Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 32/A/2009
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției penale,
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de revizuientul apelant, domiciliat în loc., str. -, jud. I, împotriva sentinței penale nr. 492 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect revizuire, conform art. 394 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul apelant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 12 din 17.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al revizuientului apelant depune la dosar o declarație autentificată de Biroul Notarial și Asociații, a numitului și note de ședință.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al revizuientului apelant, susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de revizuire pe care a formulat-o împotriva sentinței penale nr.620/2005 a Tribunalului Satu Mare pronunțată în dosar nr. 3669/2003, iar în temeiul art. 345 și urm. Cod procedură penală să se dispună achitarea revizuientului în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. l0 litera d Cod procedură penală în ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 raportat la art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal și art.26 raportat la art.290 Cod penal pentru următoarele motive:
Apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și nu în ultimul rând motivată deficitar, neconvingător și fără a analiza în mod corespunzător cele două temeiuri invocate în susținerea cererii de revizuire.
Astfel, în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond s-a rezumat la a reda succint motivele cererii de revizuire, a enumera actele probatorii depuse la dosarul cauzei, după care s-a redat dispozitivul și considerentele sentinței penale nr.620/23 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Mai apoi se face o analiză a deciziei penale nr.78/A din 18 aprilie 2006 Curții de Apel Oradea și în final a deciziei penale nr.346/22 ianuarie 2007 înaltei Curți de Casație și Justiție, concluzionându-se că aspectele invocate în cererea de revizuire nu se circumscriu celor enumerate în dispozițiile art.394 aliniatul l litera a și b Cod procedură penală, ce vizează admisibilitatea cererii de revizuire. În motivarea netemeniciei celui de-al doilea caz de revizuire în mod cu totul eronat s-a reținut că "condamnarea inculpatului nu se bazează doar pe declarația lui condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă" ci și pe alte probe. Consideră că modul de motivare a hotărârii instanței de fond investită cu soluționarea cererii de revizuire denotă o superficială verificare a motivelor invocate atât prin cererea de revizuire cât și prin completarea acesteia și nu în ultimul rând prin concluziile scrise ce au fost depuse la data de 3 noiembrie 2008 la dosarul cauzei. Astfel, în ce privește primul caz de revizuire întemeiat pe dispozițiile art.394 aliniatul l litera a Cod procedură penală, nu s-a observat că, s-au invocat fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă de condamnare care nu corespundeau adevărului, dar care sunt stabilite prin probe în cursul soluționării cererii de revizuire și care astfel au devenit cunoscute numai după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Este adevărat că, pe parcursul soluționării cauzei în care revizuientul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune și fals sub semnătură privată în forma complicității, starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare al instanței, a cunoscut modificări la instanța de fond prin omisiunea cercetării și redării acesteia astfel cum ea putea fi reținută din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, ca mai apoi, cu ocazia soluționării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție să se rețină în considerentele deciziei pronunțate o altă variantă a stării de fapt, prin adăugarea la aceasta a unor elemente noi, invocate pe parcursul cauzei pentru prima dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în cadrul motivelor de recurs și preluate de către instanța de recurs. Cu toate că s-a insistat sub acest aspect, instanța de fond investită cu soluționarea cererii de revizuire nu a sesizat că mijloacele de probă care au stat la baza formării convingerii judecătorilor cu privire la vinovăția revizuientului au fost false, conturând o stare de fapt sub aspectul laturii subiective și a laturii obiective in ceea ce privește activitatea infracțională reținută în sarcina revizuientului. Astfel, s-a ignorat o împrejurare dovedită fără echivoc și anume aceea că, trimiterea revizuientului în judecată s-a făcut prin disjungerea cauzei dintr-un alt dosar care inițial 1-a privit doar pe numitul ca autor al infracțiunilor de înșelăciune și fals în acte sub semnătură privată, dosar în care inițial revizuientul a fost audiat în calitate de martor, ca mai apoi în dosarul disjuns să i se schimbe calitatea de martor în aceea de inculpat ca urmare a începerii urmăririi penale pentru săvârșirea celor două infracțiuni în forma complicității. Atât în actul de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul procurorului cât și parțial în considerentele hotărârii instanței de fond, cât mai apoi în cele ale deciziei pronunțate în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține în sarcina revizuientului că acesta, l-ar fi determinat pe martorul, să încheie o tranzacție comercială în numele - SRL a cărui unic administrator era revizuientul sub o identitate falsă cu - Grup SRL S M, în vederea achiziționării unei anumite cantități de rulmenți. Mai mult de atât, s-a reținut și împrejurarea că infracțiunea de înșelăciune nu s-ar fi putut săvârși de către martorul, fără activitatea infracțională a revizuientului care i-a pus la dispoziție pe holul Hotelului din I actul de identitate a numitului sub identitatea căruia s-a prezentat părții vătămate - administratorul societății Grup SRL, declinându-și calitatea de administrator al - SRL, punându-i totodată la dispoziție actele acestei din urmă societăți, precum și o delegație scrisă de mână. Față de această stare de fapt, descrisă atât în rechizitoriul parchetului cât și în sentința pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cât și în considerentele deciziei instanței de recurs, apar elemente noi ce completează starea de fapt și sunt invocate în reținerea activității infracționale și vinovăției revizuientului în sensul că, la data la care acesta 1-a determinat pe martorul să reprezinte societatea ce o deținea pentru achiziționarea cantității de rulmenți, adică societatea SRL nu mai desfășura activitate comercială din anul 1995, condiții în care, față de cadrul procesual în care s-a invocat acest fundament al acuzării, s-a obținut și s-a depus în vederea soluționării cererii de revizuire o expertiză contabilă efectuată de un expert de specialitate însoțită de acte conexe, care fac dovada contrară celor reținute, respectiv că în perioada anilor 1995-2002 societatea SRL a desfășurat an de an activitate comercială și a întocmit actele financiare cerute de lege, pe care le-a depus la autoritatea financiară. Aceasta demonstrează că, ne regăsim în fața unui fapt probatoriu nou și nu în fața unor probe noi ce demonstrează fără putință de tăgadă că alta era realitatea faptică decât cea adăugată la starea de fapt reținută prin rechizitoriu. De asemenea, un element de noutate ce completează starea de fapt, apare în considerentele hotărârii pronunțate în recurs în sensul că, după procurarea rulmenților în cauză, revizuientul i-a ascuns la la - SRL pentru a nu mai putea fi găsiți și eventual restituiți, condiții în care s-a creat prejudiciul prin infracțiunile ce au fost reținute în sarcina revizuientului și pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat definitiv. Nici această susținere nu corespunde realității, chiar dacă ea se regăsește în considerentele deciziei pronunțate în recurs și în motivele recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, că această împrejurare nu corespunde realității rezultă din declarația dată și autentificată la data de 10.02.2009 la Biroul Notarial " și Asociații" din Municipiul Câmpina, declarație dată de numitul în conținutul căreia acesta își declină calitatea aceea de administrator al - SRL cu sediul în orașul precum și împrejurarea că niciodată nu a avut relații comerciale în numele propriu sau în numele societății cu numitul, ori cu societatea acestuia - SRL și că în perioada anului 2001 nu a avut depozitați la firma sa rulmenți proveniți de la revizuient pe care de altfel nu îl cunoaște personal. În ceea ce privește cel de-al doilea temei al revizuirii, respectiv cazul prevăzut de art.394 litera b Cod procedură penală, învederează în primul rând faptul că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a revizuientului ca urmare a admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.346 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- prin decizia penală nr.l52/AP din 18 septembrie 2008 Tribunalului Satu Mare pronunțată în dosar nr-, martorul a fost condamnat definitiv în baza art.260 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, reținându-se în sarcina acestuia că în dosarul nr. 3669/2003 a Tribunalului Satu Mare, în care revizuientul a fost trimis în judecată și condamnat, fiind audiat în calitate de martor, a declarat că revizuientul i-a dat buletinul de identitate ce aparținea numitului în holul Hotelului din I pentru a se putea prezenta sub această identitate falsă în vederea încheierii tranzacției comerciale cu partea vătămată, patron și administrator al - Grup SRL SMp entru a procura de la acesta o anumită cantitate de rulmenți. Stabilindu-se prin hotărâre definitivă că martorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, infracțiune comisă cu ocazia declarației date în dosarul instanței în care revizuientul a și fost condamnat pentru săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire cu motivarea că declarația martorului nu a fost esențială în reținerea vinovăției revizuientului și comiterea celor două fapte de natură penală câtă vreme așa cum s-a arătat mai sus, printre altele, pe tot parcursul procesului penal s-a reținut că martorul nu ar fi săvârșit infracțiunile pentru care la rândul său a fost trimis în judecată și condamnat dacă nu ar fi fost determinat și sprijinit în acest sens de către revizuient care, de altminteri, a și conceput modul infracțional de operare, ori, la instanța de fond investită cu soluționarea cererii de revizuire, s-au depus mai multe hotărâri judecătorești definitive pronunțate anterior condamnării revizuientului în prezenta cauză prin care martorul a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare ocazie cu care s-a folosit de același act de identitate a numitului, de unde rezultă fără echivoc că în mod nereal s-a reținut pe baza depoziției acestuia că revizuientul deținea actul de identitate și 1-a înmânat martorului pe holul Hotelului din I pentru a-1 folosi la comiterea celor două infracțiuni, cu consecința inducerii în eroare a părții vătămate și creării prejudiciului în valoare de 6.800.000.000 lei. De altfel, din declarațiile date atât de către revizuient și ceilalți martori audiați în cauză cât și din recunoașterea numitului cu ocazia judecării sale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă rezultă neîndoios că acesta din urmă a procurat actul de identitate, 1-a folosit din proprie inițiativă la săvârșirea infracțiunilor, concepând personal activitatea infracțională, profitând și de împrejurarea că în comunitatea de romi din care face parte și revizuientul era cunoscut sub identitatea de "l ".
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea apelată. Cu privire la cazul prevăzut de art. 394 aliniatul 1 litera a Cod procedură penală, arată că nu s-au invocat fapte sau împrejurări noi care să justifice rejudecarea cauzei. Declarația depusă azi, a mai fost invocată în recurs. Cu privire la cazul prevăzut de art. 394 litera b Cod procedură penală, arată că activitatea infracțională a revizuientului a fost dovedită și cu alte probe, nu s-a bazat pe declarațiile martorului, care a fost condamnat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă acesta schimbându-și de multe ori declarațiile.
Apărătorul ales al revizuientului, cu privire la cazul prevăzut de articolului 394 litera b Cod procedură penală, arată că nu mai sunt alte probe care să dovedească vinovăția revizuientului, în afară de declarațiile lui.
Revizuientul apelant, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 492 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 406 aliniatul 4 Cod procedură penală s- respins în fond cererea de revizuire formulată de revizuientul, fiul lui și, născut la 19.08.1070, în, județul I, domiciliat în,-, județul V, CNP--, împotriva Sentinței penale nr. 620/23.11.2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 3669/2003, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 346/22.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a dispus continuarea executării sentinței penale nr. 620/2005 a Tribunalului Satu Mare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă revizuientul să plătească suma de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare, analizând pe fond cererea de revizuire a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 620/23.11.2005 Tribunalul Satu Marel -a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 19.08.1970 la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 74 lit. b Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal. În baza art. 26 raportat la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 74 lit. b și art. 76 lit. e Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, urmând ca în baza art. 33 lit. și 33 lit. b Cod penal să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 387/1997 a Tribunalului Hunedoara definitivă prin Decizia penală nr. 314/1998 a Curții de Apel Alba și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând să execute7 ani închisoareprin privare de libertate.
Prin aceiași sentință i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, e Cod penal raportat la art. 65 Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul cauzat în valoare de 6.800.000.000 ROL a fost recuperat prin compensare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii mai 2001, la solicitarea inculpatului, patron al firmei - SRL I, a luat legătura prin intermediarul, cu partea vătămată patron al firmei - GRUP SRL S M, pentru ca acesta din urmă să livreze în contrapartidă rulmenți în valoare de 6.800.000.000 lei vechi. În acest sens, s-a prezentat, de față cu martorul - partea vătămată, ca fiind administratorul firmei SRL I -, prezentând și buletinul de identitate al numitului, ulterior actul fiind folosit și la semnarea contractului economic încheiat între cele două firme. După încheierea convenției între cele două firme, când delegatul firmei - GRUP SRL SMs -a prezentat la I, inculpatul a semnat contractul și a aplicat pe acesta și pe celelalte acte încheiate ulterior ștampila firmei - SRL I, folosind aceeași identitate de. A se vedea fila 79 din dosarul de urmărire penală 227/P/2001, procesul verbal filele 74-75 din dosarul de fond încheiate cu firma - SRL I reprezentată prin Vlanga.
După preluarea mărfii livrate de - GRUP SRL S M, rulmenții au fost ridicați de, după care acesta a dispărut de la domiciliu, fără să achite contravaloarea mărfii.
Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și fals, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, sentința rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 2856/13.05.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Partea vătămată prin declarațiile date arată că a fost contactat telefonic de pentru derularea unei afaceri.
Din declarațiile condamnatului rezultă că acesta a fost contactat de inculpatul patron al firmei - SRL I, să ia legătura cu ca prin intermediul lui să se desfășoare o afacere cu partea vătămată patron al - GRUP SRL S M, iar pentru serviciile respective urma să fie recompensat de inculpat cu 1000 dolari, bani pe care i-a primit de la.
În cursul lunii iunie 2001, s-a întâlnit cu în camera de hotel unde avea biroul, prezentându-se sub numele de, legitimându-se cu actul de identitate, reprezentant al firmei - SRL
Cu acea ocazie, i-a solicitat părții vătămate să-i livreze în contra partidă - respectiv rulmenți contra produse metalice laminate. În urma acestei înțelegeri s-a emis comanda de către - SRL I către - GRUP SRL S M, cu specificația cantității și tipurile de rulmenți, comandă care poartă ștampila - SRL I, semnătura indescifrabilă, comandă care a fost urmată de executare, în sensul că la data de 14.06.2001 și 24.06.2001, s-au expediat două transporturi de rulmenți în valoare de 6.800.000.000 ROL, însoțite de acte justificative.
Printr-un act adițional semnat la contractul comercial s-a convenit ca plata mărfii să se facă în termen de 20 de zile de la recepție.
Marfa din cele două transporturi de rulmenți a fost recepționată, predată și depozitată la - SRL I, fapt confirmat atât de inculpatul, cât și de și de administratorul firmei - SRL - Vlanga și
După depozitarea mărfii, aceasta a fost ridicată de de la firma - SRL I, depozitul fiind achitat parțial de acesta.
Văzând că marfa nu este plătită, partea vătămată formulat plângere penală la data de 30.07.2001 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, după ce și-a dat seama că a fost înșelat, întrucât din relațiile de la Registrul Comerțului Iis -a comunicat faptul că - SRL I nu are activitate din 1995, iar patronul firmei nu este.
După începerea urmăririi penale, a dispărut de la domiciliu, iar ulterior, respectiv în cursul lunii ianuarie 2003 între - SRL reprezentată prin soția inculpatului și - GRUP SRL SMs -a încheiat un proces verbal de compensare a contravalorii mărfii cu alte produse, astfel că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Din cursul evenimentelor rezultă că nu ar fi reușit realizarea infracțiunii de înșelăciune fără ajutorul dat de, ajutor care a constat în punerea în legătură a acestuia cu, prin intermediul căruia s-a contactat partea vătămată, punerea la dispoziție a ștampilei firmei a cărui patron era, precum și imprimate pe care le-a folosit în realizarea infracțiunii de înșelăciune și fals în înscrisuri.
Prin apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 620/2005 a Tribunalului Satu Mare, s-au invocat motive care se regăsesc și în motivele cererii de revizuire, Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 78/A/18.04.2006 dând o interpretare favorabilă și, admițând apelul în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului de sub consecințele infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 387/1997 a Tribunalului Hunedoara, hotărâre definitivă prin decizia penală nr. 314/1998 a Curții de Apel Alba I.
S-a motivat de instanța de apel că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că se va prezenta sub nume fals, cererea lui fiind doar pentru a intermedia tranzacția, având în vedere refuzul părții vătămate de a încheia direct afacerea (afacerea cu rromi), iar pe de altă parte și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel încât nu există prejudiciu și ca urmare nici intenția de înșelăciune.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 346/22.01.2007 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 78/2006, a casat decizia Curții de Apel Oradea și rejudecând a respins apelul inculpatului, menținând ca legală și temeinică Sentința penală nr. 620/23.11.2005 a Tribunalului Satu Mare.
În reținerea vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în sensul inducerii în eroare cu prilejul încheierii contractului au fost reținute câteva elemente:
- societatea - SRL nu avea activitate în anul 1995;
- și-a protejat identitatea determinându-l pe, căruia i-a dat actele firmei, să încheie contractul;
- după procurarea rulmenților în cauză inculpatul i-a ascuns la la firma - SRL pentru a nu putea fi găsiți și eventual restituiți;
- compensarea a fost făcută după începerea urmăririi penale, de către soția inculpatului, în ianuarie 2003, la două luni după emiterea mandatului de arestare a inculpatului.
Este evidentă intenția inculpatului de a-l induce în eroare pe prin ajutorul dat lui în scopul obținerii de foloase materiale.
În ce privește faptele și împrejurările invocate de către revizuient - în cererea de revizuire - de observat că, faptele indicate au fost anterior invocate la instanța de apel care le-a și dat eficiență, dar au fost înlăturate în parte de instanța de recurs, astfel că nu se poate trage concluzia că erau necunoscute pentru instanță.
În ce privește al doilea caz de revizuire invocat de revizuient - respectiv un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, nu poate fi reținută, întrucât condamnarea inculpatului nu se bazează doar pe declarația lui, condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, ci se întemeiază pe alte probe, respectiv:
- inculpatul și-a protejat identitatea, determinându-l pe, căruia i-a dat actele firmei sale pentru a încheia tranzacția cu partea vătămată prin intermediul lui;
- inculpatul a ascuns marfa - rulmenții - la - SRL pentru a nu găsiți, după ce inculpatul a ridicat rulmenții de la - SRL la două săptămâni după livrare de către - GRUP SRL S M;
- compensarea a fost făcută după începerea urmăririi penale a inculpatului în ianuarie 2003, de către soția inculpatului.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul Satu Mare în baza articolului 406 aliniatul 4 Cod procedură penală s-a respins pe fond cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 620/2005 a Tribunalului Satu Mare.
Întrucât executarea hotărârii a fost suspendată prin încheierea de admitere în principiu în această cauză, s-a dispus continuarea executării sentinței penale nr. 620/2005.
În baza art. 192 aliniatul 2 Cod procedură penală a fost obligat revizuientul să plătească suma de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuientul, solicitând prin intermediul apărătorului său, admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de revizuire pe care a formulat-o împotriva sentinței penale nr. 620/2005 a Tribunalului Satu Mare, iar în temeiul articolului 345 și următ. Cod procedură penală să se dispună achitarea revizuientului în baza articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera d Cod procedură penală, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 26 raportat la articolul 215 aliniatele 2,3 și 5 Cod penal și articolul 26 raportat la articolul 290 Cod penal, deoarece hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, și nu în ultimul rând motivată deficitar, neconvingător și fără a analiza în mod corespunzător cele două temeiuri invocate în susținerea cererii de revizuire, respectiv nu s-a observat că, s-au invocat fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă de condamnare care nu corespundeau adevărului, în sensul că, la data la care revizuientul 1-a determinat pe martorul să reprezinte societatea ce o deținea pentru achiziționarea cantității de rulmenți, adică societatea SRL, aceasta desfășura activitate comercială din anul 1995. În ceea ce privește cel de-al doilea temei al revizuirii, respectiv cazul prevăzut de art.394 litera b Cod procedură penală, învederează în primul rând faptul că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a revizuientului ca urmare a admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.346 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- prin decizia penală nr.l52/AP din 18 septembrie 2008 Tribunalului Satu Mare pronunțată în dosar nr-, martorul a fost condamnat definitiv în baza art.260 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, reținându-se în sarcina acestuia că în dosarul nr. 3669/2003 a Tribunalului Satu Mare, în care revizuientul a fost trimis în judecată și condamnat, fiind audiat în calitate de martor, a declarat în mod mincinos că revizuientul i-a dat buletinul de identitate ce aparținea numitului în holul Hotelului din I pentru a se putea prezenta sub această identitate falsă în vederea încheierii tranzacției comerciale cu partea vătămată, patron și administrator al - Grup SRL SMp entru a procura de la acesta o anumită cantitate de rulmenți.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului revizuientului, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor articolului 371 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de articolul 378 Cod procedură penală, Curtea va reține că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod corect și judicios prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 620/2005 a Tribunalului Satu Mare.
Astfel, s-a invocat, în apărare, ca și temei al admiterii cererii de revizuire prevederile articolului 394 aliniatul 1 litera a Cod procedură penală, respectiv fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la data soluționării cauzei, și anume, în speța dată, a fost prezentat ca și un fapt nou, necunoscut de instanță, acela că firma sa în decursul anilor 1995 - 2001 avut activitate.
Totodată, au fost invocate și prevederile articolului 394 aliniatul 1 litera b Cod procedură penală, " un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărui revizuire se cere", respectiv, faptul că martorul ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărui revizuire se cere.
Verificându-se actele și lucrările dosarului de fond, precum și cele ale dosarului de revizuire, se constată că într-adevăr, la filele 23-25 din dosarul instanței de fond (de revizuire) s-a depus o expertiză contabilă extrajudiciară care atestă faptul că firma CLI, a desfășurat activitate comercială și a avut venituri, în perioada 1995 - 2003, înlăturându-se astfel unul din considerentele avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție B, în decizia penală nr. 346 din 22 ianuarie 2007 la admiterea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Cu toate, acestea, pentru a putea fi admisă revizuirea este necesar ca prin acest fapt nou, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (în speța dată), respectiv să conducă la o soluție diametral opusă și anume achitarea revizuientului (în prezenta cauză). Ori, după cum am arătat anterior, nu numai considerentul înlăturat prin acest fapt nou, necunoscut de instanță, a stat la baza condamnării revizuientului.
Pe de altă parte, s-a susținut că martorul, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prin decizia penală nr. 152/A din 18 septembrie 2008 Tribunalului Satu Mare, și că această mărturie (care ulterior a fost declarată mincinoasă), a stat la baza condamnării revizuientului. Analizându-se însă, considerentele acestei decizii, se constată însă, că a declarat mincinosdoar în ceea ce privește împrejurarea că buletinul de identitate al numitului i-ar fi fost oferit de revizuientul,toate celelalte relatări ale acestuia corespunzând adevărului și coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
De altfel, faptul că nu revizuientul, i-ar fi înmânat numitului alias, acel buletin, nu a fost esențială la soluționarea cauzei, în ceea ce-l privește pe revizuient. În acest sens, din considerentele deciziei penale nr. 346/2007 a Înaltei Curți de Casația și Justiție B rezultă că esențial în reținerea vinovăției revizuientului inculpat este că acesta și-a protejat identitatea, determinându-l pe, căruia i-a dat actele firmei să încheie contractul; după procurarea rulmenților în cauză, i-a ascuns la B, la firma CLp entru a nu mai putea fi găsiți și eventual restituiți iar, compensarea a fost făcută după începerea urmăririi penale, de către soția revizuientului, și anume în cursul lunii ianuarie 2003, la două luni după emiterea mandatului de arestare, și după ce acestaa fost dat în urmărire generală, datorită faptului că s-a sustras de la urmărire penală.
De menționat că, la fila 14 din dosar s-a depus de către apărătorul revizuientului, o declarație notarială dată de numitul, prin care acesta arată că are calitatea de administrator al CLE. și că niciodată nu a avut relații comerciale cu revizuientul, sau societatea acestuia și nici nu ar fi avut vreodată depozitați la firma sa rulmenți proveniți de la revizuient. Referitor la această declarație, este de observat pe de o parte că este extrajudiciară și că de altfel dată fiind calea extraordinară de atac în care ne aflăm, cu referire concretă la dispozițiile articolului 405 aliniatul 2 Cod procedură penală, potrivit căruia, " instanța dacă găsește necesar, administreazădin nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecățisaucu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire", nici nu ar fi putut fi administrată în cauză (această probă nefiind efectuată nici în cursul primei judecăți și nici cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire). Mai mult, această declarație, este în contradicție cu probele administrate în cauză, respectiv declarația martorei - fila 57 dosar urmărire penală - care afirmă căeste administrator al firmei CLE.(aspect confirmat prin extrasul Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului B - filele 74-75 dosar urmărire penală); procesul verbal întocmit în data de 07 august 2002 de organele de cercetare penală (filele 58 - 61 dosar urmărire penală) precum și cu anexa 1 ofertei preț emanate de la firma LSM, care confirmă că rulmenții luați de la această firmă de C L, au fost depozitați la L.
Ar mai fi de menționat faptul, reținut în mod corect și de instanța de fond, că celelalte aspecte invocate de revizuient, fie prin motivele scrise, fie prin intermediul apărătorilor săi, în sensul că revizuientul i-ar fi dat doar un mandat comercial numitului, mandat care ar fi fost încălcat de acesta din urmă, fără cunoștința revizuientului, au fost invocate și în fața instanței de apel, (care a soluționat fondul cauzei), care le-a și dat eficiență prin decizia penală nr.78/A din 18 aprilie 2006 Curții de Apel Oradea, dar au fost înlăturate, cel puțin în parte, prin decizia penală nr. 346 din 22 ianuarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, astfel că nu se poate susține că sunt împrejurări de fapt necunoscute de instanță la data soluționării cauzei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza articolului 379 punctul 1 litera b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul penal declarat de revizuientul împotriva hotărârii apelate pe care o va menține în întregime.
În baza articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 379 punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de revizuientul apelant, împotriva sentinței penale nr. 492 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
decizie - /19.03.2009,
Judecător fond -
2 ex./19.03.2009,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Popovici Corina
