Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 41/R/2010
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat în examinare recursul declarat de către revizuientul împotriva deciziei penale nr. 90 din 21 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, având ca obiect cererea de revizuire a sentinței penale nr.490/2005 a Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 20 ianuarie 2010, concluzii scrise de către apărătoarea desemnată din oficiu pentru revizuientul, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20 ianuarie 2010.
CURTEA
Prin sentința penală nr.149 din 22.05.2009 a Judecătoriei Zalău, în baza art.403 alin.3 raportat la art.394 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.490/13.06.2005 a Judecătoriei Zalău, formulată de condamnatul, domiciliat în O,-,.7, jud.B și reședința în O,-.8, jud.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală revizuentul a fost obligat să plătească statului suma de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.02.2009, condamnatul a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.490/13.06.2005 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în Dosar nr.175/2005, rămasă definitivă prin neapelare.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu este vinovat de fapta pentru care a fost condamnat, arătând că vânzarea imobilului către partea vătămată a făcut-o fără a avea intenția de aoi nduce în eroare, fiind de bună-credință.
Analizând dosarul, instanța a reținut în primul rând că s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, conform art.399 Cod procedură penală, acesta înaintând plângerea la instanță cu propunere de respingere.
În continuare, s-a constatat că prin Sentința Penală nr.490/13.06.2005, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, și fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. A fost admisă de asemenea, acțiunea civilă formulată de către partea civilă și obligat revizuentul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri și 5.000 lei cu titlu de daune morale, dispunându-se totodată, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin neapelare.
Conform art.401 Cod procedură penală, instanța competentă să soluționeze revizuirea este cea care a judecat cauza în primă instanță, aceasta indiferent de soluția instanței de apel sau recurs, cu excepția cazului existenței unor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Revizuientul, în susținerea cererii sale a invocat faptul că este nevinovat, că nu a avut intenția de aoi nduce în eroare pe partea vătămată și că a fost de bună-credință.
Potrivit art.394 alin.1 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Potrivit Deciziei nr.60/24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.394 din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă."
S-a constatat că aspectele invocate de revizuent în motivarea cererii nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire la care se referă art.394 Cod procedură penală.
Practic, motivele invocate de revizuent au vizat o nouă analizare a fondului cauzei, ceea ce este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire a intrat în autoritate de lucru judecat.
Raportat la textul de lege invocat și motivele pe care se întemeiază cererea, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cererea revizuentului fiind respinsă, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 130 lei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul condamnat, solicitând instanței ca în baza art.367 Cod procedură penală admiterea acestuia, schimbarea în tot sau în partea a hotărârii atacate și judecând pe fond cauza admiterea cererii.
În motivarea apelului se arată că imobilul s-a vândut cu bună-credință și liber de sarcini către, după cum reiese și din declarația dată de acesta în fața procurorului (fila 200 din dosarul nr.175/2005 al Judecătoriei Zalău ).
Prin decizia penală nr.90 din 21.10.2009 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul, fiind obligat revizuientul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prin Sentința Penală nr.490/13.06.2005, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, și fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. A fost admisă de asemenea, acțiunea civilă formulată de către partea civilă și obligat revizuentul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri și 5.000 lei cu titlu de daune morale, dispunându-se totodată, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin neapelare.
În mod corect și legal prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire ca condamnatului, deoarece aceasta nu cuprinde niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 Cod procedură penală, cazuri care sunt prevăzute în mod expres, strict și limitativ de către legea penală.
Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, nu poate fi admisă decât în cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală, ori condamnatul nu a făcut asemenea dovadă nici în fața primei instanțe și nici în apel.
Potrivit deciziei nr.60 din 24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art.394 Cod procedură penală, este inadmisibilă.
Dimpotrivă, hotărârea a cărei revizuire se solicită de către condamnatul revizuient este legală și temeinică, bazându-se pe un probatoriu adecvat, iar o nouă analizare a fondului este inadmisibilă, dat fiind faptul că hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire beneficiază de autoritate de lucru judecată.
Acesta a fost și motivul pentru care căile ordinare de atac declarate împotriva hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o condamnatul au fost respinse ca nefondate de către instanțele de control judiciar.
Împotriva deciziei menționate revizuientul a declarat recurs în termen.
În motivarea recursului, s-a arătat că a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 pen. constând în aceea că ar fi înșelat o persoană cu vânzarea unei locuințe, care de fapt era vândută printr-un înscris sub semnătură privată, unei alte persoane care i-a acordat un împrumut, pe când defapt revizuientul a anunțat acea persoană iar aceasta i-a dat voie să vândă locuința.
Examinând decizia atacată, din perspectiva motivului de recurs invocat, Curtea constată următoarele:
Revizuientul nu a invocat nici unul din cazurile de casare prev.de art.3859pr.pen. ci doar a reiterat cazul de revizuire prev.de art.394 al.1 lit.a pr.pen.
Sub acest aspect, Curtea constată întemeiată reținerea de către instanțele de fond a împrejurării că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece motivul invocat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prev.de art.394 pr.pen. ci vizează netemeinicia hotărârii de condamnare, dorindu-se rejudecarea procesului pe motiv că revizuientul nu a avut intenția de a induce în eroare persoana păgubită.
Așadar revizuientul nu a invocat împrejurări noi care să fi fost necunoscute instanțelor de fond pentru a putea invoca cazul de revizuire prev.de art.394 al.1 lit.a pr.pen.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuient.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul, domiciliat în O,-.8, jud.B, în O,-,.7, jud.B împotriva deciziei penale nr. 90 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe revizuient să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
25.01.2010/4 ex.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
