Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALA SI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 38/A/2009

Ședința publică din 13 aprilie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Monica Rodina judecător

JUDECĂTORI: Monica Rodina, Luminița Hanzer

GREFIER: - --

Ministerul public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj

reprezentat prin procuror

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, împotriva sentinței penale nr.296/F/18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, privind pe inculpații, și, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor:

- inculpatul - folosire a creditului bancar în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c din 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art.215 alin. 1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. a,b și c din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și art. 18 alin.2 din 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.;

- inculpatul, coautor al infracțiunilor de, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen. rap. la art. 17 lit. c și 18 alin. 1 din nr.78/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 pen.; folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; fals intelectual prev. de art. 43 din nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c și art. 18 alin.1 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. 2a" pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. a,b,c din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și 18 alin.2 din 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.;

- inculpata, coautoare la infracțiunile de folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art. 26.pen. rap. la art. 10 lit. c din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; complicitate la tentativa de înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 26 rap. la art. 20, art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. a,b,c din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și 18 alin.2 din nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. b din nr.656/2002 rap. la art. 17 lit. e 18 alin.2 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.; complicitate la fals intelectual prev. de art. 26.pen. rap. la art. 43 din nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c și 18 alin.1 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen.;

- inculpata, coautoare la infracțiunile de folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat prev. de art. 26.pen. rap. la art. 10 lit. c din 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; înșelăciune în convenție prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.; fals intelectual prev. de art. 43 din nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c alin.1 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 lit. a,b,c din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și 18 alin.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.;

-inculpata, coautoare la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen. rap. la art. 17 lit. c și 18 alin. 1 din nr.78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen.; folosirea creditelor în alte scopuri prev. de art. 10 lit. c din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art.23 alin. 1 lit. "a,b,c" din Legea nr.656/2002 rap. la art. 17 lit. e art. 18 alin.2 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen. toate cu aplic. art.33 lit. a pen.;

- inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpaților, a părților civile prin B-N, Banca Comercială Română, Ministerul Finanțelor Publice prin a județului I și a părților responsabile civilmente SC" "SRL, SC"M Universal"SA I și SC"M Marketing & Management "SRL

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 9 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 296/F/18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița - s-a dispus:

1. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. a proc.pen.achitareainculpatului, fiul lui și, născut la 20.09.1967 în I, CNP - -, domiciliat în I-, -hica, nr. 1B,.1,.2, jud. I, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- folosirea creditului bancar în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin.1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.;

- înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. și art. 41 alin. 2.pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin.1 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e și art. 18 alin.2 din 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.

2. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a proc.pen.achitareainculpatului, fiul lui și, născut la 23.02.1063 în I, CNP - -, domiciliat în I, Al. nr.19 jud. I, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.pen. rap. la art.17 lit. c și art. 18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 pen.;

- folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- fals intelectual, prev. de art.43 din Legea.nr. 82/1991, rap. la art. 17 lit. c și art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20.pen. rap. la art. 215 alin.1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.;

- înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin.1 lit. a,b și c din Legea.nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e și art. 18 alin.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.;

3. Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. a proc.pen.achitareainculpatei, fiica lui și, născută la 15.03.1958 în com. jud. I, CNP - -, domiciliată în I-. 838.B,.4.17, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de:

- folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate în forma complicității, prev. de art. 26.pen. rap. la art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen.;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune pe parcursul exercitării convenției prev. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. a,b și c din Legea nr.656/2002, rap. la art. 17 lit. c și art. 18 alin.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. b din Legea nr.656/2002 rap. la art. 17 lit. e și art. 18 alin.2 din Legea nr.78/2000;

- complicitate morală la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 26.pen. rap. la art. 43 din Legea nr.82/1991, rap. la art. 17 lit. c și art. 18 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen.;

4. Conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a proc.pen.achitareainculpatei, fiica lui și, născută la 28.07.1955 în P N, jud. N, domiciliată în I-,.J 1-3,.3,.3,.3, CNP - -, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 26.pen. rap. la art. 10 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20.pen. rap. la art. 215 alin.1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.;

- fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr.82/1991, rap. l art. 17 lit. c și art. 18 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.:

- înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. ași art. 41 alin.2 pen.;

- spălare de bani prev. de art. 23 lit. a,b și c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art. 17 lit. e și art. 18 alin.2 din Legea nr.78/2000, art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.

5.În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a proc.pen.achitareainculpatei (), fiica lui și, născută la 16.12.1974, în mun. I, CNP - -,. în I,-, -.7,.B,. 2, jud. I, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 pen. rap. la art. 17 lit.c și art. 18 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen.;

- folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art. 10 lit. c din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.;

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin.1 lit. a,b și c din Legea nr.656/2002 rap. la art. 17 lit. e și art. 18 alin.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 lit. a și art.41 alin.2 pen.:

- infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.

6. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d proc.pen.achitareainculpatei, fiica lui și, născută la 1.02.1963 în I, CNP - -, domiciliată în I,-, -. 1,. 6, fără antecedente penale de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1 pen.

S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile emise în cauză de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

S-a constatat că - Sucursala Județeană I nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța acestă sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași nr.28/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- -, pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire a creditului bancar în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c din 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. "a" și 41 alin.2 pen.; tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art.215 alin.1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. a,b și din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și art. 18 alin.2 din 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen. toate cu aplic. art. 33 lit. "a" pen.;

-, coautor al infracțiunilor de, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen. rap. la art. 17 lit. c și 18 alin.1 din nr.78/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 pen.; folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev. de art. 10 lit. c din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; fals intelectual prev. de art. 43 din nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c și art. 18 alin.1 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin.1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. a,b,c din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și 18 alin.2 din 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.;

-, coautoare la infracțiunile de folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art. 26.pen. rap. la art. 10 lit. c din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; complicitate la infracțiunea de înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. a,b,c din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și 18 alin.2 din nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. b din nr.656/2002 rap. la art. 17 lit. e 18 alin.2 din nr.78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.; complicitate la fals intelectual prev. de art. 26.pen. rap. la art. 43 din nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c și 18 alin.1 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen.;

-, coautoare la infracțiunile de folosirea creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat prev. de art. 26.pen. rap. la art. 10 lit. c din 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; înșelăciune în convenție prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin.1 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.; fals intelectual prev. de art. 43 din nr. 82/1991 rap. la art. 17 lit. c și art.18 alin.1 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; înșelăciune pe parcursul executării convenției prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 lit. a,b,c din nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e și 18 alin.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 din nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.;

-, coautoare la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.pen. rap. la art. 17 lit. c și 18 alin.1 din nr.78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 pen.; folosirea creditelor în alte scopuri prev. de art. 10 lit. c din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și 41 alin.2 pen.; spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. a,b,c din Legea nr.656/2002 rap. la art. 17 lit. e art. 18 alin.2 din nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 lit. a și art. 41 alin.2 pen.; infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din nr. 39/2003 cu aplic. art. 75 lit. a pen. toate cu aplic. art.33 lit. a pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1 pen.

În fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut că au calitatea de acționari, administratori sau de salariați la mai multe firme - "M Universal", "M Marketing & Management ", "M Financial ", "M & ", " ", " Media ", " " și altele - care, prin legăturile de afaceri desfășurate, se prezintă ca un grup de interese în accepția definiției date de Codul Fiscal și că, pentru a se putea obține fondurile bănești necesare finanțării lucrărilor de extindere la centrul Comercial Moldova și de edificare a Hotelului Pensiune aparținând " " - această din urmă societate nedispunând la acel moment de fonduri pentru a susține un asemenea proiect - inculpații au imaginat un sistem care să le permită să spele sumele de bani obținute cu titlu de credit, urmând a fi folosite pentru a se da aparență legală, fie în scopul obținerii unor beneficii de ordin personal, fie pentru obținerea unor beneficii pentru societățile comerciale implicate în afacere, prin denaturarea realității lucrărilor de construcție aferente celor două obiective imobiliare.

S-a mai reținut că la data de 4.04.2003 a fost înființată "M Marketing & Management ", reprezentată de inculpata - care împreună cu "M Financial ", reprezentată de și "M & ", reprezentată de inculpata, a preluat administrarea afacerilor "M Universal", prin intermediul căreia urmau să se spele sumele de bani atrase din creditul ipotecar ce urma să fie acordat de I și că, ulterior, respectiv la data de 2.07.2003 firma " " Iaf ost înființată special pentru construirea în antrepriză extinderii Centrului Comercial Moldova Universal și a obiectivului Hotel Pensiune aparținând " "

Actul de acuzare reține în continuare că, anterior solicitării creditului ipotecar, a fost încheiat un contract de intermediere fictiv sub aspectul datei - la care apoi s-au încheiat acte adiționale - documente în baza cărora constructorul urma să achite către "M Marketing & Management " un comision de 799.507 EUR în scopul cumpărării de acțiuni ale "M Universal" atât de la inculpatul - cât și de la." " cât și pentru edificarea obiectivului "Hotel Pensiune" aparținând " " pentru ca în final, portofoliul de acțiuni al inculpatului - să se majoreze de la 67% la 70,3676%.

Pentru a se suplini lipsa de fonduri necesare construcției aparținând " " s-a luat decizia majorării cheltuielilor efectuate pentru extinderea Centrului Comercial Moldova, astfel că o cantitate de 1319,5 mc beton, folosiți la construirea hotelului pensiune și peste 360 mc beton utilizați pentru edificarea unor locuințe particulare apăreau disimulate în total, în scopul ascunderii sursei de finanțare, manoperele frauduloase folosite constând în majorarea cheltuielilor pentru extinderea Magazinului "M", în timp ce cheltuielile materiale reflectate în contabilitatea erau mult mai mici. În această modalitate, plăți de peste 11 miliarde lei (ROL) aferente hotelului pensiune au fost suportate din creditul acordat "M Universal" de către I, " " plătind lucrările abia în cursul anului 2005.

Până prin luna noiembrie 2004, situațiile de lucrări au fost confirmate, prin semnătură, de către inculpatul, în calitatea sa de administrator, după care, pentru a nu se antrena eventuala răspundere directă a acestuia, a fost desemnat în calitate de administrator - calitate în care a semnat situațiile de lucrări - numitul.

Pentru a se putea efectua trageri din credit în scopurile enunțate activitatea de întocmire a situațiilor de lucrări a fost externalizată, în ideea de a nu implica persoane din interiorul firmei într-o eventuală răspundere penală și întrucât situațiile de lucrări urmau să fie incluse în evidențele contabile pe baza cărora se efectuau decontările cu beneficiarul, în activitatea infracțională a fost atrasă și contabila șefă a firmei de construcții.

In activitatea infracțională au fost implicate și alte persoane care aveau atribuții în conducerea activității "M Universal", reținându-se că, în final, au fost folosite, prin deturnare, peste 59 miliarde lei (ROL) din creditul ipotecar acordat de

În concret s-a reținut prin actul de sesizare că actul intitulat "contract de intermediere", cu nr.85 din data de 7 iulie 2003, încheiat între "M Marketing & Management " I și " " I este fals sub raportul datei întocmirii și semnării de către inculpații și -, că inculpatul a falsificat condica de secretariat a " " I sub aspectul înregistrării contractului de intermediere și a contractului adițional la acesta și că, același inculpat împreună cu inculpata - au falsificat, sub aspectul date încheierii, și actele adiționale nr.1/20.07.2003 și nr.2/15.04.2004, încheiate la contractul de intermediere.

În sarcina inculpatei s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă raportat la faptul că, deși la momentul controlului efectuat de I la." " I prin nota explicativă olografă a confirmat faptul că cele două contracte - de intermediere și cel adițional - nu primiseră număr de înregistrare în condica firmei, ulterior, cu ocazia audierii sale în calitate de martor, a declarat în mod mincinos că cele două contracte fuseseră înregistrate în condică.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina inculpatei, rechizitoriul a statuat că inculpata a creditat, în cursul anului 2004 " " I cu suma totală de 1.699.000.000 lei (ROL), sumă ce i-a fost restituită în lunile octombrie și noiembrie 2004, dar că, în condițiile în care inculpata nu a făcut dovada faptului că sumele de bani în cauză ar proveni din venituri obținute pe căi legale, rezultă că, în realitate a creditat societatea la care este asociată cu scopul ca, după retragerea banilor, aceștia să aibă o aparență legală.

În sarcina inculpaților -, în calitate de director general al "M Universal" I, acționar și fost administrator, acționar majoritar, contabil șef al " " I și -, administrator al "M Marketing & Management " I s-a mai reținut infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri, faptă comisă în forma coautoratului, compusă din 22 se acte materiale, corespunzând ordinelor de plată prin care au fost efectuate tragerile din credit, constând în încheierea contractului fals de comision și folosirea sumei de 49.615.264.750 lei (ROL), la care se adaugă TVA în valoare de 9.246.900.303 lei (ROL) pentru a se capitaliza firma constructoare, care nu avea nici capitalul și nici utilajele necesare pornirii unor construcții de anvergură, în achitarea unui comision uriaș de 799.507 EUR, care depășea cu mult profitul menționat în contractul de antrepriză - în raport de serviciul prestat efectiv de către "M Marketing & Management " - precum și folosirea sumelor plătite cu titlu de comision pentru achiziționarea de acțiuni ale "M Universal", care au făcut ca portofoliul soților să ajungă la peste 97% din total.

De asemenea, în sarcina inculpaților -, în calitate de director general al "M Universal" I, și, s-a reținut și tentativa la infracțiunea de înșelăciune, constând în solicitarea de restituire a sumei de 4.936.104.549 lei (ROL) reprezentând TVA-ul aferent unor lucrări neefectuate pentru extinderea Magazinului "M Universal", în baza situațiilor de lucrări întocmite de ultimii doi inculpați.

S-a reținut totodată, în sarcina inculpaților și săvârșirea infracțiunii de fals, prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991, compusă din 86 de acte materiale reprezentând documente contabile false sub aspectul cantității de lucrări efectuate pentru hotelul pensiune, dar pretins a fi realizate pentru extinderea Magazinului "M".

Infracțiunea de înșelăciune în convenții a fost reținută, în forma coautoratului, în sarcina inculpaților -, și, compusă din 22 de acte materiale, constând în aceea că prin includerea în situațiile de lucrări aferente extinderii Magazinului "M" a unor manopere care includeau și lucrări de construcție aferente hotelului pensiune, precum și prin încălcarea clauzelor contractului de împrumut, au determinat, pe parcursul executării, acordarea unor tranșe de credit mai mari cu 49.615.264.750 lei (ROL), la care se adaugă TVA în valoare de 9.246.900.303 lei (ROL), față de volumul real al lucrărilor executate, pentru a putea să deghizeze într-o aparență legală plata comisionului, urmată de cumpărarea de acțiuni ale "M Universal" I, prin care a fost sporită în mod necuvenit, averea soților.

Totodată, s-a reținut infracțiunea de spălare de bani, comisă în condițiile coautoratului, în sarcina inculpaților -, și, derivată din folosirea creditului în alte scopuri și înșelăciune în convenții, plățile efectuate cu titlu de comision pe baza unor convenții false, urmate de cumpărarea de acțiuni ale "M Universal" I deținute de către " " I și acțiuni ale aceleiași firme aparținând inculpatului -. Valoarea sumelor de bani astfel "spălate" este de 49.615.264.750 lei (ROL), care au fost folosiți pentru a se achita contravaloarea contractului de comision, pentru a se finanța construcția Hotelului Pensiune și pentru cumpărarea de acțiuni ale "M Universal" I, faptă prin care averea inculpatului - a sporit în aceeași măsură.

În fine, în sarcina inculpaților -, și s-a reținut infracțiunea de constituire în grup infracțional organizat, prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, comisă în condițiile coautoratului, constând în punerea în practică a proiectului prin care s-a urmărit ca, prin comiterea de infracțiuni, să debuteze construirea hotelului pensiune - prin folosirea unei părți a creditului ipotecar afectat extinderii Magazinului "M" - și folosirea sumelor de bani astfel obținute pentru sporirea averii personale a familiei inculpatului -.

Inițial, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 4543/2006 însă, prin încheierea penală nr. 6795/20.11.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a admis cererea de strămutare a judecării cauzei, dispunându-se strămutarea dosarului la Tribunalul Bistrița - cauza înregistrându-se pe rolul acestei instanțe sub nr-.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală coroborate cu actele fazei de cercetare judecătorească, respectiv adresa nr. 7419/22.03.2006 a - Sucursala Județeană I (14 dos.nr.4543/2006); cererea de constituire de parte civilă emisă de ANAF cu adresa nr. 7298/2006, adresată Tribunalului Iași (65); adresa nr.9633/17.04.2006 a - Sucursala Județeană I prin care se învederează instanței că unitatea bancară nu se constituie parte civilă în cauză întrucât creditul acordat "M Universal" Iaf ost rambursat integral (67); declarațiile inculpaților -, (69-74), și (83-85); declarațiile martorilor, (99-103), -, - (121-125), -, - (144-146), -, Bădrăgan, - (165-171); rapoartele de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmite în cauză de experții și (51-122 dos.nr- al Tribunalului Bistrița -N vol.I); raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză de expertul - G (vol.II și III din dos,Trib.B-N); documentele depuse în apărare de inculpați la dosarul cauzei (1-190 vol.IV din dos.Trib.B-N); răspunsul la obiecțiunile formulate de - Serviciul Teritorial Cluj la raportul de expertiză contabilă judiciară (233-245 vol.IV); adresa nr.1180/22.10.2007 emisă de - Sucursala I (254); copia sentinței penale nr. 1603/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- privind pe petentul - (255) și concluziile scrise depuse de apărare la dosarul cauzei (265-363, vol.IV), toate coroborate cu declarațiile constante date de inculpați, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul -, figura, la data de 19.04.2005, ca acționar la."Alimentara" I, cu 95% din capital; " Media " I cu 15%; " Pro" I cu 95%; " " cu 53%; Hotel "" cu 100%; "" cu 1%; "M Universal"I cu 67%; " " I cu 50%; Radio NE"I cu 30%; " " I cu 4%; "M" I cu 11%; " cu 1%; " M"I cu 29%; "Turism M" I cu 37% și " T" cu 5% din capital.

Inculpatul este acționar cu 40% din capital la." " I, inițial acesta îndeplinind și funcția de administrator al acestei societăți, după care, în această funcție a fost angajat numitul.

Inculpata este asociată, cu 60% din capital, la." " I, având 1% din acțiuni și la." M Marketing & Management " I, la."M Financial " I și la."M & "

Inculpata mai este asociată, cu 74% din capital și administrator la." " I, asociat unic și administrator la."M Auto" I, cenzor la." " I, asociată cu 75% din capital și administrator la." Serv" I, asociată cu 1% la." " I, asociată cu 1,4% la." M" I și asociată cu 75% din capital la." T"

Inculpata a îndeplinit funcția de contabil șef al " " I începând cu finele lunii mai 2004.

Inculpata (în prezent ) - are calitatea de administrator la."M Marketing & Management " I, la." " I și la." M"

În fine, inculpata a îndeplinit funcția de secretară la." "

"M Universal" își are sediul în municipiul I,-, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. -382-1991, având cod unic de înregistrare fiscală R-, atribuit la data de 1.07.1993.

Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, nr.34526/11.05.2005 și a certificatului de înregistrare mențiuni nr.2397/20.04.2005, firma în cauză avea un capital social subscris de 97.463.780 mii lei și un capital social vărsat de 45.757.300 mii lei, structura acționariatului fiind următoarea:

- - - cota de participare la beneficii și pierderi - 70,3%;

- "M Marketing & Management " I - cota de participare la beneficii și pierderi - 27,37%;

- - cota de participare la beneficii și pierderi - 1,39%;

- Alți acționari - cota de participare la beneficii și pierderi - 0,92%.

Conform actelor constitutive ale societății, principala activitate desfășurată este cea de închiriere și subînchiriere bunuri imobiliare proprii sau închiriate - cod 7020.

" " are sediul în municipiul I,-, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. /1187/2.07.2003 și având cod unic de înregistrare fiscală R -.

Conform certificatului de înscriere de mențiuni emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași sub nr. 32191/15.10.2004, societatea avea un capital social și subscris de 10.000.000 lei, acționarii fiind cu 60% din capital și cu 40%.

Potrivit actelor constitutive ale firmei, principalul obiect de activitate al acesteia în constituie construcția de clădiri sau părți ale acestora; geniu civil - cod 4521.

"M Marketing & Management " are sediul în municipiul I, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. /557/4.04.2003, având cod unic de înregistrare fiscală R -.

Capitalul social al firmei este de 10.000.000 lei, acționariatul acesteia este compus din - 99% din capital și - 1%, administrarea firmei fiind asigurată de numita -.

În baza contractului nr.858/7.04.2003, această societate comercială participă la administrarea "M Universal" prin administratorul -, alături de "M Financial " I, reprezentată de numita și "M & ", reprezentată de.

La data de 2.07.2003 a fost înființată " " I, având ca principal obiect de activitate construcția de clădiri sau părți ale acestora.

Ulterior acestui moment, respectiv la data de 7.07.2003, între "M Marketing & Management " I, pe de o parte, în calitate de prestator și " " I, pe de altă parte, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de intermediere nr.85/7.07.2003.

Potrivit art.II din acest document, obiectul contractului îl constituia identificarea de către prestator, în numele și pe contul beneficiarului, a unui partener (investitor sau antreprenor) dispus să finanțeze realizarea unor lucrări de construcții de cel puțin 1.000.000 EUR, precum și mijlocirea încheierii unui contract de antrepriză generală în construcții, favorabil beneficiarului, contra unui comision ce urma a fi convenit prin semnarea unui act adițional, la momentul semnării contractului intermediat.

Părțile au convenit ca nivelul comisionului să nu depășească 10% din valoarea finală contractată (69 vol.III dos. urm.penală).

La data de 20.07.2003 s-a încheiat contractul de antrepriză nr.16/2003 între "M Universal" I și " " I, referitor la executarea lucrării " Centrul Comercial Moldova ", ca urmare a demersurilor întreprinse de intermediarul "M Marketing & Management "

Ca urmare a acestui fapt, la aceeași dată, între intermediar, în calitate de prestator și " ", în calitate de beneficiar, s-a încheiat un act adițional la contractul de intermediere nr.85/7.07.2003 prin care s-a stabilit obligația beneficiarului de a plăti prestatorului "M Marketing & Management ", cu titlu de comision, o sumă reprezentând 7,50%, inclusiv TVA, din valoarea totală și finală a contractului de antrepriză încheiat de către beneficiar cu "M Universal", respectiv suma de 799.507 Eur (265 vol.III dos.de urm.penală).

În vederea realizării obiectivului în discuție "M Universal" Iaî ncheiat un contract de proiectare având ca obiect extinderea Centrului Comercial "M Universal" cu " Proiect"

Astfel cum rezultă din adresa nr.305/3.02.2006, emisă de firma de proiectare, contractul a fost încheiat la data de 14.04.2003, proiectul fiind predat, până la faza de Proiect tehnic etapa I + II inclusiv, pe bază de proces-verbal, la data de 2.06.2004 (33 vol.II dos.de urm.penală).

Devizul general estimativ și devizele pe obiecte - faza - au fost predate beneficiarului contractului de proiectare, la data de 13.10.2003, pentru ca, apoi, devizul general estimativ să fie predat de proiectant, conform temei de proiectare reactualizată, pe data de 27.05.2004 (Adresa nr.341/8.02.2006 a " Proiect" - nr.35 din vol.II dos. de urm.penală).

Pentru realizarea obiectivului extindere Centru Comercial Moldova Universal, "M Universal" I s-a adresat, cu cerere, la data de 24.03.2004, Băncii Comerciale Române prin Sucursala Județeană I, în scopul contractării unui credit ipotecar.

Ca urmare, la data de 15.06.2004 s-a încheiat contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice nr.135/2004 între - - Sucursala Județeană I și "M Universal" I (24-30 vol.I dos.de urm.penală).

Potrivit clauzelor contractuale, banca acorda împrumutatului un credit ipotecar pentru "realizarea Complexului Comercial Moldova D. ", prin reamenajarea, modernizarea, consolidarea și extinderea construcției existente pe teren proprietatea societății, în sumă de 7.200.000 EUR și 32.040.800.000 lei (ROL), durata contractului de creditare fiind de 10 ani, tragerea sumelor din credit urmând a se realiza în 5 tranșe, în perioada 1.07.2004 - 30.09.2005.

Conform dispozițiilor cuprinse la pct.3.1 din contract, la întocmirea graficului de tragere din credit, se impunea a se urmări respectarea permanentă a proporției dintre sursele proprii ale împrumutatului (25%) și sursele împrumutate (75%).

În baza contractelor astfel încheiate, a proiectului de construcție realizat de " Proiect" I și a contractului de credit ipotecar încheiat cu - Sucursala Județeană I, "M Universal" Iap rocedat la realizarea obiectivului "M ", având ca antreprenor general " "

Plata lucrărilor executate s-a realizat atât din surse proprii cât și din sursele împrumutate în baza contractului de credit ipotecar încheiat.

Prin actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut că, în realizarea prevederilor contractelor încheiate de părți, inculpații au săvârșit o serie de infracțiuni - folosirea creditului în alte scopuri, falsuri în înscrisuri sub semnătură privată și fals intelectual, înșelăciune, spălare de bani, constituirea unui grup infracțional organizat și mărturie mincinoasă - cu scopul de a spori averea familiei inculpatului -.

Din analiza materialului probator administrat rezultă însă că acuzarea, în fundamentarea învinuirilor aduse inculpaților s-a bazat pe un probatoriu nu doar incomplet dar și insuficient, acordând credit nejustificat lucrărilor realizate de inspectorii fiscali și de specialistul și respingând în mod neîntemeiat cereri de probațiune pertinente și utile formulate în apărare de către inculpați; a interpretat eronat probele administrate; a instituit o adevărată prezumție de vinovăție în sarcina inculpatei, răsturnând sarcina probei și a utilizat raționamente lipsite de logică.

În consecință, pornind de la premise eronate, acuzarea a tras concluzii greșite în ceea ce privește existența faptelor penale reținute în sarcina inculpaților și a vinovăției acestora.

În cursul fazei de cercetare judecătorească instanța a dispus efectuarea unor lucrări de specialitate, respectiv o expertiză tehnică judiciară în construcții, realizată de expertul, cu aportul expertului consultant și o expertiză judiciară contabilă, efectuată de expertul - G, la realizarea acesteia participând și expertul consultant.

În aprecierea instanței aceste mijloace de probă erau esențiale pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, în concordanță cu disp.art. 116.proc.pen.

Având în vedere complexitatea stării de fapt reținută în actul de acuzare dar și lipsa de acuratețe a rechizitoriului, determinată de numeroasele repetiții, de folosirea excesivă a unor pasaje conținând clauzele contractuale existente în actele încheiate între diferitele entități juridice dar și de prezentarea improprie a unor situații de fapt, tribunalul va analiza faptele penale reținute în sarcina inculpaților într-o altă ordine decât cea menționată în cuprinsul actului de sesizare, examinând infracțiunile descrise în rechizitoriu în raport de inculpații în sarcina cărora s-au reținut acestea.

1.Infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev.de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 pen. comisă în forma coautoratului de către inculpații -, și (în prezent astfel cum rezultă din cartea de identitate seria - nr.- emisă de I - 113 vol.I, dos.instanță) -, faptă descrisă la pct.8 din rechizitoriu.

Potrivit actului de sesizare, această infracțiune constă în folosirea sumei de 49.615.264.750 lei (ROL), la care se adaugă TVA în valoare de 9.246.900.303 lei (ROL), bani proveniți din creditul contractat de "M Universal" I pentru realizarea obiectivului "M ", în alt scop decât cel pentru care a fost accesat creditul, respectiv pentru: capitalizarea firmei constructoare " " I, care nu avea nici capitalul și nici utilajele necesare realizării unei construcții de o asemenea anvergură, capitalizare care s-a realizat prin facturarea de către antreprenor a unor lucrări care nu au fost executate în realitate; efectuarea de lucrări de construcții la Hotelul Pensiune aparținând " " I, lucrări ce au fost incluse de către " " în devizele aferente obiectivului "M " și care au fost astfel acoperite din creditul acordat de A, - Sucursala Județeană I,; creșterea cotei de participare a soților la capitalul social al "M Universal" I, până la 97%, prin achiziționarea de acțiuni ale acestei societăți de către "M Marketing & Management " I, firmă la care numita - soția inculpatului - - deținea 99% din capitalul social.

Potrivit acuzării, acțiunile în cauză au fost achiziționate cu suma de 799.507 EUR, provenită din creditul acordat "M Universal" I care a achitat lucrările realizate de " " I la obiectivul în discuție și care, la rândul său, a achitat această sumă, cu titlu de comision către "M Marketing & Management " I, în baza contractului de intermediere nr.85/7.07.2003, după care această din urmă firmă a achiziționat acțiuni ale "M Universal" de la." " și de la inculpatul -.

Fapta astfel reținută în actul de sesizare nu mai prezintă trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni deoarece nu mai este prevăzută de legea penală, infracțiunea prev.de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 fiind dezincriminată.

Astfel, prin articolul unic al Legii nr. 69/2007, textul art.10 lit.c din actul normativ mai sus menționat a fost modificat în sensul incriminării utilizării subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

Ca urmare, fapta de a utiliza creditele în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate nu mai constituie infracțiune.

Pe de altă parte însă, fapta reținută în sarcina inculpaților nu există în materialitatea ei.

Conform rechizitoriului, într-o primă fază, "M Universal" a plătit antreprenorului general " " sume de bani provenite din credit - mult mai mari decât valoarea lucrărilor realizate efectiv, lucru posibil prin includerea în situațiile de lucrări și în devizele întocmite de această din urmă firmă și însușite de beneficiar, a unor lucrări și servicii care în realitate nu au fost efectuate, împrejurare care a determinat tragerea din credit a unei sume totale de 49.615.264.750 lei (ROL), sumă care nu a fost cheltuită conform destinației stabilite prin contractul de credit ci în scopul construirii Hotelului Pensiune aparținând " " și respectiv cumpărării de acțiuni la."M Universal"

În aprecierea acuzării, faptul că antreprenorul general " " a majorat artificial valoarea facturilor emise pentru lucrările și serviciile efectuate este dovedită prin concluziile Rapoartelor de inspecție fiscală nr.8396/17.05.2005 și respectiv nr.11.081/5.07.2005 încheiate de consilierii din cadrul

Potrivit acestor documente, din valoarea de 93.653.584.200 lei (ROL) înregistrată în contabilitate de "M Universal", pe baza facturilor emise de antreprenorul " ", doar 44.038.319.450 lei (ROL) au reprezentat cheltuieli efectiv realizate de antreprenor, restul de 49.615.264.750 lei (ROL), la care se adaugă TVA în valoare de 9.426.900.303 lei (ROL) reprezentând lucrări neefectuate dar incluse în situațiile de lucrări și în facturile emise către beneficiar.

Aceste concluzii au fost preluate în actul de sesizare, apreciindu-se că inculpații au comis infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri pentru suma totală de 59.042.165.053 lei (ROL).

Concluzia însușită de acuzare este eronată deoarece are la bază premise greșite.

În vederea realizării obiectivului "M " între "M Universal", în calitate de beneficiar și " ", în calitate de antreprenor, s-a încheiat contractul de antrepriză nr.16/20.07.2003, contract pe bază de preț ferm, preț stabilit din momentul încheierii contractului și nu ulterior, în funcție de materialele efectiv înglobate în construcție.

Astfel, potrivit disp.art.2.2 din contract, "beneficiarul se obligă să plătească antreprenorului prețul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 10.660.096 EUR, pentru execuția, finalizarea lucrării Centru Comercial Moldova pe teren proprietate --, I" (101, vol.II dosar instanță).

În raport de această împrejurare, antreprenorul nu avea niciun interes să factureze lucrări pe care nu le-ar fi executat, deoarece acesta ar fi încasat întreaga sumă de 10.660.096 EUR, indiferent de costurile pe care le-ar fi suportat în realizarea lucrării, singura sa obligație constând în executarea și predarea lucrării în conformitate cu clauzele contractuale, cu autorizația de construcție și cu reglementările tehnice în vigoare. și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, împrejurare relevată de concluziile celor 2 expertize tehnice în construcție realizate de experții prof.dr.ing. și prof.dr.ing. economist, care au reținut că lucrările realizate la investiția " Centru Comercial Moldova Iași " au respectat prevederile autorizației de construcție și ale proiectului tehnic întocmit de " Proiect" I (58 și respectiv 83 din vol.I din dos.instanță).

Pe de altă parte, atât experții constructori cât și experții contabili au relevat faptul că, documentul intitulat contract de antrepriză, purtând nr. 16/2003 este - din punct de vedere al conținutului economic - un contract cu preț fix, întrucât contractorul este de acord cu un preț contractual fix.

Potrivit concluziilor experților contabili, organele de control nu au ținut cont de acest aspect definitoriu și s-au situat pe poziția de a-l transforma într-un "contract cost plus", ceea ce legea contractelor nu le permitea, reprezentând totodată o depășire a atribuțiilor organelor de control (73 dos.inst. vol..

Datorită acestei erori fundamentale de interpretare a contractului nr.16/2003 au rezultat și concluziile eronate înscrise în Raportul de inspecție fiscală nr.8396/2005, respectiv că diferența de 47.252.633.039 lei (ROL), considerată de experții fiscali drept lucrări neefectuate, reprezintă în realitate diferențe valorice între costurile consumurilor efectuate și veniturile " ", evidențiate prin situațiile de lucrări, care au avut la bază documentația tehnică, aspect care este evidențiat și prin rapoartele de expertiză tehnică (73 vol.

Experții au mai precizat că această sumă nu reprezintă lucrări neefectuate, ci evaluarea lucrărilor efectiv prevăzute în documentațiile tehnice de execuție calculate la prețurile din ofertă și în conformitate cu prevederile contractului "preț fix" încheiat între executant și beneficiar.

Dat fiind cele rezultate din documentele avute în vedere, experții contabili au statuat că afirmația consilierilor fiscali în sensul că suma de 47.252.633.039 lei (ROL) ar reprezenta lucrări neefectuate se dovedește a fi nefundamentată (74, vol.

În ceea ce privește sumele diferite reținute în cuprinsul actului de sesizare a instanței și respectiv în lucrarea contabilă efectuată în cauză în cursul cercetărilor judecătorești este de făcut următoarea precizare:

Diferența dintre suma de 49.615.264.750 lei (ROL), potrivit rechizitoriului și, suma de 47.252.633.039 lei (ROL), analizată în raportul de expertiză judiciară contabilă, ca reprezentând valoarea lucrărilor pretins neefectuate dar facturate de " ", este dată de suma de 2.362.631.711 lei (ROL) reprezentând cota de 5% beneficiu aplicată de antreprenor la suma de 47.252.633.039 lei (ROL). Deși această sumă reprezintă beneficiul antreprenorului, organele de control fiscal au considerat-o ca reprezentând "lucrări neefectuate" și au adiționat-o la suma mai sus menționată, rezultând un total de "lucrări neefectuate" de 49.615.264.750 lei (ROL). Această lămurire este cuprinsă în NOTA 6 din raportul de expertiză judiciară contabilă (17 vol.II dos. instanță).

Opinia experților contabili despre natura contractului de antrepriză nr.16/20.07.2003 este împărtășită și de experții în construcții - prof.dr.ing. și prof.dr.ing. ec. - care au statuat că documentul în cauză este un contract pe bază de preț ferm (78,79 vol.I dos.instanță).

În același context este de precizat și eroarea de apreciere a acuzării în ceea ce privește cuantumul sumei ce ar reprezenta partea din creditul accesat, folosită în alte scopuri.

Potrivit actului de inculpare, făptuitorii au tras din credit, în perioada iulie 2003 - 31.12.2004 suma totală de 49.615.264.750 lei (ROL), sumă ce a fost folosită în alte scopuri.

Eroarea de apreciere este evidentă deoarece în perioada iulie 2003 - 30.06.2004 realizarea obiectivului a fost finanțată din surse proprii ale beneficiarului, creditul acordat de - Sucursala Județeană I fiind operațional începând doar cu data de 1.07.2004, potrivit prevederilor contractuale. Pe de altă parte, potrivit clauzelor contractului de credit ipotecar nr.135/15.06.2004 și după data de 1.07.2004, doar 75% din finanțarea necesară realizării obiectivului a fost acoperită din credit, diferența de 25% din costuri fiind suportată tot din sursele proprii ale beneficiarului.

Așa fiind, potrivit rechizitoriului (45-46) în perioada în care obiectivul a fost finanțat din surse proprii (iulie 2003 - 30.06.2004) antreprenorul " " ar fi facturat lucrări neefectuate în valoare de 19.754.141.239 lei (ROL), respectiv 8.094.681.425 lei (ROL) în anul 2003 și 11.659.459.814 lei (ROL) în perioada 1.01 - 30.06.2004.

Ulterior accesării creditului, antreprenorul ar fi facturat lucrări neefectuate în sumă de 27.498.491.856 lei (ROL), respectiv 13.261.968.816 lei (ROL) în perioada 1.07 - 31.12.2004, pierzându-se din vedere că, potrivit clauzelor contractuale, 25% din finanțare a fost asigurată din surse proprii, respectiv 6.874.622.964 lei.

Așadar, din suma totală de 49.615.264.750 lei reprezentând finanțare a obiectivului în cauză, până la data de 30.12.2004, doar suma de 20.623.868.892 lei (fără TVA) a reprezentat finanțare prin tragerile din creditul acordat de, diferența de sumă reprezentând-o finanțarea proprie a beneficiarului.

Prin actul de acuzare s-a reținut că, o parte din banii proveniți din credit au fost folosiți la capitalizarea " ", fie prin efectuarea unor plăți în avans de către "M Universal", fie prin trecerea în situațiile și devizele de lucrări întocmite pentru decontare a unor lucrări și servicii nerealizate în realitate, cu consecința facturării unor sume mai mari decât consumurile efective înregistrate de antreprenor.

Sub primul aspect, cel al plății unor sume în avans către antreprenor, care a folosit banii în scopul dotării proprii cu mașini, utilaje și alte obiecte de inventar, contrar destinației creditului, este de făcut mențiunea că aceste plăți nu au provenit din credit.

Conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză "M Universal" a efectuat plăți în avans către " " în sumă totală de 4.350.669 lei (RON), însă verificând sursa de finanțare a acestor avansuri s-a constatat că plata facturilor de avans s-a efectuat din sursele proprii ale beneficiarului lucrării, respectiv "M Universal" (41-44 și 76, vol.II dos.instanță).

Sub cel de-al doilea aspect, instanța reține că situațiile și devizele de lucrări au fost corect întocmite de către antreprenor - care în condițiile contractului de antrepriză cu preț fix nu avea niciun interes să "măsluiască" aceste documente - împrejurări relevate și de expertizele efectuate în cauză.

Astfel, din raportul de expertiză contabilă rezultă că suma de 47.252.635.095 lei nu reprezintă "lucrări neefectuate", ci evaluarea lucrărilor efectiv executate, calculate la prețurile din ofertă și în conformitate cu prevederile contractului încheiat între executant și beneficiar, facturile emise de " " reprezentând lucrările efectuate la obiectivul " Centru Comercial Moldova " (77 vol. acestea fiind în concordanță cu situațiile de lucrări întocmite, fiind corect contabilizate atât de către constructor cât și de beneficiarul lucrării (răspuns la obiectivul nr.2 - 72, vol.

În același sens s-au pronunțat și experții constructori, expertul precizând că documentațiile întocmite în vederea decontărilor cu beneficiarul corespund din punct de vedere tehnic cu natura lucrărilor și serviciilor specifice realizării obiectivului, fiind în corelare cu documentația inițială de ofertă (59 vol.I). Răspunzând aceluiași obiectiv, expertul consultant a relevat că natura, conținutul tehnologic și cantitățile articolelor de lucrări ce au făcut obiectul situațiilor de lucrări în vederea decontării, au corespuns Proiectului tehnic al obiectivului (85, vol.I).

În plus, conformitatea între situațiile de lucrări și realitatea lucrărilor efectuate la obiectivul în cauză este relevată și de martorul -, evaluator tehnic în construcții la. - Sucursala Județeană I, cel care a verificat cantitativ și calitativ lucrările realizate la acest obiectiv și care a precizat că nu au existat diferențe între realitatea lucrărilor efectuate și lucrările înscrise în documentația tehnică în baza căreia s-au efectuat deconturile și au fost eliberate tranșele de credit (313-325 vol.I, dos. de urmărire penală).

În fine, același martor a declarat că, până la finele trimestrului II 2004, lucrările de execuție au fost realizate pe cheltuiala beneficiarului "M Universal" și că, după perfectarea contractului de creditare nr.135/2004, respectiv la data de 30.06.2004 s-a realizat o analiză a stadiului fizic al lucrărilor executate, în vederea determinării aportului propriu al investitorului, ocazie cu care s-au realizat - de către antreprenor - situații de lucrări de aprox. 40.000.000.000 lei (316).

Este real că prin rechizitoriul DNA față de acest martor s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev.de art.249 alin.1 pen. (reținându-se că, din culpă, și-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu, contrasemnând situațiile de lucrări aferente perioadei trim.III 2003 - sem.I 2004 întocmite în fals de antreprenor, punându-se astfel sub semnul îndoielii onestitatea afirmațiilor sale, însă este de observat că, prin sentința penală nr. 1603/30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-a admis plângerea formulată de petentul - împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală, s-a desființat soluția procurorului în ceea ce îl privește pe petent și s-a dispus schimbarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală, din art. 11 alin.1 lit.b rap.la art.10 lit."b/1" proc.pen. în art.11 alin.1 lit.b rap.la art.10 lit.d proc.pen. (255-256 vol.II, dos.instanță).

În fine, un alt argument în înlăturarea acuzației că antreprenorul ar fi majorat artificial situațiile de lucrări îl constituie împrejurarea că întocmirea acestor documente a fost externalizată de către " ", prin contractul nr.1/2.06.2004, încheiat între această firmă și "CG " activitatea de întocmire a situațiilor de lucrări fiind atribuită acestei din urmă societăți, de întocmirea efectivă a situațiilor ocupându-se numitul, persoană față de care însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Pe de altă parte, potrivit actului de acuzare, o altă parte a sumelor provenite din credit ar fi fost destinată construcției Hotelului pensiune aparținând " ". Conform rechizitoriului (12) cantitatea de 1.319,5 mc betoane a fost folosită la construirea hotelului pensiune în cauză și alți 360 mc beton au fost folosiți pentru edificarea uneia sau a mai multor locuințe aparținând unor persoane fizice, amplasate în zona, astfel încât "plăți însumând peste 11 miliarde lei, aferente hotelului pensiune au fost suportate din creditul acordat "M Universal", iar " " a plătit lucrările abia în cursul anului 2005".

Dincolo de ambiguitatea formulărilor conținute în rechizitoriu, de nepermis pentru un act de acuzare care trebuie să fie caracterizat prin concizie, acuratețe și exactitate, susținerile acestuia nu sunt probate în niciun fel, învinuirea bazându-se doar pe constatările inspectorilor fiscali cuprinse în Referatul de inspecție fiscală nr.8386/2005. Eroarea a fost relevată de expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză,care, prin NOTA 17 precizat că, în realitate nu a fost vorba de un transfer de beton de la M Universal la Hotelul Pensiune, ci o cantitate de beton folosită în anul 2004 la acest hotel a fost facturată de antreprenor abia în luna aprilie 2005 (30 vol.III dos.instanță).

Și la formularea acestui capăt de acuzare s-a pornit de la premise greșite, apreciindu-se că actul intitulat Contract de intermediere cu nr.85/2003, încheiat între "M Marketing & Management " și " " ar fi urmărit un scop ilicit, respectiv procurarea de fonduri în vederea achiziționării celor 22.352 acțiuni ale "M Universal", în valoare totală de 17.475.903.000 lei (ROL), în condițiile în care comisionul stabilit prin contractul de antrepriză era de 7,5% din valoarea contractului de antrepriză (respectiv 799.507 EUR), iar antreprenorul avea stabilit prin contractul încheiat cu beneficiarul un beneficiu de doar 5%, ceea ce ar fi presupus că acesta și-a planificat din o pierdere de 2,5%.

Această concluzie este greșită la rândul său, deoarece, comisionul de 7,5% plătit de " " intermediarului reprezintă o cheltuială deductibilă, care se scade din veniturile încasate și nu din beneficiul de 5% stabilit prin contractul de antrepriză.

În sensul celor de mai sus s-a exprimat, fără echivoc, expertiza judiciară contabilă care, în răspunsul la obiectivul nr.9, a statuat că suma de 17.785.720.471 lei (ROL) reprezentând cheltuieli, conform contractului de intermediere nr.85/2003 încheiat cu "M Marketing & Management ", sunt cheltuieli deductibile pentru " ", situație în care și sumele reprezentând TVA-ul aferent acestor prestații înscrise în facturile nr. -/30.06.2004 și nr.-/29.12.2004, adică3.379.286.289 lei și respectiv 1.761.147.788 lei au dreptul de deducere legală (45-48 și 78 din vol.II dos.instanță).

În fine, sub aspectul celor menționate cu privire la această primă faptă penală reținută în sarcina inculpaților, analizată în cele ce preced, este de precizat faptul că, potrivit constatărilor experților contabili, "M Universal" "a respectat destinația creditului în conformitate cu prevederile contractului de credit".(Răspuns la obiectivul nr.15-84, vol.

Această împrejurare este confirmată de altfel și de banca ce a acordat creditul, - Sucursala Județeană I, care, prin adresa nr.11253/5.05.2006 transmisă împrumutatului a relevat că "au fost respectate clauzele contractului de credit și accesoriile acestuia"(40 verso, vol.IV dos.instanță).

2.Infracțiunea de înșelăciune pe parcursul executării convenției, prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic.art. 75 lit.a pen. și art. 41 alin.2 pen. comisă în forma coautoratului de către inculpații -, și, faptă descrisă la pct.11 din rechizitoriu.

Potrivit actului de acuzare, această faptă constă în 22 de acte materiale de includere în situațiile de lucrări aferente extinderii Magazinului "M" a unor manopere care cuprindeau și lucrări de construcție aferente Hotelului Pensiune, determinând acordarea de către instituția bancară a unor tranșe de credit mai mari cu 49.615.264.750 lei - la care se adaugă TVA în sumă de 9.246.900.303 lei - pentru a putea fi deghizată într-o aparență legală plata comisionului, urmată de cumpărarea de acțiuni ale "M Universal"

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă însă că această infracțiune nu există, deoarece lipsesc elementele esențiale ce caracterizează infracțiunea de înșelăciune și anume, inducerea în eroare dar și urmarea imediată.

Sub un prim aspect este de observat că nu a existat o acțiune de inducere în eroare a unității bancare deoarece, astfel cum s-a precizat pe larg la pct.1 din considerentele prezentei hotărâri, situațiile prezentate spre decontare de către antreprenor au fost încheiate în conformitate cu stadiile tehnice de realizare a obiectivului, împrejurări relevate și de concluziile expertizelor tehnice judiciare (în construcții și contabilă) efectuate în cauză.

Pe de altă parte, în speță lipsește și urmarea imediată produsă în urma acțiunii de inducere în eroare întrucât, în patrimoniul instituției bancare nu a fost cauzat nici un prejudiciu.

Astfel, din adresa nr.11253/5.05.2006, mai sus menționată, emisă de unitatea bancară creditoare rezultă că "M Universal" a procedat la rambursarea integrală a creditului și la achitarea dobânzilor sau a altor sume datorate, încă la data de 22.03.2006, cu toate că, contractul de credit ipotecar nr.135/2004 a fost încheiat pentru o perioadă de 10 ani.

Pe de altă parte, din adresa nr. 9633/17.05.2006 emisă de - Sucursala Județeană I, transmisă Tribunalului Iași rezultă căunitatea bancară nu se constituie parte civilă în cauză "întrucât creditul ipotecar acordat de bancă "M Universal" Iaf ost rambursat integral"(67 din dos.nr.4543/2006 al Tribunalului Iași, aflat în vol.I al acestei instanțe).

3.Infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prev.de art.20 pen. rap.la art.215 alin.1 și 5.pen. cu aplic.art. 75 lit.a pen. reținută în sarcina inculpaților -, și, faptă descrisă la pct.9 din rechizitoriu, constând în solicitarea de restituire a sumei de 4.901.609.473 lei, reprezentând TVA aferent unor lucrări neefectuate la obiectivul extindere Magazin "M" de către inculpatul - și de numitul, în calitate de director general al "M Universal" I, precum și în ajutorul dat de inculpații și în întocmirea situațiilor de lucrări neexecutate.

Fapta imputată celor trei inculpați nu există.

Conform rechizitoriului, tentativa la infracțiunea de înșelăciune a fost comisă prin cererea de restituire a sumei de 4.901.609.473 lei cu titlu de TVA,cerere semnată de către și (și nu de către inculpatul -),și înregistrată la. I sub nr. 4232/28.02.2005 (67-68 rechizitoriu).

În realitate, cererea cu nr. 4232/2005 vizează restituirea sumei de 3.808.655.937 lei reprezentând TVA aferent lunii ianuarie 2005, solicitare ce a fost aprobată prin decizia de rambursare a TVA nr.-/24.01.2006, întocmită de inspector din cadrul Atât cererea de rambursare a TVA cât și decizia de aprobare a rambursării se regăsesc între anexele la expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, respectiv în Anexa nr.37/A 16,21-22 (vol.III dos.instanță).

Suma de 4.901.609.473 lei nu a făcut obiectul vreunei cereri de rambursare a TVA, aceasta fiind stabilită de inspectorii fiscali ca reprezentând TVA suplimentar datorat de "M Universal".

În concret, prin Referatul de inspecție fiscală nr.11.081/5.08.2005, inspectorii fiscali au stabilit în sarcina "M Universal" un TVA suplimentar de 9.444.462.540 lei (ROL) aferent sumei de 49.615.264.750 lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea lucrărilor facturate de " " și cheltuielile aferente lucrărilor efectiv realizate de această societate.

Ulterior stabilirii sumei reprezentând TVA suplimentar inspectorii fiscali au propus compensarea sumelor de 3.808.655.937 lei (TVA aferent lunii ianuarie 2005) și 734.197.128 lei (TVA aferent lunii decembrie 2004), urmând ca "M Universal" I să mai plătească cu titlu de TVA suma de4.901.609.473 lei.

În consecință, cum suma de 4.901.609.473 lei nu a făcut obiectul vreunei cereri de rambursare de TVA din partea "M Universal", nu se poate reține existența tentativei la infracțiunea de înșelăciune.

În plus, este de reținut faptul că cererea înregistrată la. I sub nr. 4232/28.02.2005 pentru restituire TVA în sumă de 3.808.655.937 lei a fost semnată de numiții și, persoane ce nu au fost trimise în judecată și nu de inculpatul - - cum se și reține de altfel în expozitivul rechizitoriului - iar situațiile de lucrări ce au stat la baza acesteia au fost în concordanță cu situația de fapt (împrejurare evidențiată de expertizele efectuate în cauză și prezentate la pct.1) pe de o parte, iar pe de altă parte, nu au fost întocmite de ceilalți doi inculpați, și ci de numitul, ca urmare a externalizării acestei activități. Or, față de această persoană procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apreciind că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale niciunei infracțiuni.

4.Infracțiunea de fals intelectual, prev.de art.43 din Legea nr.82/1991 rap.la art. 17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților, și, faptă descrisă la pct.10 din rechizitoriu.

Potrivit rechizitoriului, această faptă constă în întocmirea - de către cei trei inculpați, împreună cu numiții - și - a unui număr de 86 de documente contabile false sub aspectul cantității de lucrări efectuate, în sensul că acestea nu ar fi fost executate la obiectivul "extindere Centru Comercial Moldova " ci la edificarea Hotelului Pensiune aparținând " "

Cele 86 de documente contabile false reprezintă însumarea a 66 de situații de plată aferente lucrărilor de extindere la Magazinul M în perioada trim.IV 2003 - dec.2004, 16 facturi și bonuri fiscale reflectând lucrările și serviciile trecute în cele 66 de situații de plată și 4 variante de balanțe lunare modificate, prin trecerea costurilor de la o lună la alta, acțiune facilitată de setarea înapoi a datei calculatorului.

Astfel cum s-a reținut la pct.1 din considerentele prezentei hotărâri, în baza concluziilor la care au ajuns atât experții contabili cât și experții în construcții, instanța a apreciat cătoate documentele emise de constructor sunt în concordanță cu situațiile de lucrări întocmite, fiind corect contabilizate atât de către constructor cât și de beneficiarul lucrării(85 vol.I, 75 vol.II dos.instanță). în baza situațiilor de lucrări s-au întocmit situațiile de plată, acestea din urmă stând la baza întocmirii facturilor și documentelor fiscale.

Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că o reiterare a motivării exhaustive prezentate la pct.1 este inutilă.

Dincolo de cele mai sus reținute trebuie făcută remarca potrivit căreia acuzarea își întemeiază acest capăt de inculpare doar pe supoziții, fără a produce și probe în sensul învinuirii reținute.

Pentru a statua că documentele contabile în cauză sunt false se impunea a se dovedi fără putință de tăgadă că materialele înscrise în acestea au fost încorporate în altă lucrare, în speță în construcția Hotelului Pensiune aparținând " " Or, o asemenea probă nu a fost făcută.

În ceea ce privește învinuirea constând în modificarea balanțelor lunare prin trecerea costurilor de la o lună la alta, împrejurare dovedită prin descoperirea în calculatorul "M Universal" a patru variante de balanțe lunare modificate, se impun următoarele precizări:

Cu ocazia verificării efectuate, în calculatorul societății s-au descoperit 4 copii ("salvări") ale aceleiași balanțe contabile, făcute la momente de timp diferite și nu 4 variante de balanțe lunare modificate.

Această împrejurare este relevată de depoziția dată de martorul -, angajat al firmei care administrează programul de contabilitate ( 4) folosit de " " (379 vol.I dos.de urm.penală, 123 dos Tribunal I).

Astfel, potrivit depoziției acestui martor 3 din cel 4 baze de date identificate în calculator reprezintă copii ale aceleiași baze de date. Martorul a fost sesizat de inculpata, în calitatea sa de contabilă, despre existența unor inadvertențe în baza de date curentă, ocazie cu care martorul i-a relatat că pentru verificări în baza de date curentă, fără afectarea acesteia se poate proceda la "salvarea" bazei de date și la verificarea datelor astfel "salvate".

În ceea ce privește setarea înapoi a datei calculatorului, martorul - a relevat că, în cursul lunii ianuarie-februarie 2005, la solicitarea numitului, cel care acorda asistență de specialitate contabilă pentru " ", a setat data calculatorului astfel ca aceasta să indice luna septembrie 2004, în vederea obținerii unei balanțe contabile pentru această lună, după care a resetat calculatorul la data curentă.

Depoziția martorului se coroborează cu cea a numitului care a confirmat condițiile în care s-a realizat setarea datei calculatorului, relevând că s-a procedat de această manieră în vederea rezolvării deficiențelor constatate în programul de contabilitate de către și inculpata - contabila firmei (381 vol.I dos.de urm.penală).

Cu privire la fapta reținută de acuzare și analizată la acest punct mai trebuie făcută o precizare:

În partea expozitivă a rechizitoriului, la pct. 10, este analizată infracțiunea de fals intelectual, prev.de art. 43 din Legea nr.82/1991 în raport de următoarele persoane:inc., - - administrator,inc.-contabil șef al "-" și numitul.

Cu toate acestea, prin dispozitivul actului de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați, pentru fapta mai sus menționată dar și a inculpatei, pentru complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, compusă din 86 de acte materiale, fără ca în cuprinsul rechizitoriului să se descrie în ce anume a constat sprijinul moral acordat de această inculpată celorlalți făptuitori.

Cum însă infracțiunea de fals intelectual nu poate fi reținută în sarcina inculpaților și - deoarece fapta nu există - în mod corelativ se va aprecia că nu există nici actul de complicitate morală la această infracțiune, reținut prin dispozitivul rechizitoriului în sarcina inculpatei.

5.Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 290.pen. rap.la art. 17 lit.c și art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 pen. reținută în sarcina inculpaților și -, faptă descrisă la pct.1,2,3 și 5 din considerentele actului de acuzare.

Prin actul de sesizare a instanței s-au reținut un număr de patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă simplă, fapte constând în:

- caracterul fals al datei încheierii Contractului de intermediere nr.85/7.07.2003 (pct.1);

- caracterul fals al datei înregistrării în condica de secretariat a " ", a Contractului de intermediere nr.85/7.07.2003 și a Actului adițional nr.1 la contractul de intermediere, înregistrat sub nr. -.07.2003 (pct.2);

- caracterul fals al datei încheierii Actului adițional nr.1 din data de 20.07.2003, la Contractul de intermediere nr.85/7.07.2003 (pct.3);

- caracterul fals al mențiunii existente în Actul adițional nr.2 din data de 15.04.2003, referitoare la data încheierii Contractului de intermediere nr.85/7.07.2003 (pct.5).

În ceea ce privește prima faptă de fals reținută în sarcina inculpaților, este de menționat faptul că rechizitoriul conține o gravă eroare asupra uneia dintre persoane.

Astfel, în actul de sesizare s-a reținut în mod greșit că inculpata a operat modificarea cifrei 4 în cifra 3 din mențiunea "07.07.2003" ce figurează ca dată a Contractului de intermediere nr.85/7.07.2003 (22 rechizitoriu).

Din declarațiile constante date de inculpata în cursul urmăririi penale rezultă că persoana care a operat modificarea cifrei 4 în cifra 3 fost inculpata (163-168, 172-174 vol.I dos. urm.penală).

Depozițiile acesteia sunt confirmate, de altfel, chiar de inculpata, care a recunoscut că a înscris numărul de înregistrare și data pe contractul de intermediere și că ulterior efectuării acestei mențiuni a realizat că greșise prin înscrierea anului 2004, motiv pentru care, cu același prilej, a efectuat corectura ce se impunea, modificând cifra 4 din cuprinsul anului 2004, în cifra 3.(179-183 vol.I).

Cu toate acestea, această primă faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost reținută în sarcina inculpatei - în lipsa oricăror alte probe - care a și fost trimisă în judecată pentru această infracțiune.

Sub aspectul acestei fapte mai este de precizat că modificarea cifrei 4 în cifra 3 reprezentat o corectură necesară, în vederea înlăturării erorii comise prin înscrierea unei date greșite fără ca, în această modalitate, să se fi realizat o falsificare materială a înscrisului.

De altfel, este de presupus că, în condițiile în care inculpata dorea să insereze în cuprinsul contractului în cauză o anumită dată, dar care să nu reflecte realitatea, constatând "eroarea"produsă, ar fi manifestat mai multă vigilență și ar fi procedat la înlocuirea primei pagini a contractului, evitând astfel speculațiile acuzării.

Analizând însă faptele imputate inculpaților, instanța a constatat că acestea nu există, în stabilirea acestor infracțiuni acuzarea bazându-se pe o serie de supoziții care însă, prin fragilitatea lor, nu sunt de natură a conduce la concluzia neechivocă a existenței infracțiunilor și a îndeplinirii cerințelor legale în ceea ce privește elementele constitutive ale acestora.

În concret, dosarul cauzei nu conține probe pe baza cărora să se constate că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, respectiv: antedatarea a datei încheierii Contractului de intermediere nr.85/07.07.2003; înscrierea de către inculpatul, în condica de secretariat a " " a unor mențiuni nereale cu privire la data încheierii contractului de intermediere în cauză și a Actului adițional nr.1/20.07.2003 la acesta; menționarea unei date nereale ca dată a încheierii în Actul adițional nr.1/20.07.2003 și consemnarea, în cuprinsul Actului adițional nr.2/15.04.2004, referitoare la data încheierii Contractului de intermediere nr.85/07.07.2003.

Supozițiile avute în vedere în fundamentarea acestui capăt de acuzare prin actul de sesizare sunt următoarele:

- societățile comerciale între care s-au încheiat contractele în cauză, au mai multe persoane comune în acționariat ( a se vedea precizările făcute în debutul considerentelor hotărârii), astfel încât este plauzibilă existența unor înțelegeri frauduloase între acestea;

În această modalitate, acuzarea instituie o adevărată prezumție de vinovăție în sarcina persoanelor implicate în derularea raporturilor comerciale obiect al contractelor încheiate, prezumție ce poate fi extinsă însă, pentru toate situațiile în care anumite persoane dețin calități multiple în mai multe societăți comerciale aflate în raporturi contractuale.

De reținut este faptul că supoziția acuzării nu se coroborează cu niciun mijloc de probă dintre cele cuprinse în art.64 și urm.proc.pen.

- nu se justifică, din punct de vedere al automatismelor comportamentale, menționarea unei date ulterioare decât cea reală, respectiv anul 2004 în loc de 2003;

Deși aparent întemeiată, această supoziție nu poate fi absolutizată existând și situații în care automatismele comportamentale pot determina trecerea, din greșeală, a unei date ulterioare ( a se vedea în acest sens mențiunile din notele de concluzii scrise depuse în apărare - 31 (334, vol.IV dos.instanță).

De altfel, inculpatele și au dat explicații plauzibile pentru modificarea operată în partea referitoare la data numărului de înregistrare a Contractului de intermediere nr.85/2003.

- partiția calculatorului pe care a fost redactat contractul a fost ștearsă - în dimineața zilei în care s-a efectuat percheziția având ca scop copierea memoriei calculatorului (28 rechizitoriu) - prin folosirea unui program special "", destinat ștergerii documentelor, fără posibilitate de reconstituire;

Din depozițiile martorului -, specialist IT, date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată la termenul din data de 25.09.2006 rezultă că, în urma mai multor sesizări din partea inculpatei, referitoare la disfuncționalitățile pe care le prezintă unitatea de calcul din secretariatul firmei, s-a deplasat la sediul firmei, a ridicat unitatea centrală și a dus-o la locul său de muncă în vederea verificării, fără a i se solicita să șteargă documente, fișiere sau partiții ale calculatorului. Pe de altă parte, martorul a relevat că programul "", instalat pe calculator în vederea asigurării confidențialității datelor se derula automat, în fiecare seară, astfel încât, ștergerea partiției "d" se datorează acestui fapt și nu unei intervenții voluntare (384-386 vol.I dos.de urm.penală, 146 dosar Tribunal I, vol.I al dosarului acestei instanțe).

- inculpata, secretara " " a susținut, în prezența inspectorilor fiscali aflați în control, faptul că actul intitulat Contract de intermediere nu este înscris în condica de secretariat, pentru ca în cursul audierilor în faza de urmărire penală să revină asupra acestei declarații;

În cursul urmăririi penale inculpata a făcut precizările care justifică afirmațiile sale inițiale. Potrivit declarației acesteia, în cursul lunii martie 2005, inspectorii fiscali aflați în control la." " I i-au prezentat Contractul de intermediere încheiat cu "M Marketing & Management ", contract care deși era datat, nu avea număr de înregistrare. Din acest motiv, chestionată asupra înregistrării contractului în registrul firmei, inculpata a precizat că actul în cauză nu este înregistrat, fără a face verificarea ce se impunea în condica de secretariat. Pe de altă parte, nici inspectorii fiscali nu au solicitat spre examinare condica de secretariat.

- contractul de antrepriză nr.16/20.07.2003 nu face nicio referire la Contractul de intermediere nr.85/7.07.2003, cu toate că așa ar fi fost corect, întrucât acest contract ar fi trebuit prezentat băncii creditoare;

O asemenea obligație există doar în accepțiunea acuzării, în realitate însă beneficiarul lucrării nu avea nicio obligație de prezentare a contractului de intermediere către banca creditoare, tot astfel cum nici antreprenorul general nu avea obligația de a prezenta acest contract beneficiarului investiției.

- la data încheierii Actului adițional nr.1/20.07.2003 nu se cunoștea nivelul comisionului de 7,5% (799.507 EUR) din valoarea contractului de antrepriză. Conform adresei emise de " Proiect" I nr.305/3.02.2006, în cursul lunii iulie 2003, valoarea proiectului era cunoscută (10.660.000 EUR) deoarece realizarea proiectului tehnic presupunea cunoașterea unui element atât de important cum este cel al finanțării (33 vol.II dos.de urm.penală).

Această împrejurare este confirmată și de depoziția inculpatului -, dată la termenul din 8.05.2006 în fața Tribunalului Iași, prin care se relevă că la momentul încheierii contractului de antrepriză - luna iulie 2003 - valoarea investiției era cunoscută (70 dos.Tribunal I, vol.I, dosar Tribunal B-N).

Pe de altă parte, niciunul din actele imputate inculpaților nu întrunește elementele conținutului constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată deoarece, existența acesteia presupune ca alterarea adevărului să fie realizată printr-o alterare materială, fizică, a înscrisului însuși, adică printr-o acțiune de contrafacere a scrierii sau a subscrierii, ori de alterare a scrisului. Or, faptele reținute vizează pretinsa alterare de către inculpați a adevărului, prin denaturarea conținutului intelectual al actului, fără să se fi produs însă o alterare fizică a înscrisului.

Cu toate acestea, în sarcina inculpaților nu poate fi reținută nici infracțiunea de fals intelectual - dacă s-ar face abstracție de împrejurarea că falsurile nu există - deoarece înscrisurile pretins falsificate nu sunt înscrisuri oficiale, în înțelesul dat de art.150 alin.2 pen. acestor documente, condiție esențială pentru reținerea acestei fapte penale.

În fine, mai este de observat că, deși în cuprinsul părții expozitive a rechizitoriului au fost descrise un număr de 4 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin dispozitivul actului de sesizare cele patru infracțiuni distincte au fost considerate ca fiind acte materiale ale unei singure infracțiuni de fals săvârșită în formă continuată, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații (ca autor al tuturor celor patru acte materiale) și (autor a trei acte materiale, descrise la pct.1,3 și 5 din rechizitoriu).

6.Infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev.de art. 260 alin.1 pen. reținută în sarcina inculpatei, faptă descrisă la pct.6 din actul de sesizare.

Potrivit actului de inculpare, infracțiunea mai sus menționată constă în declarația mincinoasă făcută de inculpată cu prilejul audierii sale ca martor în prezenta cauză, când a afirmat în mod nereal că cele două contracte (contractul de intermediere și actul adițional nr.1 la acesta) erau înregistrate în condica de secretariat, după ce inițial declarase inspectorilor fiscali aflați în control la firma sa, că aceste documente nu erau înregistrate (29-30 din rechizitoriu).

Analiza probelor administrate în cauză relevă însă că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nici sub aspectul laturii obiective dar nici sub cel al laturii subiective.

În concret, din coroborarea declarațiilor martorelor și (391-394, vol.I dos.urm.penală) cu depozițiile constante ale inculpatei (302-312) rezultă următoarea stare de fapt:

În cursul lunii martie 2005, inspectorii și - din cadrul I au efectuat un control fiscal la." " I, ocazie cu care au constatat că actul intitulat Contract de intermediere cu nr.85/7.07.2003, încheiat cu "M Marketing & Management " nu avea număr de înregistrare de la." " Ca urmare, inspectorul fiscal a prezenta contractul în cauză inculpatei, care îndeplinea funcția de secretară la firma verificată, întrebând-o pe aceasta dacă acel document este înregistrat în condica de secretariat.

Sesizând că actul în discuție nu purta număr de înregistrare, inculpata - fără a verifica efectiv condica de secretariat a societății - a comunicat inspectoarei că acel contract nu este înregistrat, iar apoi la solicitarea organului de control a înscris pe un bilețel mențiunea "în registrul de secretariat nu este înregistrat Contract cu M Marketing în anul 2003", a trecut data de "25.03.2005" și a semnat (310 vol.I dos.urm.penală).

Ulterior, respectiv în cursul urmăririi penale, inculpata a fost audiată în mai multe rânduri de organele de urmărire penală cu privire la aceste aspecte (7.09.2005, 14.11.2005 și 23.02.2006).

Conform rechizitoriului,mărturia mincinoasă a fost comisă la data de 7.09.2005, cu ocazia audierii inculpatei în calitate de martor, când aceasta ar fi revenit asupra susținerilor făcute în fața inspectorilor fiscali și ar fi declarat că, în realitate, la data controlului, cele două contracte erau înregistrate în condica de secretariat.(308-309 vol.I dos.urm.penală).

Din verificarea conținutului declarației de martor rezultă că inculpata - martor la acel moment - a dat explicații cu privire la condițiile în care a consemnat bilețelul remis organului de control și la faptul că a făcut acest lucru fără a verifica registrul de secretariat, indusă fiind în eroare de faptul că documentul în cauză nu purta un număr de înregistrare de la." ".

Depoziția martorei mai relevă faptul că la momentul audierii sale, organele de urmărire penală i-au prezentat un contract de intermediere încheiat între cele două societăți comerciale, purtând nr.85/7.07.2003, dar care este un alt exemplar al documentului prezentat de inspectorul fiscal, care purta doar data de 7.07.2003, fără număr de înregistrare (309 verso).

În niciuna din declarațiile de martor - din 7.09. și respectiv 14.11.2005 - cea în cauză nu face vorbire despre un al doilea act, respectiv despre Actul adițional nr.1/2003 la Contractul de intermediere (308-312), act despre care, în declarația olografă din 23.02.2006, dată după începerea urmăririi penale, a arătat că nu cunoaște nimic (302).

Mai mult decât atât însă,cu ocazia audierii sale ca martor, inculpata nu a declarat niciun moment că cele două documente ar fi fost înregistrate în condica de secretariat.

Dimpotrivă, martora - la acel moment - relevat că nici până la data audierii sale nu a verificat registrul de secretariat pentru a vedea dacă acel document este înregistrat sau nu; că organele de urmărire penală sunt cele care i-au prezentat condica de secretariat și că, doar atunci, constatat că acel contract de intermediere era înregistrat sub nr.4/7.07.2003, înregistrare ce nu-i aparține (309).

Cu toate că martora a fost reaudiată la data de 14.11.2005, nici de această dată nu a făcut referire la înregistrarea contractului de intermediere în condica de secretariat deoarece nu a fost chestionată asupra acestui aspect, reiterând explicațiile date anterior (312).

Așa fiind, s-a constatat că, în fapt, inculpata a dat relații neconforme cu realitatea inspectorului fiscal, căruia i-a comunicat faptul că actul în cauză nu este înregistrat în condica de secretariat și că depozițiile sale de martor nu au denaturat adevărul.

În fine, este de remarcat "nota personală" în care procurorul de caz a făcut interpretarea probelor pentru a ajunge la concluzia că inculpata a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, notă specifică, de altfel, întregului dosar.

Astfel, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatei i s-a cerut să verifice și să confirme faptul dacă cele două contracte (contractul de intermediere și actul adițional la acesta) au primit număr de înregistrare în condică și că prin nota explicativă olografă din data de 25 martie 2005, aceasta a confirmat faptul că cele două contracte nu erau înregistrate.

În realitate este vorba de un singur contract (contractul de intermediere) despre care inculpata a dat relații inspectorului fiscal și despre care a făcut vorbire în nota explicativă.

S-a mai reținut că, la data audierii sale, inculpata a revenit asupra susținerilor sale prezentate în fața inspectorului fiscal, declarând că, în realitate, la data controlului contractele erau înregistrate în condica de secretariat.

În fapt, la momentul audierii martorei, aceasta nu a declarat nici un moment că cele două contracte erau înregistrate în condică la data controlului.

Rechizitoriul a mai reținut faptul că inculpata a încercat să demonteze acuzația pretinzând că a explicat consilierilor DGFP faptul că cele două contracte erau datate și că, prin urmare nota explicativă nu conținea mențiuni contrare adevărului.

În realitate, inculpata nu a dat astfel de explicații în niciuna din declarațiile existente la dosarul cauzei.

Totodată, rechizitoriul a înlăturat și o altă apărare a inculpatei, potrivit căreia aceasta nu ar fi reușit să facă verificarea solicitată deoarece nu a avut acces la condică, care era închisă în fișet (30 rechizitoriu).

Din examinarea conținutului declarațiilor date de inculpată în cauză a rezultat că aceasta nu a invocat niciun moment o asemenea apărare.

Răspunzând întrebărilor din procesul-verbal de interogatoriu din data de 23.02.2006, la întrebarea nr.6 (În ce birou se afla condica?), inculpata a relevat că aceasta "se afla la acea dată într-un fișet din biroul de secretariat" (305 verso). Nici un moment însă nu s-a făcut precizarea că fișetul ar fi fost închis și că, din această cauză inculpata nu ar fi avut acces la condica de secretariat. Era de altfel puțin plauzibilă o asemenea scuză în condițiile în care inculpata a precizat că registrul în cauză se afla în secretariat iar inculpata avea calitatea de secretară a firmei.

7.Infracțiunea de spălare de bani, prev.de art.23 lit.b din Legea nr.656/2002 rap.la art.17 lit.c și art.18 alin.2 din Legea nr.78/2000, reținută în sarcina inculpatei, descrisă la pct.7 din actul de inculpare.

Conform rechizitoriului infracțiunea constă în fapta inculpatei de a credita " " cu suma de 1.699.000.000 lei (ROL) sumă a cărei proveniență nu o poate justifica.

Cu toate acestea, probațiunea administrată în cauză nu relevă existența acestei infracțiuni, reținerea acesteia fiind posibilă doar în contextul golirii de conținut a dispozițiilor art.66 alin.1 pen. referitoare la prezumția de nevinovăție, prin instituirea prezumției de vinovăție în sarcina inculpatei, în nota personală a acuzării.

În concret, reținând că în perioada 2002-2004 inculpata a realizat venituri de doar 436.127.856 lei (ROL), că în anul 2004 " " dispunea de lichidități deoarece "M Universal" făcuse plăți de 60.357.655.536 lei (ROL) către constructor și că inculpata nu a făcut dovada că suma de 1.699.000.000 lei ar proveni din venituri obținute pe căi legale, acuzarea a conchis că, în realitate, inculpata a creditat societatea la care este asociată cu scopul ca după retragerea banilor aceștia să aibă o aparență legală (32 rechizitoriu).

Conform textului de lege incriminator, infracțiunea de spălare a banilor constă în "ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni".

În consecință, pentru existența infracțiunii de spălare a banilor este necesar a fi întrunite două condiții ce țin de conținutul constitutiv al faptei incriminate:

- existența unor valori provenite din săvârșirea de infracțiuni, ca o condiție preexistentă;

- existența intenției directe a făptuitorului, constând în cunoașterea adevăratei proveniențe valorilor, ca și condiție din punct de vedere al laturii subiective.

Mai exact, existența infracțiunii prev.de art. 23 lit.b din Legea nr.656/2002 este condiționată de existența unor infracțiuni din care să provină bunurile asupra cărora se exercită acțiunile incriminate, comise anterior, ca și de existența intenției directe cu care să acționeze făptuitorul, care în această materie constă în cunoașterea sursei ilicite a provenienței bunurilor.

În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia penală nr. 3615/5.07.2007 a statuat că, în raport cu dispozițiile incriminatorii, pentru existența infracțiunii de spălare a banilor este necesar să se stabilească, pe baza probelor certe, că bunurile dobândite, deținute sau folosite provin din săvârșirea de infracțiuni și că, autorul cunoștea această împrejurare, nefiind suficientă simpla constatare că cel de la care au fost dobândite bunurile este cercetat pentru săvârșire de infracțiuni, iar autorul cunoștea această din urmă împrejurare.

Or, în speță, niciuna dintre aceste două condiții nu este îndeplinită, deoarece acuzarea nu a dovedit că sumele de bani cu care a fost creditată firma inculpatei proveneau din săvârșirea unor infracțiuni (caz în care faptele trebuiau descrise și încadrate în drept) și că aceasta avea cunoștință despre proveniența ilicită a banilor.

Reținând că inculpata nu a făcut dovada provenienței licite a sumelor de bani cu care și-a creditat firma, acuzarea a conchis că, în această materie sarcina probei este răsturnată, existând prezumția caracterului ilicit al banilor în discuție.

Această concluzie este însă contrară dispozițiilor legale, jurisprudenței în materie și doctrinei juridice.

În vederea elucidării "confuziei voite" create de acuzare se impun precizările ce se vor arăta în continuare:

În cuprinsul legii nr.21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, incriminarea acestei fapte se realiza prin dispozițiile art.23 lit."a,b" și c, prin indicarea exhaustivă a infracțiunilor generatoare de venituri ce urmau a fi "spălate": traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor și munițiilor în formă agravată; proxenetism, contrabandă, etc.

Prin art.31 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, Legea nr.21/1999 a fost abrogată, dispozițiile legale incriminatoare fiind preluate în cuprinsul art.23 din noua lege, care sancționează infracțiunea de spălare a banilor.

În conținutul noului text legal, legiuitorul nu a mai făcut trimitere la infracțiunile specifice menționate în cuprinsul art.23 din Legea nr.21/1999, însă prin aceasta nu s-a procedat la înfrângerea prezumției potrivit căreia averea este licită ci s-a dorit a se lărgi sfera faptelor generatoare de venituri ilicite, astfel încât să intre sub incidența textului incriminator orice infracțiune care produce venituri ce sunt ulterior "spălate".

Doctrina judiciară este unitară în a recunoaște că ascunderea provenienței ilicite a produsului financiar provenit dintr-o infracțiune (condiția preexistentă) implică trei faze independente și anume:

- plasarea, plasamentul cantității de bani ca atare;

- stratificarea, separarea banilor proveniți din activitatea criminală de originea lor, prin intermediul unor activități financiare;

- integrarea, găsirea unei explicații plauzibile pentru banii iliciți sau procesul de onorabilizare a lor.

În fine, practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost consecventă în a statua că, pentru existența infracțiunii de spălare de bani, sub aspectul laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiții:să existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori prin săvârșirea unei infracțiuni, prima, și cea de-a doua,proveniența banilor să fie rezultatul săvârșirii unei infracțiuni.

În sensul celor de mai sus, instanța supremă s-a pronunțat în mod constant prin deciziile penale numerele: 1386/11.03.2004; 3621/30.06.2004; 622/27.01.2005; 3238/24.05.2005; 4453/19.07.2005; 5685/10.10.2005; 636/1.02.2006 și 1501/8.03.2006.

În ceea ce privește sumele de bani cu care inculpata a creditat " " este de făcut mențiunea că, în realitate, este vorba de o sumă mai mică, de 1.424.000.000 lei (ROL), deoarece ultimele 2 tranșe de împrumut, în sumă totală de 275.000.000 lei (75.000.000 lei și respectiv 200.000.000 lei) acordate în luna noiembrie 2004 provin din banii restituiți de firmă la finele lunii octombrie 2004, astfel cum rezultă și din cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă, întocmit în cauză (63 vol.II dos.instanță).

Referitor la proveniența sumelor de bani cu care inculpata și-a creditat firma, explicația acesteia potrivit căreia banii reprezentau economii acumulate în peste 30 de ani de muncă apare ca plauzibilă, în condițiile în care doar în perioada 2002-2004 inculpata a realizat venituri de peste 436.000.000 lei (ROL).

8.Infracțiunea de spălare de bani, prev.de art.23 lit."a,b" și c din Legea nr.656/2002, rap.la art. 17 lit.e și art. 18 alin.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art.75 lit.a și art.41 alin.2 pen. comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților -, și, faptă descrisă la pct.12 din rechizitoriu.

Conform actului de acuzare această infracțiune este compusă dintr-un număr de 22 de acte materiale derivând din infracțiunile de folosire a creditului în alte scopuri și înșelăciune în convenții, constând în plățile efectuate cu titlu de comision pe baza unor convenții false, urmate de cumpărarea de acțiuni ale "M Universal" deținute de către " " și de inculpatul. Valoarea sumelor spălate se ridică la 49.615.264.750 lei (ROL), care ar fi folosiți pentru a se achita contravaloarea contractului de comision, pentru a finanța construcția Hotelului Pensiune aparținând " " și pentru cumpărarea de acțiuni ale "M Universal"

Astfel cum s-a argumentat la pct.7 din prezentele considerente, infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă și corelativă în același timp, existența acesteia fiind condiționată de îndeplinirea unei condiții preexistente, constând în săvârșirea unor infracțiuni aducătoare de venituri care apoi urmează a fi "spălate" pentru ca astfel sumele de bani să dobândească o proveniență licită.

Deși prin rechizitoriul parchetului s-a reținut că inculpații au spălat sume de bani provenind din săvârșirea infracțiunilor de folosire a creditului în alte scopuri, de înșelăciune în convenții și de fals, instanța de judecată a statuat, în principal pe baza concluziilor expertizelor judiciare efectuate în cauză - care au combătut concluziile inserate în rapoartele de inspecție fiscală întocmite de inspectorii fiscali ai I și concluziile specialistului - coroborate și cu celelalte probe administrate, că aceste infracțiuni nu există.

Motivarea pe larg a considerentelor care au stat la baza înlăturării acuzațiilor formulate de parchet se regăsește la punctele în cuprinsul cărora au fost analizate aceste infracțiuni și la care instanța face trimitere, apreciind că nu se impune reiterarea acesteia.

Constatând că nu este îndeplinită condiția preexistentă a săvârșirii unor infracțiuni aducătoare de venituri, singura concluzie posibilă este aceea că infracțiunea de spălare a banilor, în sine, nu există, cu consecințele legale ce decurg din aceasta.

9.Infracțiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art. 75 lit.a pen. comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților -, și, faptă descrisă la pct.13 din actul de inculpare.

Conform considerentelor rechizitoriului, această infracțiune constă în punerea în practică, de către făptuitori, în calitate de asociați, administratori sau salariați ai firmelor implicate în comiterea faptelor descrise, a proiectului prin care s-a urmărit ca, prin comiterea de infracțiuni, să debuteze construirea Hotelului Pensiune și sporirea averii personale a soților (73 rechizitoriu).

Această stare de fapt e reținută de acuzare, suspect de succint - în doar 12 rânduri - în sarcina inculpaților, fără a se prezenta structura grupului infracțional, pozițiile ocupate de făptuitori în cadrul grupului astfel constituit, rolul jucat de fiecare dintre aceștia, înțelegerile perfectate între membrii grupării infracționale și activitățile concrete desfășurate de fiecare dintre cei în cauză în vederea realizării scopului pentru care a fost constituit grupul infracțional, elemente esențiale în conturarea faptei incriminate și deduse judecății. Se poate doar deduce, din cuprinsul actului de sesizare, că, în realizarea scopurilor grupării infracționale, inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, descrise la celelalte puncte și că "eminența cenușie" a grupului astfel constituit a fost inculpatul, care a și beneficiat de altfel de pe urma activității infracționale desfășurate concertat de inculpați.

Conform dispozițiilor legale de incriminare (art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003) această infracțiune constă în "inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup".

Grupul infracțional organizateste definit în cuprinsul art.2 din lege ca fiind "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material".

Din analiza textului legal mai sus menționat rezultă cu evidență eroarea acuzării, sub aspectul încadrării juridice, prin reținerea circumstanței agravante generale, prev.de art.75 lit.a pen. în condițiile în care, pentru existența infracțiunii prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003 este necesară constituirea unui grup din"trei sau mai multe persoane".

Pe de altă parte însă, din examinarea faptelor reținute în sarcina inculpaților, descrise la punctele precedente, rezultă că cei în cauză nu au acționat în scopul comiterii de infracțiuni și nu au comis acte de natură penală.

În consecință, în măsura în care s-a stabilit că faptele imputate inculpaților nu există se impune a se conchide că nu există nici infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.

Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse urmează a se constata că, prin administrarea unui probatoriu incomplet dar și prin interpretarea eronată a celui administrat, prin absolutizarea documentelor întocmite de inspectorii fiscali și de specialistul DNA, dar și refuzul de a se verifica, până la capăt, apărările inculpaților, prin efectuarea celor două expertize judiciare - obligatorii, în opinia instanței, pentru stabilirea unei corecte stări de fapt - acuzarea a reținut în sarcina inculpaților săvârșirea unor infracțiuni care,în realitate, nu există.

Ca urmare, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a proc.pen. tribunalul a dispus achitarea inculpaților -, și (în prezent ) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

Pe de altă parte, în ce o privește pe inculpata, deși soluția preconizată este aceeași - achitarea - temeiul juridic al achitării va fi diferit și anume, art.11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.d proc.pen. potrivit motivelor prezentate pe larg la pct.6 din considerentele hotărârii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că prin actul de sesizare a instanței s-a statuat că "prejudiciul penal efectiv, rezultat din comiterea infracțiunilor este de 59.042.165.053 lei, compus din valoarea lucrărilor neefectuate pentru extinderea Magazinului M, însumând 49.615.264.750 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 9.426.900.303 lei.

În continuare, prin rechizitoriu s-a arătat că din totalul sumei menționate, 21.165.007.360 lei au fost folosiți pentru plata contractului de comision, iar ulterior, pentru cumpărarea de acțiuni ale "M Universal", care au intrat în proprietatea inculpatului -, iar diferența reprezintă suma folosită pentru lucrările efectuate la Hotelul Pensiune aparținând " "

Agenția Națională de Administrare Financiară s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26.178.782.540 lei (ROL) reprezentând pretinsul prejudiciu cauzat bugetului de stat, la care se adaugă dobânzi în sumă de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului (65-66 dos. Tribunalul Iași, vol.I dos instanță).

Suma pretinsă cu titlu de prejudiciu este alcătuită din:

- 9.444.462.540 lei, reprezentând TVA datorat de "M Universal", aferent sumei de 49.615.265.750 lei, reprezentând lucrări facturate dar neefectuate de către antreprenorul " " la obiectivul " Centru Comercial Moldova ";

- 16.787.228.000 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, la care se adaugă penalități și dobânzi datorate de " ", aferente Contractului de intermediere nr.85/2003.

În fine, Banca Comercială Română - Sucursala Județeană I nu a emis pretenții civile în cauză, prin adresa nr. 9633/17.04.2006 transmisă Tribunalului Iași în dosarul nr. 4543/2006 relevându-se împrejurarea că, creditul ipotecar acordat de bancă "M Universal" a fost rambursat integral (67 dos.Tribunal I).

Mai mult decât atât, prin adresa nr. 1180/22.10.2007 emisă de unitatea bancară s-a relevat faptul că raporturile contractuale încheiate cu "M Universal" au luat sfârșit la data de 22.03.2006, prin rambursarea în avans a creditului de către împrumutat (254 vol.IV dos.instanță).

Dată fiind soluția preconizată în latura penală a cauzei, de achitare a inculpaților, motivat de împrejurarea că faptele imputate acestora nu există, în temeiul disp.art.346 alin.3 proc.pen. se vor respinge, ca neîntemeiate, pretențiile civile emise în cauză de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

De altfel, din concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă întocmit în cauză de experții - G și rezultă cu evidență că sumele pretinse de ANAF au fost stabilite în mod nejustificat de către organele fiscale.

Astfel, așa cum rezultă din expertiza contabilă, suma de 49.615.265.750 lei a fost stabilită în mod eronat ca nedeductibilă, de către inspectorii fiscali, apreciindu-se în mod greșit că aceasta reprezintă echivalentul unor lucrări și servicii neexecutate de către antreprenorul " "

Experții contabili au statuat că suma de 49.615.265.750 lei a fost corect facturată de antreprenor, în consecință, această sumă reprezintă pentru beneficiarul "M Universal" o cheltuială cu drept de deducere pentru TVA-ul aferent de 9.444.462.540 lei, sumă ce nu este datorată deci bugetului de stat.

În altă ordine de idei, partea civilă s-a dovedit inconsecventă în timp cu privire la nivelul TVA-ului pretins ca datorat statului.

În concret, organele fiscale au stabilit că "M Universal", este îndreptățită la restituirea sumelor de 73.420 lei (RON) și respectiv 380.866 lei (RON) cu titlu de TVA aferent lunilor decembrie 2004 și ianuarie 2005, astfel că, prin Deciziile nr.- și nr.-1, ambele din data de 24.01.2006, Iaa probat rambursarea acestor sume către societatea beneficiară (41,42 vol.IV dos.instanță).

Cu toate acestea, după ce organele fiscale au stabilit că beneficiarul "M Universal" mai are de plătit doar suma de 4.901.609.475 lei, ca urmare rambursării diferenței de sumă cu titlu de TVA, aceleași organe fiscale s-au constituit parte civilă în cauză cu întreaga sumă de 9.444.462.540 lei.

Pe de altă parte, suma de 16.787.228.000 lei reprezentând obligații fiscale pretins datorate de " ", aferente Contractului de intermediere nr.85/2003, a fost stabilită în urma concluziei eronate a inspectorilor fiscali, potrivit căreia, suma plătită de această firmă, cu titlu de comision, în baza contractului mai sus menționat, nu este deductibilă fiscal.

În realitate însă, astfel cum s-a stabilit prin expertiza contabilă efectuată, în răspunsurile date la obiectivele nr.9 și 14, suma plătită cu titlu de comision de către beneficiarul " " către intermediarul "M Marketing & Management ", în baza Contractului nr.85/2003 este o cheltuială deductibilă fiscal, astfel încât societatea comercială în cauză nu datorează impozit pe profit și TVA, corespunzător acestei sume (45 raport expertiză contabilă, 48 vol.II dos.instanță, 64 și 65 raport expertiză contabilă).

În fine, sub aspectul laturii civile mai este de menționat faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală - I, prin adresa nr.7298/8.05.2006, comunicată Tribunalului Iași pentru termenul din data de 8.05.2006 s-a constituit parte civilă cu suma de 26.178.782.540 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev.de art.43 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 17 lit.b și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, în condițiile în care infracțiunea mai sus menționată este una de pericol și nu o infracțiune de prejudiciu.

Așa fiind, pentru toate considerentele mai sus menționate, în latura civilă a cauzei, în temeiul disp.art.14 proc.pen. raportat la art.998 Cod civil, s-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, constatând totodată că Banca Comercială Română - Sucursala Județeană I nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Cluj și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, criticându-se hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Cluja solicitat desființarea acestei soluții și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, (cu excepția infracțiunii de spălare de bani prev. și ped. de art. 23 lit.b din Legea nr.656/2002 rap.la art.17 lit.c și art.18 alin.2 din Legea nr.78/2000, reținută în sarcina inculpatei, descrisă la pct. 7 din actul de inculpare față de care s-a susținut oral în fața instanței de apel că nu s-a probat caracterul ilicit al provenienței banilor), cu obligarea susnumiților la plata despăgubirilor solicitate.

În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că infracțiunile sunt dovedite și că probele pe care se fundamentează soluția instanței de fond, respectiv expertizele efectuate în cauză, sunt insuficiente, conțin date incomplete și explicații trunchiate, fiind contrazise de restul probelor administrate, în special de raportul de inspecție fiscală, confirmat de raportul expertului DNA.

Cu privire la infracțiunea de folosire a creditului societății s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 272 din Lg. 31/1990, rap. la art. 17 lit. h și 18 al. 5 din legea nr. 78/2000, motivându-se că infracțiunea prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 a fost reglementată ca o infracțiune complexă care îngloba în conținutul său infracțiunile prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990, detunare de fonduri prev. de art. 302.pen. și înșelăciune în convenții prev. de art. 215 al. 1, 2 3 și 5.pen. și că prin abrogarea acesteia nu s-a înlăturat caracterul infracțional al faptelor atâta timp cât acestea sunt incriminate în alte legi speciale.

Deși în motivele de apel formulate în scris se arată că este corectă soluția instanței de fond sub aspectul nereținerii circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. pen. raportat la infracțiunea infracțiunea de spălare de bani, prev.de art.23 lit.a,b și c din Legea nr.656/2002, rap.la art. 17 lit.e și art. 18 alin.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art.75 lit.a și art.41 alin.2 pen. comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților -, și, faptă descrisă la pct.12 din rechizitoriu, în concluziile formulate oral în fața instanței de apel s-a solicitat reținerea agravantei arătate și cu privire la această infracțiune.

Totodată, a solicitat respingerea apelului părții civile ca fiind tardiv cu motivarea că s-a exercitat calea de atac cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, a solicitat admiterea apelului și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor solicitate, motivând că în cauză s-a dovedit producerea prejudiciului de către aceștia, precum și cuantumul despăgubirilor solicitate.

Procedând la soluținarea apelurilor prin prisma motivleor invocate, precum și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere in judecata, au fost infirmate de probele administrate în faza judecății, acestea din urmă dovedind, în mod cert, că inculpații nu sunt autorii infractiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și că faptele nu au existat în realitate.

În acest sens, este de observat că fundamentul acuzațiilor aduse inculpaților constă, pe de o parte, pe interpretarea dată ontractului nr. 16/20.07.2003 încheiat între M Universal în calitate de beneficiar și în calitate de antreprenor, iar, pe de altă parte, pe contestarea realității contractului de intermediere nr. 85/07.07.2003.

Astfel, prin ontractul nr. 16/20.07.2003 încheiat între M Universal în calitate de beneficiar și în calitate de antreprenor ( 265 vol. 3 dos. ), s-a stipulat că"beneficiarul se obligă să plăteascăantreprenorului prețul reprezentând echivalentul în lei al sumei de 10.660.096 Euro pentru execuția, finalizarea lucrărilor a Centrului Comercial Moldova -".

Totodată, definind în cuprinsul contractului noțiunea de "preț al contractului", la rt. II. 1.1. se specifică că "rețul p. contractului îl reprezintăprețul plătitantreprenorului de către beneficiarînbaza contractului, pentru îndeplinirea integrală și corespunzătoare a tuturor obligațiilorsale, asumate prin contract".

Aceste aspecte dovedesc faptul că acest contract a fost un contract cu preț fix.

Împrejurarea că plata prețului stabilit global s-a făcut ulterior în tranșe nu a fost de natură să schimbe caracterul convenției de contract cu preț ferm, fix, cu atât mai mult cu cât prin contractul de antrepriză nu s-a stabilit ca prețul să fie achitat într-o singură tranșă.

Pe de altă parte, plata prețului în tranșe, precum și valoarea tranșelor (din prețul ferm), a fost generată de încheierea Contractului de credit ipotecar nr. 135/15.06.2004 (a se vedea art. 3.1 din contract) între beneficiar și BCR I, contract care nu era opozabil antreprenorului deoarece nu era semnatar al acestuia ( 13-19 vol. 1 dos. ).

Consecința acestui tip de contract constă în faptul că antreprenorul încasează prețul convenit, în speță toți cei 10.660.096 euro, indiferent de costurile pe care le-ar fi suportat în realizarea lucrării; singura sa obligație consta în executarea și predarea lucrării în conformitate cu specificațiile din contract,din autorizația de construcție și cu reglementările tehnice în vigoare.

La stabilirea prețului contractului de antrepriză a stat devizul general care este documentul care cuprinde condițiile asupra cărora părțile au căzut de acord asupra materialelor ce urmează a fi folosite și a prețului de achiziție al acestora, asupra nivelurilor consumurilor de materiale, asupra cantității de manopere și a prețului acesteia, și nu materialele, consumurile, manopera și prețurile efectiv utilizate în decursul realizării construcției.

Nu poate fi primită critica potrivit căreia la încheierea acestui contract părțile nu puteau să prevadă prețul deoarece devizul general estimativ și devizele pe obiecte au fost predate abia în data de 13.10.2003. Astfel, din adresa SC" Proiect"SA I ( 37 vol. 4 dos. inst. fond) se precizează că în vederea încheierii contractului de proiectare au avut loc discuții preliminare și consultări cu beneficiarul încă din luna decembrie 2002, că în 14.04.2003 s-a încheiat contractul de proiectare și căvaloarea de 10.660.096Euro, cât și suprafața construită desfășurată care a fost mai mică de 20.000mp a fost cerută de beneficiar motiv pentru care societatea de proiectare, pentru a se conforma acestor cerințe, a motivat devizul general estimativ alegând soluțiile tehnice și economice corespunzătoare.

Odată, acceptată oferta antreprenorului și încheiat contractul, beneficiarul urmează să achite prețul prevăzut în devizul general, antreprenorului revenindu-i obligația, ca în schimbul prețului primit să edifice construcția în conformitate cu exigențele cuprinse în proiectul tehnic, prețurile nemai fi posibil a fi modificate de niciuna din părți în sens crescător sau descrescător.

Concluzia care se desprinde constă în faptul că, devizele și situațiile de lucrări întocmite pe perioada realizării obiectivului, nu sunt realizate în funcție de consumurile efective înregistrate de către antreprenor (acestea ne mai având nicio importanță în stabilirea prețului, care deja este cunoscut și stabilit), ci în funcție de consumurile de materiale și de cheltuielile previzionate de antreprenor pentru stadiul lucrării de la momentul întocmirii situației respective ceea ce este și cazul din speță.

Așa fiind, susținerea potrivit căreia ar fi facturat consumuri și costuri nereale în valoare de 49.615.264.750 lei - la care se adaugă TVA în sumă de 9.246.900.303 lei u poate fi însușită de către instanță deoarece facturarea acestei sume este consecința naturii contractului de antrepriză astfel cum s-a arătat mai sus, modificarea naturii acestui contract nefiind permis deoarece s-ar încălca voința contractuală a părților.

De altfel, prin Raportul de expertiză contabilă s-a menționat că această sumă reprezintă, în realitate, diferențe valorice între costurile consumurilor efective și veniturile evidențiate prin situațiile de lucrări, că nu reprezintă lucrări neefectuate, ci evaluarea lucrărilor efectiv prevăzute în documentațiile tehnice de execuție calculate la prețurile din ofertă și în conformitate cu prevederile contractului "preț fix" încheiat între executant și beneficiar( filele 69-71 raport), sumele fiind corect contabilizate atât de către constructor cât și de beneficiarul lucrării (răspuns la obiectivul nr.2 - 72, vol.

Mai mult, gradul de siguranță al construcției a fost verificat de către Inspectoratul de Stat în Construcții atât pe perioada realizării lucrărilor conform celor 19 procese-verbale de control a calității lucrărilor în faze determinate întocmite de această autoritate (cuprinse în Anexa 1 raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. ), cât și la finalizarea obiectivului, conform proceselor verbale de recepție la terminarea lucrărilor întocmite de comisia de recepție (formată din reprezentanți au Primăriei I, ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență I) și de Inspectoratul Județean în Construcții (cuprinse în Anexa 2 raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. ).

De menționat este faptul că xperții tehnici au explicat în concret modul în care consumurile efectiv înregistrate pot fi mai reduse decât cele estimate inițial. Astfel, la momentul încheierii contractului, lucrările descrise în cuprinsul acestuia primesc o evaluare conform unor norme de deviz (regulamente tehnice aplicabile la nivel național), în care sunt prevăzute niveluri de consumuri apreciate la modul general, abstract, în funcție de gradul de dezvoltare tehnologică existent la momentul întocmirii acestor norme.

n speță, Proiectul tehnic al obiectivului "a Centrului Comercial Moldova " întocmit de Proiect, secțiunea "Lista cantităților de lucrări" (în care s-a făcut evaluarea previzionată a consumurilor) a avut la bază Normele de deviz dinanul 1981, norme aflate încă în vigoare (conform Ordinului nr. 1.014/06.06.2001 al Ministrului Finanțelor Publice din România - fila 4 din Raportul de expertiză întocmit de exp.. Ori, având în vedere evoluția tehnologică intervenită între anul 1981 când au fost elaborate normele de deviz și anii 2003-2005 când a fost executată lucrarea, este absolut firesc ca între consumurile previzionate (de la nivelul 1981) și consumurile efectiv înregistrate (folosind tehnologia 2003-2005) să apară diferențe.

Un exemplu elocvent, privind diferența înregistrată între costurile de deviz și cele efectiv înregistrate la realizarea obiectivului, este oferit de exp. (filele 5-6 rap. de exp.) privind prepararea betonului. Pentru cantitatea de 8.000. beton estimat ca fiind necesară proiectului conform normelor din 1981, tehnologia anilor 2003-2005 permis diminuarea consumurilor inițial previzionate astfel:s-au înlăturat pierderi de 1.000. betonaferente procesului de fabricație;s-a eliminat necesarul de forță de muncă, pe șantier, pentru prepararea betonului, acesta fiind preparat de către furnizor;s-a eliminat necesarul de utilaje, pe șantier, pentru prepararea betonului, din același motiv al preparării de către furnizor.

În motivele de apel se arată că deși expertul constructor a susținut că situațiile de lucrări întocmite de antreprenor în vederea decontării către beneficiar au fost întocmite în strictă concordanță cu "Lista cantităților de lucrări" din documentația tehnico-economică aferentă obiectivului, în realitate susținerile acestuia ar fi contrazise chiar de disp. Ordinului MF nr. 1014/2001, mai exact Formularul C5 privind modul de întocmire al situațiilor de plată, din cuprinsul căruia ar rezulta că în situațiile de plată sunt înregistrate cheltuielile aferente consumurilor materiale.

Critica este nefondată, deoarece deși onținutul Formularului C5 prevede că "cheltuielile directe sunt aferente consumurilor de resurse materiale", nr. 1014/2001 statează că "fertanții audeplina libertatede a-și prevedea în ofertă
propriile consumuri și tehnologii de execuție,cu respectarea cerințelor calitative și cantitative prevăzute în proiectul tehnic" [ a se vedeaAnexa 3 exp tehnică],

În realitate Ordinul MF nr. 1014/2001 privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a Documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de lucrări, este aplicabil (așa cum rezultă chiar din denumirea sa) contractelor de construcții în care beneficiarul este o autoritate publică (contracte de achiziție publică).

În cazul de față, când atât antreprenorul cât și beneficiarul sunt persoane juridice de drept privat, contractul de antrepriză încheiat între aceștia este guvernat de principiul libertății de voință. Cu alte cuvinte, în acest caz, M Universal și erau libere să prevadă în contractul de antrepriză orice fel de clauze, cu condiția ca, înțelegerea părților să nu contravină dispozițiilor imperative privind ordinea publică și bunele moravuri.

În concluzie, dacă în cazul contractelor de achiziție publică (ce implică utilizarea fondurilor publice) legiuitorul permite ofertantului să-și previzioneze în mod liber consumurilor specifice de materiale, manoperă și utilaje precum și costurile, cu atât mai mult acest lucru este permis în situația în care beneficiarul nu este o autoritate publică, ci o persoană juridică de drept privat.

Față de cele expuse, nu poate fi reținută infracțiunea de fals intelectual prev.de art. 43 din Legea nr.82/1991 rap.la art. 17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților, și, faptă descrisă la pct.10 din rechizitoriu, faptă constând în întocmirea de către acești inculpați, împreună cu numiții - și, a 86 de documente contabile false reprezintând însumarea a 66 de situații de plată aferente lucrărilor de extindere la Magazinul M în perioada trim.IV 2003 - dec.2004, 16 facturi și bonuri fiscale reflectând lucrările și serviciile trecute în cele 66 de situații de plată și 4 variante de balanțe lunare modificate, prin trecerea costurilor de la o lună la alta, acțiune facilitată de setarea înapoi a datei calculatorului.

Astfel, potrivit textului de incriminare infracțiunea constă în "efectuareacu științăde înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț", infracțiunea presupunând sub aspectul laturii subiective conștientizarea caracterului fals al înregistrărilor efectuate în documentele contabile.

Așa cum s-a precizat mai sus, orespunzător consumurilor menționate în devize și situațiile de lucrări, au fost emise și facturile și chitanțele fiscale, precum și situațiile de plată (respectiv pentru veniturile prevăzute în devizul general și în contract și nu pentru costurile suportate de antreprenor), ajungându-se exact la prețul convenit de cele două părți, procedându-se apoi la contabilizarea corespunzătoare a acestora.

Pe de altă parte, prin pct. 6.9 din nr. 306/2002 (Secțiunea 6, Politici contabile și Note explicative la Situațiile financiare anuale simplificate), în vigoare la data săvârșirii pretinsei infracțiuni, se acceptă posibilitatea existenței de erori contabile, dispoziția normativă prevăzând și modul de îndreptare al acestora.

De altfel, posibilitatea existenței unor erori contabile în documentele contabile ale a fost acceptată inclusiv de consilierii fiscali care au efectuat controlul finalizat prin întocmirea nr. 8396/17.05.2005, care, la începutul verificării, au emis Dispoziția nr. 2580/01.02.2005 (anexa nr. 18, fila 1 la Raportul de expertiză contabilă) prin care au dispus "refacerea contabilității - de gestiune, cu mențiunea ca datele contabilității de gestiune să fie corelate cu datele din contabilitatea financiară", stabilindu-se ca dată limită pentru această operațiune, ziua de 15.02.2005.

Cu privire la cele 4 variante ale balanțelor, instanța de fond în mod corect a reținut că în fapt, era vorba de 4 copii ("salvări") ale aceleiași balanțe contabile, făcute la momente de timp diferite și nu 4 variante de balanțe lunare modificate, împrejurare dovedită de martorul -, angajat al firmei care administrează programul de contabilitate ( 4) folosit de " " (379 vol.I dos.de urm.penală, 123 dos Tribunal I).

Curtea constată că în mod corect instanța de fond a observat că, deși s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpatei pentru complicitate morală la această fapta, în cuprinsul actului de sesizare nu se descrie în ce constă, în concret, conținutul infracțiunii reținută față de susnumita și fără să se facă vreo referire la persoana inculpatei.

Pe cale de consecință, concluzia instanței de fond în sensul că fapta de fals nu există nici față de inculpata este legală atât pentru motivele expuse (nereținerea infracțiunii de fals intelectual în sarcina inculpaților și ), dar și pentru următoarele considerente:

Obiectul judecății, care este în același timp și obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare. În accepțiune textului art. 317.proc.pen. prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă, ci și descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, aspect de natură să ofere garanții menite să asigure aflarea adevărului și dreptul la apărare a celui judecat. Așa fiind, simpla menționare în dispoziția de trimitere în judecată a faptei și persoanei inculpatei, fără ca în expozitivul actului de sesizare să se fi descris infracțiunea, conduce la imposibilitatea verificării acuzațiilor aduse acesteia și încălcarea prezumției de nevinovăție, singura concluzie fiind aceea că fapta nu poate fi reținută în sarcina inculpatei.

În final, s-a criticat sentința atacată pe considerentul că instanța avea obligația, din oficiu, de a extinde procesul penal și de a pune în mișcare acțiunea penală față de inculpații și, cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. e din Legea nr. 241/2005 raportat la prevederile art. 10 lit. d din Legea nr. 87/1994, în vigoare la data comiterii faptelor, raportate la prevederile art. 17 lit. g și 18 alin. 4 din Legea nr. 78/2000.

Critica este nefondată deoarece situația invocată este circumscrisă dispozițiilor art. 336.proc.pen. dispoziție potrivit căreia "and în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește această faptă, iar instanța, dupa caz:

a) dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală, instanța, atunci când gășeste cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită;

b) dacă procurorul declară că nu pune în mișcare actiunea penală, instanța sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită".

Or, în cauză, nu s-a solicitat de către procuror extinderea procesului penal și nici nu a declarat că pune ori nu în mișcare acțiunea penală, nici la instanța de fond și nici în fața instanței de apel.

Așa fiind, atâta timp cât instanța nu a fost sesizată cu această infracțiune și nici nu a fost manifestată voința procurorului de a se dispune trimiterea în judecată pe calea extinderii procesului penal, judecata pentru această faptă nu poate avea loc decât ca urmare a unui nou act de sesizare a instanței (în acest sens, deciza nr. 74/8.10.2001 a, completul de 9 judecători).

Nu poate fi reținută nici infracțiunea de înșelăciune pe parcursul executării convenției prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic.art. 75 lit.a pen. și art. 41 alin.2 pen. comisă în forma coautoratului de către inculpații -, și, faptă descrisă la pct.11 din rechizitoriu

Astfel cum a constatat și instanța de fond, în cauză nu s-a dovedit nici existența inducerii în eroare a băncii creditoare și nici cauzarea vreunui prejudiciu acesteia.

În acest sens, în documentația depusă de M Universal pentru acordarea creditului, s-a aflat contractul de antrepriză, devizul general, precum și proiectul tehnic al edificiului, astfel că unitatea bancară, anterior acordării creditului, a luat cunoștință de consumurile și prețurile previzionate de antreprenor și care urmau a fi plătite de beneficiarul construcției cu sumele provenite din credit.

Pe de altă parte, în art. 10.2 lit. a) din contractul de împrumut, se stipulează că plățile din credit (ca și cele din surse proprii) se vor realiza în concordanță cu devizul general, precum și cu respectarea materialelor specificate, a prețului de achiziție, consumuri, manoperă prevăzute în acest document, asupra cărora beneficiarul și antreprenorul au căzut anterior de acord.

Așa fiind, cum devizele, situațiile de lucrări și implicit facturile și chitanțele aferente acestora s-au întocmit în funcție de consumurile și prețurile de achiziție convenite de beneficiar și antreprenor la momentul încheierii contractului, respectiv pe baza devizului general, folosirea acestor înscrisuri în obținerea tranșelor de credit este în deplină concordanță cu art. 10.2 lit. a din contractul de împrumut, consecința fiind respectarea și a art. 3.3 din contractul de împrumut privitor la modul de utilizare al creditului (" împrumutatul este de acord că utilizarea creditului se va efectua [.] în cazul executării lucrărilor prin contract de construire din contul de împrumut în contul prin intermediul contului curent al împrumutatului, pentru plata lucrărilor de construcții, pe baza de devize, situații de lucrări,.facturi fiscale, chitanțe fiscale, etc).

Mai mult decât atât, prin depozițiile sale, martorul - a precizat că situațiile de lucrări se întocmeau și se depuneau la bancă în funcție de solicitările și a posibilității de dovedire a aportului propriu de către beneficiar (25%), la fiecare tranșă (321 verso). Același martor a declarat că, până la finele trimestrului II 2004, lucrările de execuție au fost realizate pe cheltuiala beneficiarului "M Universal" și că, după perfectarea contractului de creditare nr.135/2004, respectiv la data de 30.06.2004 s-a realizat o analiză a stadiului fizic al lucrărilor executate, în vederea determinării aportului propriu al investitorului, ocazie cu care s-au realizat - de către antreprenor - situații de lucrări de aprox. 40.000.000.000 lei (316).

În final, prin adresa nr.11253/5.05.2006 emisă de unitatea bancară creditoare confirmă că "M Universal" a procedat la rambursarea integrală a creditului și la achitarea dobânzilor sau a altor sume datorate, încă la data de 22.03.2006, deși contractul de credit ipotecar nr.135/2004 a fost încheiat pentru o perioadă de 10 ani.

S-a mai reținut de către Parchet comiterea de către inculpații -, și a infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev.de art. 20.pen. rap.la art.215 alin.1 și 5.pen. cu aplic.art. 75 lit.a pen. constând în solicitarea de restituire a sumei de 4.901.609.473 lei, reprezentând TVA aferent unor lucrări neefectuate la obiectivul extindere Magazin "M" de către inculpatul - și de numitul, în calitate de director general al "M Universal" I, precum și în ajutorul dat de inculpații și inculpatului și numitului constând în întocmirea situațiilor de lucrări neexecutate, pe baza cărora s-a solicitat restituirea sumei de 4.936.104.549 lei, reprezentind aferent unor lucrări neefectuate pentru extinderea magazinului M Universal.

Instnața de fond a statuat corect că nici această infracțiune care nu este probată.

În primul rând, astfel cum s-a arătat, în raportul de expertiză contabilă beneficiarul M Universal are dreptul să deducă TVA pentru întreaga valoare facturată de către antreprenor și nu numai pentru valoarea cheltuielilor efective înregistrate de către antreprenor, așa cum au susținut inspectorii fiscali în raportul de inspecție fiscală (concluzie preluată și de către specialistul economic al DNA), deoarece plățile au fost efectiv efectuate de către beneficiar constituind cheltuieli decurgând din contractul de antrepriză, fiind justificate potrivit art. 155 al. 8 din fiscal

Obiectiv, beneficiarul M Universal nu putea să solicite rambursarea TVA decât în baza facturilor ce erau emise de către antreprenor și înregistrate în propria contabilitate și nu în baza cheltuielilor efective ale antreprenorului, întrucât acestea sunt înregistrate doar în contabilitatea antreprenorului la care beneficiarul nu poate avea acces.

În al doilea rând, față de inculpatul nu se poate reține comiterea vreunui act de participație în legătură cu această faptă. Se reține prin rechizitoriu că prin cererea nr. 4232/28.02.2005 înregistrată la DGFP I s-ar fi solicitat restituirea sumei de 4.901.609.473 lei cu titlu de TVA. În fapt, această cerere a fost semnată însă de către și și vizează restituirea sumei de 3.808.655.937 lei reprezentând TVA aferent lunii ianuarie 2005, solicitare ce a fost aprobată prin decizia de rambursare a TVA nr.-/24.01.2006, întocmită de inspector din cadrul Atât cererea de rambursare a TVA cât și decizia de aprobare a rambursării se regăsesc între anexele la expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, respectiv în Anexa nr.37/A 16,21-22 (vol.III dos.instanță).

În al treilea rând, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, suma de 4.901.609.473 lei nu a făcut obiectul vreunei solicitări de rambursare de TVA pentru ca astfel să se justifice tentativa de inducere în eroare.

Referitor la numitul, acesta nu a fost trimis în judecată.

Cu privire la ajutorul dat inculpatului de către inculpații și, nici această faptă nu poate fi reținută n condițiile în care, așa cum s- arătat, decontările privind lucrările realizate la obiectivul M dintre beneficiarul M Universal și constructorul au fost legal realizate, fiind conforme contractului de antrepriză.

Astfel cum s-a precizat mai sus, un alt argument care stă la baza actului de acuzare în constituie caracterul fals, sub aspectul menționării datei, a Contractului de intermediere nr.85/7.07.2003.

Pornind de la caracterul fals al contractului de intermediere, s-a conchis și asupra caracterului fals al datei înregistrării în condica de secretariat a " ", a Contractului de intermediere nr.85/7.07.2003 și a Actului adițional nr.1 la contractul de intermediere, înregistrat sub nr. 2346/20.07.2003, al datei încheierii Actului adițional nr.1 din data de 20.07.2003, la Contractul de intermediere nr.85/7.07.2003, precum și al mențiunii existente în Actul adițional nr.2 din data de 15.04.2004, referitoare la data încheierii Contractului de intermediere nr.85/7.07.2003.

Ca autori ai tuturor acestor 4 acte de fals sunt indicați inculpații și.

În esență, obiectul contractului, încheiat între "M Marketing & Management " I, pe de o parte, în calitate de prestator și " " I, pe de altă parte, îl constituia identificarea de către prestator, în numele și pe contul beneficiarului, a unui partener (investitor sau antreprenor) dispus să finanțeze realizarea unor lucrări de construcții de cel puțin 1.000.000 EUR, precum și mijlocirea încheierii unui contract de antrepriză generală în construcții, favorabil beneficiarului, contra unui comision ce urma a fi convenit prin semnarea unui act adițional, la momentul semnării contractului intermediat.

Părțile au convenit ca nivelul comisionului să nu depășească 10% din valoarea finală contractată (69 vol.III dos. urm.penală).

În fapt, se motivează că, în realitate, acest contract ar fi fost antedatat, respectiv că ar fi fost redactat în anul 2004 și nu în anul 2003, dovadă fiind, în principal corecturaefectuată prin modificarea cifrei 4 ăn cifra 3.

Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, referitor la contractul de intermediere nr. 85/7.07.2003, nu inculpata este cea care a operat modifcarea cifrei 4 în cifra 3 din mențiunea referitoare la data încheierii acestui contract, deoarece nicio probă nu confirmă această acuzație. Mai mult, inculpata a susținut constant că inculpata a fost cea care a operat această modificare, fapt de altfel recunoscut personal de către aceasta din urmă.

Pe de altă parte, nu se poate reține că data încheierii contractului de intermediere este. Astfel, referiri la data încheierii contractului, respectiv 07.07.2003, se regăsesc în conținutul acestui contract, respectiv în partea finală a contractului, unde se menționează expres (text tehnoredactat) că acest contract a fost încheiat "astăzi. 07.07.2003". De asemenea, în cuprinsul filei 2 din contract [Art. III - Durata Contractului, alin.(l)], se precizează expres că prezentul contract intră în vigoare la data de 07.07.2003 si expiră la data încasării integrale a comisionului cuvenit.

Cele două mențiuni dovedesc în mod indubitabil faptul că acest contract a fost în mod real încheiat la data de 07.07.2003, precum și faptul că modificarea cifrei 4 în cifra 3 fost făcută în scopul corectării greșelii existente în cuprinsul mențiuni olografe cu privire la data încheierii convenției și nu în scopul alterării adevărului.

Pe de altă parte, se observă, că ceea ce se contestă este numai anul încheierii acestui contract, nu și luna și ziua menționată; altfel spus, potrivit actului de acuzare, data reală al contractului de intermediere ar fi 07.07.2004, aspect menționat de altfel și în motivele de apel ( 61 alin. 2 dos. apel). În această ipoteză, este inexiplicabilă referirea la acest contract în cuprinsul actului adițional nr.2 încheiat în data de 15.04.2004, deci cu mai bine de 2 luni înainte de pretinsa încheiere a contractului de intermediere, în condițiile în care data încheierii actului adițional menționat nu este contestată, mai mult fiind confirmată prin actul de sesizare ca reală.

În sensul reținerii caracterului nereal al date contractului de intermediere s-au adus ca argumente lipsa oricăror referiri în contractul de antrepriză nr.16/20.07.2003 la Contractul de intermediere nr.85/7.07.2003, că acest contract ar fi trebuit prezentat băncii creditoare și că la data încheierii Actului adițional nr.1/20.07.2003 nu se cunoștea cuantumul comisionului (799.507 EUR) din valoarea contractului de antrepriză, argumente care nu pot fi primite deoarece: contractul de intermediere viza exclusiv efectuarea de servicii în favoarea doar a uneia dintre părțile din contractul de antrepriză și nu includea și obligații de a încheia sau media încheierea de contracte; acordarea creditului s-a făcut pe baza documentației cerute de bancă, beneficiarul creditării nu justifica prezentarea unui contract în care nu era parte și care nu-l obliga în vreun fel; la data încheirii actului adițional menționat se putea determina cuantumul comisionului deoarece, așa cum s-a menționat mai sus, societatea de proiectare SC" Proiect"SA I ( 37 vol. 4 dos. inst. fond) precizează că în 14.04.2003 s-a încheiat contractul de proiectare și că valoarea de 10.660.096 Euro a fost cerută de beneficiar motiv pentru care societatea de proiectare, pentru a se conforma acestor cerințe, a motivat devizul general estimativ alegând soluțiile tehnice și economice corespunzătoare.

S-a mai arătat pe aceeași linie de idei că societățile comerciale între care s-au încheiat contractele în cauză, au mai multe persoane comune în acționariat astfel încât este plauzibilă existența unor înțelegeri frauduloase între acestea; că nu se justifică, din punct de vedere al automatismelor comportamentale, menționarea unei date ulterioare decât cea reală, respectiv anul 2004 în loc de 2003; că partiția calculatorului pe care a fost redactat contractul a fost ștearsă - în dimineața zilei în care s-a efectuat percheziția având ca scop copierea memoriei calculatorului (28 rechizitoriu) - prin folosirea unui program special "", destinat ștergerii documentelor, fără posibilitate de reconstituire.

Curtea nu poate reține nici aceste argumente, considerându-le simple supoziții, prezumții deoarece nu s-a dovedit că în partiția ștearsă a calculatorului a existat un vreun exemplar al contractlui în discuție, după cum nu se poate reține vinovăția comiterii unor infracțiuni în sarcina unor persoane doar pe considerentul stabilirii de raporturi comerciale sau că sânt acționari la mai multe societăți comerciale ori pe bază automatisme comportamentale.

Așa fiind, nedovedindu-se caracterul fals al datei încheierii contractului de intermediere, nu poate fi reținut nici caracterul fals al datei încheierii actului adițional 1 și al referii la contractul de intermediere în cuprinsul actului adițional 2.

Referitor la caracterul fals al înscrierii în condica de secretariat al contractului de intermediere și a actului adițional nr. 1, este de observat că în cauză nu s-a dovedit indubitabil că mențiunile nu au fost făcute la datele arătate ori că inculpata este cea care a efectuat acele mențiuni.

Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că el este cel care a procedat la înscrierea contractelor și actelor adiționale, după cum ambii nu au contestat semnăturile menționate în cuprinsul acestor documente.

Este de remarcat însă că existența contractului și a actelor adiționale, precum și validitatea acestora nu este condiționată de înscrierea acestora într-un document administrativ, după cum neevidențierea într-un asemenea document nu poate produce nicio consecință juridică, motiv pentru care declarația inculpatei, cu privire la această chestiune, dincolo de aspectele ce țin de interpretarea depoziției sale, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.

Așa fiind, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a concluzionat că actele de mai sus nu realizează elementele constitutive ale nfracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 CP. raportat la art. 17 lit. c și art. 18 alin. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 CP. Astfel, această infracțiune constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată în modurile prevăzute de art. 288.pen. dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice.

prevăzute de art. 288.pen. constau în contrafacerea scrierii sau subscrierii (adică imitarea caligrafiei ori a semnăturii unei persoane) ori alterarea în orice mod (ceea ce presupune denaturarea unui înscris adevărat prin efectuarea unor adăugiri sau ștersături). Este de observat însă că, în cauză, niciuna din modalitățile alternative de comitere menționate nu se regăsesc în cauză.

Pe de altă parte, cțiunile imputate inculpaților constând în alterarea adevărului cu privire la conținutul documentelor realizează conținutul laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289.pen. însă nici această infracțiune nu poate fi reținută deoarece înscrisurile pretins falsificate, nefiind înscrisuri oficiale în sensul art. 150 al. 2.pen. nu pot constitui obiect material al acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de folosire a creditului în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, prev.de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 lit.a Cod penal și art.41 alin.2 pen. comisă în forma coautoratului de către inculpații -, și (în prezent astfel cum rezultă din cartea de identitate seria - nr.- emisă de I - 113 vol.I, dos.instanță) -, faptă descrisă la pct.8 din rechizitoriu, instanța de fond a constatat în mod corect că această faptă nu mai este prevăzută de legea penală deoarece prin articolul unic al Legii nr. 69/2007, textul art.10 lit.c din actul normativ mai sus menționat a fost modificat în sensul incriminării doar a utilizării subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice, scoțându-se din sfera ilicitului penal fapta de a utiliza creditele în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

Pe de altă parte, solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 272 din Lg. 31/1990, rap. la art. 17 lit. h și 18 al. 5 din legea nr. 78/2000, nu poate fi primită deoarece cele două articole de lege privesc infracțiuni diferite, nefiind vorba de un concurs de texte referitor la aceeași infracțiune.

Astfel, potrivit art. 10 lit. c din Lg. nr. 78/2000 constituia infracțiune utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate. Subiect special al infracțiunii în constituia persoanele arătate în art. 1 din aceiași și lege.

În art. 272 lit. c din Legea nr. 31/19990 se arată că este infracțiune fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantul legal al societății, foloseste, cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Distincția dintre cele două infracțiuni vizează: subiecții speciali la care se referă, diferiți în cazul ambelor infracțiuni; în plan subiectiv, comiterea numai cu intenție directă în cazul infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 31/1990 rezultând din sintagma "cu rea-credință"; cu privire la latura obiectivă, infracțiunea prev. de art. 272 statuează asupra existenței unor scopuri alternative care au ca urmare materială imediată, în toate cazurile, producerea unei pagube, a unui dezavantaj patrimonial societății comerciale, pe când infracțiunea prev. de art. 10 lit. c evidențiază un singur scop, acela al obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Pe fond, nici această infracțiune nu poate fi reținută, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, plățile din credit s-au realizat în concordanță cu devizul general, document care conține consumurile și costurile inițial previzionate de antreprenor, aceste plăți din credit au devenit operante după data de 1.07.2004 când doar 75% din costuri au fost suportate din acesta, restul constituind aport propriu al beneficiarului potrivit condițiilor stipulate în contractul de creditare, și până la această dată ( a intrării în vigoare a contractului de creditare) costurile totale de 4.350.669 lei (RON) au fost suportate din sursele proprii ale beneficiarului lucrării, respectiv "M Universal" (41-44 și 76, vol.II dos.instanță).

De asemenea, cu privire la cantitățile de 1.319,5 mc și 360 mc betoane pretins folosite la construirea hotelului pensiune în cauză și, respectiv, locuințe ale unor persoane în zona "", din expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză, rezultă că, în realitate, nu a fost vorba de un transfer de beton de la M Universal la Hotelul Pensiune, ci o cantitate de beton folosită în anul 2004 la acest hotel a fost facturată de antreprenor abia în luna aprilie 2005 (30 vol.III dos.instanță, (fila 27, Nota 17 din Raportul de expertiză contabilă), fapt recunoscut chiar în motivele de apel (fila 46 ultimul paragraf). De altfel, faptul că în condicile de betoane este indicată destinația betonului către ambele obiective este de asemenea firesc: antreprenorul avea contractate concomitent două lucrări de construcție, astfel că era normal să trimită cantități de materiale către ambele obiective. Pe de altă parte, documentul "condica de betoane" este destinat a atesta calitatea betonului și nu cantitatea acestuia (astfel cum rezultă din Anexa 6 nr. 273/2004) și nu face parte din categoria documentelor care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991.

În fine, acuzarea a reținut că o altă parte a surselor obținute din credit a fost folosită, prin nerespectarea destinației creditului, la achiziționarea de către "M Marketing & Management " - firmă la care soția inculpatului -, numita deține 99% din capitalul social - de acțiuni ale "M Universal", de la." " și de la inculpatul - argumentându-se prin aceea că procentul de 7,5% din valoarea contractului de antrepriză (respectiv 799.507 EUR), în condițiile în care avea stabilit prin contractul încheiat cu beneficiarul un beneficiu de doar 5%, ar fi presupus că acesta și-a planificat din o pierdere de 2,5%.

În legătură cu acest aspect, este de observat că plata comisionului s-a efectuat de către SC" "SRL în baza contractului de intermediere a cu privire la care nu s-a putut proba inexistența ori caracterul fraudulos. Apoi, suma reprezentând comision s-a dovedit a fi o cheltuială deductibilă potrivit art. 21 alin. 4 lit. m din Legea nr. 571/2003 și art. 48 din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal deoarece serviciul a fost prestat în baza unui contract având ca obiect identificarea unui partener (investitor sau antreprenor) dispus să finanțeze realizarea unor luc rări de construcții de peste 1.000.000 EUR, precum și intermedierea încheierii unui contract de antrepriză generală în construcții; serviciul a fost efectiv prestat, în sensul că a fost identificat un investitor dispus să finanțeze realizarea unei lucrări de construcții în valoare de 10.660.096 EUR și a fost încheiat Contractul de antrepriză generală în construcții nr. 2346/2003 între și M Universal Totodată, prin Actul adițional nr. 1/20.07.2003 la contractul de intermediere, au fost precizate datele privitoare la prestatori, serviciile prestate, termenele de execuție, tariful perceput, valoarea totală a contractului, modalitatea de plată pe parcursul derulării acestuia, cât și modalitatea de recalculare și regularizare a sumei finale.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 153 din Legea nr.31/1990 se interzic M Universal să încheie operațiuni de prestări servicii cu M Marketing & Management, această interdicție neputând viza, față de care M Marketing & Management nu are niciuna din calitățile precizate de lege (administrator, director sau cenzor).

De asemenea, nici cazurile de interpunere menționate de aliniatul 3 al art. 153 nu sunt incidente în privința Contractului de intermediere nr. 85/2003 încheiat între și "M Marketing & Management, întrucât nici administratorul (sau directorul) - () - și nici acționarul majoritar al M Marketing & Management - -, nu au calitatea de soț, rudă sau afin până la gradul patru.

Față de cele arătate nu poate fi reținută nici comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002, raportată la art. 17 lit. c) și 18 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea prevederilor art. 75 lit. a și 41 alin. 2 CP. descrisă la pct. 12 din expozitivul rechizitoriului, deoarece, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, lipsește condiția preexistentă constând în săvârșirea unor infracțiuni aducătoare de venituri care apoi urmează a fi "spălate" pentru a crea aparența provenienței lor licite.

Corectă este și soluția instanței de fond cu privire la nfracțiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic.art. 75 lit.a pen. comisă în condițiile coautoratului, reținută în sarcina inculpaților -, și, faptă descrisă la pct.13 din actul de inculpare.

În primul rând, nu s-a dovedit comiterea infracțiunii scop prevăzută de textul incriminator. În al doilea rând, nu s-a stabilit care ar fi fost structura grupului, a rolului și poziției fiecăruia sau activitățile desfășurate de fiecare în interiorul grupului.

Afirmația potrivit căreia inculpații, fiind acționari la diferite societăți comerciale, au acționat inerdependent, fiind astfel argumentată existență grupului infracțional nu poate fi primită deoarece se consideră în mod nejustificat că existența grupului organizat decurge în mod automat din simpla stabilire a unor relații de afaceri comerciale, a căror existență nu a fost negată de către inculpați.

De asemenea, cu privire la urmarea imediată constând în beneficiul financiar sau material vizat prin comiterea infracțiunii scop, singura precizare este cea referitoare la sporirea frauduloasă a patrimoniului familiei, fără ca față ceilalți inculpați să se fi specificat care ar fi fost beneficiul urmărit ori realizat în ceea ce-i privește.

Nu s-a dovedit nici comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martora deoarece, în esență, depozițiile acesteia, nu sunt contradictorii și nu conțin afirmații neconforme adevărului. Astfel, în declarația dată la data de 07.09.2005 și la data 14.11.2005 inculpata nu a declarat în niciun moment că cele două contracte ar fi fost înregistrate în condica de secretariat la data controlului fiscal. În fapt, martora a explicat care au fost argumentele care au determinat-o să afirme în fața organului fiscal că acele contracte (de intermediere și adițional nr. 1) nu ar fi fost înregistrate pornind de la observația că înscrisul prezentat de inspectorul fiscal nu prezenta nr. de înregistrare, acesta fiind, de altfel, și înțelesul sintagmei "din eroare" folosit într-o delarație ulterioară.

Așa fiind, pentru toate motivele expuse, Curtea concluzionează că instanța de fond în temeinic și legal a statuat că acuzațiile aduse inculpaților nu au fost dovedite, motiv pentru care în baza art. 379 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge apelul Parchetului, iar sentința atactă se va menține în totalitate.

Cu privire la apelul părții civile, Curtea nu poate reține excepția tardivității introducerii acestei căi de atac deoarece la dosarul cauzei nu există dovada de comunicare a hotărârii către partea civilă, sentința fiind dată cu drept de la apel d e la comunicarea sentinței, pentru ca astfel să se poată verifica respectarea termenului legal de formulare a apelului.

Pe fond, dat fiind faptul că existența infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu a afost probată, soluția de respingere a acțiunii civile formulată de ANAF -DGFP B N și întemeiată pe dispozițiile.art.346 alin.3 proc.pen. este legală și temeinică, pe cale de consecință urmând a fi respins și apelul declarat în cauză de către partea civilă.

Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu și, cu același titlu, suma de 100 lei pentru avocatul din oficiu R, sume ce se vor avansa din.

În baza art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Cluj și ANAF -DGFP BNî mpotriva sentinței penale nr. 296/F/20.12.2007 a Tribunalului Bistrița N.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu și, cu același titlu, suma de 100 lei pentru avocatul din oficiu R, sume ce se vor avansa din.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpații și partea civilă ANAF -DGFP B N și de la comunicare cu partea civilă BCR -Sucursala I și părțile responsabile civilmente SC" "SRL I, SC "M Universal " SA I și SC "M Marketing & Management " SRL

Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER

- - - - - -

Red./Dact.

7 ex./08.05.2009

Președinte:Monica Rodina
Judecători:Monica Rodina, Luminița Hanzer

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Cluj