Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de către inculpatul împotriva încheierii din 18.01.2008 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-, prin care a fost respinsă cererea formulată de inculpat, prin intermediul avocatului ales, de sesizare a Curții Constituționale a României, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.14 și 385.pr.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, ce substituie pe ales, pentru inculpatul recurent -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fond.
Av. pentru inculpatul recurent -, având cuvântul, arată că încheierea este nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Inculpatul a formulat excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 41.pr.pen. și art. 385.pr.pen. iar judecătorul a motivat pe art. 14.pr.pen.
Din cele 9 pagini ale încheierii recurate, 5 cuprind o descriere făcută de judecător a traseului procedural urmat de prezenta cauză fără absolut nici o legătură cu admisibilitatea excepției de neconstituționalitate ridicată de inculpat, iar în celelalte 4 pagini se fac tot felul de presupuneri, supoziții și raționamente rău voitoare la adresa inculpatului și la adresa apărătorului acestuia.
în care s-a motivat încheierea de respingere de sesizare a Curții Constituționale arată că judecătorul instanței de fond nu a fost obiectiv, acesta având aparent o problemă personală cu apărătorul inculpatului (împrejurare care chiar dacă ar fi existentă nu ar trebui să aibă influență asupra imparțialității judecătorului) și fiind mai puțin preocupat de o motivare legală a respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale.
O parte din motivarea Tribunalului Iași se bazează pe durata mare a procedurii judiciare în prezenta speță. Or, prezenta cauză se află în curs de judecată din anul 1998 în principal, datorită nerespectării normelor de procedură penală de către Tribunalul Iași cu ocazia primei judecări în fond a cauzei, motiv pentru care a fost necesară desființarea (casarea) cu trimitere spre rejudecare în baza unor erori de judecată fundamentale, cum ar fi: nestabilirea corectă a cadrului procesual sau necitarea corectă a părților în proces.
Al doilea motiv determinat al întârzierii ciclului procesual l-a constituit modificările legislative succesive ale Codului penal, dispozițiile privitoare la "consecințele deosebit de grave" și implicit la componența materială de a judeca fondul a diferitelor instanțe.
În ceea ce privește pretinsa motivare a inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, potrivit art.29 alin.6 din legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate nu poate respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, decât dacă excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alineatului 1,2 sau 3 ale aceluiași articol:
- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural, creat în fața unui judecător, care trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
- existența unui interes procesual sau substanțial, cu referire la pertinența excepției, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, are legătură cu soluționarea cauzei;
- activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ în vigoare, lege sau ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanța după caz -.
Cercetarea acestor aspecte esențiale privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu au fost avute în vedere de Tribunalul Iași la momentul pronunțării încheierii atacate. Mai mult decât atât, încheierea Tribunalului Iași conține informații contradictorii, judecătorul depășindu-și atribuțiile și adăugând la textele de lege aplicabile în materie.
Invocarea unei excepții de neconstituționalitate și pronunțarea asupra admisibilității acestei excepții nu este condiționată de ciclul procesual în care se află cauză.
Sub acest aspect rezultă în mod evident faptul că motivarea instanței de fond este în contradicție flagrantă cu textul de lege aplicabil în materie, urmând a fi înlăturată de către instanța de recurs.
Nici susținerea potrivit cu care "din argumentele invocate de inculpatul instanța constată că această critică, în realitate, greșita aplicare și interpretare a legii de către instanță, urmărind în fapt modificarea dispozițiilor constituționale (???) ceea ce nu deschide calea de acces la instanța de control constituțional, pentru că aceasta nu are atribuții în a arata cum anume trebuie interpretată o normă juridică raportat la o speță concretă și nici nu poate să se transforme în legislator pozitiv pentru a modifica sau completa testele constituționale (???)" nu are absolut nici o legătură cu admisibilitatea în principiu a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivarea în acest sens fiind confuză și străină de natura cauzei.
Se susține de către Tribunalul Iași în principal faptul că excepția de neconstituționalitate ar fi inadmisibilă întrucât "soluționarea cauzei la acest moment nu depinde indisolubil de acest text, dacă se are în vedere și faptul că instanța a fost reinvestită printr-un regulator de competență".
Ori, dispoziția legală a cărui neconstituționalitate s-a cerut a fi constată are legătură cu soluționarea în fond a dosarului în care s-a invocat această excepție de neconstituționalitate. Astfel, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la termenul din 15.01.2008, inculpatul, prin apărător, a înțeles să invoce o serie de excepții, excepții care, în modalitatea respectivă nu mai fuseseră invocate niciodată în cauză. În plus, s-a precizat în mod expres faptul că decizia de casare nu a indicat ultimul act procesual rămas valabil, astfel cum prevăd disp.art.383 alin.3 pr.pen. iar pe cale de consecință instanța de rejudecare avea obligația reluării integrale a judecății, inclusiv prin punerea în discuție a părților a regularității actului de sesizare a instanței. Tribunalul Iașia respins toate susținerile inculpatului motivând în principal faptul că aceste aspecte fuseseră tranșate anterior prin decizia de desființare cu trimitere spre rejudecare, tribunalul fiind ținut astfel de limitele stabilite de acea decizie. În acest context, inculpatul a înțeles să invoce neconstituționalitatea disp.art. 385 al.1 C.P.P. întrucât acesta este de natură să limiteze și să îngrădească dreptul la apărare al inculpatului, drept fundamental prevăzut de art. 24 din Constituția României și art. 6 paragraf 3 din CEDO, precum și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.6 paragraf 1 din CEDO, cu trimitere la art.20 din Constituția României. De asemenea a invocat excepția de neconstituționalitate a art.41 pr.pen. considerând că acesta încalcă dispozițiile art.16 din Constituția României.
În loc să se limiteze la a cerceta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Tribunalul Iașia depășit în mod clar atribuțiile, magistratul dând verdicte cu privire la constituționalitatea unor texte de lege, atribut care este în competența exclusivă a Curții Constituționale.
Rolul pe care ar trebuie să îl joace instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate este clar reglementat atât de dispozițiile art. 29 din Legea 47/1992, cât și de cele ale art. 303 alin.6 pr.pen.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385 și 41.pr.pen. întrucât această excepție îndeplinește condițiile de admisibilitate în sensul că a fost ridicată de o parte cu ocazia judecării unui proces în fața unei instanțe de judecată, textul a cărui control de constituționalitate solicitat are legătură cu soluționarea cauzei, iar dispoziția legală a cărei neconstituționalitate o invocă este în vigoare, Curtea Constituțională nepronunțând o decizie prin care să se constate neconstituționalitatea articolelor mai sus indicate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază ca fiind legală și temeinică încheierea recurată, recursul nefondat și pune concluzii de respingere ca atare.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2008, în temeiul art. 29 alin.6 din Legea nr.42/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată) a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, prin intermediul avocatului ales, de sesizare a Curții Constituționale a României, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.14 și 385.pr.pen.
Tribunalul Iașia reținut în motivarea soluției pronunțate că în cauză nu este întrunită nici condiția referitoare la scopul prevăzut de legiuitor pentru a se invoca o excepție de neconstituționalitate.
În termen legal inculpatul prin avocat ales a recurat încheierea de ședință sus menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul menționează că instanța de fond a respins nelegal cererea formulată privind excepția invocată; judecarea cauzei trebuie suspendată și sesizată Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției.
Recurentul motivează prin aceea că magistratul instanței de fond nu a fost obiectiv invocând încălcarea atribuțiilor întrucât s-a pronunțat într-o altă cauză de competența Curții Constituționale.
De asemenea, se critică și faptul că inculpatul a formulat excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 41.pr.pen. și art. 385.pr.pen. iar judecătorul a motivat pe art. 14.pr.pen.
Analizând temeinicia și legalitatea încheierii de ședință recurate, instanța de recurs constată nefondat recursul formulat de inculpat.
În primul rând, asupra dispozițiilor articolului 41.pr.pen. față de care s-a formulat excepția de neconstituționalitate, constatăm că, din eroare a fost tehnoredactată cifra 14 și nu 41 - întrucât în considerentele hotărârii se regăsește motivarea respingerii excepției art. 41.pr.pen.
Raportat la dispozițiile Legii Curții Constituționale și față de motivul invocat privind condițiile de sesizare privind necompetența instanței de fond de a se pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate, acesta este nefondat pentru că textele invocate - dispozițiile art. 41 și art.385 pr.pen. - nu au legătură cu obiectul dedus judecății, fiind motivate amănunțit aceste aspecte (pentru fiecare articol în parte).
În mod corect instanța de fond a menționat asupra cauzei, vechimea dosarului și stadiul procesual al acestuia, constatând din motivele inculpatului că acesta critică - de fapt greșita aplicare și interpretare a legii de către instanță, urmărind în fapt modificarea dispozițiilor constituționale, ceea ce nu deschide calea de acces la instanța de control constituțional, pentru că aceasta nu are atribuții în a arăta cum anume trebuie interpretată o normă juridică raportat la o speță concretă și nici nu poate să se transforme în legislator pozitiv pentru a modifica ori completa textele constituționale.
Constatând nefondat recursul formulat de inculpat, în baza dispozițiilor art. 385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. acesta va fi respins.
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul prin avocat ales împotriva încheierii din 18.01.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 40 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/13.02.2008
Tribunalul Iași: Jud.
Dosar nr-
Din 28.01.2008
Către,
Tribunalul Iași
Se restituie dosarul instanței dvs-, privind pe inculpatul G a, dosar ce conține un număr de 137 file și care are termen de judecată la data de 29.01.2008.
La dosarul sus menționat sunt atașate următoarele dosare: 141/2004, 7784/1998 (3), 4966/2004 (3) ale Tribunalului Iași, dosarul de urm. pen. 1212/P/1998, dosarele nr.2987/1998, - ale Curții de Apel Iași, un dosar ce conține înscrisuri privind SRL, un dosar conținând înscrisuri privind SC SA, un dosar ce cuprinde expertiza financiar-contabilă, un dosar intitulat - situația soldurilor creditoarei SC SRL, un registru de comenzi ce conține un nr. de 46 file.
Prin decizia penală nr.39 din 24.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Iașia respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 18.01.2008 a Tribunalului Iași.
Președinte, Grefier,
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Elena Scriminți
