Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTUR CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 333
Ședința publică de la 28 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Susanu Otilia
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal având ca obiect "înșelăciune" (art. 215 Cod penal) formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 450 din 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind partea vătămată intimată - -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al șaptelea termen de judecată, recursul de față nefiind motivat, că la termenul anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent pentru a studia dosarul cauzei și a pregăti apărarea și motivele de recurs, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent învederează instanței că la termenul de judecată anterior a solicitat amânarea cauzei întrucât a sperat că v-a lua legătura cu acesta pentru a pregăti motivele de recurs. având, însă, în vedere că până la termenul de azi inculpatul nu s-a prezentat pentru a preciza care sunt motivele de recurs, va susține punctul de vedere pe care acesta l-a avut în fața instanțelor de fond și de apel. Precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că în cauză urmează a se aplica dispozițiile art. 385 ind. 9 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, așa cum a susținut și la termenele anterioare, inculpatul nu a urmărit altceva decât tergiversarea cauzei. Solicită a se constata că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, recursul declarat de inculpat nu este fondat, solicitând a fi respins.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Prin Sentința penală nr. 801/14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr- s-au dispus următoarele:
Respinge cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de " înșelăciune" prev. de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de "evaziune fiscală " prev. și ped. de art. 11 lit. a) din Legea nr. 87/1994.
Condamnă pe inculpatul, fiul lui si -, născut la 21.07.1964 în mun. I, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de " înșelăciune" prev. de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a) si c) și art. 76 alin 1 lit c) Cod penal;
- 2 (două) luni pentru săvârșirea infracțiunii de " fals in înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a )si c) si art. 76 alin 1 lit. e) precum si art. 33 lit. a) Cod penal.
În baza art. 33 lit. a) si 34 lit. b) Cod penal, contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ( doi ) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Constată integral recuperat prin restituire, prejudiciul de 29.992,540 lei, la care se adaugă dobânda in cuantum de 13.323,382 lei, cauzat părții vătămate "" A I, care nu s-a mai constituit parte civilă in procesul penal.
În temeiul disp. art. 348 Cod procedură penală, desființează următoarele înscrisuri:
- chitanța seria - - nr. -/06.03.2003, emisa de -. Sind SRL;
- chitanța seria - - nr. -/17.06.2003, emisa de -. Sind SRL;
- chitanța seria - ALE nr. -/03.03.2003, emisa de -. Sind SRL;
- chitanța seria - ALE nr. -/03.03.2003, emisa de -. Sind SRL;
- chitanța seria - ALE nr. -/29.05.2003, emisa de -. Sind SRL;
- chitanța seria - - nr. -/20.08.2003, emisa de -. Sind SRL;
- chitanța seria - - nr. -/10.09.2003, emisa de -. Sind SRL;
- chitanța seria - - nr. -/29.01.2003, emisa de -. -.S Import Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/20.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/06.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/27.02.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/21.11.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/22.11.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/20.11.2002, emisa de -. -. Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/17.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/23.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/09.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/04.06.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/05.06.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/06.06.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/04.09.2003, emisa de -. Import - Export SRL;
- chitanța seria - - nr. -/12.09.2003, emisa de -. Import - Export SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/20.08.2003, emisa de -. Sind SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/10.09.2003, emisa de -. Sind SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/06.03.2003, emisa de -. Sind SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/03.03.2003, emisa de -. Sind SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/17.06.2003, emisa de -. Sind SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/29.05.2003, emisa de -. Sind SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/17.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/17.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/18.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/09.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/06.12.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/21.11.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/22.11.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/20.11.2002, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscală seria - - nr. -/29.01.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/27.02.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/27.02.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/04.06.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/05.06.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/06.06.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/04.09.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL;
- factura fiscala seria - - nr. -/12.09.2003, emisa de -. -.S Import - Export SRL.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza disp. art. 349 și art. 191 alin. 1 Cod Procedură Penală obligă inculpatul să achite suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe deplin dovedită următoarea situație de fapt:
Până in anul 1998, inculpatul a fost unul din administratorii -.IMPORT-EXPORT I, dar din acel an societatea și-a încetat activitatea datorită neînțelegerilor dintre asociați. În anul 2001, societatea a intrat in lichidare pentru că nu si-a majorat capitalul social.
În a doua parte a anului 2002, motivat și de faptul că o cunoscuse anterior, prin fratele său, martorul, pe martora, pe atunci director al I, inculpatul a contactat-o si s-a oferit să livreze ( prin societatea lui) pentru societatea condusă de aceasta diverse produse. Martora sus-menționată i-a pus, pe inculpat si pe fratele acestuia, in legătura cu martorul -, angajat la sectorul de aprovizionare.
Inculpatul a trimis către societatea parte vătămată, în numele -. IMPORT-EXPORT I, societate despre care inculpatul știa că își încetase activitatea încă din anul 1998, mai multe oferte de prețuri pe care le poate comercializa. În baza acestor demersuri, inculpatul a devenit ofertant de bunuri pentru partea vătămată, așa încât, in perioada 20.11.2002-12.09.2003, a vândut către I bunuri in valoare totală de 187.848.012 ROL (cu tot cu TVA) în baza unor facturi ( 21 in total) emise in numele -.IMPORT-EXPORT I ( 15 facturi) si SIND I (6 facturi), cunoscând că respectivele documente nu provin de la acele societăți si că TVA -ul acolo menționat nu va putea fi dedus in mod legal din cheltuielile făcute de cumpărător.
În concret, inculpatul era contactat telefonic de către martorul -, ca reprezentant al părții vătămate, când acesta dorea să cumpere anumite bunuri pentru După ce afla ce anume dorește să achiziționeze partea vătămată, inculpatul mergea in bazar sau la diverse depozite, cumpăra acele produse, după care întocmea in fals factura pentru respectivele bunuri, înscriind in factură si valoarea TVA-ului. Inculpatul se prezenta ulterior cu respectivele bunuri la societatea cumpărătoare sau în alt loc convenit cu reprezentantul cumpărătorului, preda acele mărfuri însoțite de factura întocmită in fals de el, încasa banii in numerar si emitea chitanță (de asemenea in mod fraudulos, in numele societăților comerciale) pentru primirea acestora.
Trei dintre facturile completate in fals de inculpat au aparținut chiar societății la care acesta a fost administrator până in 1998, -. IMPORT-EXPORT I, iar restul facturilor au fost achiziționate de către inculpat de la o persoana rămasă neidentificata ( ), pe care inculpatul o găsea in fața bazarului sau in barurile din apropiere.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că celelalte 18 facturi completate in fals de inculpat apar ca fiind emise si aparținând altor societăți comerciale (respectiv, - Mixt, societăți care nu au avut relații comerciale cu inculpatul, si care nu pot explica cum au ajuns respectivele facturi la acesta. În acest sens sunt declarațiile martorilor G fost administrator la. - Mixt L, si care a desfășurat activități de gestiune in cadrul societății sus-amintite, societate desființată în cursul anului 2004.
Audiat, inculpatul a recunoscut că a completat 20 din cele 21 de facturi emise către partea vătămată pentru mărfurile livrate acesteia si a precizat că o factură (seria - nr. - - 112 dosar urmărire penală) si o chitanță (seria - ALE nr.-) au fost completate, la cererea sa, de către martorul, care nu a cunoscut ca respectivele documente nu aparțin societății acolo menționate ( SIND I).
Inculpatul a recunoscut de asemenea că 3 dintre cele 15 facturi cu antetul -. IMPORT-EXPORT I, aparțin in realitate chiar acestei societăți, rămase din cadrul documentelor avute la momentul in care societatea funcționa. În privința celorlalte 12 facturi, arată că le-a primit de la bărbatul necunoscut ( ) "în alb ", el punând doar ștampila si antetul firmei -. IMPORT-EXPORT I, care au rămas la dânsul după dizolvarea societății. Privitor la cele 6 facturi purtând antetul si ștampila SIND I, inculpatul a arătat că pe acestea le-a primit tot de la bărbatul necunoscut pe care îl contacta in zona bazarului, cu ștampila aplicată, inculpatul completând doar antetul.
În ce privește semnăturile aplicate pe cele două ștampile, inculpatul arată că le-a executat el personal, fiind alta decât cea pe care o folosea in mod uzual. Mai arată faptul că nu i-a adus la cunoștință martorului faptul că facturile pe care i le înmâna nu aparțineau firmelor înscrise in antet.
Martorul sus-menționat, angajat in cadrul Serviciului Administrativ al I, confirmă varianta inculpatului, arătând ca a fost pus in legătură cu inculpatul si fratele acestuia, de către directoarea Mai arată că societățile de la care cumpăra bunuri pentru partea vătămată erau alese aleatoriu, in baza unor oferte de preturi existente la sediul unității, intre care si cea trimisă de inculpat. Martorul confirmă de asemenea că de cele mai multe ori, atunci când inculpatul livra produse către partea vătămată, "venea cu factura si chitanța completate. În trei-patru cazuri, a completat aceste documente in prezența (martorului), factura si chitanța fiind scrise efectiv de către fratele inculpatului". La un moment dat, arata martorul ca a constatat ca la antetul facturilor pe care i le aducea inculpatul, era înscrisă denumirea altei societăți.
Constatarea tehnico-științifică efectuată in cauză a stabilit că facturile fiscale nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - au fost completate de către inculpat.
Martora, pe atunci director al I, a negat faptul că i-ar fi îndrumat pe inculpat si pe fratele acestuia să se adreseze martorului, in vederea achiziționării diverselor produse pe care le inculpatul le putea furniza, arătând doar că "la unitate s-a prezentat cu o ofertă pe care a depus-o la registratură", si că nu-si aduce aminte să le fi făcut cunoștință celor trei. Afirmațiile martorei sunt însă contrazise de declarațiile amănunțite ale inculpatului, ale martorilor si.
Situația facturilor completate in mod fraudulos de către inculpat in numele celor doua societăți comerciale se regăsește la fila 9 dosar urmărire penală, facturile in original fiind depuse la 92-112 dosar urmărire penală, iar chitanțele in original la 68-88 dosar urmărire penală Conform facturilor, inculpatul a vândut către I produse după cum urmează:
cu -/20.11.2002, in valoare de 2.959.994 ROL; cu -/21.11.2002, in valoare de 5.979.974 ROL; cu -/22.11.2002, in valoare de 7.190.177 ROL; cu -/06.12.2002, in valoare de 4.141.200 ROL; cu -/09.12.2002, in valoare de 6.040.012 ROL; cu -/17.12.2002, in valoare de 9.855.401 ROL; cu -/18.12.2002, in valoare de 9.867.937 ROL; cu -/23.12.2002, in valoare de 5.898.175 ROL; cu -/29.01.2003, in valoare de 5.961.900 ROL;10. cu -/28.02.2003, in valoare de 7.612.579 ROL;
11. cu -/04.06.2002, in valoare de 8.032.500 ROL;
12. cu f -/05.06.2003, in valoare de 9.639.000 ROL;
13. cu -/06.06.2003, in valoare de 8.835.750 ROL;
14. cu -/04.09.2003, in valoare de 16.694.510 ROL;
15. cu -/12.09.2003, in valoare de 7.068.600 ROL, toate fiind
emise in numele societății -.IMPORT-EXPORT
Restul de 6 facturi au fost emise in numele SIND I, astfel:
-/04.03.2003, in valoare de 8.613.220 ROL; -/06.03.2003, in valoare de 8.789.078 ROL, -/29.05.2003, in valoare de 8.613.220 ROL; -/17.06.2003, in valoare de 13.952.750 ROL; -/20.08.2003, in valoare de 17.003.910 ROL; -/10.09.2003, in valoare de 16.041.795 ROL.În urma controlului realizat la data de 20.06.2005 de organele fiscale s-a constatat că societățile comerciale consemnate in înscrisurile întocmite de inculpat (facturi si chitanțe) nu mai funcționează din 1998, fiind in lichidare conform Legii 314/2001 urmare a faptului că nu și-au majorat capitalul social, iar documentele întocmite de inculpat in perioada 20.11.2002-12.09.2003 sunt nereale, nu au calitatea de " documente legale de decontare", astfel că in baza acestora nu poate fi dedus TVA-ul acolo menționat, in suma de 29.992.540 ROL.
Partea vătămată s-a înregistrat in acest mod cu datorii neachitate către bugetul de stat, in cuantumul si cu titlul mai sus precizat, la care s-au adăugat dobânzi stabilite in urma controlului in suma de 13.323.382 ROL(conform procesului-verbal încheiat de I la data de 11.11.2005, aflat la fila 38 dosar fond). Ulterior, in cursul judecății, inculpatul a achitat sumele menționate, conform chitanțelor nr.-/24.05.2007 pentru valoarea de 2.999,25 lei reprezentând contravaloare TVA si nr.-/31.08.2007 pentru valoarea de 1702,43 lei reprezentând contravaloare dobânzi, chitanțe emise de către partea vătămată.
prejudiciului nu are insă influență asupra existentei faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, acțiunea care intră in latura obiectivă a fiecăreia dintre cele două infracțiuni epuizându-se in momentul in care inculpatul completa facturile si chitanțele in fals, predându-le reprezentantului părții vătămate, inducându-l astfel in eroare pe acesta cu privire la emitentul documentelor.
De asemenea, este irelevantă împrejurarea că reprezentantul părții vătămate, martorul, care a contractat cu inculpatul, de buna credință fiind, nu a cerut inculpatului să facă dovada calității sale de reprezentant al societăților in numele cărora comercializa produse, si nu făcut demersuri pentru cunoașterea situației juridice a acelor societăți comerciale.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a recunoscut si regretat faptele săvârșite, motivând că a indus in eroare partea vătămată, producându-i astfel prejudicii, in scopul de a obține pentru sine un folos material injust, date fiind greutățile financiare prin care trecea.
La reținerea declarațiilor date de inculpat in cursul procesului penal, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 69 cod procedură penală, in sensul că aceste declarații se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate in cauză (declarații martori, declarație parte vătămată, actele de constatare si control întocmite de I, documentele privind situația societăților comerciale în numele cărora au fost întocmite facturi, ofertele de preț către partea vătămată, precum si raportul de constatare tehnico-științifică privind expertiza scrisului, care a concluzionat că 20 din cele 21 de facturi folosite de către inculpat au fost completate de către acesta).
În drept, s-a stabilit că:
1. Faptele inculpatului care, in perioada 20.11.2002-12.09.2003, prezentându-se drept reprezentant al societăților comerciale -.IMPORT-EXPORT I si SIND I, si folosind facturi false, a comercializat către partea vătămată I bunuri in valoare de 187.848.012 ROL, din care TVA in valoare de 29.992.540 ROL ( bani pe care și i-a însușit inculpatul), știind că actele însoțitoare ale mărfurilor vândute nu pot fi folosite la înregistrarea cheltuielilor si, implicit, la deducerea TVA-ului (întrucât documentele justificative primite de la vânzătorul produselor cumpărate nu au calitatea de " documente legale de decontare"), prejudiciind in acest mod cu suma sus-menționată ( TVA-ul ce nu a mai putut fi dedus), plus dobânda in cuantum de 13.323.382 ROL, societatea cumpărătoare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de " înșelăciune" in formă continuată prev. de art. 215 alin. 1-3 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat are caracterul unei infracțiuni continuate in sensul dispozițiilor.41 alin.2 Cod penal, text ce prevede că există infracțiune continuată ori de câte ori, la diferite intervale de timp, dar in baza aceleiași rezoluții infracționale, făptuitorul comite acte materiale ce prezintă fiecare in parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Astfel, activitatea inculpatului se caracterizează, sub aspect subiectiv, prin unitate de rezoluție. Aceasta rezultă din unitatea de timp, respectiv inducerea in eroare a părții vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase in decursul a aproximativ 10 luni, în aceeași modalitate, fapt ce arată că a prevăzut, chiar si in linii generale, încă de la primul act de executare, activitatea infracțională desfășurată ulterior si rezultatele ei, si că aceasta rezoluție unică s-a menținut pe întreg parcursul executării.
S-a reținut că, sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă si urmările acesteia îmbracă forma vinovăției in forma intenției directe, conform disp. art. 19 alin.1 lit. a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unui prejudiciu in patrimoniul părții civile, in scopul de a obține pentru sine un folos material injust) si a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, relevante fiind in această privință chiar declarațiile date de inculpat in cursul procesului penal, in care a recunoscut săvârșirea faptei, din pricina situației materiale precare.
Sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea faptei de înșelăciune prevăzută de lege, s-a produs rezultatul socialmente periculos, si anume paguba pricinuită patrimoniului părții vătămate cu valoarea TVA-ului care nu a putut fi dedus, plus dobânzi, între fapta săvârșită si urmarea produsă existând raport de cauzalitate.
2. Faptele aceluiași inculpat de a întocmi, in perioada 20.11.2002-12.09.2003, 20 de facturi in fals, pe care le-a folosit pentru a comercializa către partea vătămată I bunuri in valoare de 187.848.012 ROL, si care, primind contravaloarea mărfurilor vândute, a eliberat 20 de chitanțe in care menționa in mod fals că acestea ar proveni de la 2 societăți comerciale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "fals in înscrisuri sub semnătură privată" in forma continuata prev. de art. 290 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, si cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (pentru ambele infracțiuni).
Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat are caracterul unei infracțiuni continuate in sensul dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal, text ce prevede că există infracțiune continuată ori de câte ori, la diferite intervale de timp, dar in baza aceleiași rezoluții infracționale, făptuitorul comite acte materiale ce prezintă fiecare in parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Astfel, activitatea inculpatului se caracterizează, sub aspect subiectiv, prin unitate de rezoluție. Aceasta rezultă din unitatea de timp, respectiv completarea in fals cu antetul a două societăți comerciale care nu mai funcționau, si folosirea a 20 de facturi si 20 de chitanțe falsificate in decursul a aproximativ 10 luni, în aceeași modalitate, fapt ce arată că a prevăzut, chiar si in linii generale, încă de la primul act de executare, activitatea infracțională desfășurată ulterior si rezultatele ei, si că aceasta rezoluție unică s-a menținut pe întreg parcursul executării.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă si urmările acesteia îmbracă forma vinovăției in forma intenției directe, conform disp. art. 19 alin.1 lit. a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (alterarea încrederii publice pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată) si a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, relevante fiind in această privință chiar declarațiile date de inculpat in cursul procesului penal, in care a recunoscut faptul că a completat in fals facturile fiscale si chitanțele folosite in cadrul relațiilor contractuale cu partea vătămată.
Sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea faptei de fals in înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de lege, s-a produs rezultatul socialmente periculos, si anume alterarea încrederii publice pe care trebuie sa o inspire înscrisurile sub semnătura privată, între fapta săvârșită si urmarea produsă existând raport de cauzalitate.
Întrucât inculpatul a comis fapta de fals in înscrisuri sub semnătură privată (infracțiune mijloc) pentru a înlesni săvârșirea faptei de înșelăciune( infracțiune scop), instanța a constatat că cele două fapte se află in concurs real calificat cu conexitate etiologică, prevăzut de art.33 lit. a teza a II-a Cod penal, inculpatul săvârșindu-le înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Instanța a înlăturat susținerile inculpatului, prin apărător, in sensul că faptele săvârșite de acesta ar trebui încadrate in infracțiunea de "evaziune fiscală" prev. de art.11 lit. a din Legea 87/1994, întrucât nu există nici un dubiu cu privire la faptul că acțiunile inculpatului întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecată, fiind comise cu intenția de a prejudicia partea vătămată, atâta timp cât acesta avea cunoștință că documentele furnizate părții vătămate nu puteau fi folosite de către aceasta pentru deducerea TVA-ului.
Având in vedere că faptele inculpatului există, au fost comise de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia instanța a ținut cont de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, si anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic si concret ridicat al faptelor, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia (in mod repetat, in decursul a aproape 10 luni).
Instanța a ținut cont si de faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală (așa cum atestă fisa de cazier judiciar de la fila 35 dosar fond), are un loc de muncă stabil (așa cum reiese din adeverința eliberata de - Filiala B, aflată la fila 90 dosar fond), este cunoscut in comunitate ca un om liniștit si respectuos (așa cum rezultă din actele in circumstanțiere depuse la 89,91,92 dosar fond), a fost sincer si cooperant pe parcursul întregului proces penal si a acoperit până la finalul judecății întreg prejudiciul produs părții vătămate, reținând astfel dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal ca circumstanțe atenuante judiciare.
Având in vedere însă si încadrarea juridică a faptelor reținute in sarcina inculpatului, reținerea formei continuate prevăzute de art. 41 alin. 2 Cod penal, cauză reală de agravare facultativă a pedepsei, si a concursului real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, instanța a ținut cont de prevederile art. 80 alin. 1 si 2 Cod penal.
Ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului, dar si de împrejurările comiterii faptelor, instanța a dat eficiență circumstanțelor atenuante si a coborât sub minimul special prevăzut de lege cuantumul pedepselor aplicate pentru faptele săvârșite.
In ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura faptelor comise conduce la concluzia existenței unei nedemnități in exercițiul drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei, in temeiul art. 71 Cod penal.
Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având in vedere exigențele CEDO, reflectate in cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia și împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă in funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însa a fi interzis, întrucât condamnații nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
În baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi ) ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
Având in vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sus supraveghere, si anume cuantumul pedepsei aplicate - de doi ani, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum si aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei in regim de detenție, instanța, in baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei o durată de 4 ( patru) ani, ce constituie termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
In baza art. 359 Cod procedură penală a pus in vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal a căror nerespectare a atras revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In temeiul disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale a fost suspendată si executarea pedepsei accesorii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat faptul că partea vătămată I, s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 29.992.540 ROL, la care s-au adăugat dobânzi in cuantum de 13.323.382 ROL. La termenul din 06.09.2007, prin consilier juridic, partea vătămată a declarat ca nu se mai constituie parte civila, având in vedere că inculpatul a achitat integral suma reprezentând prejudiciul creat, conform chitanțelor nr.-/31.08.2007 si nr. -/24.05.2007, emise de partea vătămată.
În aceste condiții, instanța a constatat integral recuperat prin restituire prejudiciul creat părții vătămate, si in baza art.14 si 346 Cod procedură penală, a luat act că partea vătămată I nu s-a mai constituit parte civilă in cauză.
Având in vedere inducerea in eroare a părții vătămate prin folosirea facturilor fiscale si chitanțelor falsificate, prin folosirea antetului unor societăți comerciale ce nu-și mai desfășurau activitatea la momentul derulării relațiilor contractuale intre părți, înscrisurile nefiind conforme cu realitatea, instanța a desființat înscrisurile falsificate, atât pe cele completate in fals de către inculpat, cât si factura seria - nr.- si chitanța seria - ALE nr.- care au fost completate, la cererea sa, de către martorul, care nu a cunoscut că respectivele documente nu aparțin societății acolo menționate.
În termen legal sentința primei instanțe a fost apelată de inculpatul, motivele de apel invocate vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței criticate.
Astfel, în motivarea căii de atac promovate, reiterând susținerile invocate și în fața instanței de fond, inculpatul susține că faptele comise se circumscriu infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.11 lit. a din Legea nr.87/94, cu modificările ulterioare și nu celei de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 astfel cum a reținut instanța de fond. Sub acest aspect inculpatul consideră că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate nici în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii întrucât nu a avut intenția de a înșela partea vătămată - - I, cu care a derulat relații comerciale.
De asemenea, susține inculpatul că referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina sa, având în vedere modalitatea concretă și împrejurările în care au fost comise faptele precum și circumstanțele personale - respectiv faptul că nu are antecedente penale, a restituit integral sumele dobândite de la părții vătămate și a avut o conduită procesuală sinceră și cooperantă pe parcursul desfășurării procesului penal - în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1, inculpatul apreciind că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni, în sensul legii penale, motiv pentru care solicită achitarea sa în temeiul disp. art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 450/06.11.2008, a Tribunalului Iași, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat cu următoarea argumentație:
Din analiza ansamblului probator a rezultat că în perioada 20.11.2002 - 12.09.2003, prezentându-se drept reprezentant al societăților comerciale -.-.S IMPORT EXPORT SRL I și - SIND SRL I, deși nu mai avea această calitate și știa că cele două societăți comerciale își încetaseră activitatea, inculpatul indus în eroare reprezentanții părții vătămate - - I și a comercializat către partea vătămată mărfuri în valoare de 187.848.012 ROL, emițând un număr de 21 facturi falsificate, astfel încât deoarece respectivelor înscrisuri nu li s-a putut conferi caracterul de "documente legale de decontare" conform dispozițiilor art. 24 alin.1 lit.a din Legea nr.345/2002, partea vătămată cumpărătoare a fost prejudiciată, neavând posibilitatea legală de decontare a TVA-ului în sumă de 29.992.540 ROL.
Audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor imputate, precizând că nu a intenționat să prejudicieze parte vătămată dar a procedat în acest mod deoarece în perioada respectivă avea dificultăți financiare.
Ca urmare, în raport de situația de fapt expusă se constată că în mod just instanța de fond a reținut că faptele inculpatului care, folosindu-se de calitate pe care nu o mai avea - aceea de reprezentant al unor societăți comerciale - precum și de înscrisuri falsificate - facturile emise pentru furnizarea mărfurilor comercializate - a indus în eroare partea vătămată - - cu ocazia derulării unor operațiuni comerciale de vânzare - cumpărare, în scopul obținerii pentru sine unor sume de bani pe care le-a folosit în interes personal, creând astfel un prejudiciu total de 29.992.540 ROL, se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de disp. art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de disp. art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, vinovăția inculpatului în comiterea faptelor imputate fiind pe deplin dovedită iar încadrarea juridică, legal efectuată.
Și în ceea ce privește verificarea întrunirii trăsăturilor esențiale ale infracțiunii prev. de art. 17 Cod penal, se apreciază că instanța de fond a făcut o justă evaluare a circumstanțelor comiterii faptelor astfel încât, analizând contextul faptic reținut și elementele ce caracterizează persoana inculpatului prin prisma criteriilor art. 18 Cod penal, a stabilit pe deplin justificat că faptele săvârșite prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni în sensul legii penale, având în vedere pe de o parte faptul că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată imputată inculpatului este definită de legiuitor ca infracțiune de pericol și nu de rezultat, iar pe de altă parte impactul pe care activitățile ilicite de genul celor desfășurate de inculpat îl au asupra derulării normale a raporturilor juridice dintre comercianți și asupra mediului de afaceri comerciale.
În termen legal, inculpatul a formulat recurs împotriva acestei decizii criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica motivele de recurs.
Inculpatul, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, solicitând amânarea cauzei pentru a-și angaja avocat, după care a depus o altă cerere prin care arată că a reziliat contractul cu avocatul ales. I s-a desemnat avocat din oficiu, care la dezbaterile recursului a solicitat să se aibă în vedere disp. art. 385 ind. 9 Cod procedură penală având în vedere că recursul este nemotivat.
Examinând cele două hotărâri prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat din următoarele motive:
Prima instanță a administrat un probatoriu complet, pe care l-a interpretat just în lumina disp. art. 63 Cod procedură penală și a stabilit vinovăția inculpatului așa cum s-a motivat mai sus.
Reevaluând probatoriul administrat de prima instanță, tribunalul a ajuns la aceeași concluzie că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de "înșelăciune" și respectiv "fals în înscrisuri sub semnătură privată" și a menținut sentința primei instanțe cu privire la aceste condamnări.
Cu privire la cuantumul pedepsei se constată că, prima instanță a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal.
În favoarea inculpatului au fost reținute și circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepselor aplicate sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Această pedeapsă, corespunde gradului de pericol social al faptelor comise de inculpat și a datelor care caracterizează persoana acestuia.
Nefiind indicate motivele de recurs, Curtea constată că sunt motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că cele două hotărâri sunt legale și temeinice, recursul fiind nefondat și pe cale de consecință în baza art. 385 ind. 15 lit. "b" din Codul d e procedură penală urmează să fie respins ca atare.
Inculpatul-recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 450 din 06.11.2008, a Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 280 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
04.06.2009
2 ex.-
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Anton Dan, Susanu Otilia
