Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 355/R/2008
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier: ia
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de părțile civile și, ambii. în O,- A, - 62,. 46, jud. B și inculpatul,. în O,-,. 3, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 381/A din 12 decembrie 2007 Tribunalului Bihor și a sentinței penale nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat partea civilă recurentă personal și asistat de apărătorul ales, av., partea civilă intimată personal și asistat de apărătorul ales, av., apărătorul ales al inculpatului recurent, av., apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, av., în baza delegației nr. 889/2008, emisă de Baroul Bihor, av. în substituirea apărătorului din oficiu al inculpatului, av. (delegația nr. 2458/2008 emisă de Baroul Bihor ) și partea civilă intimată și au lipsit partea civilă recurentă, inculpatul recurent, inculpații intimați și și părțile civile intimate și HG.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul părților civile recurente și, av. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea soluționării apelului declarat de părțile civile. A arătat că deși apelul declarat de părțile civile a fost motivat ulterior, prin memoriul aflat la fila 38 din dosarul nr. 618/2006 din dosarul Tribunalului Bihor, această instanță nu s-a pronunțat cu privire la motivele arătate de părțile civile în memoriul depuse, nepronunțându-se implicit nici asupra apelului.
Apărătorul inculpatului recurent, av. a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. A arătat că în cauză s-au pronunțat două hotărâri de către Tribunalul Bihor, respectiv decizia penală nr. 74/A din 18 februarie 2004 și decizie penală nr. 381/A din 12 decembrie 2007, prin care, cu privire la latura civilă a cauzei s-a dispus rejudecarea de către instanța de fond, decizia fiind definitivă sub acest aspect. Astfel fiind, este evident că ne găsim în situația existenței a două hotărâri cu privire la latura civilă a cauzei și, mai mult de atât, în situația în care instanța de apel, prin decizia recurată soluționează apelurile declarate împotriva a două sentințe penale. A apreciat că aceasta echivalează cu nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru părți, condiții în care se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru ca aceasta să se pronunțe atât asupra laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei. Pe fondul cauzei a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 Cod penal și în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la aet. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 292 Cod penal. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal a arătat că declarația dată de inculpat în fața notarului este adevărată, neexistând, la data încheierii contractului sarcini sau procese cu privire la imobil, iar cu privire la infracțiunea de înșelăciune s-a arătat că inculpatul nu a contractat cu niciuna din părțile civile sau vătămate din cauză.
Apărătorul părții civile intimate, av., a arătat că, într-adevăr în cauză există contradicții vădite între cele două decizii, considerent pentru care a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Apărătorul inculpatului intimat, av. a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Apărătorul părților civile recurente nu s-a opus la admiterea recursului declarat de inculpatul sub aspectul cererii privind trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Apărătorul inculpatului recurent nu s-a opus la admiterea recursului declarat de părțile civile și.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate, arătând că în mod corect a soluționa Tribunalul Bihor cauza, dispunând reunirea cauzelor și pronunțând o hotărâre atât pe latura penală cât și pe latura civilă a cauzei, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Cu privire la cererea subsidiară formulată de inculpatul prin recursul declarat, respectiv aceea de achitare a sa, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1249 din 4 iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea apărătorului ales al inculpatului privind restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, cerere formulată în temeiul dispozițiilor art.333 Cod procedură penală.
În baza art. 336 Cod procedură penală, a fost extins procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal; art. 292 Cod penal și art. 291 Cod penal și, în consecință:
În baza art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 291 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 86/1, 86/2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termenul de 5ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A fost obligat inculpatul să se prezinte în mod periodic la Serviciului de Supraveghere și Reintegrare Socială din cadrul Tribunalului Bihor, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 al. 1și lit. b și d Cod penal, care au fost impuse în sarcina acestuia.
În baza art. 292 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin OUG 18/2003, s-a constatat grațiată această pedeapsă și s-a dispus neexecutarea ei.
În baza art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 359 al. 2 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului, prin comunicare scrisă, asupra dispozițiilor legale, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 292 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin OUG 18/2003, s-a constatat grațiată această pedeapsă și s-a dispus neexecutarea ei.
În baza art. 26 rap. la art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 359 al. 2 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului, prin comunicare scrisă, asupra dispozițiilor legale, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 348, 445 Cod procedură penală, s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:
- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4175/19 august 1997 de notar public între vânzător prin mandatar și cumpărător, privind apartamentul nr.46, situat în O,-/A, -.62;
- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1699/14 octombrie 1997 de notar public între vânzător și cumpărător HG, privind același apartament, iar în baza art. 118 Cod penal, s-a dispus confiscarea acestora.
În baza art. 118 lit. d Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul, în favoarea statului, a sumei de 25.000.000 lei.
În baza art. 118 lit. d Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul, în favoarea statului, a sumei de 25.000.000 lei.
A fost respinsă cererea părții civile privind anularea colii de carte funciară nr. 10.311, privind obligarea numiților și la predarea apartamentului nr.46, situat în blocul 62,-/A, O, precum și cererea aceleiași părți civile privind obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 5.000.000 lei, reactualizată potrivit indicelui de inflație, până la data achitării efective, cu titlu de despăgubiri.
S-a constatat că numiții și nu au calitate procesuală în cauză, motiv pentru care a fost respinsă cererea acestora privind obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 13.000 Euro, cu titlu de despăgubiri.
Prin sentința penală nr. 1907 din 4.11.2005, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
S-a constatat că soluționarea laturii penale a fost disjunsă de soluționarea laturii civile a cauzei prin decizia penală nr. 74/A/18.02.2004 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 118 Cod procedură penală s-a dispus confiscarea specială a colii de CF 10.311, nr.top.48/2/26.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus anularea colii de CF 10.311.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea totală a colii de CF 10.311.
În baza art. 445 al. 2 Cod procedură penală, s-a dispus a se face mențiune pe înscrisul declarat fals după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 445 al. 4 Cod procedură penală, s-a dispus a fi trimisă o copie după hotărârea rămasă definitivă Serviciului de cadastru și Publicitate Imobiliară O, în scopul menționării în scriptele acestei autorități.
II. Ca o consecință a anulării colii CF 10.311, ca efect a nulității acestui înscris,
În baza art. 118 Cod penal, s-a dispus confiscarea contractelor de vânzare cumpărare autentice nr. 4175/19.08.1997, 1699/14.10.1997 și 1908/19.11.1997, cât și a procurii autentificate nr.4122/13.08.1997, contracte de vânzare-cumpărare întabulate sub 3, 4,5 din coala CF 10.311, anulată și desființate mai sus.
În baza art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus anularea acestora.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea totală a contractelor de vânzare cumpărare autentice nr.4175/19.08.1997, 1699/14.10.1997 și 1908/19.11.1997, cât și a procurii autentificate nr.4122/13.08.1997.
În baza art. 445 al. 2 Cod procedură penală, s-a dispus a se face mențiune pe înscrisurile autentice enumerate mai sus, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 445 al. 4 Cod procedură penală, s-a dispus a fi trimisă câte o copie după hotărârea rămasă definitivă birourilor notariale care au autentificat înscrisurile enumerate mai sus - cu privire la care s-a dispus anularea, în scopul efectuării cuvenitelor mențiuni, în conformitate cu prev.art.102, 103 din 36/1995, după cum urmează:
- Biroul Notarului Public, în ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr.4175/19.08.1997 și procura autentică nr.4122/13.08.1997;
- Biroul Notarului Public, în ce privește contractele de vânzare cumpărare nr.1699/14.10.1997 și 1908/19.11.1997.
III. În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art.998 și urm. civ. ținând seama de înscrierile din coala de CF 9417, nr.top.48/2/26, va dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii în ce-l privește pe partea civilă privind apartamentul în litigiu, situat în O,-, -.62,.46.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă.
IV. În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art.998 și urm. Cod civil, au fost obligați în solidar pe inculpații, și la despăgubiri materiale în favoarea părților civile și, în sumă de 25.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul zilei la data plății efective, reprezentând prețul apartamentului susmenționat. Au fost respinse celelalte pretenții formulate în cauză.
S-a constatat că părțile vătămate și nu au formulat cereri în cauză.
VI. În baza art. 193 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații în solidar la 10.000.000 ROL (1.000 RON) cheltuieli judiciare în favoarea părții civile, reprezentând onorariu avocat (conform delegațiilor de la fila 8 -dosar 2755/R/2005, fila 15 - dosar 7686/2003, fila 10 - dosar 3294/2005).
În baza art. 193 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații în solidar la 13.000.000 ROL (1.300 RON) cheltuieli judiciare în favoarea părților civile și, reprezentând onorariu avocat (conform delegațiilor de la fila 17 -dosar 2755/R/2005, fila 16 - dosar 7686/2003, fila 25 - dosar 3294/2002).
S-a dispus ca onorariile avocaților din oficiu să fie achitate din fondurile Ministerului justiției conform delegațiilor de la dosarele instanței de fond (5284/ 13.10.2004, 3252/11.06.2004, 3251/11.06.2004, 1572/28.03.2002, 1609/ 09.04.2002 și 4253/30.09.2002).
În baza art.191 C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța aceste hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 1996, a înstrăinat apartamentul proprietatea sa, situat în O,-/A, -.62,.46, cumpărătorului, cu prețul de 5.000.000 lei și reținându-și dreptul de uzufruct viager, înscris în cartea funciară la foaia de sarcini a imobilului.
În cursul lunii august 1997, s-a deplasat la sediul CF al Jud.O și a constatat că nici coala individuală a apartamentului nu mai pot fi identificate.
În consecință, a formulat cerere de reconstituire a colii CF, scop în care a declarat în fals, în fața notarului, că nu avea întabulat în favoarea sa dreptul de proprietate în CF și că nu a înstrăinat sau grevat cu sarcini imobilul respectiv.
Cu declarația autentificată și cu contractul de vânzare cumpărare încheiat cu RSAGCL O la data de 14.07.1995, inc. a obținut o nouă coală CF, în care apărea ca proprietar al apartamentului, fără mențiunile înstrăinării către a dreptului de uzufruct viager.
Imediat după obținerii noii CF, în baza unei procuri autentificate, l-a împuternicit pe să procedeze la o nouă vânzare, așa încât, la data de 19.08.1997, imobilul a fost vândut din nou cumpărătorului cu prețul de 25 mil.lei.
În luna octombrie 1997, și au luat cunoștință că imobilul fusese vândut lui încă din 30.07.1996.
În această situație, cei doi inculpați s-au înțeles să înstrăineze apartamentul unei alte persoane, pentru ca nici unul dintre ei să nu rămână în pagubă, astfel încât, la data de 14.10.1997, s-a încheiat un nou contract de vânzare cumpărare cu
În fața notarului public, inculpatul a declarat în fals că imobilul vândut este liber de sarcini, deși cunoștea situația juridică reală a acestuia.
La rândul său, la 19.11.1997, și cumpărătoarea a HG a înstrăinat imobilul în favoarea cumpărătorilor și.
Prin încheierea din 20.11.1997, Judecătoria Oradeaa dispus, la solicitarea numiților și, întabularea dreptului de uzufruct viager în favoarea numiților și, aspect consemnat în CF 10.311.
Cu privire la numita HG, față de care instanța a dispus extinderea cercetărilor prin sentința penală nr. 1222/2000, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art.215 al.2 și 3 și art. 290 Cod penal, reținându-se că din tot probatoriul administrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea nu s-a putut proba comiterea respectivelor infracțiuni.
În rejudecare, ținând seama de considerentele deciziei penale nr. 74/A/18.02.2004 a Tribunalului Bihor, de hotărârea de condamnare rămasă definitivă în cauză față de cei 3 inculpați, luând în considerare probele administrate pe latura civilă, prima instanță a constatat că au calitate procesuală în cauză partea vătămată, constituit ca parte civilă, părțile vătămate și, de asemenea constituiți ca părți civile, cât și părțile vătămate uzufructuarii i și, care nu s-au constituit părți civile față de inculpați, fiind citată și numita
Părțile civile și au solicitat obligarea inculpaților în solidar la plata contravalorii apartamentului - în cazul în care acesta urmează a fi restituit părții vătămate - la prețul de piață, depunând un exemplar dintr-un ziar local de anunțuri de publicate, din care rezultă că prețul de circulație al unui apartament de tipul celui tranzacționat în cauză este de circa 25.000 Euro.
Partea civilă a solicitat restituirea în natură a apartamentului, cât și obligarea inc. la plata sumei de 5.000.000 lei - prețul pe care l-a achitat la data cumpărării apartamentului de la inc., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.5762 din 30.07.1996 (fila 38 dosar ).
Numita și HG părțile vătămate uzufructuarii și nu au formulat pretenții în cauză.
Prin decizia penală 130/R/2007 a Curții de APEL ORADEAs -a dispus desființarea deciziei penale nr. 74/18.02.2004 a Tribunalului Bihor și rejudecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1249/4.07.2003 a Judecătoriei Oradea.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 381/A din 12 decembrie 2007 admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1249 din 4 iulie 2003 Judecătoriei Oradea, pe care a desființat-o în sensul că a înlăturat dispozițiile de condamnare a inculpatului în baza art. 292 Cod penal și cea de grațiere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului și au fost menținute restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații și și ale părților civile și împotriva sentinței penale nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea și s-a dispus obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului și a părții civile intimate.
Deoarece s-a ajuns în același stadiu procesual în ceea ce privește cele două laturi ale prezentei cauze, respectiv atât latura penală, cât și latura civilă, instanța de apel, văzând dispozițiile art. 37 alin. 2 Cod procedură penală, a dispus reunirea cauzelor prin încheierea de ședință din data de 25.06.2007.
Tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța a dispus, în urma unui probatoriu concludent și just apreciat, condamnarea inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 Cod penal, iar la individualizarea judiciară a pedepsei a valorificat în mod corect criteriile înscrise în art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind corect proporționată. În plus, s-a dispus în mod just suspendarea condiționată a executării acesteia, în condițiile îndeplinirii cumulative a cerințelor prev. de art.81 Cod penal.
În ceea ce privește însă infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, este de observat că, critica inculpatului apelant este întemeiată, în sensul intervenirii prescripției speciale a răspunderii sale penale, în cauză fiind depășit termenul de 7,5 ani de la data de 14 octombrie 1997 - data săvârșirii faptei - termenul împlinindu-se în aprilie 2005, astfel încât urmează ca pentru acest inculpat să se înceteze procesul penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs părțile civile și și inculpatul, apreciind-o ca netemeinică și nelegală.
Părțile civile și au solicitat, prin recursul declarat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea soluționării apelului pe care l-au declarat în cauză.
În motivarea recursului s-a precizat că deși părțile civile și-au motivat ulterior apelul declarat, prin memoriul aflat la fila 38 din dosar - solicitându-se restituirea cauzei la procuror pentru instituirea sechestrului asigurător și criticându-se sentința apelată în ceea ce privește nesoluționarea laturii civile a cauzei, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivele invocate de părțile civile în memoriul depus la dosar, nepronunțându-se implicit nici asupra apelului.
Inculpatul recurent a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, deoarece în mod greșit, prin decizia recurată nu s-au soluționat doar apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 1249/2003 a Judecătoriei Oradea.
Sub acest aspect s-a precizat că, decizia penală nr. 381/A/2007 a fost pronunțată în cauză după ce anterior s-a pronunțat o altă soluție, de admitere a apelului în latura civilă și de trimiterea a cauzei spre soluționare sub acest aspect la instanța de fond.
S-a apreciat că, soluționând, prin decizia recurată, căile de atac exercitate împotriva a două sentințe, instanța de apel menține atât dispozițiile primei sentințe, prin care se lasă nesoluționată latura civilă, cât și pe cele ale celei de-a doua sentinței, prin care s-a soluționat latura civilă, condiții în care suntem în prezența unor dispoziții contradictorii menținute ambele în apel.
În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală de sub învinuirea comiterii infracțiunii de înșelăciune și în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală de sub învinuirea comiterii infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 Cod penal. Cu privire la infracțiunea de fals, s-a precizat că declararea în fața notarului că imobilul este libert de sarcini și procese era cu totul adevărată, iar cu privire la infracțiunea de înșelăciune în convenții, s-a arătat că inculpatul nu a contractat niciodată nici cu partea civilă și nici cu părțile civile și cu niciuna dintre părțile civile sau vătămate în cauză.
Examinând decizia prin prima recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare, prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică și nelegală în ceea ce privește soluționarea laturii civile în ceea ce le privește pe părțile civile și, sens în care, recursul declarat de inculpatul, cu efect extensiv și față de inculpații și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel, în cauză s-a pronunțat inițial de către Judecătoria Oradea sentința penală nr. 1249 din 4 iulie 2003, sentință care a fost desființată prin decizia penală nr. 74/A din 18 februarie 2004 Tribunalului Bihor, prin care s-a dispus rejudecarea laturii civile a cauzei de către Judecătoria Oradea, instanță care, prin sentința penală nr. 1907 din 4 noiembrie 2005, a soluționat latura civilă a cauzei.
Se impune precizarea că, de altminteri, sub acest aspect, al desființării cauzei și trimiteri spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă, decizia a rămas definitivă.
Decizia penală mai sus arătată, la rândul ei, a fost casată prin decizia penală nr. 130/R din 22 martie 2007 Curții de APEL ORADEA, decizie prin care s-a admis recursul inculpatului și s-a dispus rejudecarea cauzei de Tribunalul Bihor, unde a fost reînregistrat sub nr-, în data de 12 aprilie 2007, iar apelurile declarate de părțile civile și și de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea - prin care s-a soluționat latura civilă a cauzei, au fost înregistrate la Tribunalul Bihor sub dosarul nr. 618/2006.
În dosarul nr-, Tribunalul Bihor, la cererea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. 2 Cod procedură penală, a dispus conexarea acestui dosar - format în urma casării cu trimitere spre rejudecare a deciziei penale nr. 74 din 18 februarie 2004 Tribunalului Bihor prin decizia penală nr. 130/A din 22 martie 2007 Curții de APEL ORADEA - la dosarul nr. 618/2006 al Tribunalului Bihor, având ca obiect apelurile penale declarate în cauză împotriva sentinței penale nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea - prin care s-a soluționat latura civilă a cauzei, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la conexare.
Prin decizia penală recurată Tribunalul Bihora soluționat atât apelul declarat în cauză de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1249 din 4 iulie 2003 Judecătoriei Oradea - astfel cum se dispusese prin decizia penală nr. 130/A din 22 martie 2007 Curții de APEL ORADEA, cât și apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea, sentință prin care s-a soluționat latura civilă a cauzei.
Astfel fiind, sub acest aspect recursurile declarate în cauză sunt nefondate, neimpunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de apel, care a procedat în mod corect și cu respectarea dispozițiilor legale, soluționând atât apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1249 din 4 iulie 2003 Judecătoriei Oradea - ca urmare a dispoziției dată de Curtea de APEL ORADEA prin decizia penală nr. 130/R/2007, cât și apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea.
Cât privește fondul cauzei, curtea constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, în mod corect instanța de apel, prin decizia recurată, a constatat, că în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, comisă de inculpatul în 14 octombrie 1997, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, a intervenit, în condițiile art. 122 alin. 1 lit. d cu referire la art. 124 Cod penal, prescripția specială, considerent pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal.
Pedepsele aplicate inculpaților corespund, sub aspectul naturii și duratei lor, gravității faptelor comise, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpaților, precum și aptitudinii acestora de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Cererea subsidiară formulată de inculpatul, în sensul de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală de sub învinuirea comiterii infracțiunii de înșelăciune și în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală de sub învinuirea comiterii infracțiunii de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 Cod penal, nu poate fi primită.
Astfel, cu privire la infracțiunea de fals în declarații, așa cum s-a arătat mai sus, a intervenit prescripția specială, iar cu privire la infracțiunea de înșelăciune curtea reține că acesta, cunoscând că imobilul din litigiu a fost vândut numitului cu un an înainte de încheierea propriului contract, a procedat la vânzarea acestuia către cumpărătoarea HG, condiții în care este evident că în cauză ne aflăm în prezența infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal.
De asemenea, prin sentința penală nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea în mod corect s-a soluționat latura civilă a cauzei, cu excepția dispoziției privind obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor materiale în favoarea părților civile și.
Astfel, HG, singura persoană cu care au contractat părțile civile și nu a fost trimisă în judecată, reținându-se de către parchet în rechizitoriu că acest contracte de vânzare-cumpărare a fost încheiat de ambele părți cu bună-credință. Cum numita nu HG a fost trimisă în judecată, este evident că părțile civile și nu au calitate procesuală în cauză, astfel că hotărârile vor fi casate și modificate în sensul că va înlătura obligația celor trei inculpați, în solidar, la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile și, în sumă de 25.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul zilei la data plății efective.
Pentru acest considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, cu referire la art. 385/7 alin. 1 Cod procedură penală, se va admite recursul penal declarat de inculpatul, cu efect extensiv și cu privire la inculpații și, iar decizia penală nr. 381/A din 12 decembrie 2007 Tribunalului Bihor și sentința penală nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 Judecătoriei Oradea vor fi casate și modificate doar sub aspectul laturii civile, în sensul celor mai sus arătate, urmând să se mențină restul dispozițiunilor hotărârilor recurate, inclusiv dispozițiile sentinței penale nr. 1249 din 4 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 381/A din 12 decembrie 2007 Tribunalului Bihor.
Acesta este și considerentul pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul părților civile și.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpaților intimați și la plata sumei de câte 100 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, se va dispune obligarea părților civile recurente la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și art. 385/7 alin. 1 Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în O, str. -, nr. 30, - 30,. 1, jud. B, cu efect extensiv și în ceea ce-i privește pe inculpații și împotriva deciziei penale nr. 381/A din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 1907 din 4 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică doar sub aspectul laturii civile în sensul că:
- înlătură obligarea în solidar a inculpaților, și la despăgubiri materiale în favoarea părților civile și în sumă de 25.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul zilei la data plății efective, reprezentând prețul apartamentului, precum și dispoziția inserată la punctul IV din dispozitivul sentinței penale nr. 1907/2005 a Judecătoriei Oradea referitoare la respingerea celorlalte pretenții formulate în cauză.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate, inclusiv dispozițiile sentinței penale nr. 1249/4 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 381/A/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de părțile civile și,. în O,-A, - 62,. 46, jud. B împotriva aceleași decizii.
Obligă inculpații recurenți și să plătească Baroului de Avocați B suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocații din oficiu și, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală părțile civile recurente și vor fi obligați să plătească statului suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - ia
red. decizie -,
jud. apel -
jud. fond,
dact. 2 ex. 27.06.2008, pc
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
