Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 347/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(370/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.347/
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 174 din data de 29.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns contestatorul, personal, in stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr.-/15.02.2010 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-contestator solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar un set de inscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Recurentul-contestator învederaeză că cererea sa de contestație in anulare a formulat-o întrucât i s-au dat soluții diferite de către două instanțe diferite pentru aceeași faptă, respectiv o soluție a fost închisoarea de 2 ani și 5 luni cu suspendare, iar cea de a doua soluție a fost închisoarea de 3 ani cu executare. La judecata in recurs a cererii s-a casat sentința, s-a admis recursul, iar la rejudecare s-a respins ca inadmisibilă cererea.
Curtea constată că la prezenta cauză s-a atașat un dosar in care s-a soluționat o revizuire formulată de condamnat și care a urmat toate căile de atac.
Recurentul-contestator învederează că a mai formulat o cerere de revizuire care a fost admisă la Curtea de Apel București.
Reprezentantul Ministerului Public, învederează că recurentul-contestator in cererea scrisă s-a referit la decizia penală nr.174/2010 a Curții de apel București și la decizia penală 1401/2009 tot a Curții de Apel București, ambele decizii fiind pronunțate in același dosar, contestatorul fiind nemulțumit de aceeași sentință 422 din 29.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Prin decizia penală nr. 1401 Curții de Apel Bucureștis -a admis recursul, s-a casat decizia pronunțată în apel nr.467/2009 a Tribunalului București și s-a trimis spre rejudecare. In rejudecarea apelului s-a pronunțat o decizie penală nr. 654/2009, care a fost atacată cu recurs și s-a pronunțat decizia penală nr. 174/2010 a Curții de Apel București prin care s-a respins recursul inculpatului ca nefondat, aceasta făcând obiectul contestației formulate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-contestator, având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de contestator, să se constate că cererea este admisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că contestația poate fi încadrată in dispozițiile art. 386 ind.d Cpp, însă aceste decizii pe care le atacă recurentul au fost pronunțate in aceeași cauză, nu in cauze distincte, nu s-a încălcat nicio autoritate de lucru judecat. Decizia pronunțată de Curtea de apel București prin care a fost admis recursul, casată decizia pronunțată în apel și trimisă cauza spre rejudecare a fost motivată de faptul că instanța de apel nu a respectat cerințele legale cu privire la motivarea hotărârii, tribunalul s-a conformat acestei decizii, a pronunțat o nouă hotărâre in apel și era dreptul instanței de recurs să pronunțe o solutie corespunzătoare materialului probator și nu o soluție de admiterea a recursului cum iși dorește petentul.
Consideră că nu este vorba despre două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației ca nefondată.
Recurentul-contestator în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat in cauză. Arată că nu are antecedente penale, starea de sănătate este precară, necesitând o intervenție chirurgicală, este profesor și sufent la master.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare.
La data de 8.02.2010, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.174 din 29.01.2010 a Curții de Apel București - secția a II-a penală, întemeiată pe dispozițiile art.386 lit.d Cod procedură penală, invocând contradictorialitatea unor hotărâri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile petentului și de exigențele art.386 Cod procedură penală, Curtea apreciază contestația ca nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Prin sentința penala nr.422/29.05.2009, pronunțata de Judecătoria Sectorului 6 B in dosarul nr-, s-a dispus respingerea cererii de revizuire a sentinței penale nr.797/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, formulată de revizuentul, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. pen. a fost obligat revizuientul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei a fost avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut că prin sentința penală nr. 797/2007 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1206.2008 pronunțata de Curtea de Apel București, Secția I Penală, revizuientul a fost condamnat la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 Cp. cu aplicarea art.41 alin. 2 Cp. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp. la două pedepse a câte 3 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 Cp. rap. la art. 290 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.297 alin.1 Cp. cu aplicarea art.41 alin. 2 Cp. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.77 alin.1 din OUG 195/2002 si la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.77 alin. 2 din OUG 195/2002.
Inculpatul a solicitat revizuirea sentinței penale doar în ceea ce privește infracțiunile de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap.la art.215 alin, 1, 2, 3 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap.la art. 215 alin.1, 2, 3 Cp. conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 77 alin. 1 din OUG 195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul numere false de înmatriculare, prev. de art. 77 alin. 2 din OUG 195/2002.
Astfel, inculpatul a fost condamnat, întrucât a ajutat prin acte materii succesive pe fiecare dintre ceilalți coinculpați și anume, G și, să inducă in eroare părți vătămate societăți bancare România Internațional, SC Român SA - SC Românească SA, la momentul încheierii unor contracte de credit prin aceea că le-a pus la dispoziție adeverințe de venit și contracte de muncă ce atestau în mod nereal că aceștia sunt angajați în muncă, eroare în lipsă, căreia contractele respective nu ar fi fost încheiate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale trei infracțiuni de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap.la art. 215 alin. 1, 2. 3 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a încercat să inducă în eroare pe partea vătămată prin aceea că a solicitat încheierea unui contract de credit, depunând în acest scop înscrisuri ce atestau in mod nereal calitatea sa de angajat și veniturile sale salariale, solicitare ce a fost respinsă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 20 rap.la art. 215 alin, 1,2,3 Cp.
Instanța a reținut în sarcina inculpatului că acesta a condus pe drumurile publice un autoturism Mercedes in condițiile în care acesta nu era înmatriculat și prin aplicarea unor numere de înmatriculare aparținând unui alt autoturism, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 77 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 77 alin. 2 din OUG 195/2002.
Potrivit art.394 al. lit. b pr.pen. revizuirea poate fi cerută când un martor, expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, potrivit art 3;5.C.P.P. aceasta situație fiind dovedită prin hotărâre judecătoreasca sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Revizuientul a invocat incidența dispozițiilor art. 394 alin.1 lit. b arătând C.P.P. că numiții, și G, foști inculpați în dosarul - au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de prev.art.260 Cod penal, însă nu a depus înscrisurile prevăzute de lege doveditoare în acest sens, astfel că instanța a apreciat cererea de revizuire inadmisibilă cu privire la acest motiv.
Potrivit art.394 alin.l_lit.a.C.P.P. revizuirea poate fi cerută când s-au
descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la
soluționarea cauzei.
Revizuientul a invocat si acest caz de revizuire și a menționat ca și fapte sau împrejurări ce justifică revizuirea sentinței penale nr.797/2007, următoarele motive ce au fost analizate în mod distinct.
1.A primit o parte din sumele de bani obținuți prin folosirea de înscrisuri falsificate și inducerea în eroare a unor instituții de credit de către coinculpații, G și, nu în vederea dobândirii unui folos material injust, ci pentru a primi plata unor obligații având ca obiect restituirea unor sume de bani, pe care susnumiții o aveau fața de el și care rezultau din încheierea unor contracte de împrumut. Revizuentul nu a primit nici o sumă din creditele obținute pe baza unor documente false de numiții, și G, iar numita a fost angajată cu contract de munca, încă din data aprilie 2004 la societatea comercială ale cărui administrator era revizuentul.
Astfel, revizuentul a arătat că numita avea și mai are față de el o datorie care se ridica la echivalentul sumei de 4000 de Euro și care a rezultat atât din obținerea de către revizuent în folosul susnumitei a unui credit bancar din partea BCR cât și din vânzarea neachitată a unei căruțe cu 2 cai, precum și din suportarea (împrumutul) de către el a cheltuielilor de spitalizare a concubinului susnumitei.
Totodată revizuentul a mai arătat că datoria pe care numitul o avea și o mai mare față de el este reprezentat de echivalentul sumei de 3500 de euro și rezultă din cumpărarea și returnarea unui set de oale.
In final revizuientul a indicat faptul că numitul G avea față de el o obligație de a achita echivalentul sumei de 2000 de Euro rezultând dintr-un contract de împrumut încheiat de ei, pentru ca acesta să poată pleca în Spania în vederea obținerii unui loc de muncă și pentru a ajuta, astfel, familia.
Toate aceste împrejurări au fost învederate, însă de revizuient ca apărări de fond, cu ocazia audierii sale de instanța de judecată, ce a soluționat fondul cauzei, care le-a și verificat, ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, când au fost administrate celelalte probe în cauză.
Astfel, în declarația dată de revizuient, în calitate de inculpat, în ședința publică din data de 31.05.2007 atașată la filele 68-70 din dosarul instanței de fond, cu privire la aspectele menționate anterior pentru care a formulat cererea de revizuire, a arătat următoarele: ".Până în luna decembrie 2006 am fost administrator al Servcii Rapide COM, societate care desfășura activitate ca agenție imobiliară. Inculpații și G au lucrat cu contract de prestări servicii la această societate ca agenții imobiliari din anul 2004 până în decembrie 2006. Cei 2 realizau venituri din comisioane, iar era angajată ca și secretară cu contract individual de muncă de la înființarea societății, aceasta fiind angajată pe o perioadă nedeterminată și realiza un venit egal cu salariul minim pe economie. La rândul său si aceasta desfășura activitate de agent imobiliar, realizând venituri din comisioane. Prin urmare, adeverințele de venit pe care le-am eliberat acestora cu scopul de a obține credite bancare nu reprezentau adevărul doar sub aspectul venitului. Am primit de la 100 de milioane lei din, creditul ce l-a obținut, bani ce reprezentau o datorie pe care acesta o avea față de mine. Eu îi împrumutasem 2000 de USD, bani obținuți de la BCR, dintr-un credit personal, acesta urmând să ramburseze ratele. Am împrumutat-o întrucât îmi este un fel de rudă îndepărtată, acesta a fost crescută de unchiul meu, fără însă a fi adoptată. îmi mai datorează 60 de milioane de lei. Și de la G am primit 500 și aceștia reprezentau o datorie. Și de la am primit 2500 de Euro, prețul unor oale pe care mama mea le vându-se mamei inculpatului. De fapt toți 3 inculpații îmi datorează bani în continuare. îmi datora în jur de 4500 de euro, am primit de la acesta în jur de 3000 de euro. Nu îmi aduc aminte exact suma de bani pe care am primit-o de fiecare dată. In afara de datoria pentru cumpărarea oalelor, acesta mai are o datorie la mine, restul reprezenta cheltuieli pentru înființarea unei asociații, Asociația Pensionarilor, societatea la care inculpatul este membru, fondator, acesta fiind cheltuielile de înființare. Există înscrisuri în dovedirea susținerilor mele. Cei 500 de Euro pe care i-am dat lui G împrumut, i-am dat în mai multe tranșe. Nu pot să identific persoanele care au fost de față când i-am înmânat banii. Alți bani în afară de datoria la care am făcut referire nu mi-au fost dați de inculpatul Din câte știu acesta a împrumutat bani și de la mama mea, însă nu știu despre câți bani este vorba, știu că îi datorează și în prezent.".Instanța a procedat pe parcursul cercetării judecătorești la audierea coinculpaților cu privire la aceste aspecte, care au negat susținerile revizuientului, iar instanța a analizat înscrisurile depuse de revizuient pentru a-și proba susținerile, și anume înscrisurile sub semnătură privată aflate la filele 282-283 din volumul I din dosarul de instanța, intitulate "Chitanță" din care a rezultat că numita a cumpărat, deoarece pentru înmatricularea acesteia trebuiau achitate taxe vamale si nu am avut suma respectiva de bani. Nu este adevărat că aș fi circulat cu acesta, am montat plăcutele de înmatriculare deoarece mi-a fost teamă să nu iau vreo amendă în situația în care mașina ar fi fost găsită parcată fără numere de înmatriculare. Precizez că nu am circulat in ziua in care am fost arestat, dar circulasem cu acesta. ".
Revizuientul, de asemenea, nu învederează fapte sau împrejurări noi în înțelesul art.394 al.l lit.a pr.pen. prin care să tinda la dovedirea existenței unui caz exonerator de răspundere civilă, în înțelesul art.1082 și 1083.civil (forța majoră, cazul fortuit) ci critică hotărârea judecătorească pronunțată de instanțe de fond, în sensul că nu se impunea reținerea în sarcina sa a raportului de cauzalitate privind producerea prejudiciului față de instituțiile de credit mai sus amintite prin faptele săvârșite de foștii coinculpați. Nici acest aspect nu poate fi analizat de instanță pe calea revizuirii, ci doar prin căile de atac ordinare exercitate împotriva hotărârii judecătorești, astfel că instanța a apreciat cererea de revizuire inadmisibilă și cu privire la acest motiv.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția -a Penală în data de 06.07.2009, sub nr-.
Prin decizia penală nr. 467/A/22.07.2009, Tribunalul Bucureștia respins ca nefondat apelul formulat, împotriva acestei decizii formulând recurs revizuentul. Prin decizia penală nr.1401/R/09.10.2009 a fost admis recursul, casată în întregime decizia penală recurată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv, Tribunalul București.
Tribunalul, în baza art. 379 pct. 1) lit. b) C.P.P. a respins ca nefondat apelul formulat de revizuent împotriva sentinței penale nr.422/29.05.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-, pentru motivele ce vor fie expuse în continuare.
Ca aspect prealabil, Tribunalul a reținut că instanța este chemată să se pronunțe asupra cererii de revizuire așa cum a fost aceasta precizată în fața procurorului, în condițiile art. 397.C.P.P. în fața instanței nemaifiind posibilă formularea de motive noi în susținerea cererii de revizuire, sau reinvocarea unor motive de revizuire la care s-a renunțat în fața procurorului. Condamnatul are posibilitatea, în ipoteza în care ajunge la concluzia că invocarea altor motive decât cele cuprinse în cererea precizată, i-ar fi favorabilă, să formuleze o nouă cerere de revizuire, nefiind instituite decăderi similare celor din materia contestației în anulare. Astfel, cu ocazia audierii sale de către procuror, în prezența apărătorului ales, în data de 14.04.2009 (fila 110 din dosarul Judecătoriei Sectorului 6 B cu numărul -), revizuentul a arătat că își întemeiază cererea de revizuire exclusiv pe prevederile art. 394 alin. 1) lit. a) C.P.P. și anume, pe invocarea de fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute instanței la soluționarea cauzei, renunțând la a mai invoca și cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1) lit. b) Revizuentul C.P.P. a justificat această modificare a cererii de revizuire prin faptul că declarațiile mincinoase ale inculpaților și martorilor ascultați în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărui revizuire o cere, fac obiectul cercetărilor de către Secția 20 Poliție.
Pentru a aprecia ca admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art.394 alin.1) lit. a) C.P.P. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să se invoce fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe baza faptelor sau împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, cu alte cuvinte, să se poată ajunge la pronunțarea unei soluții diametral opuse.
În cazul de față, revizuentul a invocat faptul că sumele pe care le-a primit de la persoanele care au obținut împrumuturi pe baza actelor falsificate de acesta, i-au fost remise pentru stingerea unor datorii preexistente, pe care aceștia le aveau față de el sau față de mama sa, numita. În mod corect s-a observat că această susținere a revizuentului nu prezintă caracter de noutate, aceste argumente fiind invocate în apărare de revizuent și cu ocazia soluționării fondului cauzei. Este adevărat că, revizuentul a prezentat procurorului în susținerea acestor afirmații înscrisuri care nu au fost depuse la dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere ( filele 24-31 din dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 6 B), și s-a apreciat ca admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe prev. art. 394 alin. 1) lit. a) C.P.P. și în situația când, deși elementele de fapt invocate nu erau necunoscute instanței, nu existase posibilitatea probării celor invocate, posibilitate care există în prezent. Chiar dacă se ajunge la concluzia că mijloacele de probă a căror administrare o propune revizuentul, ar fi de natură să probeze că a primit sume de bani exclusiv în contul unor datorii, acest lucru nu ar fi de natură să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune.
Aceasta, întrucât, este suficient să se probeze că el a sprijinit, cu intenție, acțiunea de inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul obținerii de către aceste persoane, pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă.
În cauza de față revizuentul nu a negat că a pus la dispoziție unor persoane înscrisuri conținând date nereale, care au fundamentat decizia de creditare a acestora de către diferite societăți bancare, care ulterior au și suferit prejudicii prin neachitarea ratelor.
obținut constă în suma de bani acordată cu titlu de împrumut. Din analiza conținutului constitutiv al infracțiunii de complicitate la înșelăciune, a rezultat că se poate reține în sarcina cuiva această infracțiune chiar și în situația în care, personal, nu a profitat în niciun fel de pe urma săvârșirii faptei. Cu atât mai mult se poate reține acesta infracțiune în sarcina inculpatului căruia i-a și profitat săvârșirea faptelor, chiar și doar prin achitarea unor datorii preexistente pe care persoanele care au obținut sumele de bani cu titlu de împrumut le aveau față de el sau alți apropiați ai săi.
Problemele de sănătate ale revizuentului care ar fi putut fi probate prin efectuarea unei expertize medico-legale nu ar atrage, odată probate, o soluție de achitare ( se observă că nu se invocă faptul că revizuentul ar suferi de boli ce i-ar fi abolit discernământul). Revizuentul nu precizează ce elemente noi de fapt ar urma să rezulte în urma efectuării unei expertize grafoscopice. Testul poligraf, ar putea, eventual, să confirme că declarațiile inculpatului sunt conforme cu realitate, însă, așa cum s-a menționat, situația de fapt prezentată de revizuent nu este de natură să fundamenteze o soluție de achitare.
În ceea ce privește infracțiunile prev. de art 77 alin. 1) și 77 alin. 2) din nr.OUG195/2002, se observă că împrejurările prezentate de revizuent (că nu a condus autoturismul Mercedes de culoare albastră având aplicate plăcuțele cu nr. de înmatriculare B-34-, acesta aflându-se parcat în fața blocului de la domiciliu în stare de nefuncționare, și că sancționarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 77 alin. 1 din G 195/2002 încalcă principiul "non bis in idem", pentru aceeași faptă aplicându-i-se de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Boa mendă administrativă), nu pot fi încadrate în categoria faptelor sau împrejurărilor noi, necunoscute instanței, revizuentul menționându-le și cu ocazia audierii sale în faza urmăririi penale în dosarul 11450/P/2006, și în dosarul Judecătoriei Sectorului 6 B nr. -, în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere. Nici mijloacele de probă propuse în dovedirea acestei situații de fapt deja invocate de revizuent, nu sunt noi. Numita, audiată de procuror la propunerea revizuentului în cadrul cercetărilor prev. de art.399 C.P.P.(fila 104 dosar - al Judecătoriei Sectorului 6 B), a învederat că își menține declarația deja dată în faza urmăriri penale. Inițial revizuentul a propus și audierea ca martor a numitului, însă, ulterior, acesta a renunțat la audierea martorului încuviințat (fila 109 dosar - al Judecătoriei Sectorului 6 B), procurorul luând act de această manifestare de voință prin ordonanța din data de 20.04.2009 (fila 150).
Pentru toate aceste considerente, prin decizia penală nr.654A/2611.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București secția a II a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală la obligat la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărârii, a declarat recurs, în termen, revizuientul solicitând a fi admis, casate hotărârile pronunțate în cauză, cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond care nu a avut în vedere probele noi invocate și nici nu le-a motivat situație care ar putea conduce la o reindividualizare a pedepsei.
În drept, se invocă dispozițiilor art.385/9 pct.10 și 18 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a constatat că recursul nu este fondat și l- respins cu următoarea motivare:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară a cărei finalitate constă în înlăturarea unei erori judiciare iar ca remediu procesual privește numai hotărârile judecătorești definitive ce conțin o rezolvare a fondului pricinii respectiv prin ele să se fi pronunțat condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, pe latură penală dar și cu privire la latura civilă.
Potrivit dispozițiilor art.394 Cod procedură penală revizuirea se rezumă la anumite cazuri în care poate fi cerută și ele privesc:
a) -descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) -împrejurarea că un martor, expert, interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) -atunci când un înscris care servit ca temei al hotărârii ce se cere revizuită a fost declarat fals;
d) -când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) - în sfârșit, când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Revizuientul a arătat că își întemeiază cererea exclusiv pe prevederile art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală invocând fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei (declarații de martori și coinculpați).
Se constată că instanțele ierarhic inferioare au avut în vedere faptul că susținerile revizuientului nu se bazează pe fapte sau împrejurării noi, necunoscute la soluționarea pe fond a cauzei, ci se invocă alte motivații, pentru prelungirea și reluarea aceluiași probatoriu deja analizat pe fond, în concret, faptul că sumele de bani pe care le-a primit de la persoanele ce au obținut împrumuturi bancare, pe baza actelor falsificate de el ar fi fost niște datorii mai vechi, preexistente, remise de acestea lui sau mamei sale,.
Chiar dacă se ajunge la concluzia că mijloacele de probă a căror administrare o propune revizuentul, ar fi de natură să probeze că a primit sume de bani exclusiv în contul unor datorii, acest lucru nu ar fi de natură să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune.
Corect s-a apreciat că pentru existența acestei infracțiuni este suficient să se probeze că el a sprijinit, cu intenție, acțiunea de inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul obținerii de către aceste persoane, pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă.
În cauza de față revizuentul nu a negat că a pus la dispoziție unor persoane înscrisuri conținând date nereale, care au fundamentat decizia de creditare a acestora de către diferite societăți bancare, care ulterior au și suferit prejudicii prin neachitarea ratelor.
obținut constă în suma de bani acordată cu titlu de împrumut.
Din analiza conținutului constitutiv al infracțiunii de complicitate la înșelăciune, a rezultat că se poate reține în sarcina cuiva această infracțiune chiar și în situația în care, personal, nu a profitat în niciun fel de pe urma săvârșirii faptei. Cu atât mai mult se poate reține acesta infracțiune în sarcina inculpatului căruia i-a și profitat săvârșirea faptelor, chiar și doar prin achitarea unor datorii preexistente pe care persoanele care au obținut sumele de bani cu titlu de împrumut le aveau față de el sau alți apropiați ai săi.
Legat de infracțiunea la regimul circulației pe drumurile publice, corect
s-a avut în vedere că aceleași probatorii propuse în revizuire au fost administrate și valorificate de instanțe cu ocazia judecării cauzei pe fond, fiind, deci, cunoscute la acel moment, iar o reluare a lor nu este posibilă.
Prin urmare, nu sunt incidente cazurile de casare invocate de revizuient, constatându-se că instanțele au analizat și s-au pronunțat pe toate cererile sale de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția proceselor iar cum revizuirea nu a trecut de faza admisibilității în principiu, nu se poate constata că s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărârii greșite de condamnare sau achitare.
Împotriva acestei decizii petentul a formulat contestație în anulare, cu privire la care se impune a fi făcute următoarele precizări:
Potrivit art.386 Cod procedură penală,se poate face contestație în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive, în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
1când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev.de art.10 alin.1 lit.f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
2) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514alin.11ori art.38516alin.1.
Se constată,în raport de aceste aspecte, că deși susținerile contestatorului s-ar circumscrie dispozițiilor art. 386 lit. d Cod proc. pen. acestea nu sunt fondate, întrucât însă deciziile, respectiv decizia penală nr.174/2010 a Curții de apel București și decizia penală 1401/2009 a Curții de Apel București, pe care le contestă recurentul au fost pronunțate in aceeași cauză, nu in cauze distincte și nu s- încălcat autoritatea de lucru judecat.
Astfel, prin decizia penală nr. 1401 Curții de Apel Bucureștis -a admis recursul, s-a casat decizia pronunțată în apel nr.467/2009 a Tribunalului București și s-a trimis spre rejudecare. In rejudecarea apelului s-a pronunțat o decizie penală nr. 654/2009, care a fost atacată cu recurs și s-a pronunțat decizia penală nr. 174/2010 a Curții de Apel București prin care s-a respins recursul inculpatului ca nefondat, aceasta făcând obiectul contestației formulate.
Decizia pronunțată de Curtea de apel București prin care a fost admis recursul, casată decizia pronunțată în apel și trimisă cauza spre rejudecare a fost motivată de faptul că instanța de apel nu a respectat cerințele legale cu privire la motivarea hotărârii, tribunalul s-a conformat acestei decizii, a pronunțat o nouă hotărâre in apel și ca atare instanța de recurs a pronunțat o nouă solutie, care, chiar dacă îl nemulțumește pe contestator, nu face obiectul contestației.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art.392 Cod procedură penală, Curtea va respinge contestația ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.174 din 29.01.2010 a Curții de Apel București - secția a II-a penală, în dosarul nr-.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /26.02.2010
Dact. 2 ex./26.02.; 2.03.2010
- II. - jud.:;;
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Dumitru
