Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 383/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.383/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 24 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru judecător
JUDECĂTORI: Petruș Dumitru, Ion Avram Maria Tacea
- -
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - MARiCEL
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpata, domiciliată în com.Homocea, jud.V, trimisă în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.215 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.56/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (Sentința penală nr.343/25.10.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns inculpata personal și asistată de avocat, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.12/25.04.2008, lipsă fiind intimatul-inculpat și intimatele - părți civile BCR - Sucursala V, BCR ASIGURĂRI -Sucursala V, BCR - Agenția Adjud și SC SRL P
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că s-au depus la dosar motive de recurs, după care;
Apărătorul inculpatei, avocat, susține că s-a declarat recurs în cauză pentru că urmărirea penală și hotărârile pronunțate sunt lovite de nulitatea absolută prev.de art.197 Cod procedură penală. Acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru o altă infracțiune și cu o altă încadrarea juridică, i s-a luat declarație pentru o altă infracțiune și a fost condamnată pentru o altă infracțiune. Pentru infrac.prev.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal nu era începută acțiunea penală. cu toate că a fost condamnată pentru infracțiunea de complicitate. Nu era confirmată de procuror începerea urmăririi penale nici pentru art.251 alin.1 și nici în forma alin.2 din Cod penal. S-a început urmărirea penală pentru complicitate și nu s-a luat nicio declarație în acest sens. Nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și a fost condamnată la pedepse respective, în încadrarea prev.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal. S-a greșit de instanțe pentru că nu au fost sesizate deficiențele urmării penale și judecății în fond. Pentru aceste motive, în subsidiar, în cazul în care se va considera că nu se impune restituirea cauzei la procuror, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate pentru că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive. Inculpata nu a urmărit prin eliberarea adeverinței înșelarea vreunei persoane, nu s-a înțeles să o folosească pentru obținerea unui credit pe care ulterior să nu-l mai restituie, nu a obținut niciun folos material, nu a cunoscut că inculpatul nu și-a achitat datoriile la bancă. Este mamă a 3 copii minori iar condamnarea la o pedeapsă cu privire de libertate i-ar lăsa fără sprijin material. Să se aprecieze asupra menținerii pedepsei.
Procurorulsusține că nu se impune restituirea cauzei la procuror. Solicită să se constate că urmărirea penală a început în încadrarea juridică prev.de art.215 alin.2 Cod penal. Nu are relevanță încadrarea juridică, ci faptele în sine pentru care inculpata a fost cercetată. Acesteia i s-a adus la cunoștință de 2 ori, odată înainte de începerea urmării penale, la terminarea actelor premergătoare, și ulterior, când i s-a adus la cunoștință în concret pentru ce este cercetată. Inculpata nu se poate apăra față de o încadrare juridică. Când a început cercetarea judecătorească, inculpata a fost prezentă, a fost asistată de un apărător desemnat din oficiu. La data de 23.07.2007, a fost pusă în discuție încadrarea juridică a faptei în sensul că s-a omis alin.3 al infrac.prev.de art.215 Cod penal și s-a completat încadrarea înainte de audiere, deci inculpata avea posibilitatea să se apare, au fost audiați și martori. Nu este vorba despre o nulitate absolută, ci de o nulitate relativă pe care inculpata putea să o invoce atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, la instanța de fond. Aceste argumente au fost prezentate, prima dată în apel, tardiv. Încadrarea juridică corectă este aceea de complicitate la înșelăciune prev.de art.26 în referire la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, pentru că adeverința eliberată a fost folosită de autor în obținerea creditului, cu menținerea pedepsei aplicate, a modalității de revocare a suspendării și a modalității de executare. Este o soluție favorabilă inculpatei de schimbare a încadrării juridice din autorat în complicitate, schimbare a încadrării juridice care se poate face și în recurs. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului întemeiat pe disp.art.3859pct.17 Cod procedură penală, fiind un vorba despre un motiv invocat din oficiu, în favoarea inculpatei.
Apărătorul inculpatei, în replică, cu privire la schimbarea încadrării juridice, lasă la aprecierea instanței. Își menține concluziile puse anterior.
Inculpata, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr.343/25.10.2007, Judecătoria Adjuda condamnat pe inculpata, după cum urmează:
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în forma complicității prev. de art. 26 raportat la art.215 al.1-3 din cu Cod Penal aplicarea art. 74 al 1 lit. și art.76 al.1 lit.c din
Cod Penal- 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 al 1 din Cod Penal, cu aplicarea art. 74 al1 lit. și art.76 al.1 lit.e din
Cod PenalConform art.33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
Conform art.83 al. 1 și 4 din s Cod Penal-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de patru luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 426/05.09.2004 a Judecătoriei Adjud pe care inculpata o va executa în întregime împreună cu cea aplicată mai sus, în total va executa 1 (un) an și 4( patru)luni închisoare.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c din cu Cod Penal excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 al.2 din
Cod PenalA fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.06.1960 în mun. B, cu domiciliu în com. Homocea, jud. V, CNP - la:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. la art.215 al.1-3 din cu Cod Penal aplicarea art. 74 al.1 lit. și art.76 al.1 lit.c din
Cod Penal- 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art.291 teza a II a din Cod Penal, cu aplicarea art. 74 al1 lit. și art.76 al.1 lit.e din
Cod Penal- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma complicității, prev. de art. 26 raportat la art.290 al.1din cu Cod Penal aplicarea art. 74 al1 lit. și art.76 al.1 lit.e din
Cod PenalConform art.33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c din cu Cod Penal excepția dreptului de a alege, în condițiile art.71 al.2 din
Cod PenalConform art.81, 82 și art.71 al.5 din s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate, pe durata termenului de încercare de trei ani și șase luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din
Cod PenalS-a constatat că partea vătămată BCR Ag. Adjud nu s-a constituit parte civilă.
S-a respins acțiunea civilă a BCR Asigurări suc. V ca inadmisibilă.
În baza art.348 din s C.P.P.-a dispus anularea adeverinței de salariu nr. 3/09.01.2006 -, unitate SC Rapidă SRL Homocea.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că:
Inculpata este administrator al SC Rapidă SRL Homocea, societate care nu avea în luna ianuarie 2006 nici un salariat, așa cum rezultă din adresa 6269/05.03.2007 a ITM V, dar și din declarațiile acesteia.
În această lună inculpatul i-a solicitat acesteia să- elibereze o adeverință din care să rezulte că este salariat ai SC Rapidă SRL fiindu-i necesare la obținerea unui credit la magazinul Altex din Adjud.. a fost de acord și a emis astfel adeverința de salariat nr. 3/09.01.2006 din care rezulta că inc. este angajat al acestei unității, cu o vechime de doi ani, în funcția de conducător auto.
Altex și BCR cooperau în acordarea de credite și emiterea de carduri prin magazinele Altex din țară, credite ce erau folosite parțial sau întregime pentru achiziția de bunuri electrocasnice din aceste unități. O parte din valoarea creditului putea fi utilizată în alt scop, după ridicarea numerarului de la bancomate ().
Inculpatul a folosit această adeverință pentru a induce în eroare salariații de la magazinul Altex din Adjud, susținând că este salariat al societății sus amintite obținând astfel un împrumut de 3300 lei. Acest credit nu era acordat fără ca beneficiarul să fi fost salariat, iar venitul să-i permită plata ratelor, aspect ce putea fi dovedit prin adeverința de salariu eliberată de angajator conform formularelor puse la dispoziție de bancă.
Folosind o astfel de adeverință falsă inculpatul a încheiat contractul de credit nr. 67/09.01.2006 cu BCR Agenția Adjud, obținând un împrumut de 3300 lei. O parte din această sumă a fost utilizată pentru achiziția unui telefon mobil marca Samsung în valoare de 9000 lei, restul fiind ridicată în numerar de la bancomat, având la dispoziție cardul emis la încheierea contractului.
Inculpatul nu a achitat nici o, fapt pentru care debitul a fost preluat de asigurător BCR ASIGURĂRI SA care prin adresa 1129/15.01.2007 a comunicat că inc. are un debit de 3946 lei
Situația de fapt și vinovăția inculpatei a fost dovedită cu probele existente la dosar, efectuate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
La dozarea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, conjunctura și modalitatea în care faptele s-au săvârșit, persoana fiecărui inculpat, prezența sau absența antecedentele penale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpata.
Prin motivele de apel, sentința este criticată ca fiind netemeinică și nelegală.
Se susține că hotărârea dată de instanța de fond este lovită de nulitate solicitând ca în baza art.380 în referire la art.332 Cod procedură penală, trimiterea cauzei la procuror și refacerea urmăririi penale.
Se precizează de către apelantă că s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infrac.prev.de art.215 alin.1 și 2 Cod penal fără să fie începută pentru infrac.prev.de art.215 alin.1 Cod penal.
Se mai arată că ulterior, prin sentința penală nr.343/25.10.2007, inculpata a fost condamnată tot pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal.
În acest context, apelanta apreciază că cercetarea penală cât și hotărârea dată de condamnare sunt nule.
Prin decizia penală nr.56/27.02.2008, Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpata și a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că invocarea unei nulități trebuia făcută de inculpată la primul termen de judecată, iar pe de altă parte și faptul că urmare a viciului de procedură invocat i s-ar fi adus inculpatei un prejudiciu, nu a fost dovedit.
De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere justă probelor administrate în cauză și că, gradul de pericol social al faptelor sale există acesta consumându-se aducând prejudicii părților vătămate.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs inculpata.
În motivele de recurs sunt reluate motivele invocate la instanța de apel, susținându-se că hotărârile pronunțate sunt lovite de nulitate absolută prev.de art.197 Cod procedură penală, întrucât acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru o altă infracțiune și o altă încadrare juridică, iar inculpata a fost condamnată pentru o altă infracțiune. Se susține că pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal nu are începută acțiunea penală cu toate că a fost condamnată pentru infracțiunea de complicitate.
Se mai arată că nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice și că inculpata a fost condamnată pentru infrac. prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
S-a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la procuror pentru verificarea urmăririi penale, iar în subsidiar casarea hotărârilor atacate pentru că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive, inculpata neurmărind prin eliberarea adeverinței înșelarea vreunei persoane, că nu s-a înțeles să obțină un credit sau un folos material.
Recursul declarat de inculpată este nefondat.
Din verificarea hotărârilor atacate și analiza ansamblului probator, Curtea constată că cele două soluții sunt temeinice și legale.
Din probele existente la dosar, rezultă că inculpatei i-au fost aduse la cunoștință pentru ce fapte este cercetată, iar urmărirea penală a început în încadrarea juridică prev.de art.215 alin.2 Cod penal.
De asemenea, este de observat și faptul că la începerea cercetării judecătorești inculpata a fost prezentă și asistată de un apărător desemnat din oficiu.
La data de 23.07.2007, în ședință publică, a fost audiată inculpata și s-a pus în discuția părților completarea încadrării juridice din forma prev.de art.215 alin.1 și 2 Cod penal în forma prev.de art.215 alin.1-3 Cod penal.
Instanța, prin aceeași încheiere, a dispus schimbarea încadrării juridice din infrac.prev.de art.215 alin.1-3 Cod penal în infrac.prev.de art.26 rap. la art.215 alin.1-3 Cod penal, pentru care a și fost sancționată penal.
De altfel, încadrarea juridică corectă, potrivit faptului și probelor din dosar este aceea a complicității la înșelăciune prev.de art.26 ref.la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și care de altfel, pentru această faptă a fost sancționată penal.
Inculpata a fost aceea care a eliberat adeverința și care a fost folosită de autor în obținerea creditului.
Se constată că inculpata nu a fost prejudiciată în vreun fel pentru faptul că urmărirea penală s-a declanșat pentru infrac.prev.de art.215 alin.1-2 Cod penal, iar în final, prin schimbarea încadrării juridice și potrivit probelor, sancțiunea a fost aplicată corect pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune.
Pe de altă parte se constată că nulitatea a fost invocată târziu în calea de apel și nu la primul termen de judecată, fiind astfel tardivă, dacă avem în vedere disp. art.197 alin.4 teza II Cod procedură penală.
Față de considerentele reținute și având în vedere disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născut la 13.11.1966 în Adjud, jud,V, domiciliată în com.Homocea, jud.V, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.56/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (Sentința penală nr.343/25.10.2007 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentă la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 iunie 2008.
Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 2: Ion Avram Maria Tacea
în concediu de odihnă
semnează conf.art.312 CPP
Președintele completului de judecată
Grefier,
I
Red. 30.06.2008
Tehnored. - 1.07.2008
2 ex/ Fond: / Apel: -
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Ion Avram Maria Tacea
