Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 33/

Ședința publică din 28 martie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător

JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin

- procuror

S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de inculpații,domiciliat în,-, județul O, domiciliat în localitatea, sat, județul A, domiciliată în comuna, județul A, partea civilă SC SA B, împotriva sentinței penale nr.508 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura este legalîndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 martie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Instanța a amânat, pe rând, pronunțarea la 20 martie 2008, 27 martie 2008 și 28 martie 2008, când, în urma deliberării a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin sentința penală nr.508 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a onstatat că, prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2006, în baza disp.art.335 2, art.33 lit.c și art.37 Cod pr. penală, s-a dispus reunirea cauzelor și extinderea acțiunii penale și cu privire la alte acte materiale.În baza disp.art.335 2 cod pr.penală, s-au desființat sentința penală nr.442/ 08.11.2001 pronunțată de Judecătoria Videle, definitivă prin decizia penală nr.25/A/22.01.2002 a Tribunalului Teleorman și decizia penală nr.582/R/ 02.04.2002 a Curții de Apel București, facându-se aplicarea disp.art.335 3 Cod pr.penală.

În baza disp.art.334 Cod pr.penală, s-au schimbat încadrările juridice, după cum urmează:

-pentru inculpata, fiica lui și, născută la 11 octombrie 1960, în, județul A, domiciliată în comuna, județul A, CNP -, din infracțiunile prev.și ped.de art.21511 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și de art.21512 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, în infracțiunea prev. și ped.de art.21511 și 2 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și din infracțiunile prev.și ped.de art.289 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, de art.291 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 cod penal, în infracțiunea prev.și ped.de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 cod penal.

-pentru inculpatul, fiul lui și, născut la 28 februarie 1972, în, județul T, domiciliat în orașul -O,-, județul O, din infracțiunile prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.21511 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și de art.26 Cod penal rap.la art.21512 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, în infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.21511 și 2 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și din infracțiunile prev.și ped.de art.291 Cod penal și de art.25 Cod penal rap.la art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, în infracțiunea prev.și ped.de art.25 Cod penal rap.la art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal.

-pentru inculpatul, fiul lui și, născut la 18 decembrie 1977 în, județul O, domiciliat în str.- -, -.B, .5, CNP -, din două infracțiuni prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.21511 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, într-o singură infracțiune prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.21511 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și din infracțiunile prev.și ped.de art.291 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, în infracțiunea prev.și ped.de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal.

- pentru inculpatul, fiul lui și, născut la 4 decembrie 1971, în comuna, județul A, domiciliat în, județul A, din infracțiunile prev.și ped.de art.289 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, în infracțiunea prev.și ped.de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal.

A fost condamnată inculpata la:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 1 lit.a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.și ped.de art. 21511 și 2 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și art. 74 Cod penal și art.76 Cod penal;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.și ped.de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal cu aplic.art. art. 74 Cod penal și art.76 Cod penal;

În baza disp.art.33, 34 și 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 1 lit.a, b și c Cod penal.

În baza disp.art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, iar în baza disp.art.862Cod penal, s-a fixat termen de încercare de 7 ani, dispunându-se, totodată, ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.8631 Cod penal, iar cu privire la cea prev.la lit."a" să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp.art.864Cod penal.

În baza disp.art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei perioada executată începând cu data de 24.05.2001 până la 10.10.2002.

A fost condamnat inculpatul la:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 1 lit.a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.21511 și 2 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și art. 74 și 76 Cod penal;

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.și ped.de art.25 Cod penal rap.la art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 cod penal și art.74 și 76 Cod penal;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal și art. 74 și 76 Cod penal;

În baza disp.art.33, 34 și 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 1 lit.a, b și c Cod penal.

În baza disp.art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, iar în baza disp.art.862Cod penal, s-a fixat termen de încercare de 7 ani, dispunându-se ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.8631 Cod penal, iar cu privire la cea prev.la lit."a" să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp.art.864Cod penal.

În baza disp.art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 23.05.2001 până la 17.10.2002.

A fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.21511 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, iar în baza disp.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se, totodată, termen de încercare de 5 ani, în baza disp.art.82 Cod penal. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

În baza disp.art.1 din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa, și în baza disp.art.120 2 Cod penal, s-a redus termenul de încercare la 2 ani, atrăgându-i-se atenția asupra disp.art.7 din Legea 543/2002.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.și ped.de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 cod penal, la 1 an închisoare.

În baza disp.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixează termen de încercare de 3 ani, în baza disp.art.82 cod penal, atrăgându-i atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

În baza disp.art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 28.05.2001 până la 17.10.2002.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.și ped.de art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, la 1 an închisoare.

În baza disp.art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se termen de încercare de 3 ani, în baza disp.art.82 cod penal, atrăgându-i atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.

În baza disp.art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 13.07.2001 până la 03.08.2001.

În baza disp.art.348 Cod pr.penală, s-a dispus anularea actelor false. S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului.

În baza disp.art.14 și art.346 Cod pr.penală și art.998, 1000 și 1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA - Baza de Aprovizionare, Agenția Teritorială de Aprovizionare, și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează: inculpații și, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL -, prin lichidator, la 265.205,1570 lei despăgubiri civile, iar pe inculpații și în limita sumelor de 74.047,1991 lei și, respectiv, de 42.689,3140 lei, despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL - O jud.O, prin lichidator, la 84.859 lei, reprezentând debit datorat statului plus majorări de întârziere și penalități, până la plata efectivă și integrală a sumei, către STATUL ROMÂN - reprezentat de B, prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE

S-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului

În baza disp.art.191 2 și 3 Cod pr.penală, a fost obligat fiecare inculpat, iar pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 1000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul și la 150 lei onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că anterior, într-o primă etapă, rin p. sentința penală nr.442 din 8 noiembrie 2001, Judecătoriei Videle, au fost condamnații inculpații:

- la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 21511, cu aplicarea art. 41-42 Cod penal; 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.289 cu aplicarea art. 41-42Cod penal; 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.291, cu aplicarea art.41,42 Cod penal.

-, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.26, rap. la art.21511,cu aplic.art.41,42 Cod penal; 1 an închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.291 Cod penal.

Prin decizia penală nr.582 din 4 aprilie 2002, Curții de Apel București, Secția I Penală, admițându-se recursul inculpatului, pedeapsa de 5 ani închisoare a fost redusă la 3 ani închisoare.

-, la: 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.26 rap.la art.21511, cu aplicarea art. 41-42 Cod penal; 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.291 cu aplic.art.41-42 Cod penal;

-, la: 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 4 ani, în baza art.81 și urm. Cod penal;

S-a dispus anularea mai multor înscrisuri falsificate (delegații pentru ridicarea de marfă, facturi, facturi de tranzit, avize, etc). În fine, inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile A, suma de 626.813.140 lei, prejudiciu rămas nerecuperat. Sub acest din urmă aspect, sentința a fost prin decizia penală nr.26 A din 22 ianuarie 2002 Tribunalului Teleorman, Secția penală, în sensul obligării lor, în solidar la plata către partea civilă SNP A, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând, "contravaloare marfă, adaos comercial și A"), a sumei de 828.713.140 lei, constatându-se, totodată, recuperate din prejudiciul total, sumele de 200.000.000 lei și 1.800.000 lei.

S-a reținut, în esență, că, în perioada 17 februarie -18 septembrie 2000, inculpata (șef al Secției Comerciale nr.3 Laminate, aparținând A ), cu complicitatea inculpaților (care administra în fapt - ) și (angajat la depozitul V al ), și-a însușit a valorificat în interes personal cantitatea de peste 1600. conductă cauzând un prejudiciu de 828.753.140 lei.

În ce îl privește pe acest din urmă inculpat, s-a reținut că, la 31 ianuarie 2001, potrivit unei înțelegeri anterioare, a primit de la inculpata un aviz fals (nr.30138/ 31 ianuarie 2001), potrivit cu care, de la. - unde el avea o funcție de gestiune - s-ar fi livrat către Baza de Aprovizionare, cantitatea de 478. conductă x 8,2 mm, și a înregistrat acest aviz în fișa de magazie a gestiunii sale (spre a preîntâmpina constatarea vreunei lipse din gestiunea sa la sortimentul menționat).

În a doua etapă, prin rechizitoriul nr.162/P/2001 din 05.07.2002, al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.21512 Cod penal, cu aplic.art.41 2 Cod penal, art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 rap.la art.21512 cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal, art.25 Cod penal rap.la art.290 1 Cod penal cu aplic.art.41 2 Cod penal și art.13 din Legea 87/1994 cu aplic.art.33 lit.a cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.26 rap. la art, 215/1 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 290 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.33 lit."a" Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal.

In actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în perioada 1999-2001, în calitate de sef secție comercială la Agenția Teritorială de Aprovizionare, în mod repetat, și în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpata și-a însușit din bunurile pe care le administra cantitatea de 44.3oo teavă de diferite dimensiuni în valoare de aproximativ 14 miliarde lei și în aceeași perioadă a completat, semnat și vizat mai multe avize de însoțire a mărfii neconforme cu realitatea în scopul însușirii materialului tubular ori pentru acoperirea pagubei.

In urma unei înțelegeri prealabile cu inculpata, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul ajutat-o pe aceasta să-și însușească din bunurile pe care le administra și în calitate de administrator în fapt al C SRL O l-a determinat pe inculpatul să completeze în mod necorespunzător realității mai multe facturi de livrare și să semneze 2 avize de ridicare a materialului tubular de la Depozitul, pentru. De asemenea, inculpatul a dispus înregistrarea în evidenta contabilă a firmei, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 844.598.220 lei.

Inculpatul a completat, în mod necorespunzător realității, din dispoziția inculpatului, mai multe facturi și a semnat de primirea mărfii pe 2 avize de la Depozitul pentru.

Inculpatul a semnat mai multe avize de însoțire a mărfii necorespunzătoare realității pentru a justifica lipsa în gestiune, acte pe care le-a înregistrat în fisele de magazie.

În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr.237 din 27 aprilie 2004, Tribunalului Argeșa disjuns osarul nr.1830/2001 al Judecătoriei Videle (definitiv soluționat) - a căror reunire o dispusese (același tribunal, în aceeași compunere) și a condamnați inculpații:

la:

-4 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 21511, cu aplicarea art. 41 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 21512, cu aplicarea art. 41 2 Cod penal; s-a făcut aplicarea succesivă a art.861și 862Cod penal, respectiv a art.1 din Legea nr.543/2002

-l an închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.290 l, cu aplicarea art.41 l Cod penal, pedeapsă suspendată sub supraveghere (ermen de încercare de 4 ani), în baza art. 86 Cod penal,

2. la:

- 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 21511, cu aplicarea art.41 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.26, raportat la art.21512, cu aplicarea art.41 2 Cod penal; s-a făcut aplicarea succesivă a art. 861și 862Cod penal, respectiv a art.1 din Legea 543/2002

-l an închisoare, pentru infracțiunea, prev. de art.25, raportat la art. 290 1, cu aplic. art.41 2 Cod penal;

-2 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În baza art.33 și 34 Cod penal, pedepsele au fost contopite în cea mai grea de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal; executarea a fost suspendată sub supraveghere (termen de încercare de 5 ani), în baza art. 86 Cod penal,

3. la:

-2 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.26, rap. la art.21511, cu aplicarea art.41 2; s-a făcut aplicarea succesivă a art.81 și 82 Cod penal, respectiv, a art.1 din Legea nr.543/

-l an închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 1, cu aplicarea art.41 2 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat (termen de încercare 3 ani), în baza art.81 și 82 Cod penal, făcându-se, totodată, aplicarea art.83 Cod penal.

4., la:

-1 an nchisoare, pentru infrac iunea de fals n nscrisuri sub semn tur privat, prev zut de art.290 1, cu aplicarea art. 41 2 Cod penal, pedeaps suspendată condi ionat (termen de ncercare de 3 ani), n baza art.81 i 82 Cod penal, ndu-se, totodat, aplicarea art. 83 Cod penal.

Pe latura civilă, s-a admis, în parte, acțiunea părții civile
și au fost obligați inculpații și, în solidar atât între ei cât și cu partea responsabilă
civilmente -O, la plata sumei de 1.911.579.579 lei vechi despăgubiri, pentru ; inculpații și, în solidar atât între ei cât și cu partea responsabilă civilmente -O, la plata sumei de 113.658.851 lei vechi despăgubiri pentru Baza de aprovizionare.

S-a admis acțiunea părții civile O și
a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente O, să-i plătească, cu titlu de despăgubiri, sumele de 536.516.031 lei (reprezentând impozitul pe profit) și 308.042.189 lei (reprezentând TVA), în ambele cazuri, cu majorări și penalități de întârziere până la stingerea debitelor.

Prin decizia penală nr.62/A din 1 martie 2005 Curtea de APEL PITEȘTIa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de partea civilă A și de inculpații, și, hotărârea primei instanțe a fost desființată în parte și a reunit cauza pedinte cu cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1830/2001 al Judecătoriei Videle;

A desființat sentința penală nr.442/200 a Judecătoriei Videle (definitivă);s-au descontopit pedepsele aplicate inculpaților
, și; s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpata, din infracțiunea prevăzută de art. 21511, cu aplicarea art. 41 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 21512, cu aplicarea art. 41 2 Cod penal; pentru faptele comise de inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 26, raportat la art. 2151cu aplicarea art. 41 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 21512, cu aplicarea art. 41 2 Cod penal;

A ondamnat inculpații:

la-4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b și c Cod penal, pentru infracțiunea prev.de art.21512, cu aplicarea art. 41 2 și a art.74 și 76 Cod penal și la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prev.de art.
290 1,cu aplicarea art.41 2 și a art.74 și 76 Cod penal; pedepse ce au fost contopite în baza art.33 lit.a și a art.34 Cod penal, dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b și c Cod penal.

la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal,pentru infracțiunea prev. de art.26, raportat la art.21512, cu aplicarea art.41 2 și a art.74 și 76 Cod penal, 2 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25, raportat la art.290 l, cu aplicarea art.41 2 Cod penal și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal, pedepse ce au fost contopite, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și Cod penal;

A majorat de la 2 ani la 3 ani închisoare, pedeapsa
aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.26 raportat la art.215l1 Cod penal, cu aplicarea art.41 2 Cod penal, pedeapsă ce s-a constatat că a fost grațiată în întregime, condiționat, în baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/ 2002;

A majorat, de la 1 an la 2 ani închisoare, pedeapsa
aplicată inculpatului pentru prev. de art.290 1, cu aplicarea art.41 2 Cod penal și, în consecință, majorarea, de
la 3 ani la 4 ani, a termenului de încercare prevăzut de art.82 1 Cod penal.

În latura civilă s-a dispus obligarea inculpa ilor i, n solidar cu partea responsabil civilmente -O, la plata sumei de 2.652.051.570 lei vechi
desp gubiri civile tre, din care 740.471.991 lei, n solidar i cu inculpatul.

Totodată, au fost anulate actele false menționate în dispozitivul sentinței nr.442/2001 a Judecătoriei Videle, s-a dispus, în baza art.7 și 21 din Legea nr.26/1990, comunicarea unei copii a dispozitivului deciziei către Oficiul Registrului Comerțului O și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, partea civilă - Sucursala Baza de Aprovizionare și inculpații, și.

Prin decizia penală nr.7127/16.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, de partea civilă -Sucursala Baza de Aprovizionare și de inculpații, împotriva deciziei penale nr. 62 / A din l martie 2005 Curții de APEL PITEȘTI.

A casat decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 237 din 27 aprilie 2004 Tribunalului Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control a reținut că instanța de apel a procedat corect atunci când a reunit cele două cauze și a extins obiectul judecății, în forma extinderii acțiunii penale pentru alte actemateriale", desființând, totodată, hotărârea definitivă pronunțată
anterior ( sentința penală nr.442/2001 Judecătoriei Videle );

În continuare însă, modul de procedare al instanței de apel care a purces ea însăși, direct, la schimbarea încadrării juridice (din l în 2 al art.2151Cod penal) și la condamnarea inculpaților și sub noua încadrare juridică, este nelegal, în raport cu prevederile art.335 3 și ale art.334 Cod procedură penală, deoarece, procedând în acest mod, le-a încălcat dreptul la apărare și i-a privat de un grad de jurisdicție;

În fine, deși reunirea cauzelor, cu toate consecințele
ce decurg din aceasta, privea și infracțiunile de fals și
uz de fals, reținute, diferențiat, în sarcina fiecăruia dintre inculpați prin sentința desființată ( nr. 442/ 2001 Judecătoriei Videle ) instanța de apel a omis să procedeze mai întâi la schimbarea încadrării juridice ( în art. 290 Cod penal, respectiv, în art. 25 raportat la art.290 Cod penal ) iar apoi la " încorporarea " lor în activitatea infracțională judecată prin cea de a doua sentință, cu consecința aplicării unei singure pedepse, așa cum dispune art. 335 2 Cod procedură penală; în acest mod, sentința inițială a rămas, practic, neatinsă sub aspectul învederat, ceea ce este inadmisibil;

Încălcările evidențiate mai sus - și care privesc latura penală a cauzei - impun rejudecarea acesteia de către instanța de fond, care urmează a se conforma dispozițiilor art.335 3 Cod procedură penală dar și pentru determinarea corectă a întinderii prejudiciului cauzat părții civile, operațiune indispensabilă pentru soluționarea corectă a cauzei în ambele sale laturi - penală și civilă; în realizarea acestui obiectiv instanța de fond, fie va aprecia asupra utilității unei noi expertize contabile (ceea ce înseamnă reluarea - în măsura necesară - cercetării judecătorești), fie va confirma, temeinic motivat, una din expertize (respingând-o în consecință, de asemenea, temeinic motivat, pe cealaltă).

Rejudecând cauza, în fond după casare cu trimitere, tribunalul prin încheierea de ședință din 12.10.2006 a dispus reunirea cauzelor și extinderea acțiunii penale și cu privire la alte acte materiale.

S-a procedat la audierea inculpaților și a martorilor și s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile de către expert și experții desemnați de părți, expert ec. pentru inculpatul, expert ec. pentru inculpata; de asemenea s-a efectuat în cauză și un supliment de expertiză. Expertul desemnat de instanță și expertul desemnat de inculpatul, au procedat la efectuarea lucrării de expertiză și a suplimentului, expertul însușindu-și concluziile expertului desemnat de instanță.

Prejudiciul cauzat părții civile SNP SA - Baza de Aprovizionare - Agenția, rezultă din raportul de expertiză întocmit la instanța de fond în primul ciclu procesual de expert, care stabilește în mod corect avizele ce au fost semnate de inculpații, și, în cauză expertul stabilind în mod corect modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională și răspunderea efectivă care se poate reține în sarcina inculpaților, precum și valoarea reală a bunurilor ce au fost scoase din gestiune și valorificate către partea responsabilă civilmente.

Din valoarea totală a prejudiciului face parte și prejudiciul reținut de Judecătoria Videle prin sentința penală nr.442/2001, în sarcina celor patru inculpați, inclusiv pentru inculpatul. De asemenea, valoarea prejudiciilor cauzate părților civile rezultă și din raportul de expertiză și suplimentul de expertiză întocmit de experții și la instanța de fond după casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, experții calculând prejudiciile cauzate părților civile în funcție de activitatea infracțională desfășurată de inculpați, având în vedere valoarea avizelor de însoțire a mărfii care au fost vizate de inculpații, și, precum și valorile de inventar și de circulație a țevii sustrase.

Impotriva acestei sentințe au formulat apel partea civilă "" și inculpații, și.

Partea civilă a criticat sentința numai în ceea ce privește acțiunea civilă, considerând că instanța de fond, în mod greșit, a stabilit un prejudiciu mai mic în sarcina inculpaților, deși din expertizele efectuate în cauză, rezulta că întreaga cantitate de țeavă preluată în mod nelegal de la "" a fost comercializată de inculpatul, prin firma sa "", solicitându-se obligarea inculpaților la întreaga sumă stabilită de către expertul.

Inculpatul a criticat sentința atât în ceea ce privește latura penală cât și în ce privește latura civilă. că a fost condamnat în mod greșit pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deși el este cel care a sesizat lipsa la inventar a unor anumite categorii de țeavă, dar a fost convins că întreaga cantitate ieșise în mod legal din depozit și a avut reprezentarea că avizele întocmite în perioada ianuarie-februarie 2001, pentru acoperirea lipsei în gestiune, reprezentau livrări reale. În consecință, inculpatul a solicitat achitarea, în baza disp.art.10 lit.d Cod pr.penală, apreciind că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.290 Cod penal.

In ceea ce privește latura civilă, inculpatul a invocat că în mod greșit a fost obligat, în solidar cu ceilalți inculpați, la acoperirea unei părți din prejudiciu, deoarece infracțiunea de fals pentru care a fost condamnat este una de pericol și nu poate permite repararea daunelor la care, de altfel, nu a avut nici o contribuție. De asemenea, a invocat faptul că suma la care a fost obligat a fost stabilită în mod arbitrar, nerezultând nici din expertizele efectuate în cauză și nici din hotărârea Judecătoriei Videle.

Inculpata a criticat hotărârea și sub aspectul laturii penale și pe latură civilă. Inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.215/1 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 1 Cod penal, deoarece prejudiciul produs de ea se situează sub limita de 2 miliarde lei vechi, care atrage reținerea agravantei. A arătat că recunoaște prejudiciul produs prin cele 19 avize care au fost întocmite sau semnate de către ea, care, conform expertizei aflată la fila 356 este de 1.760.202.000 lei vechi, astfel încât chiar dacă se adiționează suma la care a fost obligată prin hotărârea de la Judecătoria Videle, nu se depășește pragul de 2 miliarde.

Inculpata a arătat că, restul prejudiciului a fost produs de către alte persoane care au fost cercetate în cauză, dar nu au fost trimise în judecată, respectiv de cealaltă șefă a serviciului comercial care, a semnat 61 de avize, precum și de unii dintre șoferi. In situația în care se va schimba încadrarea juridică a faptei și va fi obligată la un prejudiciu sub 2 miliarde, solicită să se constate că a intervenit grațierea pentru infracțiunea de delapidare în formă simplă.

Inculpatul a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a faptei, arătând că înțelege să răspundă doar pentru cele 19 avize pe care le-a recunoscut inculpata, situație în care valoarea pagubei s-ar situa sub 2 miliarde lei și ar înlătura agravanta prev. de art.215/1 2 Cod penal, fiind aplicabile în consecință dispozițiile legii de grațiere. In ce privește restul prejudiciului, inculpatul a arătat că acesta trebuie împărțit cu ceilalți făptuitori care au fost cercetați în cauză și au fost sancționați doar cu amendă administrativă.

Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.371 2 Cod pr.penală, curtea constată că apelul părții civile este fondat, iar apelurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele care urmează:

Pentru a se stabili limitele în care se realizează controlul judiciar asupra sentinței penale nr.508 din 25 octombrie 2007, curtea are în vedere decizia nr.7127 din 16 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare. In motivarea acestei decizii, se arată că "instanța de apel a procedat corect în raport cu prevederile art.335 2, cu referire la art.33 lit.c și la art.37 Cod pr.penală, atunci când a reunit cele două cauze și a extins obiectul judecății".

Curtea constată că Înalta Curtea dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pentru determinarea corectă a întinderii prejudiciului cauzat părții civile "", pentru punerea în discuție a actelor cu privire la care s-a dispus extinderea și a noii încadrări juridice cu asigurarea dreptului la apărare al inculpaților și schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale, pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința nr.442/2001 a Judecătoriei Videle, reținându-se infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal.

Rejudecând cauza, tribunalul a reținut în mod corect încadrarea juridică a infracțiunii de delapidare în art.215/1 1 și 2 Cod penal, în forma autoratului pentru inculpata și în forma complicității pentru inculpatul, inculpatul, care nu a formulat apel împotriva acestei sentințe, fiind condamnat pentru complicitate la infracțiunea prev. de art.215/1 1 Cod penal, deoarece din probele administrate a rezultat contribuția acestuia doar la producerea unei părți din prejudiciu, respectiv 740.471.991 lei vechi, valoarea pagubei la care și-a adus aportul acest inculpat situându-se, într-adevăr sub limita care atrage reținerea formei agravate a infracțiunii.

Stabilirea încadrării juridice a faptei, dat fiind faptul că depinde în mod indisolubil de valoarea prejudiciului ce se reține în cauză va fi motivată ca o concluzie a modului în care va fi soluționată latura civilă a cauzei.

Este adevărat că, inculpata a recunoscut că ar răspunde doar pentru prejudiciul produs prin cele 19 avize pe care, fie le-a întocmit, fie le-a semnat, recunoaștere care se coroborează cu concluziile constatărilor grafice întocmite în cursul urmăririi penale, care au identificat scrisul, respectiv, semnătura inculpatei pe aceste avize.

Conform expertizei întocmită de către expertul contabil (expertul desemnat de instanță prin încheierea din 23 septembrie 2003) aceste avize au fost întocmite pentru o marfă în valoare de 1.911.579.579 lei vechi, la preț de înregistrare (36 a raportului).

Expertiza efectuată după rejudecare de către expertul contabil, confirmă acest aspect din expertiza expertului care, deși în tabelul de la filele 292, 293 din dosarul de fond, enumeră doar 18 avize, reține în mod corect că ele sunt de fapt 19 (293) și concluzionează că valoarea avizelor de însoțire a mărfii vizate de, este de 1.911.579.579 lei vechi la preț de înregistrare și de 2.502.257.669 lei, cu adaos comercial d e 10% și a de 19%.

De altfel, curtea reține că expertiza întocmită de către expertul contabil nu a avut în vedere aspecte noi față de cele de care a ținut seamă expertul, expertiza efectuată de tribunal în rejudecare având la dispoziție doar înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală, conform mențiunii expertului de la fila 279 din dosarul de fond, actele puse la dispoziție de consilierul juridic al, fiind de fapt chiar expertizele întocmite anterior în cauză, procesele verbale ale organelor de control existente, de asemenea,în dosarul de urmărire penală și alte copii de pe actele de cercetare penală.

Spre deosebire de acest expert, care a întocmit expertiza contabilă în dosarul nr.1337/2003, a efectuat o verificare la BA și subunitățile ce aparțin de această bază și a confruntat avizele pe baza cărora s-a stabilit prejudiciu cu actele și înregistrările din evidența contabilă a societăților-parte vătămată, a verificat actele de evidență primară și contabilă de la, precum și actele de evidență primară și contabilă de la "" O, expertul deplasându-se în vederea verificărilor la unitățile menționate (14 dosar).

De asemenea, acest expert a avut în vedere documentele de evidență primară neînregistrate, găsite în mapa de corespondență din biroul inculpatei, precum și alte înscrisuri depuse la dosar de către inculpatul, care nu fuseseră avute în vedere de actele de control sau de expertiza efectuată în cursul urmăririi penale.

In opinia curții, această expertiză este cea mai documentată, iar concluziile expertului sunt riguros argumentate și se coroborează cu restul probelor din dosar, motiv pentru care, chiar dacă aceste concluzii se regăsesc și în expertiza întocmită de către expertul (care nu aduce ca aport însemnat cauzei decât actualizarea prejudiciului), curtea se va referi, cu prioritate, la expertiza contabilă întocmită de.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că infracțiunea de delapidare săvârșită de către inculpata, s-a realizat nu doar prin modalitatea recunoscută de către aceasta, respectiv de redirecționare către inculpatul a transporturilor pentru care s-au întocmit cele 19 avize scrise sau semnate de către ea, ci și prin alte modalități.

O altă modalitate era aceea de a-i pune pe colegii săi de birou să întocmească avize pe care ea, personal, le înmâna șoferilor care efectuau transportul și le indica acestora locul în care trebuiau să ducă marfa (deci nu beneficiarului), loc pe care-l convenea dinainte cu inculpatul.

Astfel, dintre avizele refuzate la plată de către beneficiarii P, P, Găești, T, D, și "" P, centralizate de către expertul la filele 20-22 din expertiza contabilă, inculpata a recunoscut doar avizele nr.30202 din 10 martie 1999, 30629 din 12 aprilie 2000, 30638 din 13 aprilie 2000, 30646 din 13 aprilie 2000 (beneficiar P), 31.605 din 17 noiembrie 1999 (beneficiar P), 30.825/30.07.1999, 30.021/14.01.2000, 30985/8.06.2000, 31.326/ 11.08.2000 (beneficiar ), 31.762/6.11.2000 (beneficiar T), 31.344/25.10.1999 (beneficiar D) și 30.342/ 15.04.1999 (beneficiar "" P).

In afara acestora, însă, coroborând declarațiile șoferilor care au preluat materialul tubular (care au arătat, în mod expres, că inculpata este cea care le-a înmânat avizele și le-a indicat locul în care să ducă transportul), cu avizele respective, cu declarațiile inculpatei date în faza de urmărire penală, cu declarațiile colegilor ei de birou care au arătat că au întocmit aceste avize la cererea inculpatei, și cu refuzul beneficiarilor de a plăti aceste mărfuri, motivat de împrejurarea că nu le-au ajuns niciodată, curtea reține că s-a dovedit că inculpata a redirecționat către inculpatul și următoarele transporturi de material menționate în avizele:

-pentru beneficiarul P:

-avizele nr.30396/4.05.1999 (173 dosar vol.I), 30.992 din 9.09.1999 (129 dosar vol.I), transporturi despre care șoferul G susține că le-a descărcat la Gara, loc indicat de inculpata (169 verso, dosar p, vol.I), aspecte confirmate de către șoferul - (104 dosar ).

-avizele nr.30541 din 1.06.1999, 30.574/6.06.1999, 30.558/3.06.1999, 30.622/12.04.2001, 30.646/13.04.2000, 30.638/13.04.2000 (recunoscute de inculpată), 31.664/6.11.2000, în legătură cu care șoferul - arată că au fost descărcate în zona într-un loc indicat de inculpata (103, 104 dosar vol.I).

Susținerile acestui șofer au fost evaluate de către curte ca reprezentând adevărul, ele fiind confirmate de alți șoferi, dar mai ales de recunoașterea inculpatei la momentul la care a fost confruntată cu martorul (256 dosar vol.I) când inculpata a spus că este adevărat ce declară -, dar nu-și amintește ca ea să-i fi spus să transporte țeava la Gara, iar în momentul în care martorul i-a amintit că la primul transport inculpata i-a spus că va fi așteptat de cineva la poarta unității care-i va indica locul și, într-adevăr a fost așteptat și condus în zona, ulterior inculpata îi spunea doar să ducă respectivul transport acolo unde i s-a arătat prima dată, iar inculpata a confirmat, la finalul confruntării "știu că transportul se făcea pentru, nu știu cine îi aștepta la poartă sau pe traseu, este posibil să fi fost sau un șofer al acestuia.

De asemenea, în confruntarea inculpatei cu martorul G (253-254 dosar vol I) inculpata recunoaște că este adevărat ceea ce a declarat G, respectiv că " mi-a spus că la poartă mă așteaptă un autoturism Cielo cu număr de O de culoare roșu... după ce descarc marfa în locul indicat de persoana care mă aștepta la poartă să-i restitui personal avizul, ceea ce am și făcut". Acest martor indică și la confruntare că a fost condus de persoana care-l aștepta în apropierea, descriind în mod identic cu ceilalți șoferi locul în care lăsa marfa ca fiind un teren viran închis la drum cu plasă de sârmă. Același martor a spus că în alte dăți era așteptat de aceleași două persoane, dar în alte mașini fie Cielo, fie Dacii de diferite culori.

-avizul nr.30654 din 14.04.2000, a fost, de asemenea, scris la indicația inculpatei și, tot aceasta, a dispus șoferului - (19 verso, vol.III dosar urmărire penală) să transporte materialul la T, unde acesta l-a și dus;

-avizul nr.31498 din 14 septembrie 2000, fost întocmit, de asemenea, din dispoziția inculpatei care a dat indicații, apoi, șoferului (142, vol.3 dosar urmărire penală) unde să-l transporte, respectiv la Gara, aspecte confirmate de șoferul (104 vol.1 dosar urmărire penală);

-avizul nr.31763 din 6 noiembrie 2000; marfa a fost transportată tot la indicațiile inculpatei în zona de către șoferul (205, verso, vol.I dosar urmărire penală), aspect confirmat de martorul, cu ocazia confruntării efectuată în cursul urmării penale (215, vol.I);

Este de menționat că, avizele nr.30202 din 10 martie 1999, 30628 din 12 aprilie 2000, 30638 și 30646 din 13 aprilie 2000 (șoferi și ) dintre cele enumerate de către expertul la fila 20 raportului de expertiză, au fost recunoscute de către inculpată.

In consecință, reținând numai avizele pentru care s-a dovedit cu probe contribuția inculpatei la deturnarea destinației transporturilor și scăzând valoarea transporturilor avute deja în vedere printre cele recunoscute de către inculpată, se reține că pentru P, inculpata a produs, în plus față de ceea ce a recunoscut, încă un prejudiciu de 905.766.541 lei.

In ce privește beneficiarul P:

-avizul nr.30605 din 17.11.1999, a fost recunoscut de către inculpată ca reprezentând un transport efectuat către o altă destinație decât beneficiarul înscris în aviz, aspect confirmat de către șoferul (104, vol.I, dosar urmărire penală);

-avizul nr.31013 din 14.06.2000, a fost întocmit la îndemnul inculpatei care a și cerut șoferului (192 verso și 198, vol.I dosar urmărire penală) să le ducă la Gara, martorul declarând că inculpata, personal, după ce le dădea avizele șoferilor îi însoțea pe aceștia la depozit și le indica unde să descarce marfa, urmând ca avizele să fie restituite inculpatei.

Scăzând primul aviz avut în vedere la calcularea prejudiciului pentru transporturile recunoscute de către inculpată ca fiind trimise altor destinații decât beneficiarii, rămâne valoare de 63.902.084 lei vechi, corespunzătoare celui de-al doilea aviz care va fi adunată la prejudiciul stabilit de prima instanță.

In ceea ce privește beneficiarul;

Curtea constată că dintre avizele enumerate de expertul contabil, avizele cu nr.30825 din 30.07.1999, 30021 din 14.01.2000, 30985 din 8.06.2000 și 31326 din 11.08.2000, au fost recunoscute de către inculpată ca fiind întocmite sau semnate de ea, iar marfa direcționată către alte destinații decât cele indicate în aviz, aspecte confirmate de șoferul (104, vol.I dosar urmărire penală).

De asemenea, din probele administrate, rezultă că și următoarele avize au fost întocmite din dispoziția inculpatei și trimise altor destinații decât beneficiarii reali, la indicația acesteia și în beneficiul inculpatului, aspecte confirmate de către șoferii care au făcut aceste transporturi și care susțin că inculpata, personal, le înmâna avizele și le indica locul în care trebuia descărcată marfa:

-aviz nr.30823 din 30.07.1999 - șofer (104, vol.I, dosar urmărire penală);

-aviz nr. 30853 din 5.08.1999 - șofer (169, vol. );

-aviz nr. 30949 din 1.06.2000 - șofer (104, vol.I, );

-aviz nr.30913 din 26.05.2000 - șofer;

-aviz nr.30921 din 29.05.2000 - șofer (182 vol.I );

-aviz nr.31327 din 11.08.2000 - șofer (193,vol.I, );

-aviz nr.30485 din 4.04.2001 - șofer (184, 205, vol.);

-aviz nr.30489 din 5.04.2001 - completat de martorul - (144 vol. ) la îndemnul inculpatei,șofer (104, vol.I, );

-aviz nr.3871 din 22.05.2000 - șofer (105, vol.I,.p);

-aviz nr.3873 din 22.05.2000 - șofer (197, vol.I, );

Scăzând valoarea avizelor recunoscute de către inculpată și a celor pentru care nu s-a găsit o confirmare în probe (30.213 din 14.02.2000 și 31.845 din 23.11.2000), curtea a reținut un prejudiciu de 1.037.018.905 lei vechi, din avize întocmit pentru acest beneficiar, ce va fi adunat la prejudiciul stabilit de prima instanță.

In acest prejudiciu se reține și avizul nr.31135 din 7 iulie 2000, corespunzător unui transport efectuat de martorul (200, vol.I ) chiar la domiciliul inculpatei și la cererea expresă a acesteia.

In ce privește avizele emise către beneficiarul Găești, curtea reține că două dintre avizele arătate de către expertul contabil la fila 21, sunt confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv:

-aviz nr.31045 din 8.06.2000 - declarație (104, vol.I, );

-aviz nr.31144 din 10.07.2000 - declarație șofer (200 vol.I, ), martorul arătând că la indicația inculpatei a transportat marfa întâi la M și, apoi, în comuna, județul

Prejudiciul corespunzător celor două avize este de 156.679.693 lei vechi care, de asemenea, va fi adunat la cel reținut de prima instanță.

In ceea ce privește beneficiarul, curtea constată că avizul nr.31.762 din 6 noiembrie 2000, fost recunoscut ca fiind întocmit de către, având drept beneficiar, în fapt, pe inculpatul, recunoaștere confirmată de șoferul (49 vol.II ).

De asemenea, și restul avizelor reținute de expertul contabil ca reprezentând nerealizate către beneficiar, sunt confirmate de probele administrate în cauză, inculpata dând indicații șoferilor să transporte în alte locații materialul tubular, beneficiar fiind în fapt inculpatul, respectiv:

-aviz nr.31765 din 6 noiembrie 2000 - șofer (116 vol.III, );

-avize nr.31486 din 23 noiembrie 2000 și 31914 din 5 decembrie 2000 - șofer G ( 49, 135 și 138, vol.III, ), martorul declarând că inculpata i-a spus să transporte marfa până la intrarea în T, unde era așteptat de inculpatul, care se prezentase cu unul dintre numele pe care în mod frecvent acesta îl folosea, respectiv " ", și-i spusese că șefa de depozit va ști cu ce să încarce camionul, inculpata personal înmânându-i avizele.

In consecință, scăzând valoarea corespunzătoare a avizului recunoscut de către inculpată, care se regăsește în suma la care aceasta a fost obligată de către prima instanță, curtea va aduna și suma de 540.730.896 lei vechi la restul prejudiciului.

In ce privește beneficiarul, curtea constată că toate cele trei avize a căror valoare este de 383.395.114 lei vechi, reprezintă transporturi efectuate în fapt către persoanele cărora le revindea această marfă, avizele nr.30859 din 19.05.2000, 30866 din 22.05.2000 și 30900 din 25.05.2000, fiind înmânate de inculpată personal șoferilor și, respectiv - (20 și 37, vol.III ), inculpatul sub pseudonimul luând legătura telefonic cu inculpata care a discutat personal cu șoferii, le-a spus să încarce conductă înmânându-le avizele, marfa fiind dusă la T, inculpatul însoțindu-i pe șoferi și ghidându-i până la un depozit de materiale de construcții.

In ce privește beneficiarul, curtea reține că următoarele avize au fost înmânate de către inculpata șoferilor pentru a fi transportate mărfurile în alte locații decât ale beneficiarului:

-aviz nr.31259 din 18.10.1999 - confirmat de șoferii și (169 și 104, vol.I );

-aviz 31244 din 14.10.1999 - confirmat de șoferii și (182 și 104 vol. );

-aviz nr.31344 din 25.10.1999 - este recunoscut de către inculpată și confirmat de declarația șoferului (104, vol.I, ).

Curtea va aduna la prejudiciul reținut până în prezent și suma de 253.761.214 lei vechi, reprezentând valoarea primelor două avize, deoarece valoarea avizului recunoscut de inculpată a fost reținut deja de către instanța de fond.

Dintre avizele reținute de către expertul contabil la fila 22 raportului de expertiză se află și cel cu numărul 30.342 din 15.04.1999, beneficiar P, recunoscut de către inculpată dar, valoarea acestuia nu va fi adăugată fiind deja reținută de către prima instanță.

De asemenea, curtea reține că dintre avizele reținute de către expertul contabil la fila 15 raportului de expertiză, ca reprezentândlivrări efectuate către de către,dar neajunse la destinatar, următoarele sunt probate prin înscrisuri și declarații de martori, chiar dacă nu figurează printre cele recunoscute de către inculpată;

-aviz nr.30857 din 3.06.1999 - șofer (146, vol.I, );

-avizele nr. 31321 din 10.08.2000 și 30758 din 20.10.1999 - . (56, vol.III, );

-aviz nr.31109 din 30.06.2000 - șofer - (20, vol.III, ); cantitatea se regăsește pe factura fiscală nr.-, antedatată de către inculpatul la data de 26.06.2000, livrată către, aspect confirmat de către martorul A la fila 56, vol.III

-avizele nr.31134 din 7.07.2000 și 31142 din 10.07.2000 - șofer - (37, vol.III, );

-aviz nr.31152 din 10.07.2000 și aviz nr.31259 din 28.07.2000 - șofer (37 vol.III, ) - marfă dusă la T în locul indicat de inculpatul;

-avizele nr.31224 din 10.08.2000 și 31576 din 28.09.2000 - șofer (104, vol.I, p);

-aviz nr.31324 din 10.08.2000 - șofer (41, vol.III ), care, de asemenea, a declarat că inculpatul cu pseudonimul a închiriat de la firma la care martorul lucra autocamionul condus de acesta și i-a indicat să ia legătura cu inculpata care i-a înmânat avizul, marfa fiind dusă la T, unde la intrarea în oraș au fost așteptați de;

-aviz nr.31971 din 21.08.2000 - șofer (49, vol.III, );

-avizele nr.30767 din 20.07.1999, 30704 din 8.07.1999 și 30415 din 7.05.1999 au fost recunoscute de către inculpată, dar valoarea lor nu va fi adăugată la prejudiciul stabilit de prima instanță, deoarece se regăsește deja în suma la care inculpații și au fost obligați în solidar, curtea urmând să adune la acest prejudiciu doar valoarea celorlalte avize probate ca reprezentând transporturi efectuate de fapt în beneficiul inculpaților, în care beneficiar figurează, respectiv suma de 1.558.910.390 lei vechi.

In consecință, prejudiciul produs societății - părți civile, prin modalitatea de realizare a activității infracționale care a presupus întocmirea unor avize către beneficiari obișnuiți ai dar, în realitate, transporturile au fost redirecționate către locații în care inculpatul realiza vânzarea către alți beneficiari, este de 5.805.931.378 lei, care va fi adăugat la prejudiciul reținut de prima instanță.

O altă modalitate importantă de realizare a activității infracționale de către inculpata cu ajutorul și la îndemnul inculpatul, a fost aceea de a emite comenzi către alte depozite din cadrul societății parte civilă, în care să figureze ca beneficiar, dar aceste transporturi nu au intrat niciodată pe poarta depozitului din, ci au fost preluate de către inculpatul, direct sau prin intermediari și revândute.

Dintre avizele reținute de către expertul contabil la fila 18 din raportul de expertiză, curtea reține că cele cu numerele 361/- și, respectiv - din 23.09.1999, marfă preluată de la depozitul M de către inculpatul, recunoscute de către acesta, au fost deja avute în vedere de către prima instanță, suma de 113.658.851 lei vechi, fiind adăugată la valoarea avizelor recunoscute de către inculpata, prin decizia Curții de APEL PITEȘTI, în primul ciclu procesual.

In consecință, curtea va reține că prejudiciul produs în această modalitate părții civile, corespunzător livrărilor efectuate de și depozitele din subordine (M și ) este, în plus față de cel deja arătat anterior, de 2.891.725.011 lei vechi,care rezultă din următoarele avize pentru care au fost coroborate înscrisurile cu declarații de martori:

-avizele nr.- din 23.11.1999 și - din 9.12.1999 - șofer G (169, 166, 174 vol.I, );

-aviz nr.361 din 13 martie 2000 - șofer (104, vol.I, );

-avizele nr.- din 3.08.2000, - din 4.08.2000, - din 21.12.2000 și - din 21.02.2001 - șofer (46, vol.III, );

-avizele nr.361 din 3.08.2000, - din 4.08.2000, - din 12.03.2001 - șofer (51 vol.III, ); aspecte confirmate de martorul (261 vol.III, );

-aviz nr.- din 21.02.2001 - șofer (37 vol.III, ) transport dus la T la indicația inculpaților și;

-aviz - din 5.03.2001 - șofer -, transport dus la T, urmare unei delegații trimise pe fax de către inculpata (1 vol.III, ); martorul a recunoscut după fotografie pe inculpatul ca fiind cel care s-a prezentat sub numele de și a închiriat autocamioanele conduse de acesta, de și de de la Tara P, pentru a ridica marfă pentru beneficiarul dar, în fapt, aceasta a fost dusă la indicația inculpatului la

-avizele nr.- din 14.05.2001 și nr.361/- din 14.05.2001 - șofer - (105, 107, 108 vol.III ), care declară că autocamionul condus de el și cel al martorului au fost închiriate de către inculpatul care se prezentase drept care, după ce l-a întrebat cum se numește, la aproximativ o oră a adus o delegație emisă de, prin care îl împuternicea să ridice marfă pentru acest beneficiar, dar toată marfa a fost dusă de fapt la T, unde au fost așteptați de aceeași persoană și au descărcat-o la un depozit de materiale de construcții.

Sub acest aspect apelul părții civile va fi admis, adunându-se la sumele deja stabilite de prima instanță și cele două sume globale arătate anterior.

In ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpaților și la plata sumelor reprezentând comision de 10% și, curtea apreciază că aceste sume raportate, bineînțeles, la toate avizele reținute ca reprezentând livrări nereale către beneficiarii înscriși în ele, cu contribuția inculpatei și în beneficiul inculpatului, nu reprezintă pentru partea civilă nici daună suferită nici câștig nerealizat. Așa cum se observă din înscrisurile care dovedesc tranzacțiile de livrare de mărfuri din depozitele, și cum au reținut și expertizele efectuate în cauză, partea civilă a suferit un prejudiciu egal cu prețul de înregistrare corespunzător cantității de marfă din fiecare aviz.

Beneficiarii înscriși în aceste documente erau, de asemenea, unități aparținând, către care nu se realiza efectiv o vânzare comercială purtătoare de și care permitea aplicarea unui adaos comercial, ci erau în fapt niște livrări de mărfuri într-un regim care nu producea nici un fel de beneficiu prin simpla realizare a operațiunii. In consecință, în condițiile în care în mod normal acestor livrări nu li se aplica adaos comercial și, beneficiarii avizelor reținute în sarcina inculpatei nu era societăți comerciale față de care să se fi realizat o vânzare purtătoare de și adaos, curtea apreciază că nu se poate reține ca pertinentă susținerea părții civile în sensul că a suferit un prejudiciu egal cu sumele reprezentând adaos de 10% și

Evident că, în condițiile în care prin decizia penală nr.26/A din 22 ianuarie 2002 Tribunalului Teleorman au fost obligați inculpații și la plata sumelor de 63.308.872 lei vechi, reprezentând adaos comercial și, respectiv, 132.315.543 lei vechi reprezentând, corespunzător actelor materiale judecate în acea cauză, curtea va admite apelul părții civile în considerarea puterii de lucru judecat a hotărârii definitive desființată la momentul reunirii cauzelor și va adăuga aceste sume la prejudiciul reținut deja de către prima instanță, care a reținut prețul de înregistrare acordat prin sentiță.

Curtea, însă, nu-și însușește convingerea Tribunalului Teleorman în sensul că aceste sume ar trebui acordate, astfel încât pentru restul livrărilor fictive ce nu au făcut obiectul judecății în cauza în care s-a pronunțat decizia menționată, inculpații nu vor fi obligați și la plata sumelor reprezentând TVA și adaos de 10%.

De asemenea, curtea reține că partea civilă a suferit un prejudiciu la momentul la care fiecare obligație de plată, pentru fiecare tranzacție în parte a devenit scadentă și că prin trecerea timpului prețul de înregistrare reținut ca prejudiciu s-a micșorat datorită inflației. In condițiile în care, însă, expertizele contabile efectuate în cauză și mai ales expertiza întocmită după casarea cauzei cu trimiterea ei spre rejudecare au realizat o actualizare globală a sumelor considerate a fi prejudiciul produs de către inculpați, iar curtea a reținut numai unele dintre avize ca fiind corespunzătoare unor activități infracționale ale inculpaților din prezenta cauză, nu poate obliga pe aceștia la o sumă deja actualizată, urmând ca actualizarea sumei să se realizeze, eventual, la momentul executării hotărârii judecătorești, ținându-se seama de data scadenței fiecărei obligații de plată care nu a mai fost realizată datorită deturnării mărfii de către inculpata și inculpatul, pentru unele acte materiale și de către intimatu-inculpat.

În ce privește apelurile inculpaților și, pe latură civilă se va avea în vedere motivarea privind apelul părții civile și în consecință se va reține un prejudiciu mai M, nu unul mai mic decât cel stabilit de prima instanță.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor acestora, de asemenea este incontestabil că infracțiunea de delapidare a avut consecințe deosebit de grave, față de prejudiciul stabilit anterior. De asemenea, în mod corect sau reținut formele de participație, infracțiunea continuată, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și, pentru inculpatul, evaziunea fiscală, același expert stabilind argumentat identitatea tranzacțiilor SC cu unele transporturi din depozite și nerealitatea facturilor de achiziționare a acestor mărfuri de la alte societăți.

Sub aspectul individualizării pedepselor, curtea reține că, în situația "joncțiunii procesuale", după reunirea cauzei cu aceea în care s-a pronunțat hotărârea definitivă, judecata se face ca pentru o infracțiune unică, desființând hotărârea definitivă și pronunțând o nouă hotărâre în raport cu toate actele materiale, conform art.335 2 Cod pr.penală. Modul în care se stabilește însă pedeapsa pentru infracțiunea în care s-au integrat actele materiale ce fuseseră deja pedepsite definitiv, este arătat de prevederile art.43 2 Cod penal, care precizează expres că pedeapsa pentru infracțiune în întregul ei "nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior".

Acest text de lege dă eficiență unui demers logic în sensul că pedeapsa pentru mai multe acte materiale decât cele avute în vedere de instanța care judecat definitiv numai o parte din ele, nu poate fi în nici un caz mai mică decât cea deja stabilită, dar este și o expresie a conservării parțiale a autorității de lucru judecat. Din această perspectivă, hotărârea instanței de fond trebuia să țină seama atât de pedepsele aplicate inculpaților de Judecătoria Videle, cât și de modalitatea de executare deja stabilită.

Astfel, inculpata fusese condamnată doar pentru actele materiale judecate de Judecătoria Videle la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. Rejudecând cauza, Tribunalul Argeșa hotărât aplicarea pentru multiple acte materiale a unei pedepse în cuantum egal, dar a schimbat modalitatea de executare, hotărând suspendarea condiționată a pedepsei închisorii.

Pedeapsa aplicată acestei inculpate, deși criticată în apelul acesteia, nu poate fi redusă deoarece o pedeapsă mai mică nu poate fi aplicată în cauză, față de dispozițiile art.43 Cod penal, în raport de pedeapsa stabilită prin hotărâre definitivă.

Pe de altă parte, curtea apreciază că în mod nejustificat s-au reținut în sarcina inculpatei circumstanțe atenuante, deși activitatea acesteia s-a desfășurat pe o perioadă M de timp, a avut consecințe deosebit de grave, inculpata nu a făcut nici un demers pentru acoperirea prejudiciului și a avut o poziție oscilantă și nesinceră, de natură să obstrucționeze aflarea adevărului în cauză, iar reținerea prevederilor art.41 2 Cod penal, constituie în sine o situație care agravează fapta, iar concursului de infracțiuni nu i s-a dat eficiență prin aplicarea vreunui spor, care au permis după schimbarea încadrării într-o formă agravantă a infracțiunii de delapidare, scăderea pedepsei cu 7 ani, sub minimul special prevăzut de lege.

Constatând că tribunalul a dovedit prea M clemență la stabilirea pedepsei inculpatei dar că în propria cale de atac, acesteia nu i se poate agrava situația, curtea va respinge ca nefondat apelul acesteia.

Aceleași sunt considerentele pentru care curtea apreciază că nici pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi redusă. Și acesta a fost condamnat definitiv prin decizia penală 582 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel București la 3 ani închisoare, prin reducerea pedepsei de 5 ani stabilită inițial de Judecătoria Videle, tot cu executare în penitenciar.

Curtea reține că inculpatul a participat în calitate de instigator și complice la toată activitatea infracțională ce se reține în sarcina inculpatei, acesta fiind cel care i-a propus derularea activității în modalitatea reținută în ansamblul ei, dar și cel care se asigura de reușita valorificării în interes personal a fiecărui transport de material tubular, care va fi arătat la analiza laturii civile a cauzei.

Activitatea acestui inculpat nu s-a limitat doar la o "vânzare a mărfii" ci și la întocmirea de înscrisuri false care să ateste o altă proveniență a acesteia, de asemenea, cu scopul îngreunării oricărei investigații, fie cu privire la activitatea firmei, fie cu privire la activitatea inculpatei în calitate de angajator la.

De asemenea, și în sarcina acestui inculpat care a săvârșit mai multe infracțiuni în formă continuată, s-au reținut circumstanțe atenuante în mod nejustificat stabilindu-se pentru infracțiunea pedeapsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, doar 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei.

În ceea ce privește apelul inculpatului, curtea constată că instanțele care au soluționat cauza anterior au reținut în mod corect săvârșirea de către acesta a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în mod corect calificat ca fiind fals în înscrisuri sub semnătură privată față de evoluția practicii judiciare și, în special, a hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au impus această soluție pentru activitatea de înregistrare a unor date nereale în documentele și formularele contabile primare, chiar dacă prin sentința penală nr.442 din 8 noiembrie 2001, Judecătoria Videle îl condamnase pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.289 Cod penal).

Inculpatul, constatând lipsuri în gestiunea sa, a solicitat serviciului comercial să întocmească avize de expediție a mărfurilor lipsă și, deși pentru aceste avize nu a eliberat nici un fel de marfă, le-a înregistrat în evidența proprie a depozitului său, activitate care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Apărările sale în sensul că a avut reprezentarea că acele avize corespund unor transporturi reale, nu pot fi reținute, deoarece în cazul în care lucrurile ar fi stat așa, se putea realiza o reconstituire a vechilor avize nu emiterea altora, acestea din urmă conținând aspecte nereale atât cu privire la data emiterii lor cât și cu privire la cantitățile furnizate presupușilor beneficiari, cantități care nu corespundeau unor transporturi ce fuseseră realizate, ci lipsurilor la fiecare tip de marfă din depozitul inculpatului.

Inculpatul fusese condamnat prin sentința Judecătoriei Videle la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, avându-se în vedere săvârșirea unui singur act material. Este adevărat că prin schimbarea încadrării juridice a faptei în art.290 Cod penal, după reunirea cauzelor, instanța a trebuit să se raporteze la alte limite de pedeapsă, respectiv închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Curtea reține, însă, că pedeapsa de un an închisoare pentru multiplele acte materiale reținute în prezenta cauză și modalitatea de executare stabilită de către prima instanță, reprezintă o justă individualizare a pedepsei care permite realizarea funcțiilor și atingerea scopurilor punitive, preventive și educative a pedepsei.

In consecință, nu se impune achitarea inculpatului, nici reducerea pedepsei, însă, apelul acestuia este fondat în ceea ce privește latura civilă a cauzei. Inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea de delapidare, dar nu a fost trimis în judecată pentru această infracțiune, fiind trimis în judecată doar pentru infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal. Ulterior, s-a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, ambele infracțiuni, însă, fiind infracțiuni de pericol care nu atrag în sine producerea unui prejudiciu material, astfel încât obligarea inculpatului la despăgubiri către partea civilă de către instanța de fond apare ca fiind lipsită de temei legal

Este adevărat că, prin sentința penală nr.442 din 8 noiembrie 2001 Judecătoriei Videle, au fost obligați "inculpații, în solidar" să-i plătească părții civile suma de 626.813.140 lei, dar, este evident că instanța se referea la cei trei inculpați condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art.215/1 Cod penal, deoarece în motivarea hotărârii în sarcina inculpatului se reține înscrierea în fals a unui singur aviz, 30138 din 31 ianuarie 2001, deci nu o contribuție la întreg acest prejudiciu. Cum instanța i-a obligat pe ceilalți inculpați la întreaga sumă menționată, fără a face nici o distincție privind răspunderea inculpatului în limita contribuției sale, curtea apreciază că, de fapt, acesta nu a fost obligat la despăgubiri prin sentința menționată, astfel încât să se obțină autoritatea de lucru judecat sub aspectul laturii civile.

De altfel, suma de 42.689,3140 lei noi despăgubiri civile la care a fost obligat inculpatul nu a fost în nici un fel motivată de către tribunalul în sentința penală din 25 octombrie 2007, care nu a arătat de unde provine acest cuantum.

Așa cum au reținut atât expertiza întocmită de contabilul (16 din raportul de expertiză) cât și expertiza efectuată în al doilea ciclu procesual, cantitățile de țeavă menționate în avizele întocmite în luna ianuarie 2001, urmare inventarului desfășurat la gestiunea inculpatului, enumerate de acești experți, nu au ieșit efectiv pe poarta depozitului, neproducându-se, deci, prin întocmirea lor vreun prejudiciu.

Constatând, deci, pe de o parte, că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de delapidare, ci pentru o infracțiune de pericol și că, avizele pe care acesta le-a înregistrat în evidențele depozitului pe care-l gestiona pentru a acoperi lipsurile constatate nu au corespondent în livrare efectivă de marfă, marfa lipsă fiind virată în baza unor avize anterioare analizate separat în legătură cu activitatea inculpatei, și pentru care în măsura în care s-a dovedit deturnarea beneficiarului vânzării aceasta a fost obligată la despăgubiri, curtea va înlătura obligarea inculpatului la plata oricăror despăgubiri către partea civilă, urmând ca prejudiciului constatat de prima instanță să nu se diminueze ci doar să fie suportat de ceilalți inculpați.

Pentru toate aceste considerent, curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații și, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, și va admite apelul inculpatului numai în ce privește înlăturarea obligării lui la despăgubiri materiale către partea civilă, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală.

In baza aceluiași temei, curtea va admite apelul părții civile, va desființa sentința și în privește pe inculpații, și, în sensul că pe aceștia îi va obliga și la sumele reprezentând adaos comercial și reținute în decizia penală nr.26 din 22 ianuarie 2002 Tribunalului Teleorman, iar în ceea ce-i privește pe inculpații și îi va obliga, în plus față de dispozițiile sentinței, și la plata sumelor de 580.593,1378 lei noi, reprezentând prejudiciul produs la.A și 289.172,5011 lei noi, prejudiciul produs la. și depozitele arondate.

Față de prevederile art.353 Cod pr.penală, care se referă la pronunțarea instanței asupra măsurilor asigurătorii, constatând existența sechestrului asigurator instituit în cursul urmării penale asupra bunurilor inculpatului și obligarea acestuia la repararea unui prejudiciu mult superior valorii bunurilor sechestrate, curtea va menține sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din 14 mai 2002 și prin procesul verbal de aplicare a sechestrul, întocmit de A, asupra imobilelor inculpatului situate în localitatea, județul O și a autovehiculului acestuia.

De asemenea va menține în rest dispozițiile sentinței.

Față de respingerea apelurilor inculpaților și, în baza art.192 2 Cod pr.penală, aceștia vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de partea civilă și de inculpatul, fiul lui și, născut la 4 decembrie 1971, în comuna, județul A, domiciliat în, județul A, împotriva sentinței penale nr. 508 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.

Desființează în parte sentința, numai sub aspectul laturii civile a cauzei.

Înlătură dispoziția privind obligarea inculpatului, în solidar cu ceilalți inculpați, la despăgubiri în cuantum de 42.689,3140 lei noi.

Obligă pe inculpații, și, în solidar, cu SC"" D și la plata sumei de 6330,8872 lei noi (63.308.872 lei vechi), reprezentând adaos comercial și 13231,5543 lei noi (132.315.543 lei vechi) reprezentând TVA, conform deciziei penale nr. 26 din 22 ianuarie 2002 Tribunalului Teleorman, către partea civilă SNP.

Obligă în solidar, pe inculpații și și pe partea responsabilă civilmente "" D, pe lângă sumele la care au fost obligați prin sentință și la plata către partea civilă a următoarelor sume:

- 580.593,1378 lei noi (5.805.931.378 lei vechi) pentru ;

- 289.172,5011 lei noi (2.891.725.011 lei vechi) pentru.

Menține sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin Ordonanța din 14 mai 2002 A și prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului întocmit la aceeași dată.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Respinge, ca nefondate, apelurile inculpaților fiica lui și, născută la 11 octombrie 1960, în, județul A, domiciliată în comuna, județul A, CNP - și, fiul lui și, născut la 28 februarie 1972, în, județul T, domiciliat în -O,-, județul O, împotriva aceleiași sentințe și îi obligă pe aceștia la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, inculpați și partea civilă și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red./Tehnored.

ex.4/17 aprilie 2008

Jud.fond Gh.

Președinte:Corina Voicu
Judecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Pitesti