Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
Grefier: - -
DECIZIA PENALĂ NR. 39
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul, partea civila - prin I si partile responsabile civilmente -. SRL. I si -. SRL. împotriva sentinței penale nr. 608/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 1222/2006, având ca obiect infracțiunea de "înșelăciune" (art.215 Cod penal - Rejudecare).
La apelul nominal făcut in ședință publica, lipsa părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dară, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 31 martie 2009.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 608/01 octombrie 2007 Tribunalului Iași, după ce instanța a fost investită în urma soluționării unui conflict de competență, s-a hotărât:
În baza disp. art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței după cum urmează:
1) din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 42 Cod penal în următoarele infracțiuni:
- înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (în ceea ce privește faptele comise în legătură cu contractele de promovare și publicitate);
- înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 13 Cod penal (în ceea ce privește fapta comisă în legătură cu contractul de lucrări în construcții);
- înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 13 Cod penal (în ceea ce privește achiziționarea de aparatură medicală);
- înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (referitoare la emiterea de bilete la ordin sub interdicție bancară);
- înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (referitoare la emiterea de file cec fără acoperire);
2) din infracțiunea prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 10 lit. "b" Cod procedură penală a fost achitat inculpatul -- fiul lui - și, născut la data de 19.04.1958 în I, domiciliat în I,-, cetățenie română, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, studii superioare, ocupația-administrator la - SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (în legătură cu contractele de promovare și publicitate).
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 10 lit. "a" Cod procedură penală a fost achitat inculpatul -- pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 2 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor:
- de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 13 Cod penal (în legătură cu contractul de lucrări în construcții încheiat cu partea vătămată - SRL) la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 13 Cod penal (în ceea ce privește achiziționarea de aparatură medicală) la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (referitoare la emiterea de bilete la ordin sub interdicție bancară) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare;
- de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (referitoare la emiterea de file cec fără acoperire) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare;
- de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- de evaziune fiscală prev. de art.10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal prin aplicarea disp. art. 13 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe durata de 2 ani, prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal;
- de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal prin aplicarea disp. art. 13.penal la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe durata de 2 ani, prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal;
- de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal prin aplicarea disp. art. 13 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe durata de 2 ani, prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal;
- de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare, faptele fiind săvârșite în condiții de concurs real;
În baza disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 Cod penal este integral și condiționat grațiată.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza disp. art. 34 lit. "b" și art. 35 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință (cu excepția celei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 Cod penal, grațiată), urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe durata de 2 ani, prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal.
S-au interzis inculpatului pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal drepturile prev. de art. 64 lit. "a-b" Cod penal.
În baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta sentință durata reținerii și arestării preventive de la 14.11.2000 la 14.12.2000.
În baza disp. art. 346 alin. 4 Cod penal au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile C DC COM SRL - I,-, Județul I, - AD SRL - I, BD. -, nr. 14, Județ I, - - SA - B,-, Județ B, - SRL - B, -, nr. 63, Județ B, C SRL - B,-,. 7,. D,. 6,. 23, Județ B, prin lichidator judiciar - EXPERT,-,. 1,. E,. 1, Județ B, - - I, BD. -, nr. 17, -. tr.2,. 8,. 29, Județ I, C SRL, V, PRIN JUDICIAR din-, Județ V, LOC.BÎRLAD, cu sediul pe BD.-, nr. 43, - 6,. B,. 22, Județ V, C - D,-,. 8,. 1,. 5, Județ B, C SRL - BÎRLAD, PRIN JUDICIAR C ADMINISTRATOR,prin, din-, - 1,. B,. 25, Județ V, cu sediul în, BD.-, nr. 43, - 6,. B,. 22, Județ V, C - I prin lichidator - SRL- prin din I-, Județ I, C COM SA - B,-, Județ B- ( precum și pe-, Județ B).
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL cu sediul în I,-, să plătească despăgubiri civile după cum urmează:
- părții civile C 2000 SRL cu sediul în I, nr. 42, Județ I suma de 13991 lei;
- C SA - cu ultimul sediu cunoscut I, Șos.I- - -KM.3, Județ I suma de 16500 lei (societate în prezent radiată);
- părții civile AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A STATULUI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, suma de -,8536 lei.
În baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL cu sediul în I-, - 15,. să plătească despăgubiri civile după cum urmează:
- părții civile C ROMÂNIA MEDICALĂ cu sediul în B, sector 2,-,. parter+ MA, Județ I 1 suma de 10.140,8 lei;
- părții civile - ROMÂNIA SA, cu sediul principal în B, AL., nr. 7, Județ B, Sucursala R din- (prin fuziunea - R SA, jud.N suma de 13566 lei;
- părții civile C S SRL - com.,-, Județ N suma de 26175 lei;
- C EURO SRL - I, PROF., nr. 1,. 336,. 3,. 3, Județ I, prin lichidator - SRL - I, nr. 43, - 1,. A,. 9,. 6, Județ I suma de 16400 lei;
- părții civile - SA - I, șos. -, nr. 53, Județ I suma de 31965,1254 lei;
- părții civile AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A STATULUI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, suma de 95188,142 lei.
În baza disp. art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorilor din oficiu (delegațiile nr.10507/2001, 2741/2004, 1575/2006) în valoare de 170 lei au fost suportate din fondurile speciale ale. Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
In fapt, inculpatul -- este administrator și asociat unic la - SRL I, societate înființată în anul 1991, având ca obiect principal de activitate comerțul intern, iar ca domenii secundare de activitate - producție, servicii, import-export și construcții. În cadrul societății au lucrat mai multe persoane, printre acestea aflându-se și învinuita -, care a avut calitatea de director comercial.
În perioada anilor 1999 - 2000, inculpatul -- s-a ocupat de încheierea unor contracte de publicitate care trebuiau să se realizeze printr-un sistem de vânzări denumit " pașaportul gratuităților" prin care societățile beneficiau de spațiu publicitar. Astfel, inculpatul a încheiat un număr de 17 contracte de publicitate cu un număr de 12 societăți comerciale.
În conținutul contractelor de promovare și reclamă încheiate de "" a fost prevăzut la Capitolul - Răspunderea părților, că " în cazul în care vânzătorul - SRL nu-si îndeplinește obligația principală - respectiv realizarea publicității în sistemul național de vânzări, timp de 1 an - cumpărătorul este îndreptățit la alegere:
a) să acorde un termen rezonabil vânzătorului pentru îndeplinirea obligației,
b) să pretindă obligarea vânzătorului la îndeplinirea obligațiilor contractuale neexecutate,
c) să declare contractul reziliat cu consecința repunerii părților în situația anterioară semnării contractului. În situația în care rezilierea contractului s-a produs din culpa exclusivă și evidentă a vânzătorului, acesta datorează cumpărătorului, în afara prețului contractual plătit, și o sumă de 15% din contravaloarea acestuia, cu titlu de penalitate contractuală, distinct de daune interese.
Este de menționat că inculpatul a editat, marcă înregistrată a CO. " 1998- 1999", la dosarul cauzei fiind depus un exemplar al acestuia, purtând seria -.
Inculpatul a intenționat să editeze un astfel de instrument de promovare și reclamă și pentru anul 1999-2000, sens în care a încheiat cu un număr de 12 societăți comerciale, contracte de promovare și reclamă, însă, deși a încasat diferite sume de bani, pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea societății, ulterior nu a efectuat serviciile prevăzute în contracte.
1. La data de 3 aprilie 1999 - SRL Iaî ncheiat un contract de promovare și reclamă cu - COM SA B, pentru suma de 10.408.857 lei vechi, pentru care s-a emis factura nr. -.
Ulterior, în perioada 20.04. - 12.06.1999 - COM SA Baa chitat suma menționată în factură, prin dispoziții de plată, societății comerciale - SRL I, care a eliberat un număr de 4 chitanțe fiscale. Atât contractul de publicitate, factura cât și chitanțele fiscale nu au fost înregistrate de către inculpatul -- în contabilitate și nici nu s-au evidențiat demersuri pentru activitățile de promovare și reclamă, așa cum era stipulat în contract, deși societatea parte vătămată trebuia să beneficieze de publicitate timp de 1 an de zile.
Prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă în cursul urmăririi penale cu întreaga sumă achitată, în cursul cercetării judecătorești solicitând actualizarea sumei, respectiv obligarea inculpatului la plata sumei de 26.798.813 lei vechi.
2. La data de 7.04.1999 - SRL Iaî ncheiat contractul de promovare și reclamă cu - - SA B în valoare de 9.656.043 lei vechi, pentru această sumă eliberându-se factura nr. -, iar la data de 28.04.1999 suma a fost plătită prin ordinul de plată nr. 309.
Inculpatul nu a efectuat nici o activitate din cea prevăzută în contract, nu a înregistrat în contabilitate contractul, factura fiscală și nici suma încasată prin ordin de plată.
Prejudiciul nu a fost recuperat, - - SA B, constituindu-se parte civilă cu suma de bani plătită, respectiv 9.655.043 lei vechi.
3. La data de 16.04.1999, - SRL Iaî ncheiat contractul de reclamă și promovare nr. 204 cu - SA I, pentru suma de 7.099.228 lei vechi. Pentru aceasta s-a întocmit factura fiscală nr. - iar suma a fost achitată de către partea vătămată în 2 tranșe. Pentru suma primită - SRL Iae liberat chitanță fiscală. Contractul, factura fiscală și sumele încasate nu au fost evidențiate în contabilitate, fiind folosite în interes personal de inculpatul --, care nu a efectuat nici o activitate de publicitate din cele prevăzute în contract.
- SA I s-a constituit parte civilă cu suma de bani
achitată pentru serviciul de publicitate și reclamă cu suma de 7.099.228 lei vechi.
În luna martie 2000, în cadrul relațiilor comerciale cu aceiași firmă, inculpatul - a aflat că - SRL I are de efectuat o lucrare de construcții în județul Profitând de aceasta, inculpatul s-a hotărât să inducă în eroare pe reprezentanții acestei societăți, prezentându-le ca viabilă o ofertă de efectuare din partea firmei sale a lucrărilor respective de construcții. Fără să cunoască faptul că - SRL nu avea posibilități reale de a efectua asemenea activități, societatea parte vătămată a încheiat un contract de prestări servicii pentru care societatea administrată de inculpat întocmit factura nr. - din 18 martie 2000, pentru lucrări de construcții în valoare de 240.000.000 lei vechi. În perioada 16 martie - 18 aprilie 2000, inculpatul - a primit de la - SRL I suma de 165.000.000 lei vechi pentru care a eliberat chitanțe fiscale.
Inculpatul nu a înregistrat în contabilitate factura și chitanțele fiscale și nici nu a efectuat vreo activitate de construcții din cele angajate.
4. La data de 16.04.1999 - SRL Iaî ncheiat contractul de promovare și reclamă nr.104 BCcu - SRL B, pentru suma de 8.932.889 lei vechi. - SRL I după ce a primit suma prevăzută în contract a eliberat un număr de 3 chitanțe fiscale. Contractul, factura și chitanțele fiscale nu au fost înregistrate de către inculpat în contabilitate, fiind folosite în interes personal de inculpatul --, care nu a efectuat nici o activitate de publicitate din cele prevăzute în contract.
Prejudiciul nu a fost recuperat, - SRL B s-a constituit parte civilă cu suma de 11.083.050 lei vechi, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 495 USD.
5. La data de 2 mai 1999, inculpatul - a încheiat contractul de promovare și reclamă cu nr. 334 cu - AD SRL I pentru suma de 316.496.470 lei vechi. Pentru această sumă de bani inculpatul a întocmit mai multe facturi fiscale și a eliberat o chitanță fiscală.
La data de 27 1999, inculpatul -- a încheiat un nou contract de publicitate cu - AD SRL I în valoare de 305 milioane lei vechi, pentru care a întocmit factura fiscală nr. - eliberând chitanțe fiscale.
Ulterior, acesta nu a înregistrat în evidențele contabile facturile și chitanțele fiscale eliberate și a folosit suma de bani în interes personal, fără a desfășura vreo activitate din cele prevăzute în cele două contracte.
Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel încât, - AD SRL I s-a constituit parte civilă cu sumele de bani consemnate mai sus, în cursul urmăririi penale, iar în faza cercetării judecătorești și-a modificat pretențiile, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.003.559.500 lei vechi.
6. La data de 2 mai 1999 - SRL I prin inculpatul -- a încheiat contractul de promovare și reclamă nr. 16 BC, cu - DC COM SRL în valoare de 500.000.000 lei vechi. Inculpatul a primit întreaga sumă de 500 milioane lei vechi, a eliberat un număr de 23 chitanțe fiscale, care nu au fost evidențiate în contabilitate ca de altfel nici factura întocmită în acest sens.
Prejudiciul nu a fost recuperat, - DC COM SRL I constituindu-se parte civilă cu suma de 500 milioane lei vechi, în cursul urmăririi penale, solicitând în cursul cercetării judecătorești reactualizarea sumei, respectiv - lei vechi.
7. La data de 2 iunie 1999 - SRL I prin inculpatul -- a încheiat contractul de publicitate nr.38 BC, cu - SRL B pentru suma de 243.804.000 lei vechi. Primind suma de bani prevăzută în contract.
La data de 2 martie 2000, inculpatul - a reușit să încheie un nou contract cu - SRL B în valoare de 157.500.000 lei vechi, iar la data de 2 iunie 2000, - SRL I, prin inculpatul - a încheiat un contract de promovare și reclamă cu - SRL B pentru suma de 196.928.000 lei vechi.
Inculpatul a întocmit mai multe facturi și chitanțe fiscale, pe care ulterior, nu le-a înregistrat în contabilitate și fără efectua vreo activitate dintre cele prevăzute în contractele încheiate cu această societate comercială.
Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel încât - SRL B s-a constituit parte civilă cu suma prevăzută în contracte, respectiv 438.726.800 lei vechi.
8. La data de 8 iulie 1999, inculpatul -- a încheiat contractul de publicitate nr. 86 IS cu - SRL I pentru suma de 530.700.000 lei vechi. Inculpatul a primit în tranșe suma de bani prevăzută în contract, respectiv: 36 milioane lei vechi, 122 milioane lei vechi, 85.400.000 lei vechi, 122 milioane lei vechi și 61 milioane lei vechi. Pentru aceste sume de bani inculpatul a eliberat facturi și chitanțe fiscale care ulterior nu au fost înregistrate în contabilitate. Inculpatul nu a efectuat activitățile prevăzute în contract.
La data de 16.02.2000, inculpatul -- a încheiat un nou contract cu - SRL I și anume contractul nr. 40 pentru care a primit efectiv suma de 335.150.000 lei vechi. Pentru această sumă de bani a eliberat 2 facturi fiscale și mai multe chitanțe.
Actele contabile nu au fost evidențiate ulterior și nu s-a efectuat vreo activitate de publicitate.
Prejudiciul nu a fost recuperat, - SRL I constituindu-se parte civilă cu suma de 775.750.000 lei.
9. La data de 5 iulie 1999, - SRL I, prin inculpatul -- s-a angajat față de - SRL să presteze servicii de publicitate pentru care a primit suma de 300 milioane lei vechi, eliberând factură fiscală și 10 chitanțe fiscale. Inculpatul a cheltuit sumele încasate, nu a înregistrat actele contabile și nu a efectuat vreun act de publicitate.
Prejudiciul nu a fost recuperat, - SRL constituindu-se parte civilă cu suma de 300 milioane lei vechi.
10. la data de 8 iulie 1999, - SRL I, prin inculpatul --, s-a angajat față de - SRL Bîrlad să presteze servicii de publicitate pentru care a primit suma de 300 milioane lei vechi, întocmind factura fiscală și chitanțe fiscale. Ulterior inculpatul a cheltuit banii, nu a evidențiat actele contabile și nu a efectuat vreo activitate de publicitate.
- SRL B s-a constituit parte civilă cu suma de 300 milioane lei vechi.
11. La data de 15 nov. 1999, - SRL I, prin inculpatul --, a încheiat contractul de promovare și publicitate nr. 53-IS în valoare de 123.239.520 lei vechi cu - SRL Inculpatul pentru suma primită a încheiat factură fiscală și a eliberat chitanțe fiscale.
La data de 4.04.2000 inculpatul -- a încheiat un nou contract cu - SRL I pentru suma de 121.618.000 lei vechi, pentru care a eliberat factura fiscală și mai multe chitanțe fiscale.
Ulterior inculpatul a cheltuit banii, nu a evidențiat actele contabile și nu a efectuat vreo activitate de publicitate.
- SRL I s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma menționată în contract, respectiv cu suma de 244.857.520 lei vechi.
12. La data de 6 iunie 2000, între - SRL prin -- și - SRL D, s-a încheiat contractul de promovare nr. 66 în valoare de 61.880.000 lei vechi. Inculpatul a întocmit și eliberat factură și chitanțe fiscale, iar suma de bani a fost cheltuită în interes personal.
Ulterior, inculpatul nu a evidențiat în contabilitate factura și chitanțele fiscale.
Prejudiciul nu a fost recuperat, societatea menționată constituindu-se parte civilă în cauză cu suma menționată mai sus.
13. În aceeași perioadă de timp, inculpatul -- îndeplinea funcția de director comercial la - SRL În această calitate, inculpatul a întocmit o împuternicire pentru - din partea - SRL I, prin care o delega pe aceasta să negocieze și să achiziționeze de la - ROMÂNIA - MEDICALĂ SRL B, mai multe aparate medicale. Astfel, în numele - SRL inculpatul -- a achiziționat de la această societate la data de 21.03.2000, un aparat laser terapeutic, o sondă și o pereche de ochelari de protecție, în valoare de 55.127.020 lei vechi. Pentru a câștiga încrederea reprezentanților societății, inculpatul a achitat un avans de 5.000.000 lei vechi. Procedând astfel, inculpatul a reușit să mai ridice ulterior, de la această societate încă 4 aparate medicale în valoare totală de 106.408.000 lei vechi, din care a achitat doar suma de 5.000.000 lei vechi.
- ROMÂNIA - MEDICALĂ SRL B s-a constituit parte civilă cu suma de 101.408.000 lei vechi.
Nici aceste facturi și chitanțe fiscale nu au fost evidențiate în contabilitate.
14. La data de 8.08.2000, inculpatul a vândut imobilul din-, proprietatea personală a acestuia, declarând la notariat că nu formează obiectul unor litigii și nu este grevat de sarcini deși la acea dată imobilul era legal sechestrat.
Astfel, la data de 23 mai 2000, Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 282 pronunțată în dosarul nr. 7054/1999 a condamnat la 7 ani și 8 luni închisoare pentru înșelăciune, pe inculpatul --, iar la data de 18.02.2000, conform încheierii dată în ds. nr. 7054/2000, executorii judecătorești au aplicat sechestru pe imobilul din-. Acest imobil aparținea la acea dată inculpatului -, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 iulie 1999.
15. Tot în calitate de administrator la - SRL I, inculpatul -- s-a prezentat în luna iulie 2000, la - SRL -i pe reprezentanții acesteia că are disponibil în contul bancar deschis la, a achiziționat mai multe aparate de aer condiționat în valoare de 140.000.000 lei vechi.
Pentru plata acestora a emis file CEC la, deși cunoștea că nu avea provizia necesară pentru onorarea acestora.
- SRL B s-a constituit parte civilă cu suma de 139.910.000 lei vechi.
16. Inculpatul a preluat de la, începând cu data de 1 septembrie 1999 și firma - SRL I, unde era director comercial. În numele acestei societăți comerciale, inculpatul a indus în eroare mai multe societăți comerciale prin emitere de file CEC fără acoperire.
Astfel, la data de 19 februarie 2000, inculpatul -- a achiziționat de la - R SA, 20 tone zahăr în valoare de 135.660.000 lei vechi pentru care a emis fila CEC la banca I, deși cunoștea că nu are disponibil în cont.
Inculpatul nu a mai alimentat contul bancar al societății, motiv pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 135.660.000 lei vechi.
17. La data de 16 martie 2000, inculpatul --, tot în numele - SRL I, a achiziționat de la - S, produse alimentare conservate în valoare de 261.750.972 lei vechi pentru care a emis filă CEC la, fără a avea această sumă disponibilă în cont.
Prejudiciul nu a fost recuperat, societatea constituindu-se parte civilă cu suma de 261.750.972 lei.
18. La data de 29 martie 2000, inculpatul - în numele - SRL I s-a prezentat la - EURO SRL I, unde pe bază de factură fiscală a ridicat 20 tone orez în valoare de 164.000.000 lei vechi.
Deși cunoștea că nu are disponibil în cont, inculpatul a emis fila CEC la Banca I, unde de altfel se afla și în interdicție bancară.
- EURO SRL I s-a constituit parte civilă cu suma de 164.000.000 lei vechi.
19. În perioada 1999 - 2000 inculpatul, deși cunoștea că nu are posibilități financiare a achiziționat de la - SA I, produse în valoare de 319.651.254 lei vechi.
Ulterior, a emis și 2 bilete la ordin, unul în valoare de 70.359.147 lei vechi și unul în valoare de 80.172.000 lei vechi, pentru această societate pentru care banca Iar efuzat plata din lipsă totală disponibil și interdicție bancară.
- s-a constituit parte civilă cu suma integrală cu care a fost înșelată, respectiv 319.621.254 lei vechi.
20. Inculpatul -- în calitate de administrator la - SRL Iam ai încheiat contracte de publicitate cu diferite societăți comerciale, contracte care au fost executate după încasarea sumelor de bani, sau neexecutate, însă aceste contracte nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, iar sumele de bani au fost cheltuite în interes personal.
Astfel, la data de 4.12.1997, inculpatul a încheiat un contract de publicitate și promovare cu - SRL I în valoare de 1.200.004 lei vechi, contract executat.
La data de 10.06.1999 a încheiat contractul de promovare și reclamă cu - SA B în valoare de 10.288.305 lei vechi, care nu a mai fost executat.
La data de 15.07.1999, a încheiat contractul de promovare și publicitate cu - SRL I în valoare de 40.000.000 lei vechi, care nu a fost executat însă părțile s-au înțeles pentru efectuarea altor servicii.
La data de 15.04.1999 inculpatul a încheiat contractul de publicitate și promovare cu - SRL B în valoare de 10.376.588 lei vechi care nu a fost executat.
În cursul anului 1999, inculpatul -- a încheiat cu - COMUNICATION SRL I, contractul de prestări servicii, proiectare, în valoare de 2.135.000.000 lei vechi lucrări executate. Deși inculpatul a primit suma de bani menționată mai sus și a executat lucrările contractate, nu a înregistrat aceste operațiuni cu scopul de a se sustrage obligațiilor fiscale.
Având în vedere cele expuse mai sus, organele de urmărire penală au ridicat de la - SRL I documentele contabile pe care le-au pus la dispoziția organelor de control financiar fiscal din cadrul Administrației Financiare I, concluziile fiind concretizate în notele de constatare nr. 2489 din 7.07.2000 și 44322 din 16 nov.2000, care au concluzionat că - nu a înregistrat în evidența contabilă operațiunile efectuate și nu a depus bilanț contabil sau balanța contabilă, începând cu semestrul I al anului 1999 și până în prezent.
S-a stabilit în cursul urmăririi penale, pe baza notei de control întocmite de Administrația Financiară cu privire la anul 1999, că dacă - SRL I ar fi înregistrat activitățile financiare derulate ar fi plătit la stat impozit pe profit în sumă de 1.525.546.654 lei vechi și TVA în sumă de 1.015.085.569 lei vechi.
Pentru anul 2000 până la 7 iulie 2000, - SRL I ar fi trebuit să plătească un impozit pe profit în sumă de 308.609.093lei vechi și TVA suma de 228.778.877 lei vechi.
În consecință, - SRL Iaa cumulat datorii către stat, în perioada de referință, constând în impozit pe profit în sumă de 1.834.747 lei vechi și TVA în sumă de 1.243.864.446 lei vechi.
În ceea ce privește - I, Administrația Financiară Ias tabilit că pentru perioada în care inculpatul -- a administrat activitățile acestei firme ar fi trebuit să plătească impozit pe profit 342.059.432 lei vechi și TVA - 502.903.125 lei vechi, în total 844.962.557 lei vechi.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iașis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului -- pentru infracțiuni ce au cauzat un prejudiciu total de 8.387.367.001 lei vechi și este compus din:
- 3.114.707.007 lei vechi înșelăciune prin contracte de promovare și publicitate;
- 165.000.000 lei vechi înșelăciune în convenții, contracte pentru lucrări de construcții,
- 269.988.107 lei vechi înșelăciune în convenții prin achiziționare de bunuri;
- 916.096.503 lei vechi înșelăciune prin emitere de file CEC și bilete ordin fără acoperire și interdicție bancară,
- 3.923.575.384 lei vechi evaziune fiscală.
În cursul cercetării judecătorești s-a efectuat la solicitarea inculpatului un raport de expertiză contabilă, având ca obiectiv principal stabilirea existenței vreunui prejudiciu în patrimoniul părților civile, și stabilirea întinderii acestuia. Ulterior, prin adresa emisă la data de 14.11.2003, instanța a fixat expertului și o serie de obiective suplimentare, respectiv:
1) care a fost profitul realizat de - SRL I, defalcat pe ani, în perioada 01.01.1999 - 30.06.2000,
2) Care este impozitul pe profit datorat statului pentru această perioadă 01.01.1999 - 30.06.2000;
3) Dacă s-a plătit impozitul;
4) Ce alte taxe mai datorează statului - SRL I pentru aceeași perioadă;
5) Dacă societățile comerciale indicate în rechizitoriu aveau sau nu resurse financiare pentru a face plățile arătate în plângerile lor;
6) Ce oferte de publicitate se aflau în perioada indicată mai sus pe piață și care este diferența de preț între acestea și prețurile stabilite în contractele de publicitate încheiate de - SRL I;
7) Cum trebuia să procedeze inculpatul din punct de vedere financiar - contabil în situația în care nu a încasat contravaloarea chitanțelor emise pentru publicitate și construcții în ceea ce privește evidențierea încasărilor în contabilitate.
În conformitate cu concluziile materialului documentar menționat în introducerea și cuprinsul raportului de expertiză contabilă, expertul formulează următoarele concluzii la obiectivele fixate acestuia:
Valoarea totală a prejudiciului stabilit pe baza documentelor considerate legal întocmite, în conformitate cu OG nr. 83/1997, este în sumă de 2.218.297.226 lei; realizat de - SRL este de 3.655.626.443 lei pentru anul 1999 și de 592.043.901 pentru perioada 01.01.2000 - 30.06.2000.(Având în vedere cele șapte facturi primite de la inculpatul pe care nu este menționată data ( ziua luna și anul ) emiterii, expertul consideră că profitul perioadei analizate este mai mic cu suma de 1.660.603.600 lei); Impozitul pe profit datorat de - SRL pentru perioada analizată este de 1.537.149.023 lei ( 1.389.138.048 lei pentru anul 1999 și 148.010.975 lei pentru anul 2000). (Având în vedere cele șapte facturi primite de la inculpatul pe care nu este menționată data ( ziua, luna și anul ) emiterii, expertul, consideră că impozitul pe profit aferent perioadei analizate este mai mic cu suma de 631.092.368 lei, rezultând un impozit pe profit datorat de 906.056.655 lei.); - SRL nu a achitat nici o sumă reprezentând impozit pe profit; - SRL datorează și TVA în valoare totală de 1.046.377.732 lei (920.120.314 lei pentru anul 1999 și 126.257.418 lei pentru anul 2000). În opinia expertului consultant, având în vedere cele șapte facturi primite de la inculpatul pe care nu este menționată data (ziua, luna și anul) emiterii, expertul consideră că TVA datorată pentru perioada analizată este mai mică cu suma de 365.332.792 lei,rezultând TVA de plată de 681.045.940 lei; Din documentele pe care le-au avut la dispoziție pentru două societăți a constatat că acestea dispuneau de mijloacele bănești necesare efectuării plăților; negociate de - SRL, cu societățile care s-au constituit ca părți civile sunt cu 95% mai mari decât tarifele practicate de publicații locale; Inculpatul nu trebuia să întocmească și să remită chitanțe pentru sumele neîncasate având posibilitatea să anuleze toate exemplarele din chitanțele întocmite.
În finalul raportului, expertul menționează că prezentul raport nu poate fi considerat complet deoarece cu toate insistențele sale nu au avut la dispoziție toate documentele solicitate prin adresele către instanța de judecată și către societățile - parte în proces.
Apreciind ca incomplet raportul de expertiză efectuat, instanța nu va ține seama de concluziile acestuia. Astfel, văzând pe de o parte susținerea expertului, sus-menționată, iar pe de altă parte că deși prin actul de sesizare al instanței s-a reținut și faptul că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate o serie de activități comerciale efectuate cu - SRL, - SA, - SRL, - SRL, - Comunicațion SRL, (societăți care nu sunt părți vătămate în cauză), acestea nu au fost avute în vedere de expert la efectuarea lucrării și stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neplata impozitelor și taxelor datorate statului.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerile și declarațiile părților vătămate;
- contractele de promovare și publicitate;
- facturile fiscale întocmite, chitanțele fiscale și dispozițiile de plată;
- notele de constatare întocmite de către Administrația Financiară;
- declarațiile martorilor din lucrări audiați în cursul urmăririi penale și nemijlocit în fața instanței, precum și declarațiile martorilor propuși de inculpat;
- contractele privind achiziționarea de produse diverse de la - 2000 SRL, - MEDICALĂ ROMÂNIA, -, - SRL, - R SA și -, etc;
- instrumentele de plată emise, CEC-uri sau ordine de plată;
- Notele Direcției de Control din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscale a Statului prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, notele de constituire de parte civilă din partea societăților părți civile și a Agenției Naționale de Administrare Fiscale a Statului;
- alte acte și înscrisuri aflate la dosarul cauzei;
- declarațiile date de inculpat în ambele faze procesuale, prin care acesta a negat săvârșirea faptelor pentru care este cercetat. Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul - nu a recunoscut săvârșirea faptelor de înșelăciune și evaziune fiscală pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, ci doar săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals. Inculpatul a susținut că a emis în fals o serie de facturi și chitanțe fiscale, în care a înscris sume de bani fictive, pe care nu le-a primit niciodată, pentru ca partenerii săi de afaceri să poată încasa cheltuielile deductibile, în schimbul unui comision pe care urma să-l primească la o dată ulterioară. A mai arătat inculpatul că în ce privește contractele de promovare și publicitate, cu excepția celor din I pe care le-a întocmit personal, cele întocmite cu firme din alte au fost încheiate de către alte 4 persoane cu care inculpatul avea doar o înțelegere verbală, de a lucra pentru firma sa, însă care nu aveau nici o împuternicire scrisă în acest sens. Aceste persoane au încheiat contractele de promovare și publicitate în numele firmei care le-a pus la dispoziție formulare tipizate ștampilate.
Inculpatul a negat că societatea - SRL ar fi încasat suma de 3 miliarde lei reținută prin actul de inculpare, chiar dacă la dosar se găsesc actele care atestau desfășurarea de operațiuni comerciale de facturare a serviciilor si de încasare a sumelor de bani înscrise în facturi, motivat de faptul că toate aceste acte au fost fictive.
Inculpatul a recunoscut primirea unei sume de - lei vechi de la - - SRL B, în baza unui contract de promovare și publicitate, plata efectuându-se prin virament bancar.
Inculpatul a mai susținut că nu a primit sumele de bani înscrise în contractele încheiate de cele patru persoane care acționau în numele firmei - SRL, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva acestora, însă față de cei patru lucrători ai societății sale s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Inculpatul a recunoscut că în perioada 1999-2000, activitatea firmei sale nu a fost evidențiată în contabilitate, (nici în ce privește suma de - primită de la - - SRL B) întrucât nu a avut contabil angajat, având totodată afaceri judiciare. De altfel inculpatul a declarat că în perioada sus-menționată nu a avut nici un fel de evidență contabilă.
În ce privește activitatea derulată în cadrul SRL, inculpatul recunoaște că în calitatea de director comercial a încasat diverse sume de la societăți, banii astfel încasați folosindu-i doar pentru plata furnizorilor și în interesul societății, și nu în folos personal.
Nici în cadrul acestei societăți nu a fost ținută o evidență contabilă din aceleași considerente, respectiv lipsa unui contabil.
În sprijinul susținerilor sale inculpatul a solicitat audierea martorei - audiată în cursul urmăririi penale, dar și nemijlocit în fața instanței, care a declarat că în calitate de director comercial la firma inculpatului a constatat că inculpatul a încheiat diferite contracte, însă acestea erau cu plata la termen. Cei ce vindeau marfa solicitau emiterea de cecuri, însă inculpatul refuza emiterea acestora comunicându-le partenerilor de afaceri că nu are disponibil în cont, însă aceștia îi sugerau să emită cec-urile ca și garanție. Martora a mai susținut că primul contract de promovare și publicitatea a fost încheiat cu - SRL, care ulterior a adus și alți clienți. Sumele de bani înscrise în contracte nu au fost niciodată primite de către inculpat. Evidența contabilă a fost condusă de inculpat până în martie 1998, după care pe fondul lipsei banilor, nu a mai fost ținută.
Susținerile inculpatului sunt contrazise însă de declarațiile martorilor, director executiv, -, director comercial la - SRL și, contabil la - SRL care a susținut că inculpatul a achiziționat cantitatea de 20 de tone de orez, pentru care a depus ca instrument de plată o filă CEC în valoare de 164.000.000. lei, emisă de el, semnată și ștampilată, pe care a completat suma de bani, cât și data scadentă, respectiv 15.04.2000. La data de 26.04.2000 când societatea a depus la plată fila CEC a fost informată că - nu are disponibil în cont, motiv pentru care este pus în interdicție bancară, fila CEC emisă fiind un instrument de plată retras din circulație. Deși contactat ulterior, inculpatul nu a achitat obligația de plată.
De asemenea, martorul -, reprezentant la negocierile purtate de firma - 2000 SRL, confirmă susținerile făcute prin plângerea făcută de această societate că plata instalațiilor de aer condiționat achiziționată de inculpat urma să fie făcută cu CEC, ca instrument de plată, inculpatul asigurându-i că nu vor fi probleme la decontare întrucât are disponibil în bancă. La prezentarea la plată a filelor CEC s-a constatat că inculpatul avea interdicție de a emite file CEC.
Totodată, martorul -, agent de vânzări la - -R SA, actualmente reorganizată sub denumirea - România B, a declarat că inculpatul a prevăzut ca modalitatea de plată CEC-ul în contractul încheiat cu această societate, pe care de altfel l-a completat personal, asigurându-i că nu are probleme cu disponibilul, însă la data scadenței, au constatat că cec-ul a fost refuzat la plată de bancă pentru lipsă de disponibil.
Aceiași împrejurare rezultă și din contractul încheiat de inculpat cu - Srl și - agroindustriala - SA.
În considerarea acestora, instanța reține că inculpatul, deși cunoștea că nu are disponibil în conturile deschise de - SRL și - SRL a asigurat pe reprezentanții firmelor - 2000 SRL, - SRL, -, - R și - că CEC-urile și respectiv biletele la ordin emise reprezintă instrumente valide de plată.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor descrise mai-sus instanța reține următoarele:
S-a apreciat în actul de sesizare al instanței că fapta inculpatului - - cu ocazia încheierii contractelor de publicitate și promovare constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.3 Cod penal, care atrage varianta agravată a acesteia, prev. de art.215 alin.5 Cod penal, raportat la cuantumul prejudiciului cauzat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, în speță, nerespectarea contractelor de promovare și publicitate încheiate de inculpat a determinat pe o serie de cocontractanți să acționeze în judecată pârâta - SRL.
Prin sentința civilă nr. 563/05.07.2000 a Tribunalului Bacău, Secția Comercială și de contencios Administrativ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta - -- SRL, B împotriva pârâtei AC SRL, cu motivarea că, deși contractul dintre părți prevedea la capitolul referitor la răspunderea părților posibilități alternative de acțiune a reclamantei, aceasta nu a făcut dovada în speță, că deși pârâta nu a îndeplinit obligațiile contractuale, reclamanta a uzat de căile stabilite în contract, în cazul neîndeplinirii de către vânzător a obligației principale.
Alte instanțe, spre ex. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.1418/09.10.2000, a admis acțiunea civilă introdusă de reclamanta - COM SRL, având sediul în B în contradictor cu pârâta - SRL, dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 10.408.857 lei cu titlu de preț.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții este necesar să existe o acțiune de inducere sau menținere în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract.
Ori în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpatul a avut intenția să inducă în eroare societățile comerciale cu care a încheiat contracte de publicitate și promovare. Instanța a reținut în acest sens că inculpatul a editat, marcă înregistrată a CO. " 1998- 1999", la dosarul cauzei fiind depus un exemplar al acestuia, purtând seria -.
Se poate reține că fiabilitatea proiectului desfășurat în anul anterior a facilitat încheierea și pentru anul 1999-2000 unor contracte, de astă data inculpatul extinzând contactele și la alte orașe din regiunea, sens în care, a încheiat cu mai multe societăți comerciale, contracte de promovare și reclamă (cu unele dintre acestea și două sau chiar trei contracte succesiv).
Deși în anul anterior inculpatul a adus la îndeplinire obligațiile asumate prin contract, anul următor, din motive care nu pot fi reținute decât pe baza susținerilor inculpatului, acesta nu s-a achitat de obligația de a edita.
Din cerința săvârșirii unei acțiuni de inducere în eroare rezultă că neexecutarea obligațiilor ce derivă dintr-un contract încheiat nu constituie infracțiunea de înșelăciune, dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației, cu ocazia încheierii sau pe parcursul derulării contractului.
Instanța constată că prin contract, la Cap.5, s-a stabilit "răspunderea părților", prevăzându-se că în cazul în care vânzătorul nu-si îndeplinește obligația principală, cumpărătorul este îndreptățit, la alegere, fie să acorde un termen rezonabil vânzătorului pentru îndeplinirea obligațiilor, fie să pretindă obligarea vânzătorului la îndeplinirea obligațiilor contractuale neexecutate, fie să declare contractul reziliat cu consecința repunerii părților în situația anterioară semnării contractului.
Toate acestea demonstrează că în speță, în ce privește contractele de promovare și publicitate încheiate cu cele 12 firme, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. 3, alin. 5 Cod penal, aflându-ne în prezența unei fapte de natură civilă.
În aceste împrejurări, existând o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, alin. 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu disp. art.10 lit. Cod procedură penală instanța a dispus achitarea inculpatului -- pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 2 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, din situația de fapt descrisă de actul de sesizare, precum și din cea reținută de instanță nerezultând elemente care să prefigureze existența acestor infracțiuni. De altfel, în actul de sesizare aceste fapte nu sunt descrise.
În ce privește fapta inculpatului, în calitate de administrator la - SRL ȘI - SRL, care în baza aceleași rezoluții infracționale a achiziționat mărfuri prin inducerea in eroare a co-contractanților săi în legătură cu potențialul său de plată a firmelor pe care le administra, a emis mai multe CEC-uri către - 2000 SRL, - SRL, - EURO SRL, și - R (devenită prin fuziune - ROMÂNIA), deși cunoștea că nu are provizia necesară pentru decontarea acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Fapta inculpatului -- care în luna martie 2000, în cadrul relațiilor comerciale cu - SRL I de a induce în eroare pe reprezentanții acestei societăți, prezentându-le ca viabilă o ofertă de efectuare din partea firmei sale a unor lucrări de construcții în valoare de 240.000.000 lei vechi, deși cunoștea că - SRL nu avea posibilități reale de a efectua asemenea activități, încheind ca urmare un contract de prestări servicii pentru care societatea administrată de inculpat întocmit factura nr. - din 18 martie 2000, și pentru care a primit de la - SRL I suma de 165.000.000 lei vechi pentru care a eliberat chitanțe fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de disp. art. 215 alin. 1, alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Fapta inculpatului de achiziționa mărfuri prin inducerea in eroare a co-contractantului său - - SA cu ocazia executării contractelor de livrare de bunuri în legătură cu potențialul de plată a - SRL, prin emiterea a două bilete la ordin, deși cunoștea că se află în interdicție bancară, în baza aceleași rezoluții infracționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care, în aceiași perioadă, în timp ce îndeplinea funcția de director comercial la - SRL Ian egociat, prin numita cu reprezentanții firmei - ROMÂNIA - MEDICALĂ SRL B, și ulterior a încheiat un contract prin care achiziționat un aparat laser terapeutic, o sondă și o pereche de ochelari de protecție, în valoare de 55.127.020 lei vechi, inducând în eroare pe reprezentanții firmei cu privire la bonitatea sa, și cărora le-a achitat pentru a le câștiga încrederea doar un avans de 5.000.000 lei vechi, fără ca firma să mai poată recupera ulterior vreo sumă de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 alin.1, alin.3 penal cu aplicarea disp. art.13 Cod penal.
Fapta inculpatului care la data de 8.08.2000, a vândut imobilul din-, proprietatea personală, declarând la notariat că nu formează obiectul unor litigii și nu este grevat de sarcini deși la acea dată imobilul era legal sechestrat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal.
Faptele inculpatului -- care începând cu semestrul I al anului 1999 și până la data de 20.07.2000, nu a înregistrat în evidența contabilă operațiunile comerciale efectuate de către - SRL ȘI - SRL și nu a depus bilanț contabil sau balanță contabilă, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit și a TVA-ului, pentru cele două societăți pe care le administra, în sumă totală de -,8536 lei și respectiv, 95188,142 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și evaziune fiscală prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal prin aplicarea disp. art. 13 Cod penal, art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal prin aplicarea disp. art. 13 Cod penal, art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal prin aplicarea disp. art. 13 Cod penal.
Față de încadrarea juridică rezultată pe baza analizei situației de fapt, raportată la materialul probator administrat în cauză, reținută de instanță, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, încadrare menținută prin sentința penală nr. 4 din 17.01.2006 a Curții de Apel Iași care a soluționat conflictul negativ de competență, în ce privește infracțiunea de înșelăciune, dintr-o singură infracțiune, prev. de art. 215 alin 1, 2,3,4,5 cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 42 Cod penal, în mai multe infracțiuni de înșelăciune, unitatea infracțională fiindruptăprin modalitățile diferite în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele, datele și conținuturile diferite ale activităților infracționale ale inculpatului, existența a două societăți comerciale în numele cărora acționa inculpatul. Cum în speță din aceste motive, nu se poate reține existența unei rezoluții infracționale unice, instanța apreciază că unitatea de infracțiune reținută prin rechizitoriu se scindează în mai multe infracțiuni de înșelăciune cu regim juridic diferit, în ce privește sancțiunea aplicabilă, ca și alte instituții juridice precum grațierea. În consecință, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 alin 1, 2,3,4,5 cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 42 Cod penal în următoarele: înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (în ceea ce privește faptele comise în legătură cu contractele de promovare și publicitate); înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 13 Cod penal (în ceea ce privește fapta comisă în legătură cu contractul de lucrări în construcții); înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 13 Cod penal (în ceea ce privește achiziționarea de aparatură medicală); înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (referitoare la emiterea de bilete la ordin sub interdicție bancară); înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal (referitoare la emiterea de file cec fără acoperire);
Instanța a avut în vedere că de la data săvârșirii faptei până la pronunțarea hotărârii, Codul penal a suferit modificări succesive, în ce privește noțiunea de consecințe deosebit de grave, condiții în care în speță își găsește incidența instituția legii mai favorabile, respectiv, dispozițiile art. 13 Cod penal.
Tot în legătură cu încadrarea juridică dată faptelor, instanța a avut în vedere că în ceea ce privește infracțiunile economice prevăzute de Legea nr. 82/1991 și respectiv Legea nr. 87/1994, imputate inculpatului prin rechizitoriu, cu privire la care, de asemenea, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, instanța constată că după sesizarea instanței actele legislative incriminatoare s-au modificat: astfel, Legea nr. 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale, a fost modificată după sesizarea instanței prin OUG61/2002 și prin Legea nr. 161/2003, fiind republicată și dându-se textelor o nouă numerotare și ulterior prin Legea nr 241/2005. Examinând dispozițiile legale succesive, instanța constată că Legea nr.87/1997 este legea cea mai favorabilă inculpatului. De asemenea și Legea nr. 82/1991, a contabilității a fost modificată, dându-se textelor o nouă numerotare, context în care art. 40 devenit art. 43.
Întrucât prin modificările acestor legi, s-a modificat în majoritatea cazurilor, inclusiv conținutul constitutiv al infracțiunilor economice imputate inculpatului și în privința acestora sunt incidente disp. art. 13 Cod penal.
În consecință, instanța a dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 42 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin 2 și art. 42 Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Instanța a respins ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 modificat prin legea nr.83/1994, precum și schimbarea încadrării juridice pusă în discuție din oficiu de către instanță din infracțiunile prev. de art.288 Cod penal și art. 291 Cod penal, reținută prin actul de sesizare în infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, pentru considerentele avute în vedere cu ocazia stabilirii încadrării în drept a faptelor, mai sus-expuse.
Pentru infracțiunile săvârșite, inculpatul -- a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale și a modalității de executare a acesteia, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal, instanța, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modul și împrejurările comiterii acestora (respectiv în baza aceleași rezoluții infracționale o perioadă însemnată în timp (dacă ne raportăm la infracțiunile de evaziune fiscală), iar - pe de alta parte - având în vedere persoana inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a mai fost cercetat pentru săvârșirea de fapte de același gen, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând doar parțial săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, care nu a acoperit prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunilor, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, dozate corespunzător gravității faptelor.
Având în vedere că toate aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în calitatea de administrator pe care o avea, la cele două societăți comerciale, folosindu-se de această calitate pentru a favoriza acțiunile infracționale, având în vedere și cuantumul pedepselor stabilite, dar și obligativitatea aplicării pedepsei complementare prin norma de incriminare, instanța a aplicat inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, câte o pedeapsă complementară, de aceiași natură, respectiv, cea prev. de art. 64 lit. c), respectiv, interzicerea dreptului de a fi administrator.
S-a constatat că potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal este integral și condiționat grațiată.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, privind revocarea grațierii condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei.
Având în vedere că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul în cauza de față au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat pentru vreuna din ele, în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a Cod penal.
În consecință, în baza disp. art. 34 lit. b Cod penal coroborat cu disp. art. 35 alin. 3 Cod penal a contopit pedepsele principale și pedepsele complementare stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, alături de care va executa și o singură pedeapsă complementară, cea mai grea.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța apreciind că scopul pedepsei, conform art. 52 din Codul penal, va fi atins și realizarea reeducării inculpatului este posibilă doar prin executarea în regim privativ de libertate a pedepsei, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-b Cod penal.
Ținând seama că inculpatul -- a fost reținut de organele de poliție la 14 noiembrie 2000, iar la data de 15 nov. 2000 fost pusă în mișcare acțiunea penală de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 zile, în temeiul disp. art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 14.11.2000 la 14.12.2000.
În ce privește acțiunile civile formulate în cauză de către societățile comerciale - părți civile și de către Agenția Națională de Administrare fiscală a Statului prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, instanța a apreciat că:
În ce privește faptele pentru care s-a dispus achitarea inculpatului pe motiv că nu sunt prevăzute de legea penală, instanța, ca în temeiul disp. art.14 și art.346 alin.4 Cod penal a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile C DC COM SRL - I, - AD SRL - I, - - SA - B, - SRL - B, C SRL - B prin lichidator judiciar - EXPERT, - - I, C SRL, PRIN JUDICIAR, C AL - D, C SRL - BÎRLAD, PRIN JUDICIAR C ADMINISTRATOR, C - I prin lichidator - SRL, C COM SA -
Văzând concluziile expertului contabil, conform cu care prezentul raport nu poate fi considerat complet deoarece cu toate insistențele sale nu au avut la dispoziție toate documentele solicitate, văzând considerentele expuse la analiza materialului probator cu privire la această probă, instanța nu a luat în considerație de raportul de expertiză întocmit în cauză.
Astfel, în ce privește prejudiciile cauzate de inculpat prin emiterea de file cec fără acoperire, emiterea de bilete la ordin, ca mijloc de plată, cunoscând că se află în interdicție bancară, ori cu prilejul încheierii și executării contractelor cu - 2000 SRL, - SRL, - Medicală SRL B, - R SRL, - SRL, - Euro SRL și - - SA, instanța apreciind că pretențiile părților civile sunt întemeiate a admis acțiunile civile formulate de acestea, dispunând obligarea inculpatului la plata sumelor de bani solicitate cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate de inculpat și neachitate, precum și a serviciilor achitate inculpatului și neprestate.
De asemenea, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare fiscală a Statului prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, prin cererea de constituire de parte civilă(fila 40 vol.1, dosar cercetare judecătorească), reținând că inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societăților - SRL și - SRL, operațiunile comerciale desfășurate cu parteneri de afaceri cu scopul vădit de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat. Astfel, în perioada 1.09.1999-20.07.2000, data efectuării controlului, în calitate de director comercial și, ulterior administrator la - SRL, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 951.881.420 lei vechi, din care suma de 342.059.430 lei vechi reprezintă impozit pe profit, suma de 80.117.150 lei, reprezintă majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, suma de 502.903.125 lei, reprezintă TVA de plată iar suma de 26.800.715 lei reprezintă majorări de întârziere aferente TVA; în calitate de administrator la - SRL. Inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 4.921.728.536 lei vechi, din care suma de 1.834.155.747 lei reprezintă impozit pe profit, suma de 1.071.749.871 lei reprezintă majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, suma de 1.243.864.446 lei reprezintă TVA de plată, iar suma de 771.958.472 lei reprezintă majorări de întârziere aferente TVA. În consecință instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile - Agenția Națională de Administrare fiscală a Statului prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I în solidar cu părțile responsabile civilmente - SRL și respectiv - suma totală de 5.873.609.956 lei.
În termen hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că este nelegală și netemeinică, că pedeapsa aplicată este prea mare.
Hotărârea a fost apelată și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, cu motivarea că latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată, în sensul că nu s-a dispus luarea unei măsuri asiguratorii și de părțile responsabile civilmente "" I, respectiv "" I, cu motivarea că latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată.
Prin decizia penală nr. 68/29 mai 2008 Curții de Apel Iași, apelul inculpatului a fost admis și desființând în parte latura penală, au fost repuse în individualitate pedepsele, au fost reduse pedepsele aplicate pentru faptele prev. de art. 215 alin. 1 și alin. 3 Cod penal la câte 1 an închisoare, art. 215 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 și art. 2315 alin. 4 Cod penal la câte 3 ani și 6 luni închisoare, art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, la 2 ani închisoare, art. 10 din Legea nr. 87/1994 la 1 an închisoare, art. 11 din Legea nr. 87/1994 la 2 ani închisoare, art. 13 din Legea nr. 87/1994 la 1 an închisoare.
A fost înlăturată pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal aplicată pentru faptele prev. de art. 10 și art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi administrator.
Executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani.
S-au stabilit obligațiile ce revin inculpatului pe perioada termenului de încercare, s-a desemnat organul de supraveghere și măsurile la care trebuie să se supună inculpatul.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal cu privire la pedeapsa accesorie.
Curtea a reținut, că față de conduita generală bună a inculpatului sunt incidente disp. art. 861Cod penal.
Decizia a fost recurată de inculpat cu motivarea că nu a fost ascultat în fața instanței de apel, că părțile civile nu au fost citate, că faptele pentru care a fost condamnat nu există, că nu a fost luată în considerație expertiza contabilă, de părțile responsabile civilmente fără motivare, de partea civilă și procuror cu motivare, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelurilor părții civile și părților responsabile civilmente.
Prin decizia penală nr. 3429/28 octombrie 2008, au fost admise recursurile, decizia casată integral, cauza trimisă spre rejudecarea apelurilor.
Curtea a reținut că este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că nu au fost analizate toate motivele de apel ale inculpatului, că instanța nu s-a pronunțat asupra apelurilor părților.
În rejudecare, Curtea reține față de motivele de apel ale inculpatului, ale părților responsabile civilmente și părții civile:
Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, a aplicat pedepse corect individualizate și a soluționat corect latura civilă a cauzei.
Pentru că nu poate fi agravată situația inculpatului în propria cale de atac, procurorul, partea civilă și părțile responsabile civilmente au criticat doar latura civilă a cauzei, instanța pentru considerente reținute în decizia recurată, apreciază apelul inculpatului ca fiind întemeiat doar sub aspectul criticii care vizează individualizarea pedepsei.
Din oficiu se va constata că pentru faptele de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, art. 13 din Legea nr. 87/1994, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, față de momentul când se consideră consumate, iulie 2000, de limita maximă de pedeapsă ce se putea aplica în raport de dispozițiile legale aplicabile pentru aceste fapte (pedepsele nu puteau depăși 5 ani), de disp. art. 1223 lit. "d" ale art. 124 Cod procedură penală, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Aceeași soluție se impune și pentru fapta de sustragere de sub sechestru prev. de art. 274 alin. 2 Cod penal, față de pedeapsa ce putea fi aplicată, de momentul consumării, de disp. art. 122 lit. "d" și art. 124 Cod penal, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Critica care vizează neaducerea la cunoștință a conținutului actului de sesizare, ori faptul că pe tot parcursul judecării inculpatul nu a cunoscut învinuirile ce i se aduc,nu este fondată.
În declarația inculpatului aflată la fila 265 dosar nr. 1047/2001,numărul dosarului de investire primară a instanței, inculpatul precizează că are cunoștință despre conținutul actului de sesizare a instanței, astfel că această susținere la fel ca și cea care se referă la neaudierea în calitate de inculpat, sunt vădit tendențioase.
părților civile în calitate de părți vătămate, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor care reglementează procesul penal de natură a duce la nulitatea hotărârii, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a cerut audierea acestor părți în această calitate.
La termenul la care au avut loc dezbaterile asupra fondului, inculpatul ce avea termen în cunoștință, a lipsit nejustificat, astfel că nu putea beneficia de instituția acordării "ultimului cuvânt".
de competență, schimbările de încadrări juridice s-au făcut de către instanțe cu respectarea dispozițiilor legale.
Concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară au fost motivat și corect înlăturate de instanță, lipsa de cooperare a părților fiind o cauză care a făcut ca instanța să considere neconcludentă proba.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a beneficiat de asistență juridică, s-au administrat toate probele pertinente și utile cauzei, a avut loc o cercetare judecătorească îndelungată, a beneficiat de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.
Încadrarea juridică a faptelor și soluționarea laturii civile s-au făcut în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească.
Susținerile inculpatului, precum obligativitatea instanței de a efectua expertiză în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, inexistența obligației de a înregistra veniturile ilicite, lipsa obiectului material al infracțiunilor de evaziune fiscală, ori inexistența faptelor pentru care a fost condamnat sunt motive tendențioase formulate de inculpat, prima instanță a descris amănunțit latura obiectivă și subiectivă a infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Pentru aceste considerente, apelul nu este fondat, dar pentru a constata din oficiu că în cazul faptelor prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 10 și 13 din Legea nr. 97/1994, respectiv art. 244 alin. 2 Cod penal, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, apelul inculpatului va fi admis.
Pentru considerentele avute în vedere de prima instanță, care a judecat apelul, întrucât situația acestuia nu poate fi agravată în propria cale de atac, apelul va fi admis și rejudecând cauza, pedepsele aplicate vor fi reduse.
Fiind îndeplinite cerințele art. 861Cod penal, executarea pedepsei rezultante va fi suspendată sub supraveghere, pe un termen stabilit în condițiile art. 862Cod penal.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organ desemnat cu supravegherea, unde va comunica informațiile cerute de art. 863lit. b-d Cod penal.
În condițiile art. 864Cod penal se atrage atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii cu intenție a unei noi fapte penale în cursul termenului de încercare ori nerespectarea măsurilor de supraveghere, consecințe constând în aceea că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se revocă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. "b" cu referire la art. 10 alin. 1 lit. "g" Cod procedură penală, va fi încetat procesul penal pentru faptele care a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Se va menține pedeapsa complementară a interzicerii exercitării funcției de administrator de societăți comerciale pe o perioadă de doi ani și se va suspenda executarea pedepselor accesorii pedepsei principale.
Apelurile părților responsabile civilmente "" I și "" I, care vizează latura civilă a cauzei, pentru considerentele avute în vedere în latura civilă a apelului inculpatului, vor fi respinse ca nefondate, prima instanță soluționând latura civilă în raport cu probele administrate după distincțiile în care inculpatul a reprezentat societatea în numele căreia a exercitat acțiuni de inducere în eroare a reprezentanților părților civile.
De regulă luarea măsurilor asiguratorii în cursul judecății, se face la cererea părții civile.
În lipsa unei astfel de cereri, pentru că măsura asiguratorie nu era obligatorie, pentru că nu au fost identificate bunuri aparținând inculpatului ori părților responsabile civilmente, prima instanță nu a considerat oportun instituirea unei măsuri asiguratorii a sechestrului.
Pentru aceste considerente apelul formulat de partea civilă prin I nu este fondat.
Față de considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" apelul inculpatului va fi admis, urmând a se pronunța o hotărâre în care să se regăsească aspectele mai sus dezlegate, respectiv cele ce privesc reducerea pedepselor, modalitatea de executare și încetarea procesului penal pentru faptele pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, apelurile părților civile responsabile civilmente și părții civile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și alin. 3 Cod penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul -- împotriva sentinței penale nr. 608/01.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte, în latura penală, în sensul că:
- înlătură dispozițiile de condamnare a inculpatului -- pentru infracțiunile prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 13 din Legea nr. 84/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 244 alin. 2 Cod penal;
- face aplic. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală cu privire la infracțiunile prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 13 din Legea nr. 84/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 244 alin. 2 Cod penal;
- înlătură disp. art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la grațierea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal.
- reduce cuantumul pedepselor aplicate pentru celelalte infracțiuni;
- face aplic. art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 și 86 ind. 3 Cod penal.
Rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în componentele ei:
- a) 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- b) 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- c) 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal;
- d) 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal;
- e) 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal;
- f) 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe durata de 2 ani, prev. de art. 64 lit. c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal;
- g) 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe durata de 2 ani, prev. de art. 64 lit. c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal;
- h) 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe durata de 2 ani, prev. de art. 64 lit. c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 84/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului -- pentru infracțiunile prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 13 din Legea nr. 84/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal; art. 244 alin. 2 Cod penal.
Reduce cuantumul pedepselor pentru infracțiunile prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, de la pct. a și b, de la câte 2 ani închisoare la câte 1 an închisoare.
Reduce cuantumul pedepselor pentru infracțiunile prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal și respectiv art. 215 al. 4 Cod penal, de la pct. c și d, de la câte 3 ani și 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare.
Reduce cuantumul pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 11 din Legea 87/1994 de la pct. g, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Înlătură din sentința apelată pedepsele complementare a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal pe o perioadă de 2 ani aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 10 și art. 13 din Legea 87/1994 de la pct. g și
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b si art. 35 Cod penal contopește pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator pe o perioadă de 2 ani, prev. de art. 64 lit. c Cod penal.
În baza art. 86 ind. 1 rap. la art. 86 ind. 2 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86 ind. 3 Cod penal obligă pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în fiecare ultima zi de vineri din fiecare lună la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele de existență.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal pe un termen de încercare de 6 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și de părțile responsabile civilmente "" și ""
Obligă pe parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe părțile responsabile civilmente "" și "" la câte 100 lei, fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea apelului declarat de inculpat rămân în sarcina statului, conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
06.04.2009
2 ex.-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Ancuța Gabriela Obreja Manolache
