Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.363/R/2009
Ședința publică din 03 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Ana Covrig, Delia Purice, Vasile Goja președinte secția penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale fără număr din 12 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a disp.art.215 alin.5 pen. invocată de apărătorii aleși ai inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.N, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și părțile civile, și, lipsă fiind părțile civile, R, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art.29 din Legea 47/1992 sesizarea Curții Constituționale cu judecarea excepției de neconstituționalitate invocate în fața primei instanțe și suspendarea judecării cauzei. Excepția este admisibilă, îndeplinind toate condițiile stabilite prin art.29 din Legea 47/1992, în special cea care se referă la legătura sa cu soluționarea cauzei, întrucât în situația în care Curtea Constituțională va constata neconstituționalitatea prevederilor art.215 alin.5 pen. prevederi reținute de către procurori în actul de sesizare și de care instanța nu poate face abstracție în eventualitatea unei condamnări, este evident că limitele actuale ale pedepsei închisorii de la 10 la 20 ani, nu vor mai fi aplicabile. Disp.art.215 alin.5 pen. sunt contrare principiului constituțional al proporționalității, garantat prin art.53 din Constituție, întrucât limitele de pedeapsă sunt neproporționale cu fapta care poate atrage o astfel de încadrare juridică. În mod nelegal s-a respins ca inadmisibilă excepția invocată, pe considerentul că nu are legătură cu obiectul cauzei, fiind o problemă de competența legiuitorului. Este real faptul că domeniul stabilirii unor limite ale pedepsei pentru faptele incriminate penal este un domeniu în care competența nu poate să aparțină decât legiuitorului, însă în cazurile în care apare ca vădit faptul că puterea legislativă a stabilit anumite pedepse complet lipsite de proporționalitate, intervenția Curții Constituționale este absolut necesară. Excepția invocată este admisibilă, îndeplinind toate cele trei condiții de admisibilitate, respectiv nu a fost soluționată anterior prin admitere, procesul se află în faza de judecată, iar de rezolvarea excepției depinde modul de soluționare a cauzei, deoarece dacă excepția va fi admisă, cuantumul pedepsei va fi mult mai redus. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, apreciind că sunt îndeplinite prevederile art.29 din Legea 47/1992. Sunt îndeplinite cele trei condiții, respectiv, excepția invocată nu a fost soluționată anterior prin admitere, procesul se află în faza de judecată, iar de rezolvarea excepției depinde modul de soluționare a cauzei. Solicită trimiterea cauzei primei instanțe, pentru rejudecarea excepției invocate de inculpat.
Părțile civile, și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Prin încheierea penală din 12 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin.5 pen. invocată de inculpatul, prin apărător ales.
S-a reținut de către instanță că, excepția invocată nu are legătură cu obiectul cauzei, fiind o problemă de competența legiuitorului penal.
Împotriva încheierii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând desființarea acesteia și, rejudecând, în temeiul art.29 din Legea nr.47/1992 să fie sesizată Curtea Constituțională cu judecarea excepției de neconstituționalitate invocată și să se dispună suspendarea judecării cauzei.
S-a arătat în motivarea recursului că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece, în mod eronat, instanța fondului a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru sesizarea Curții Constituționale. În cauză, excepția neconstituționalității dispozițiilor art.215 alin.5 pen. are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3,5 pen. iar în ipoteza admiterii excepției (ce se referă la limitele de pedeapsă stabilite pentru această infracțiune), instanța, la aplicarea eventualei pedepse, nu va putea face abstracție de faptul că limitele actuale de pedeapsă, nu sunt aplicabile în cauză. În plus, excepția invocată nu a fost soluționată anterior prin admitere, iar cauza se află în faza de judecată.
Verificând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul în cauză este fondat.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi ori a unei dispoziții dintr-o lege, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanță.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale, printr-o decizie a Curții Constituționale.
În cauză, recurentul, în fața instanței de fond a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.215 alin.5 pen. apreciind că acestea contravin dispozițiilor art.53 din Constituție, întrucât limitele legale ale pedepsei sunt neproporționale cu fapta care poate atrage o astfel de încadrare juridică.
Susținerea instanței de fond că prevederile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei, este nefondată.
Recurentul a fost trimis în judecată, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3,5 pen. așa încât, este evident că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, prevederile apreciate ca neconstituționale, urmând a fi avute în vedere la data soluționării cauzei, respectiv, dacă va fi cazul unei condamnări, la data stabilirii cuantumului pedepsei ce trebuie aplicată inculpatului, în funcție de limitele de pedeapsă în vigoare.
De asemenea, excepția a fost invocată de una din părțile din cauză - inculpatul, iar dispozițiile legale invocate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Fiind îndeplinite așadar condițiile prev. de art.29 din Legea nr. 47/1992 Tribunalul Cluj avea obligația să sesizeze Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției invocate.
Nu numai că nu a făcut acest lucru, dar, în mod cu totul greșit, instanța s-a pronunțat ea însăși asupra excepției, respingând-o, cu motivarea că nu are legătură cu obiectul cauzei, motivare care, în fapt, se referă la inadmisibilitatea excepției și respingerea sesizării Curții Constituționale.
În primul rând, excepția de neconstituționalitate invocată trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei și nu cu obiectul cauzei, iar pe de altă parte, instanța sesizată cu o astfel de excepție, are competența, este chemată a se pronunța asupra admiterii sau respingerii sesizării Curții Constituționale și nicidecum asupra excepției însăși.
Constatând deci că, motivarea instanței se referă la inadmisibilitatea excepției și, în consecință, la o soluție de respingere a sesizării Curții Constituționale, iar dispozitivul încheierii face vorbire de respingerea excepției, instanța nepronunțându-se practic, asupra admiterii sau respingerii sesizării, fiind incidente cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.9,10 pr.pen. dar și pentru faptul că, potrivit art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea Curții Constituționale se face de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, recursul va fi admis în temeiul art.385/15 pct.1 lit. c pr.pen. încheierea atacată va fi casată, cauza urmând a fi trimis la Tribunalul Cluj în vederea rejudecării excepției de neconstituționalitate invocate de recurent, în sensul sesizării Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.215 alin.5 pen. invocată de inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. /
3 ex./10.06.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Delia Purice, Vasile Goja
