată, astfel că solicită admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, susține că pe data de 12.XII.2002 a cesionat părțile sale sociale, astfel că la data de 17.XII.2002, când a completat rubricile pe aversul biletelor la ordin, era un terț, care nu putea să aibă intenția de a înșela pe partea vătămată, ci doar inculpatul, în calitatea sa de reprezentant legal, putea angaja " ", prin aplicarea semnăturii și a ștampilei, așa încât există dubii cu privire la o înțelegere frauduloasă, solicitând achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, pentru lipsa intenției. De asemenea, invocând motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, susține că pedeapsa închisorii aplicată este mult prea aspră, în raport cu gradul redus de pericol social al infracțiunii, cu participația sa penală, cu circumstanțele personale, respectiv are studii superioare, un minor în întreținere și educare, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră.
Reprezentantul Ministerului Public arată că situația de fapt a fost corect reținută, iar pedeapsa închisorii a fost temeinic individualizată, însă decizia penală este nemotivată, astfel că pune concluzii de admitere a recursului, casarea, în totalitate, a deciziei penale și trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la Tribunalul București.
Recurentul-inculpat, personal, învederează că este nevinovată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.562/7.VIII.2007, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului VI, Bar espins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor penale reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1, alin.2 și alin.4, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.26, Cod penal, raportat la art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, de art.26, Cod penal, raportat la art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, de art.290, Cod penal, de art.290, Cod penal și de art.290, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, din infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.26, Cod penal, raportat la art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de art.290, Cod penal, de art.290, Cod penal și de art.290, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, și din infracțiunea prevăzută de art.26, Cod penal, raportat la art.215, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, de art.291, Cod penal, de art.291, Cod penal, de art.291, Cod penal, de art.291, Cod penal, de art.291, Cod penal și de art.291, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului VI, B; în temeiul art.334, Cod procedură penală, a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1, alin.2 și alin.4, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, din infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, și din infracțiunea prevăzută de art.26, Cod penal, raportat la art.215, alin.1 și alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal; în temeiul art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, a făcut aplicarea art.71-art.64, litera c, Cod penal, apoi, în temeiul art.7 din Legea nr.543/2002, a revocat grațierea condiționată a executării pedepsei amenzii penale în sumă de 10.000.000 ROL, aplicată prin Sentința penală nr.3.511/2002 a Judecătoriei Mizil, pe care a cumulat-o cu pedeapsa închisorii aplicată, astfel că, în final, inculpatul va executa pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și amenzii penale în sumă de 10.000.000 ROL, a făcut aplicarea art.71-art.64, litera c, Cod penal, punându-i în vedere inculpatului disp. art.63/1, Cod penal; în temeiul art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, făcând aplicarea art.71-art.64, litera c, Cod penal; în temeiul art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, făcând aplicarea art.71-art.64, literele a, b și c, Cod penal, a căror executare, în temeiul art.81, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, a suspendat-o condiționat, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, potrivit art.82, Cod penal, făcând aplicarea art.359, Cod procedură penală; a obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente " ", la plata către partea civilă " România" a sumei de 1.275.676.404 ROL (127.567,64 RON), daune materiale; a obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente " ", la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond nu a reținut, în mod propriu, situația de fapt, ci a copiat-o, întocmai, din rechizitoriu.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor penale, a arătat că falsificarea ori încredințarea, spre folosire, a unui înscris sub semnătură privată falsificat, în cazul inculpaților și, sau folosirea înscrisului sub semnătură privată cunoscând că este falsificat, în cazul inculpatului, constituie modalități de inducere în eroare a părții vătămată, care se absorb în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune. Însă, a apreciat că participația penală a inculpaților îmbracă forma coautoratului, deoarece au efectuat acte de executare în inducerea în eroare a părții vătămate, care, dacă ar fi cunoscut lipsa disponibilului în contul bancar, nu ar mai fi încheiat contractul. De asemenea, a apreciat că, în cazul tuturor inculpaților, trebuia reținut alineatul 3 al art.215, Cod penal, privind inducerea și menținerea în eroare la încheierea unui contract, iar, în ceea ce privește pe inculpatul, în mod greșit, a fost reținut alineatul 4 al art.215, Cod penal, atâta timp cât filele CEC nu erau valabil emise, deoarece nu avea drept de semnătură în bancă.
În motivare, instanța de fond a arătat că vinovăția inculpaților este dovedită prin plângerea penală și declarațiile părții vătămate, adresa emisă de Banca Românească, prin care precizează că drept de semnătură au inculpații și, rulajul contului la Banca Românească, interdicția bancară către " " de a emite CEC-uri pe perioada 3.2002-26.VI.2004, adresa privind cele 97 de incidente de plată, declarațiile martorilor - și, raportul de constatare tehnico-științifică nr.250.828/23.IX.2004, întocmit de - Serviciul Criminalistic, potrivit căruia scrisul și semnătura de la rubrica "" de pe reversul biletelor la ordin emise de " ", pe data de 3.XII.2002, cu scadența la datele de 20.2003, 25.2003 și 30.2003, au fost executate de inculpatul, iar scrisul de pe aversul acelorași bilete la ordin a fost executat de inculpatul, declarațiile inculpaților. A arătat că, din aceste probe, rezultă vinovăția inculpaților, care, deși nu avea drept de semnătură în bancă pentru " ", a semnat filele CEC Seria -.311 nr.-, nr.-, nr.-, la rubrica trăgătorului, și, de asemenea, pe data de 17.XII.2002, împreună cu inculpații și, au girat biletele la ordin, emise de " ", care era dizolvată din data de 4.XII.2001, în sensul că inculpatul a completat și semnat rubrica "" de pe reversul acestora, în timp ce inculpatul a completat rubricile de pe aversul acestora, cu toate că pe data de 12.XII.2002 cesionaseră toate părțile sociale ale " " către cesionarul, care a devenit asociat unic.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, respectiv gravitatea faptei penale și persoana inculpaților, cunoscut cu antecedente penale, care nu are antecedente penale, ambii sustrăgându-se de la cercetarea judecătorească, și, care nu are antecedente penale și a manifestat o atitudine procesuală sinceră, astfel că a apreciat, sub aspectul executării, că pedeapsa închisorii aplicată poate să-și atingă scopul educativ fără privarea de libertate.
În termen legal, au declarat apel inculpații, în principal, pentru nelegalitate, în sensul nelegalei sale citări în România, în loc de Turcia, al cărei teritoriu a fost obligat să nu-l părăsească, și, de asemenea, solicitat achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, pentru lipsa intenției, iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea judiciară pedepsei închisorii, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, și, în principal, pentru nelegalitate, solicitând achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, pentru lipsa intenției, iar, în subsidiar, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, Cod penal.
Prin Decizia penală nr.744/A/21.XI.2007, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-inculpați, pe care i-a obligat la plata sumei de 40 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr.282/28.II.2008, din Dosarul nr- (208/2008), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a penală a admis recursurile declarate de recurenții-inculpați și, a casat, în totalitate, decizia penală și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției, întrucât instanța de apel nu a analizat motivul de apel privind nelegalitatea procedurii de citare, invocat de apelantul-inculpat.
Prin Decizia penală nr.577/A/26.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții-inculpați și, pe care i-a obligat la plata sumei de 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care onorariul apărătorului din oficiu pentru apelanții-inculpați se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În motivare, instanța de apel a arătat că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpaților, în baza probelor administrate, iar, la individualizarea pedepsei închisorii, "se va avea în vedere" gradul de pericol social al faptei penale, persoana făptuitorului și circumstanțe atenuante sau agravante.
În termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, motivat în termenul procedural prevăzut de art.385/10, alin.2, Cod procedură penală.
În motivarea în scris, astfel cum a fost precizată oral, recurentul-inculpat, invocând, în principal, cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, a susținut că pe data de 12.XII.2002 a cesionat părțile sale sociale, astfel că la data de 17.XII.2002, când a completat rubricile pe aversul biletelor la ordin, era un terț, care nu putea să aibă intenția de a înșela pe partea vătămată, ci doar inculpatul, în calitatea sa de reprezentant legal, putea angaja " ", prin aplicarea semnăturii și a ștampilei, așa încât există dubii cu privire la o înțelegere frauduloasă, solicitând achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, pentru lipsa intenției, iar, în subsidiar, invocând motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, a arătat că pedeapsa închisorii aplicată este mult prea aspră, în raport cu gradul redus de pericol social al infracțiunii, cu participația sa penală, cu circumstanțele personale, respectiv are studii superioare, un minor în întreținere și educare, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților motivul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, privind nemotivarea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și decizia penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Curtea constată că instanța de apel, în mod inadmisibil, ignorând decizia penală de casare, tocmai pentru nemotivarea apelurilor, a dovedit o mai mare lipsă de interes decât prima instanță de apel. Astfel, în loc să analizeze, în concret, motivele de apel invocate, dintre care apărarea radicală a nelegalei condamnări, instanța de apel a oferit, în considerente, o alcătuire de texte, preluate, în mod agramat, din actele dosarului, fără ca, măcar, să exercite un minimum de cenzură. În acest mod, a copiat, întocmai, conținutul adresei din data de 10.IV.2009, emisă de Internațional România, aflată la fila 90 dosarului de apel, fără să mai adapteze verbele la timpul și la diateza adecvate, astfel că, printre altele, s-a ajuns la mențiunea hilară, potrivit căreia " plicul va fi abandonat", ca și cum instanța de apel, și nu serviciul de curierat rapid, urmează să înfăptuiască această operațiune. Deși apelantul-inculpat a invocat nelegala sa citare la fond, instanța de apel nu a înțeles să o analizeze ca motiv de apel, ci a expus, în maniera arătată, procedura de citare în apel. Abia după această prezentare, instanța de apel începe să se refere la calea de atac, arătând, în termeni generici, care au devenit, deja, o formalitate, că instanța de fond a reținut, în mod corect, atât situația de fapt, deși, după cum se poate constata, însăși instanța de fond a copiat, la rândul său, situația de fapt din rechizitoriu, cât și vinovăția, în condițiile în care vinovăția se constată, și nu se reține. După aceste simple afirmații, trece la motivul de apel privind reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii, invocat, în subsidiar, de ambii apelanți-inculpați, oferind încă o dovadă de superficialitate și lipsă de originalitate, prin copierea unor texte, dintr-o oarecare literatură de specialitate, care se referă, în mod impersonal, la caracteristicile psiho-fizice ale infractorului sau făptuitorului, deși în cauză există, deja, de mai mult timp, inculpați. La sfârșitul considerentelor, revine la motivul de apel principal al achitării, tot prin redarea a două paragrafe din decizia penală inițială, casată, de altfel, pentru nemotivare (filele 44, verso și 45, Dosarul nr.11196/- al Tribunalului București - Secția a II-a penală). Nici această ultimă adăugare, originală doar prin trecerea, neinspirată, a verbelor la timpul viitor, nu convinge asupra exercitării unui control efectiv și serios. Ori, instanța de apel este obligată, pe de o parte, potrivit art.378, alin.3, Cod procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, iar, pe de altă parte, ca, în afara temeiurilor invocate, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, după cum prevăd disp. art.371, alin.2, Cod procedură penală. În acest caz, instanța de apel nu a făcut altceva decât să-i priveze pe inculpați de prima cale de atac ordinară prevăzută de legea procesual penală, cu efectul devoluției în mod nelimitat, spre deosebire de recurs, a cărui devoluție este limitată. Ca atare, Curtea apreciază că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra însuși apelului, care are natura unei cereri esențiale, de natură a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectivă de atac, și de a influența soluția în procesul penal, motiv de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală.
De aceea, Curtea nu va mai analiza cazurile de casare care privesc reținerea, cu rejudecarea pe fond de către instanța de recurs, invocate de recurentul-inculpat.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, teza I, Cod procedură penală, va admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.577/A/26.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr- (3030/2009), pe care o va casa, în parte, numai cu privire la apelantul-inculpat, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului declarat de apelantul-inculpat, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, teza I, Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.577/A/26.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr- (3030/2009).
Casează, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la apelantul-inculpat, și trimite cauza, spre rejudecarea apelului declarat de acesta, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.II.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. și dact.: jud..
Trib. B - Secția a II-a penală: - (jud.red.)
.
Judecătoria Sectorului VI, B:.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
