Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

2483/2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.39/

Ședința publică din data de 9 februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar

JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu

GREFIER: - -

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpata și partea-civilă STATUL ROMÂN reprezentat legal prin AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr.526/F/06.05.2009, pronunțată Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.306 a C.P.P. amânat succesiv pronunțarea la 26 ianuarie 2010, 2 februarie 2010 și respectiv 9 februarie 2010, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 526/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.334 Cod procedură penală a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatei din infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 Cod penal în infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.13 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap la art. 10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap la art. 10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 Cp cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

2. În baza art.334 Cod procedură penală a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.de art.26 Cp rap. la art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 Cp in infracțiunea prev de art. 26 rap la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap la art. 10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 26 Cp rap la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal.

În baza 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap la art. 10 lit.a Cod penal s-a dispus achitarea aceluiași inculpat si pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.215 alin.1, 3 si 5 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap la art. 10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceluiași inculpat si pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.290 Cp cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

3.În baza art.334 Cod procedură penală a fost admisă cererea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prev. de art.26 Cp rap la art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13 Cp in infracțiunea prev de art. 26 rap. la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap la art. 10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de 26 Cod penal rap la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap la art. 10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceluiași inculpat si pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.346 alin.1 si 2 Cod procedură penală a fost respinsă cererea formulată de partea civila Agenta Națională de Administrarea Fiscală și de partea civilă SC SA.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Pachetului de pe lângă ICCJ- Secția de Urmărire penala si criminalistica, nr.144/P/2003, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

- - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune, prev. de art.215 alin. 1,3 și 5.pen. cu aplic, art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen.;

- complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.26 pen. rap. la art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic, art.13 pen. și

- fals în înscrisuri sub semnătura privată, prev. de art.290 pen. cu aplic, art.41 alin.2 pen. toate cu aplicarea disp. art.33 lit.

pen.

- - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscala, prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 pen. și

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen. cu aplic, art.41 alin. 2.pen.,cu aplicarea disp. art.33 lit.a pen.

- - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.26 pen. rap. la art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic. art. 13.pen. și

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen. cu aplic, art.41 alin.2 pen. cu aplicarea disp. art.33 lit.a pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29.11.2001, SC SA C reprezentată de administrator G, a formulat plângere penală împotriva inc. în calitate de împuternicit al SC SRL, județul I, deoarece cu ocazia derulării unei înțelegeri verbale stabilite între cele două societăți având ca obiect livrarea mai multor cantități de deșeuri metalice, SC SRL Iaî ncărcat în 6 din cele 17 containere livrate, pietre de haldina în loc de materiale neferoase, cauzând SC SA C un prejudiciu în valoare de 5.905.488.566 lei.

De asemenea, din conținutul plângerii rezultă că inculpatul si-a desfășurat activitatea infracțională în înțelegere cu numiții și, care în calitate de delegați ai SC SA C, nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu care le reveneau, în acest mod fiind posibilă livrarea mai multor încărcături cu pietre de haldină în locul deșeurilor metalice.

La data de 02.06.2003, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Poliției Transporturi, s-au sesizat din oficiu în legătura cu faptul că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, învinuiții, și inculpatul au înregistrat în contabilitatea SC SRL I, achiziții de deșeuri neferoase pe baza unor documente contabile false și nu au evidențiat veniturile provenite din vânzarea acestora, lucrarea penala cu acest obiect, fiind conexată la dosarul nr. 138.610/2003 al Inspectoratului General al Politiei Române - Direcția Cercetări Penale.

S-a mai reținut în actul de sesizare ca SC SRL Iaf ost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J-, cu sediul social în. Vidra, sat, Județul I, având drept asociat unic și administrator pe numita.

În baza autorizației nr.2338/VII/l8.08.1999 emisă de Ministerul Industriei și Comerțului, societatea a avut ca obiect de activitate colectarea, prelucrarea manuală și livrarea deșeurilor metalice.

Deoarece numita este analfabetă, l-a delegat pe fiul ei inculpatul, pentru a se ocupa de activitatea comercială desfășurată de societate și pentru a efectua operațiuni prin conturile firmei deschise la - Sucursala și - Sucursala.

În luna septembrie 2001, între SC SA C reprezentată de numiții și și SC SRL I reprezentată de inculpatul, s-a încheiat o înțelegere verbală, conform căreia societatea inculpatului trebuia să livreze SC SA C deșeuri metalice, care ulterior erau exportate.

Discuțiile propriu-zise s-au purtat între inculpatul și martorul - din partea SC SRL I și numiții și din partea SC SA C, iar înțelegerea nu a fost consemnată în scris.

Aceasta presupunea existența mai multor condiții impuse de SC SA C care să garanteze derularea corectă a convenției care au fost acceptate de SC SRL I, reprezentată de inculpatul.

În acest sens, SC SA C i-a delegat pe numiții și la sediul SC SRL I, aceștia având drept atribuții recepționarea cantitativă și calitativă a deșeurilor metalice neferoase, supravegherea în permanență a încărcăturilor livrate și întocmirea actelor de recepție și de transport.

De asemenea, tot în scopul respectării convenției încheiate, SC SA Caa pelat și la serviciile unei firme autorizate de surveivor (supraveghere) respectiv SC INTERNATIONAL INSPECTION SRL, ai cărei reprezentanți avea obligația de a preleva probe din container și din materialul care urma a fi încărcat, de a le fotografia și a ridica probe de la locul încărcării, pe care le predau șoferului transcontainerului încărcat, pentru a fi transportate la Constanta.

În perioada 28.09.2001-03.11.2001, SC SRL Ial ivrat către SC SA C, un număr de 17 containere din care 10 au fost exportate.

La data de 3.11.2001, SC SA Caf ost sesizată în legătură cu faptul că reprezentantul SC SRL I, inculpatul, nu permite delegaților și să supravegheze - încărcarea și în mai multe containere au fost încărcate cantități mari de piatră.

În urma acestei sesizări, la 08.11.2001, o comisie formată din martorii, -, și învinuitul din partea SC SA C și martorul - din partea SC SRL I, a procedat la deschiderea containerului nr. - - 9 și a constatat că din cantitatea totală de 22.360 Kg. doar 2.535 Kg. erau metale neferoase, diferența de 19.825 Kg. fiind piatră.

La 22.11.2001, lucrători de poliție din cadrul Poliției Port C împreună cu reprezentanții SC SA C și SC INTERNATIONAL INSPECTION SRL, au desigilat alte 6 containere livrate de SC SRL I și au constatat că acestea conțineau 9.620 Kg. metale neferoase și 119.960 Kg. pietre.

În acest sens, au fost audiate o parte din persoanele care au fost angajate de inculpat pentru a încărca containerele livrate SC SA C, nefiind posibilă decât identificarea a două dintre acestea, deoarece pe întreaga perioadă a derulării relației contractuale, inculpatul a folosit zilieri și nu a ținut evidența acestora.

În declarațiile date atât în fața organelor de poliție cât și a procurorului, martorii și au afirmat că în perioada septembrie - octombrie 2001, au fost angajați de inculpat pentru a încărca o parte din deșeurile neferoase care urmau a fi livrate la SC SA C.

De asemenea, cei trei martori au precizat că din dispoziția inculpatului, în containerele care urmau a fi livrate SC SA C, au încărcat alături de deșeuri neferoase și mari cantități de piatră.

Cu privire la procedeul folosit, martorii au declarat că inițial în containere se încărca un rând de metale neferoase, peste care se turna piatra ultimul ca și "capacul" vizibil la deschiderea containerului, erau formate din deșeuri. Mai mult, martorii au declarat că la sediul SC SRL I unde se efectua încărcarea, se aflau - grămezi de piatra acoperite cu prelate pentru a nu fi observate, care au fost încărcate în containerele livrate SC SA C, din dispoziția inculpatului.

Fiind audiat în legătură cu aceste aspecte, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, negând faptul că în containerele livrate de SC SRL I către SC SA C s-ar fi încărcat piatra, ca și existența acesteia la sediul societății sale.

Având în vedere contradicțiile existente între declarațiile inculpatului și ale martorilor susmenționați, în cauză s-au efectuat confruntări, persoanele implicate menținându-și aceleași poziții procesuale.

Pentru dovedirea vinovăției inculpatului, alături de zilierii folosiți de către acesta la încărcarea containerelor, în cauză au fost audiați și șoferii care au efectuat transporturi de piatră la SC SRL

In acest sens, au fost identificați martorii, și G care au declarat că în lunile septembrie - noiembrie 2001, fiind solicitați de inculpat, au efectuat mai multe transporturi la sediul SC SRL

De asemenea, martorii au precizat că pietrele erau descărcate din autoizoterme direct în containerele aflate în incinta societății și au sesizat că după ce piatra era încărcată, deasupra se așeza un rând de deșeuri neferoase.

Faptul că în containerele livrate către SC SA C de SC SRL I, din dispoziția inculpatului s-au încărcat și pietre, este confirmat și de martorul (fost șofer al inculpatului).

In declarația sa, martorul precizează că respectivele cantități de piatră au fost transportate la sediul SC SRL I, în perioada septembrie - noiembrie 2001 de martorii menționați, din zona REMAT.

Declarația sa, se coroborează cu procesul-verbal de conducere în teren, ocazie cu care martorul a indicat organelor de poliție locul de unde a fost transportată piatra la sediul SC SRL

În cauză, au fost audiați și șoferii care au transportat containerele încărcate de la SC SRL I la SC SA

În acest sens, martorii și au declarat că în lunile octombrie - noiembrie 2001, au efectuat mai multe transporturi livrate de SC SRL I și au observat că marfa era colectată atât din mai multe grămezi existente în incinta societății, cât și din diverse autoizoterme parcate în acest spațiu. De asemenea, martorii au precizat că încărcarea produselor în containere se făcea mai mult în timpul nopții.

În legătură cu respectarea obligațiilor contractuale de către SRL I, în cauză a fost audiată și martora - inspector la SC INTERNATIONAL SRL - care avea drept atribuție de serviciu fotografierea fiecărui container în trei ipostaze (gol, încărcat pe J și plin) și care a precizat că și-a îndeplinit defectuos sarcina de serviciu, deoarece a fost împiedicată de inculpat să facă fotografii, fiind chemată de către acesta numai după ce containerele erau deja încărcate.

De asemenea, martora a precizat ca i-a înștiințat atât pe reprezentanții SC SA C cât și pe cei ai SC ITERNATIONAL INSPECTION SRL în legătură cu acest aspect, iar conducerile celor două societăți i-au răspuns că va fi anunțată în măsura in care va fi necesar.

Declarațiile martorilor susmenționați pe situația de fapt (zilieri și șoferi), se coroborează cu cele ale martorilor, - și, reprezentanți ai SC SA C, care la 08.11.2001 au constatat în Portul C că încărcătura livrată de SC SRL I, conținea în proporție de 80% piatră haldină în locul deșeurilor neferoase.

De asemenea, declarațiile tuturor martorilor audiați în prezenta cauză se coroborează cu consemnările proceselor - verbale de constatare încheiate la momentul depistării conținutului încărcăturii livrate de SRL I și cu planșele fotografice efectuate cu această ocazie.

Din adresa SC SA C din 07.02.2004, rezultă că societatea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.905.488.566 lei, pentru prejudiciul cauzat de SC SRL I, ca urmare a nerespectării înțelegerii verbale încheiate.

La stabilirea prejudiciului, conform notei de calcul anexate, s-au avut în vedere valoarea de achiziții a mărfii care ar fi trebuit livrată de SC SRL I cu ultimile 6 containere, și impozitul pe profit, ca și nedeductibilitatea costului mărfii lipsa și a aferent conform OG70/2001 (privind impozitul pe profit), la care s-au adăugat și costurile serviciilor anexe.

Valoarea totală a prejudiciului a fost calculata până la data de 17.11.2001, moment la care facturile și-au încetat scadența.

Având în vedere faptul ca inculpatul a acționat în calitate de reprezentant al SC SRL I, în conformitate cu art.16 pr.pen. SC SRL I urmează a fi introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin ordonanța din 21.05.20003 a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Cercetări Penale, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în C,-,.3, județul C, aparținând învinuiților și

În baza încheierii nr.223 din 29.05.2003 a Judecătoriei Constanța, s-a instituit inscripția ipotecară și s-a indisponibilizat prin sechestru penal, imobilul susmenționat

La data de 02.06.2003, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Poliției Transporturi, s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că în perioada ianuarie 2000-februarie 2003, numitele și - în calitate de administrator și respectiv contabil al SC SRL I - cu complicitatea inculpatului și inculpatului, prin falsificarea documentelor contabile, au înregistrat in contabilitatea societății achiziții de mărfuri ia valori mai mari decât cele înscrise în facturile emise de furnizori și nu au evidențiat veniturile provenite din vânzarea mărfurilor, aceste operațiuni având drept urmare diminuarea impozitului pe profit datorat de societate și cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 48.034.479.826 lei.

Verificările efectuate de către organele de poliție au stabilit următoarea situație de fapt:

Deoarece numita este analfabetă i-a delegat pe fiii săi inculpatul și învinuitul pentru a se ocupa de operațiunile comerciale desfășurate prin intermediul societății si pentru a efectua operațiuni bancare prin conturile deschise de SC SRL I la - Sucursala ș - Sucursala.

De asemenea, pentru ținerea evidenței contabile a societății, în baza convenției de prestări servicii nr.1705/24.1999, inculpata a fost angajată în funcția de contabil.

In urma controlului efectuat la SC SRL I, s-a stabilit că în perioada ianuarie 2000-februarie 2003, societatea a achiziționat deșeuri neferoase de la un număr de 74 societăți comerciale.

Efectuându-se verificări în legătură cu situația juridică a acestor societăți, a rezultat că 62 din furnizori sunt societăți fictive, conform adreselor nr. 19268/2003, 25530/2003, 25728/2003 și 28116/2003 emise de Oficiul Registrului Comerțului.

Cu privire la evidențele contabile ale societății, controlul a stabilit că în perioada ianuarie 2000 - octombrie 2002, SC SRL Iaî nregistrat o valoare mai mare a aprovizionărilor față de valoarea înscrisă de furnizori în facturile emise și în intervalul noiembrie 2002 - februarie 2003, nu există evidență contabilă.

În legătură cu facturile de aprovizionare, în urma controlului a rezultat că SC SRL Iaî nregistrat în contabilitate 484 facturi fiscale, din care un număr de 405 sunt emise de societăți comerciale fictive. De asemenea, pentru a justifica achiziționarea deșeurilor neferoase, în contabilitatea societății au fost înregistrate procese-verbale de dezmembrare care conțin numai cantitățile obținute prin acest procedeu, nu si valoarea acestora. In legătura cu deșeurile provenite pe aceasta cale, s-au întocmit note de intrare-recepție în care s-au consemnat valori imaginare de achiziție mai mari decât cele înscrise pe facturile de aprovizionare. In același sens, în baza unor aprecieri arbitrare s-au adăugat și cota de 19 % reprezentând deductibil, toate aceste valori fiind consemnate în jurnalul de cumpărări.

Organele de cercetare penală au efectuat verificări și în legătură transporturile de deșeuri neferoase efectuate de SC SRL I si au concluzionat că mențiunile consemnate în legătură cu acest aspect în facturile fiscale emise de societate, nu sunt corespunzătoare realității.

În acest sens, s-a stabilit că majoritatea transporturilor apar a fi efectuate cu autoturisme improprii pentru încărcături de zeci de tone, există facturi în care nu s-au consemnat numerele de înmatriculare ale autovehiculelor sau nu a fost menționat mijlocul de transport.

Aceste concluzii, se coroborează cu declarațiile martorilor HG, și, care au afirmat că, deși dețin autovehiculele care sunt menționate pe unele din facturile emise de SC SRL I, nu au efectuat nici un transport pentru această societate.

În vederea stabilirii cu exactitate a rulajelor bancare efectuate în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003 de reprezentanții SC SRL I prin conturile deschise la - Sucursala și - Sucursala și a operațiunilor comerciale derulate în această perioadă, având ca obiect achiziții de materiale neferoase, în cauză i-a efectuat o expertiză contabilă.

În legătură cu primul aspect, expertiza a concluzionat ca în perioadele decembrie 2000 - octombrie 2002 și ianuarie - februarie 2003, SC SRL Iaf ăcut încasări și prin - Sucursala și - Sucursala, care nu au fost înregistrate în contabilitate, proveniența acestora neputând fi stabilită în lipsa documentelor justificative anexate la extrasele de cont.

Cu privire la plățile efectuate prin conturile bancare susmenționate, s-a stabilit că în perioada verificată, sumele de bani ridicate de și, au fost evidențiate în contabilitate ca fiind depuse în casieria societății și din casierie s-au efectuat plați către furnizori. Expertiza a mai stabilit că SC SRL Iae vidențiat în contabilitate datorii inexistente către furnizorii de deșeuri metalice, notele contabile întocmite în acest sens, neavând la bază operațiuni reale.

În legătură cu operațiunile comerciale de achiziționare a deșeurilor neferoase efectuate în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, expertiza contabilă a concluzionat următoarele:

-în contabilitatea SC. SRL I au fost înregistrați achiziții de mărfuri în baza unor documente ce nu întrunesc condițiile de documente justificative, respectiv s-au evidențiat valori ale mărfurilor achiziționate și aferent achiziției, în baza unor facturi fiscale ce poartă antetul unor firme fictive.

-în contabilitatea societății au fost înregistrate valori ale mărfurilor achiziționate și aferent achiziției, fără documente justificative de proveniență.

Consecința înregistrării în contabilitate de valori fictive aferente achizițiilor de mărfuri, consta în majorarea cheltuielilor cu marfa vândută, respectiv diminuarea impozitului pe profit și majorarea deductibilă, scopul diminuării de plată datorată de societate.

De asemenea, expertiza a concluzionat că în contabilitatea SRL I nu au fost înregistrate venituri din vânzarea mărfurilor și aferentă acestor vânzări, având drept consecință diminuarea profitului impozabil și implicit a impozitului pe profit și diminuarea colectată, cu scopul diminuării de plată datorată de societate.

La data de 14.10.2003, în urma prezentării unor noi documente contabile de către, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit anterior.

Documentele puse la dispoziție, constau într-un număr de 359 facturi de achiziție de mărfuri de la diverși furnizori, precum și notele de intrare-recepție pentru o parte din mărfurile achiziționate cu aceste facturi.

Suplimentul de expertiză dispus, a concluzionat că depunerea la dosarul cauzei a documentelor contabile susmenționate, nu modifică concluziile expertizei cu privire la rulajele bancare efectuate de SC SRL I prin conturile deschise la - Sucursala și - Sucursala și înregistrarea achizițiilor de deșeuri neferoase în contabilitatea societății.

Cu privire la existența documentelor primare care să justifice valorile înscrise în notele contabile care atestă intrările de mărfuri în societate în perioada ianuarie 2000 - august 2002, suplimentul de expertiză contabilă a concluzionat ca societatea a evidențiat în contabilitate aprovizionarea cu mărfuri fără a avea la bază facturi fiscale sau borderouri de achiziții.

Aceste sume înscrise în contabilitate fără a avea la baza documente justificative, se datorează fie majorării valorilor înscrise în facturile fiscale, fie înregistrării de valori fără a avea la bază documente de proveniență a mărfurilor.

Pentru perioada august 2002 - octombrie 2002, facturile de achiziție prezentate suplimentului de expertiză, nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.

Cu privire la facturile fiscale emise în luna noiembrie 2002 și cele are nu au înscrise data emiterii, suplimentul de expertiză nu s-a putut pronunța, deoarece în această perioadă SC SRL I nu a ținut evidența contabilă.

În legătură cu documentele justificative privind achizițiile de mărfuri ce fac obiectul acestui supliment, s-a constatat că din cele 359 facturi (cale puse la dispoziția organelor de cercetare penală, un număr au fost emise de societăți înmatriculate la Oficiul Registrului Comerțului și 317 facturi apar a fi emise de societăți fictive.

De asemenea, prin suplimentul de expertiză contabila efectuat, s-a concluzionat că în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003, SC SRL I nu a evidențiat în contabilitatea societății contribuții datorate bugetului de stat în sumă totală de 48.034.479.826 lei, din care 27.127.957.539 lei impozit și 20.906.522.287 lei

În conformitate cu art.18 din nr.OG86/2003 (privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscala) și art.19 alin.2 pct.40 din nr.HG 1574/2003 (privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice), în cauză a fost inclusă în calitate de parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, care reprezintă statul în fața instanțelor.

Prin ordonanța din 30.05.2003 a Inspectoratului General al Poliției Romane - Direcția Cercetări Penale, s-a dispus blocarea conturilor SC SRL I deschise la - Sucursala și - Sucursala.

Prin procesul-verbal din 06.08.2003, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra imobilului aparținând inculpatei, situat în B,-, sector 5.

Faptele inculpaților potrivit actului de sesizare al instanței au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizare SC SA C; proces-verbal de constatare și planșe foto; note de cântărire a ultimelor 6 containere livrate de SC SRL I; proces-verbal de constatare din 8.11.2001; proces-verbal de verificare întocmit de SC INTERNAȚIONAL INSPECTION SRL; probe de laborator privind eșantioanele recoltate de reprezentant: INTERNATIONAL INSPECTION SRL; raport de expertiză grafică; contracte individuale de muncă învinuiți și; ordine de plată și facturi emise de SC SRL I; proces-verbal de conducere în teren și planșă foto anexă; declarații martori; declarații inculpat; procese-verbale de confruntare; declarații învinuiți si si, sesizare din oficiu Direcția Poliției Transporturi,sesizare I în legătură cu activitatea SC SRL I; raport de expertiză contabilă; supliment la raportul de expertiză contabilă;documente contabile de aprovizionare SC SRL I; situația livrărilor efectuate de SC SRL I, documente privind verificare societăților furnizoare fictive; documente privind verificarea mijloacelor de transport și a conducătorilor auto; adrese Imprimeria Națională; extrase conturi bancare - Sucursala și ICREDIT - Sucursala; documente privind ridicarea în numerar a sumelor de bani existente conturile susmenționate; procese-verbale de dezmembrare.

În timpul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpaților care si-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penala dar nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând ca a avut o convenție civila cu firma SC, obligațiile sale constând în întocmirea evidentei primare a societății care ulterior erau vizate de către un expert contabil. Aceasta a arătat ca a semnat procesele verbale de dezmembrare fără a participa la operațiunile propriu-zise de dezmembrare pentru ca exista o rubrica unde trebuia sa semneze contabilul iar procesele verbale erau întocmite de către ea pe baza datelor prezentate de către ceilalți doi inculpați.

De asemenea a fost audiat și inculpatul care nu a recunoscut faptele reținute in sarcina sa, arătând ca facturile de achiziție a deșeurilor neferoase erau completate de furnizori, iar procesele verbale de dezmembrare erau întocmite de către inculpata nici unul dintre ei nefiind prezenți efectiv la operațiunile de dezmembrare propriu-zise. Acesta a mai arătat ca toate sumele ridicate din unitățile bancare erau folosite în interes propriu, sau pentru plățile către furnizori si salariați, dar nu lua documente justificative pentru acestea, pentru ca nu avea cunoștința despre aceasta obligație.

Inculpatul a solicitat în timpul cercetării judecătorești efectuarea unei expertize psihiatrice care sa stabilească daca avea discernământ la momentul săvârșirii faptelor având in vedere ca in data de 27.09.2006 INML a efectuat un raport de expertiza medico-legala a cărui copie a fost depusa la dosarul cauzei si care a stabilit ca acesta are discernământul diminuat în raport de faptele pentru care este cercetat, dar pentru ca nu a mai depus nici un act medical in sprijinul celor susținute si pentru ca nu s-a prezentat la INML nu a putut fi efectuata o expertiza in acest sens, instanța a revenit asupra măsurii de efectuare a expertizei.

Au fost audiați si martorii, HG, I,.

Martorul a arătat ca era angajat al unei firme care livra metale neferoase firmei inculpaților și ca a asistat o singură dată la o operațiune de descărcare a containerului acestei societăți, întrucât au existat suspiciuni cu privire la încărcătura, dar nu s-a găsit nimic în neregula.

Martorul a arătat că a efectuat un singur transport de materiale neferoase de la punctul de lucru al societății inculpaților, pe care nu ii cunoaște personal, pana la topitoria din Jilava, persoana care l-a însoțit având asupra sa documentele de însoțire a mărfii, transportul fiind achitat de către numitul.

În ceea ce privește audierea inculpatului, aceasta nu a putut fi efectuata de instanța deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens pe parcursul întregului proces penal acesta prezentând documente din care a reieșit ca se afla internat la Spitalul Clinic de psihiatrie Profe. Doctor, ultimul bilet de ieșire din spital prezentând diagnosticul de schizofrenie paranoidă. Instanța a luat act ca la unul dintre termenele de judecata acest inculpat s-a prezentat totuși însoțit de un cadru medical al respectivului spital, dar a fost in imposibilitate de a da declarații coerente, astfel încât s-a renunțat la audierea acestuia. Având în vedere afecțiunile de care suferă acest inculpat precum și documentele medicale depuse la dosar pe parcursul întregului proces penal, instanța a dispus întocmirea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă acesta avea sau nu discernământul păstrat în raport cu faptele reținute in sarcina sa prin actul de sesizare la momentul respectiv. La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza medico legala psihiatrica cu nr. A - întocmit de INML Minovici la data de 24.04.2007 care a concluzionat că deși în prezent inculpatul necesita supraveghere si tratament psihiatric permanent, la momentul săvârșirii faptelor acesta avea discernământul păstrat in raport cu faptele respective.

În timpul cercetării judecătorești instanța a dispus efectuarea unui nou raport,de expertiza contabila care sa stabilească cuantumul real al sumelor datorate de către SC cu titlu de impozit pe profit datorat si TVA de plata, înregistrarea în evidența contabilă a mărfurilor prevăzute de firmele fantoma și a veniturilor rezultate din valorificarea acestor bunuri, precizarea daca societatea avea obligația verificării veridicității sau falsității facturilor emise de societatea vânzătoare, precizarea dacă bilanțurile contabile întrunesc toate elementele prevăzute de legislația contabilității precum si căror persoane le revine obligația întocmirii, verificării si depunerii acestora. Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de către expert contabil și depus la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul probatoriu administrat in cauza tribunalul a constatat următoarele:

Faptele pentru care cei trei inculpați au fost trimiși in judecata cu privire la înregistrările inexacte in contabilitate, având drept consecința denaturarea veniturilor si cheltuielilor, prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994 au suferit modificări prin apariția Legii 241/2005 fiind incriminate în art.9 lit. b din noua lege care prevede ca "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori in alte documente legale, operațiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate" constituie infracțiune, noua reglementare prevăzând aceleași limite ale pedepsei închisorii ca și legea anterioară, dar alternative cu pedeapsa amenzii, astfel încât tribunalul a apreciat că cererea de schimbarea a încadrării juridice formulate de parchet in ceea ce privește faptele inculpaților din infr. prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 13 Cp. este întemeiata, instanța urmând sa dispună in acest sens.

În ceea ce o privește pe inculpata, tribunalul a reținut ca în sarcina acesteia a fost reținuta săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscala prev. de art.9 lit. b din Legea nr. 241/2005 in sensul ca aceasta ar fi omis înregistrarea în contabilitatea societății a veniturilor obținute in perioada ianuarie 2000 - februarie 20003 societății L si de asemenea în aceasta perioada a înregistrat în contabilitate facturi fiscale, procese verbale de dezmembrare și note de intrare recepție cuprinzând mențiuni nereale cu privire la achiziționările de deșeuri neferoase de către societate, care au avut drept consecința diminuarea obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Tribunalul a reținut că pentru existenta acestei infracțiuni este necesar ca subiectul activ al infracțiunii sa fie o persoana fizica cu atribuții ce privesc evidențierea in documentele contabile oficiale a operațiunilor comerciale si a veniturilor realizate, ori în speța inculpata așa cum rezulta din copiile cărții de munca depusa la dosarul cauzei era pensionară la momentul respectiv, nu avea studii de specialitate în domeniul contabilității și întocmea doar evidenta contabila primara a societății L, fără a avea un contract de munca cu societatea respectiva, document în baza căruia aceasta sa fie persoana fizica cu atribuții in materie contabila ceruta de legiuitor, pentru a-și completa veniturile modice pe care le realiza. Acesta este si motivul pentru care în literatura de specialitate s-a arătat ca aceasta activitate trebuie desfășurata de persoane special angajate in acest sens cum ar fi experții contabili sau contabili autorizați, inculpata neavând aceasta calitate.

De asemenea, tribunalul a reținut ca latura obiectiva a acestei infracțiuni consta în fapta de a omite evidențierea în acte contabile, în documente legale, în tot sau în parte a veniturilor obținute sau a operațiunilor efectuate, o condiție esențiala pentru a ne afla in prezenta acestei infracțiuni fiind aceea ca prin aceasta fapta sa se realizeze o sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, urmarea imediata constând în neachitarea către stat a obligațiilor fiscale prevăzute de lege si plata unor obligații fiscale diminuate în raport cu cele prevăzute de lege. Având în vedere aceste lucruri precum și faptul că în literatura de specialitate s-a apreciat ca infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 este o infracțiune care se săvârșește numai cu intenție directa tribunalul a apreciat că în cazul inculpatei nu se poate retine intenția sa directa în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, aceasta nefăcând altceva decât să înregistreze documentele prezentate de către reprezentanții societății și, în măsura în care aceste documente i-au fost prezentate, ulterior documentele contabile fiind prezentate unui expert contabil care le-a verificat si le-a ștampilat pentru a fi depuse la organele fiscale, din nicio proba existenta la dosar nereeșind că aceste operațiuni au avut scopul de a sustrage societatea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale in sensul cerut de legiuitor. de aceste motive, tribunalul în baza disp. art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatei respectiv săvârșirea infracțiuni de înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cp, constând în aceea că a completat și semnat facturi fiscale si procese verbale de dezmembrare cuprinzând mențiuni necorespunzătoare realității și a întocmit note de intrare recepție care atestau valori ale deșeurilor achiziționate de SC SRL mai mari decât cele cuprinse în facturile provenite de la furnizori pe care le-a înregistrat in contabilitate, tribunalul a reținut că așa cum s-a reținut si în actul de sesizare a instanței, inculpata a semnat procesele verbale de dezmembrare și notele de intrare recepție la solicitarea inculpaților si, și a completat facturi prezentate de către aceștia, dar pentru a se face vinovata de săvârșirea acestei infracțiuni ar fi trebuit sa săvârșească fapta cu intenție directă urmărind ca finalitate producerea unor consecințe juridice, ori din probatoriul administrat în cauză inclusiv declarațiile inculpatei și ale inculpaților nu rezultă această intenție, inculpata apreciind că își îndeplinește obligațiile de serviciu, neavând cunoștințe efective despre urmările acestor acțiuni. Pentru aceste motive tribunalul a apreciat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii respectiv intenția urmează sa dispună achitarea acesteia si pentru aceasta fapta in baza art. 11 pct.2 lit. a p Cod Penal rap la art. 10 lit. d

C.P.P.

În ceea ce privește faptele săvârșite de inculpații si respectiv complicitate la evaziune fiscala prev. de art.26 Cod penal rap la art.9 lit. b din Lg.241/2005 cu aplic art.13 Cod penal, tribunalul a reținut că participația penală în cazul acestei infracțiuni este posibilă doar sub forma instigării și a complicității intelectuale, ori din nicio probă administrată în cauza nu a reieșit că prin faptele celor doi frați aceștia au contribuit la întărirea voinței inculpatei de a săvârși fapta respectivă, având în vedere si calitățile pe care aceștia le aveau in societate respectiv frații reprezentanți ai societății si inculpata angajata care se ocupa de evidenta contabila primara a societății. În cel mai rău caz ar fi fost plauzibila de cele arătate mai sus reținerea faptei de instigare a inculpatei de către inculpații si la săvârșirea evaziunii fiscale, aceștia fiind cei care ar fi beneficiat de consecințele săvârșirii acestor fapte si nu inculpata. Pentru aceste motive tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 Cp rap. la art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a p Cod Penal rap. la art. 10 lit. d Cod penal s-a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea acestor fapte.

În sarcina inculpatului și a inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare al instanței săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen. deoarece în calitate de reprezentanți ai SC SRL I, au falsificat facturi fiscale și procese-verbale de dezmembrare pentru a justifica achizițiile de deșeuri neferoase de către societate, pe care le-au înmânat inculpatei pentru a le înregistra în contabilitate.

Fiind audiați în legătură cu acest aspect, inculpatul și nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lor și au declarat că facturile de achiziție a deșeurilor neferoase erau completate de furnizori și doar le semnau la rubrica corespunzătoare, iar procesele-verbale de dezmembrare erau întocmite de, iar ei semnau fără a fi prezenți în toate cazurile la operațiunile respective.

Instanța a reținut că infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătura private se săvârșește cu intenție directă, făptuitorul urmărind ca finalitate producerea unei consecințe juridice, ori deși în speță există indicii cu privire la întocmirea facturilor și proceselor verbale de dezmembrare, pe care le-au completat, așa cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză în faza de urmărire penală, totuși a apreciat că acești inculpați nu au urmărit producerea de consecințe juridice, astfel încât să creeze acea stare de pericol pentru încrederea publică sancționată de legiuitor, având în vedere si pregătirea acestora, dar și practica creată între societățile comerciale de a completa facturile acea parte care deține cunoștințe, evitând astfel completările eronate. De altfel și în această cauză, martorul a arătat ca pentru a evita astfel de situații, el personal a completat facturile si documentele de însoțire a mărfii, care ar fi trebuit completate de către SC SRL, pe care le-a transmis mai departe societății sale, punându-i pe aceștia să semneze doar. de aceste considerente instanța i-a achitat pe cei doi inculpați în baza art. 11 pct.2 lit.a rap la art. 10 lit.d Cod procedură penală pentru lipsa intenției, in raport de faptele pentru care sunt cercetați.

Tribunalul a reținut că în ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prev de art.215 alin. 1,3 si 5 Cod penal întreg ansamblul probatoriu administrat in cauza este contradictoriu și anume deși potrivit convenției încheiată între inculpat si SC SA acesta avea doar obligația de a încărca metalele neferoase în containerele puse la dispoziție de partea vătămata, toate celelalte operațiuni respectiv punerea la dispoziție a containerelor, supravegherea încărcării mărfii în containere, cântărirea și sigilarea containerelor precum și întocmirea documentelor fiind obligații ale reprezentanților pârtii vătămate, obligații care au fost respectate întocmai așa cum a rezultat atât din declarațiile martorilor, cât și din cele ale inculpaților, totuși întreaga vină este concluzionat în actul de sesizare că aparține acestui inculpat. Deși inițial la începerea cercetării penale toți reprezentanții SC au fost puși sub urmărire penala, ulterior in actul de sesizare s-a reținut că întrucât nu s-a putut proba o înțelegere intre aceștia și reprezentata de inculpatul s-a stabilit că toate obligațiile acestora de supraveghere a activității de încărcare a mărfurilor și control au fost respectate întocmai. Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, elementul material trebuie sa constea în inducerea și menținerea în eroare a SC A referitoare la livrarea de metale neferoase, livrând în realitate piatră.

Nu a fost reținută astfel operațiunea de inducere în eroare a părții vătămate referitoare la livrarea de materiale neferoase, deoarece în prezenta acestora dar și a firmei de supraveghere International SRL erau efectuate tocmai operațiunile de încărcare cu materiale neferoase, ca parte a obligației convenției încheiate între cele doua societăți, marfa fiind atestata atâta din punct de vedere al cantității cât și al calității de către acești reprezentanți. Ori atât timp cât acești reprezentanți și-au îndeplinit obligațiile, care le-au fost stabilite prin contractele de munca încheiate cu societățile pe care le reprezentau, organele de cercetare stabilind ca nu se fac vinovați de nici un fel de faptă cu conotație penală sau de altă natură, dispunând scoaterea numiților, si, de sub urmărirea penală, aceștia certificând respectarea obligației contractuale asumata de către SC prin inculpatul, nu s-a reținut în sarcina acestuia inducerea în eroare a părții vătămate, din nicio proba administrată nereeșind în ce constă efectiv aceasta operațiune.

De asemenea nu se poate vorbi de menținerea SC SA intr-o anume stare de eroare cu privire la livrarea de metale neferoase, în realitate livrând piatra de către inculpatul întrucât chiar din declarațiile martorilor si a reieșit ca la un moment dat au existat unele discuții cu reprezentanții SC pe care aceștia le-au adus la cunoștința reprezentanților societății parte vătămată, dar ca aceștia le-au comunicat martorilor ca le vor comunica daca trebuie sa ia masuri cu privire la neregulile apărute. Declarațiile acestor martori au fost susținute si de declarațiile martorului care a arătat ca la un moment dat au existat suspiciuni cu privire la conținutul unui container moment în care a dispus descărcarea containerului constatând însă că nu sunt nereguli cu privire la marfa încărcată.

Astfel, daca inițial s-ar putea vorbi de o inducere in eroare a pârtii vătămate de către SC prin inculpatul, deși așa zisele nereguli au apărut practic, in opinia părții vătămate în timpul derulării convenției, după predarea a aproximativ 10 containere, în nici un caz nu se poate vorbi de menținerea într-o anume stare de eroare atât timp cat reprezentanții părții civile în cauză au avut cunoștință despre presupuse nereguli și nu au luat nici un fel de măsura în acest sens cu prilejul sesizărilor angajaților săi.

De asemenea instanța a reținut ca martorii audiați in faza de urmărire penala respectiv G, si si pe ale căror declarații se bazează actul de sesizare, nu au putut preciza cu exactitate perioada in care au participat la încărcarea containerelor in anul 2001, dar au afirmat ca au încărcat și cantități de piatra în containere la solicitarea inculpatului, declarațiile lor nefiind însă luate în considerare de către instanța, întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor menționați mai sus. Astfel martorul nici nu știa măcar care dintre frații se ocupa de coordonarea încărcării mărfurilor în containere, iar martorul a precizat ca a avut relații comerciale cu si nu cu cărora le livra materiale neferoase în perioada mai - iunie 2001. De asemenea martorul despre care se face vorbire în actul de sesizare nu a putut preciza daca delegatul a supravegheat tot timpul operațiunile de încărcare, în timp ce martorul a arătat că a fost prezent la încărcarea containerelor în prezenta reprezentanților SC, la sigilarea containerului de către reprezentanții, el în calitate de șofer predând fotografiile si probele prelevate la Constanta.

Având în vedere că acești martori nu s-au prezentat în instanței de judecata în vederea audierii, deși s-au făcut numeroase demersuri în acest sens instanța a dispus aplicarea art. 327 alin.3

C.P.P.

Față de toate acestea si având in vedere ca nu s-a făcut dovada ca inculpatul ar fi avut controlul asupra transportului containerelor până la C și de asemenea nu s-a făcut dovada modalității în care inculpatul a dispus încărcarea unor cantități de piatră în containere în locul cantităților de metale neferoase, operațiuni care se făceau sub stricta supraveghere a reprezentanților societăților SC si SC, precum si a faptului ca nu a existat o încălcare a obligațiilor de către reprezentanții acestor societăți si nici o înțelegerea prealabilă între aceștia și inculpat, pe parcursul derulării convenției încheiate între părți, instanța a apreciat ca nu s-a făcut dovada vinovăției inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

In ceea ce privește latura civila a procesului penal, tribunalul a reținut că aceasta nu poate viza decât repararea prejudiciilor produse prin săvârșirea unor infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpata și partea civilă Statul Român - reprezentat legal prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În apelul Parchetului s-a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1.greșita achitare a inculpaților, și;

2.greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 (în forma autoratului în ceea ce o privește pe inculpata și în forma complicității în ceea ce-i privește pe inculpații și ) în infracțiunea prev. de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 13 Cp. în sensul greșitei nerețineri și a dispozițiilor art.9 al. 1 lit.c din Legea nr.241/2005;

3.încălcarea dreptului la apărare al inculpaților prin încălcarea principiului rolului activ al instanței de aducere la cunoștința inculpaților asupra posibilității de a uza o dată cu schimbarea încadrării juridice a faptelor de evaziune fiscală prevăzute de noua lege - Legea nr.214/2005, de dispozițiile speciale de nepedepsire sau reducere a pedepsei, în sensul achitării prejudiciului cauzat, rămas nerecuperat;

4.greșita respingere a pretențiilor civile ale urmare temeiului de achitare al inculpaților - art.10 lit.d C.P.P. întrucât conform art.346 al.2 instanța C.P.P. avea posibilitatea să oblige inculpații la repararea pagubei materiale potrivit legii civile.

5.încălcarea dreptului la apărare al inculpaților prin încălcarea principiului nemijlocirii administrării probelor, sens în care instanța a renunțat la audierea a 10 martori din cei 23 propuși prin rechizitoriu, făcând formal aplicarea disp. art. 327 al.3 C.P.P. iar soluția dată în cauză se întemeiază pe înlăturarea declarațiilor de la urmărirea penală a acestor martori neaudiați de instanță și la aprecierea ca relevante în cauză a declarațiilor unor martori audiați în faza de judecată, martori interesați în cauză, ce anterior sesizării instanței aveau calitatea de învinuiți și prin durata nerezonabilă a procedurii, cauza suferind amânări nejustificate pe o durată de 5 ani de la sesizarea instanței.

Cu ocazia susținerii orale a apelului, reprezentantul Parchetului a precizat că apelul vizează trei aspecte, respectiv greșita încadrare juridică a faptelor, greșita achitare a inculpaților pentru toate infracțiunile ce au fost deduse judecății, precum și greșita respingere a pretențiilor civile formulate în prezenta cauză.

Prin apelul său, inculpata a criticat sentința pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra desființării sechestrului asigurător aplicat asupra unui imobil al acesteia.

În apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Român, a fost criticată sentința pentru greșita respingere a acțiunii civile, având în vedere prevederile art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, deși în cauză instanța de fond nu a negat existența unui prejudiciu.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate având în vedere criticile aduse precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond, printr-o analiză judicioasă a probatoriilor administrate, a stabilit în mod corect în ce măsură inculpații au contribuit la activitățile reținute în sarcina lor, motivând corespunzător o soluție de achitare a acestora, aspecte ce vot fi examinate de C în cele ce urmează:

Criticile aduse însă de Parchet cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice sunt întemeiate, deoarece în privința infracțiunii de evaziune fiscală greșit au fost reținute dispozițiile prevederilor art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, în raport de principiul legii mai favorabile.

Ori, legea penală mai favorabilă este Legea nr. 87/1994, deoarece limitele de pedepsire prevăzute de art. 13 sunt cuprinse între 6 luni și 5 ani sau cu amenda între 1.000.000 lei 10.000.000 lei vechi, mult mai mici față de limitele prev. de art. 9 din legea nouă cuprinsă între 2 și 8 ani, fără pedeapsa alternativă a amenzii.

La încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală, mai trebuie avut în vedere că această faptă fiind săvârșită pe parcursul a trei ani de zile, implică o multitudine de acte materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel că se impune reținerea în conținutul constitutiv al infracțiunii și prevederile art. 41 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul acelorași infracțiuni de evaziune fiscală, apreciem că este corectă participația penală a fiecărui inculpat la comiterea faptei, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, astfel că solicitările Parchetului ca la încadrarea faptelor, autorii infracțiunii de evaziune fiscală să fie considerați inculpații și, iar inculpata să fie considerată complice la aceeași infracțiuni, este neîntemeiată.

În concret, s-a reținut că inculpata a omis înregistrarea în contabilitatea societății SC SRL a veniturilor obținute în perioada ianuarie 2000 - februarie 2003 și a înregistrat în contabilitate facturi fiscale, procese - verbale de dezmembrare și note de intrare recepție cuprinzând menținui nereale cu privire la achiziționarea de deșeuri neferoase de către societate, care au avut drept consecința diminuării obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Împrejurarea că pe parcursul procesului penal s-a demonstrat că inculpata nu avea cunoștințe de specialitate nefiind contabil autorizat, nu avea contract de muncă cu societatea, nu înlătura participația penală a acesteia de autor, întrucât în mod clar aceasta a operat în contabilitate, înregistrările fiind făcute pe baza documentelor remise de inculpații și în calitatea acestora de administratori ai societății.

Nu se poate reține că inculpata ar fi ajutat pe ceilalți doi inculpați la săvârșirea evaziunii fiscale, de vreme ce aceasta a săvârșit în mod nemijlocit fapta penală sesizată, în sensul art. 24 Cod penal.

Indiferent că ar fi avut calitatea prevăzută de lege de contabil autorizat sau că ar fi exercitat o contabilitate de fapt, săvârșirea pretinsei fapte este nemijlocită, inculpata fiind autoare a faptei prevăzute de legea penală, iar împrejurarea că inculpații și erau administratori ai societății nu îi absolvă de răspunderea lor pentru obligațiile prev. de art. 11 din Legea nr. 82/1991, însă calitatea nu îi transformă automat în autori au infracțiunii, delimitarea fiind făcută de acțiunea nemijlocită a inculpatei, iar nu de calitatea inculpaților în societate și de împrejurarea că în realitate inculpata nu era contabil autorizat.

Pe cale de consecință, Curtea urmează ca în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală să admită apelurile declarate de Parchet și în fond să procedeze la schimbarea de încadrare juridică în sensul arătat prin raportare la infracțiunea sesizată.

În ceea ce privește critica adusă de Parchet cu privire la greșita achitare, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, soluția pronunțată impunându-se în raport de probatoriile administrate.

S-a reținut corect că probatoriul administrat nu atestă cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor sesizate.

Astfel, în ceea ce privește pe inculpatul căruia i s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată prev. de art. 215 alin.1,3 și 5 Cod penal prin aceea că în perioada septembrie - octombrie 2001 livrat în numele SC SRL I în beneficiul SC SA C un număr de 17 containere cu deșeuri neferoase, iar în 7 din acestea a fost depistate piatră de haldină, probele administrate prezintă contradicții vădite care nu duc nicidecum la concluzia că inculpatul ar fi dispus încărcarea celor 7 vagoane cu piatră în scopul producerii unui prejudiciu în sarcina firmei de livrare.

Declarațiile martorilor și nu pot fi apreciate ca obiective în raport de faptul că aceștia au fost ei înșiși cercetați pentru fapte de înșelăciune în forma calificată și pentru fals intelectual și uz de fals, iar alți martori ale căror declarații se coroborează cu cele ale inculpatului confirmă că frații se aflau la încărcarea containerelor și verificau marfa expediată, întocmind actele necesare. Astfel ca reprezentanți ai SC SA au garantat că în containere se încărcau materiale neferoase și ei erau aceia care țineau legătura cu firma de transport care opera transmiterea mărfii către C cât și cu firma angajată pentru prevalarea de probe.

De remarcat declarațiile martorei din data de 16.05.2003 căreia i s-a spus că nu a asistat la încărcarea mărfurilor din containere, având atribuții în acest sens, întrucât i s-a spus de către reprezentanții SC SA că va fi anunțată când va fi cazul.

De asemenea, nici unul dintre martorii, și nu atestă împrejurarea că inculpatul ar fi dispus și asistat la operațiunea de încărcare a pietrei, că a avut controlul transportului pe ruta -

De altfel, martorii și I au atestat deja că în cazul containerului din data de 24.10.2001 a existat o înlocuire a sigiliului.

Deosebit de proba testimonială, din moment ce marfa a fost atestată cu acte din, atât de reprezentanții cât și de reprezentanții International, nu se poate stabili încă o dată o implicare directă și de netăgăduit a inculpatului în modificarea conținutului containerelor.

Mai mult, atâta timp cât reprezentanții părții vătămate și ai firmei de supraveghere International SRL și-au îndeplinit obligațiile de verificare și supraveghere fiind scoși de sub urmărire penală întrucât activitatea lor s-a înscris în limite legale, automat nu poate fi reținută în sarcina inculpatului inducerea în eroare a părții vătămate, din nicio probă nereeșind în mod corect în ce constă această acțiune.

În acest context probatoriu există dubii care operează numai în favoarea inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo.

În ceea ce privește infracțiunea prev. și ped. de art. 290 Cod penal reținută în sarcina inculpaților și, soluția de achitare este fundamentată corect pe împrejurările că nu s-a demonstrat că prin întocmirea facturilor și a proceselor - verbale de dezmembrare efectuată de inculpați, aceștia au urmărit producerea de consecințe juridice.

În acest sens, argumentele aduse de instanța de fond sunt pertinente și vizează pregătirea inculpaților, dar și practica creată între societățile comerciale de a completa facturile acea parte ce deține cunoștințe. Ori în cauză, însuși martorul a arătat că pentru a evita astfel de situații, el personal a completat facturile și documentele de însoțire a mărfii, inculpații doar semnând.

În ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de evaziune fiscală, Curtea apreciază că și această soluție este legală și se fundamentează pe probele administrate.

Astfel, corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatei.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpata a întocmit contabilitatea primară a SC SRL fără să semneze registrele contabile, bilanțurile și balanțele contabile, aceasta fiind întocmită efectiv pe baza documentelor remise de reprezentanții societății.

Astfel, dincolo de împrejurarea că inculpata nu avea calitatea cerută de lege pentru a întocmi asemenea acte, corect s-a reținut în contextul arătat că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii întrucât nu s-a dovedit o sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, atâta timp cât evidența contabilă a fost ținută numai pe baza documentelor ce îi erau puse la dispoziție și având în vedere și faptul că inculpata neavând acces în bancă la extrasele de cont aferente, nu cunoștea toate intrările și ieșirile contabile.

Mai mult, conform expertizei contabile administrate în cauza, sumele evidențiate ca fiind impozite și TVA aferente tuturor operațiunilor societății din perioada 2000 - ianuarie 2003 sunt sume care au reieșit din extrasele de cont puse la dispoziție de bănci în cursul urmăririi penale pentru care nu existau acte contabile, iar multe provin din perioada 2002 - ianuarie 2003 când încetase contractul inculpatei.

S-a mai reținut în actul de sesizare că inculpata ar fi înscris facturi emise de furnizori fictivi, însă potrivit dispozițiilor fiscale în vigoare aceste facturi trebuiau să fie însoțite de copii ale certificatului de înregistrare fiscală ce atestau calitatea de plătitor de TVA a furnizorului, ori acestea au existat, neexistând obligația contabililor de a verifica datele fiscale ale furnizorilor.

Corectă a fost și reținerea instanței că nu este îndeplinită nici latura subiectivă a infracțiunii, inculpata nefăcând altceva decât să înregistreze documentele efectiv predate de reprezentanții societății.

Faptul că inculpata a completat unele date se referă doar la trecerea cantităților de deșeuri cântărite la sediul firmei aduse de furnizori la rubrica produse/marfă și valorile contabile aferente sumelor plătite.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatei, relativ la completarea în mod fals a facturilor fiscale emise de furnizorii SC SRL cu date nereale, din probele administrate, respectiv declarațiile inculpaților și în coroborare cu declarațiile inculpatei, rezultă că inculpata aprecia că își îndeplinește atribuțiile de serviciu, neavând cunoștințe efective asupra urmărilor acestor acțiuni.

Mai mult, nu sunt probe la dosar din care să rezulte că inculpata a completat alte date sau rubrici ale facturilor, ori că a completat alte date cu privire la mărfurile și valorile acestora, decât cele înscrise în facturi.

Nu sunt alte probe care să contrazică efectiv cantitățile cumpărate de societate, chiar expertiza efectuată în cauză constatând că acestea corespund vânzărilor deduse din facturile și valorile estimate din extrasele de cont bancar analizate de experții contabili.

În ceea ce privește faptele săvârșite de inculpații și de complicitate la evaziune fiscală, corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici în privința acestor inculpați, deoarece din nicio probă nu rezultă că aceștia au contribuit în vreun mod la întărirea convingerii inculpatei de a săvârșiri fapta respectivă.

Activitatea acestora de a prezenta numai anumite documente inculpatei nu relevă decât ignoranță în abordarea aspectelor financiar - contabile ale societății și lipsa de conștientizare a consecințelor faptelor lor.

În raport de soluțiile de achitare ce vor fi menținute, inclusiv cu motivările instanței de fond, Curtea urmează ca în latura civilă a cauzei să reținută incidența prev. de art. 346 alin. 2 Cod procedură penală în sensul reparării pagubei materiale potrivit legii civile.

Nefiind îndeplinite însă elementele răspunderii civile delictuale sub aspectul laturii voliționale, inculpații nu pot fi obligați la repararea prejudiciului produs, așa încât criticile aduse prin apelurile declarate în cauză sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de inculpata în sensul ridicării măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietatea comună a inculpatei și a soțului său, în raport de soluțiile pronunțate.

În conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, față de considerentele expuse relativ la criticile aduse de părțile civile și considerentele arătate, va respinge ca nefondat apelul declarat de ANAF.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata împotriva sentinței penale nr. 526/F/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

Desființează parțial sentința și, în fond:

În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatei din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 și art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpată pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal în privința inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită pe inculpat pentru această infracțiune.

Ridică sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în B,-, sector 5, prin procesul verbal din 06.08.2003 și a Încheierii BCF Sector 5 nr. 11912/07.08.2003 proprietatea inculpatei și a soțului său.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrație Fiscală.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact./28.04.2010

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală

Președinte:Viorel Adrian Podar
Judecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu

Vezi şi alte speţe de drept penal: