Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 411/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare,recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în,-, județul A, împotriva deciziei penale nr. 32 din 12 februariue 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrar ședința potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au luat în discuție actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților așa cum au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea la data de 9 iunie 2009 și azi, când în urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.219 din 10 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, inculpatul (născut la data de 26 februarie 1985 în municipiul Pitești, domiciliat în comuna, județul A, fără ocupație, cu antecedente penale, -) a fost condamnat la:
-4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal;
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.291 Cod penal;
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002.
In baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, prin privare de libertate.
In baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile "Cota 1200 ", cu sediul în comuna, sat, județul A, suma de 12.180 lei, despăgubiri civile.
In baza art.348 Cod pr.penală, s-a anulat actul falsificat - permisul de conducere, contrafăcut, nr.-, pe numele.
In fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
La data de 2 iunie 2007, inculpatul se afla în zona din județul A și, intenționând să-și însușească pe nedrept un autovehicul tip "" marca, a falsificat un permis de conducere, înscriind în acesta numele, și seria -, permis ce trebuia prezentat persoanei care închiria autovehiculul.
Astfel, după falsificarea permisului de conducere, inculpatul l-a prezentat martorului -, asociat la "Cota 1200 ", lăsându-i-l în custodie, închiriind în aceste condiții autovehiculul tip "" cu număr de înmatriculare -.
Potrivit rezoluției infracționale, inculpatul a dispărut de la locul respectiv cu autovehiculul închiriat pe care, apoi, l-a vândut unei alte persoane.
In drept, faptele inculpatului au fost încadrate în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, infracțiunea de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că în raport de antecedentele penale pe care le prezintă inculpatul și de modul în care a conceput și săvârșit infracțiunea, executarea pedepsei trebuie să se facă prin privare de libertate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că părții civile "Cota 1200 " i s-a cauzat un prejudiciu de 12.180 lei, la plata căruia inculpatul a fost obligat, în temeiul dispozițiilor art.14 Cod pr.penală și art.998 Cod civil.
Apelul formulat de inculpat, prin care a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că nu este autorul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr.32 din 12 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Impotriva deciziei tribunalul, inculpatul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând:
-în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, întrucât pentru tipul de autovehicul condus () nu era necesar permis de conducere;
-se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în cea de abuz de încredere;
-executarea pedepsei prin privare de libertate este prea severă, iar în raport de gravitatea faptelor săvârșite, se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând hotărârile pronunțate, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Cu referire la starea de fapt, de altfel corect reținută de cele două instanțe, se constată următoarele:
Din depoziția martorului G (24-27) inculpatul a conceput mai înainte modul în care își va însuși autovehiculul tip "" de la partea civilă. Sub acest aspect, precizează martorul, "pe timp cât am stat la pensiune, cei doi prieteni cu care am stat acolo au discutat de față de mine că au de gând să fure un de la pensiunea în cauză, după ce, în prealabil, vor veni la Pitești și vor contraface un permis de conducere, urmând ca ulterior să se întoarcă la pensiune de unde să-l închirieze și apoi să-l fure". Martorul respectiv precizează că unul din prietenii la care făcea referire este inculpatul.
Intr-adevăr, inculpatul și-a pus în aplicare hotărârea de a săvârși infracțiunea prin falsificarea unui permis de conducere pe care, apoi, l-a prezentat martorului -, asociat la "Cota 1200 ", închiriind autovehiculul tip "" pe care l-a condus pe drumurile publice și ulterior l-a vândut.
Susținerea inculpatului-recurent privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art.215 Cod penal, ci ale infracțiunii de abuz de încredere prevăzute de art.213 Cod penal, este în distonanță cu modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea.
Conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz de încredere este dat de art.213 Cod penal, și constă în "însușirea unui bun mobil al acestuia deținut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui".
Situația premisă acestei infracțiuni o constituie deținerea legală, cu orice titlu (existența unui raport juridic), a unui bun pe care, apoi, făptuitorul și-l însușește, dispune de el ori refuză să-l restituie.
In speță, însă, inculpatul-recurent nu a intrat în mod legal în posesia autovehiculului tip "" ci fraudulos, prin inducerea în eroare a martorului -, căruia i-a prezentat permisul de conducere falsificat. Fără prezentarea acestui permis de conducere, nici o persoană nu putea să închirieze acest tip de autovehicul, lucru ce a fost posibil pentru inculpat numai prin manoperele frauduloase efectuate, așa cum declară martorul (29-31).
Prin urmare, în cauză nu preexistă un raport juridic în baza căruia inculpatul să fi intrat în posesia autovehiculului pentru a fi astfel realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz de încredere. Dimpotrivă, așa cum s-a precizat, inculpatul a indus în eroare pe martorul amintit, căruia i-a prezentat o faptă mincinoasă, respectiv aceea că deține permis de conducere, în baza căruia poate închiria autovehiculul; permis pe care, de fapt, l-a lăsat în custodia acestuia până la momentul în care trebuia să restituie autovehiculul închiriat.
In raport de aceste considerente, se constată că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat este înșelăciune, text în baza căruia, în mod legal, a fost condamnat.
Privitor la infracțiunea de conducere fără permis a unui autovehicul se constată, de asemenea, că este neîntemeiată susținerea inculpatului, în sensul că nu este necesar permis de conducere pentru tipul respectiv de autovehicul.
Astfel, OUG nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, impune obligația persoanelor care conduc aceste tipuri de autovehicule să posede permis corespunzător categoriei din care fac parte respectivele autovehicule, iar între acestea este inclus și autovehiculul tip "" pe care inculpatul-recurent l-a condus pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că nu se impune schimbarea modalității de executare, atât în raport de gravitatea infracțiunilor comise cât și în raport de împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit anterior fapte antisociale, de același gen.
Din fișa de cazier judiciar (114 dosar urmărire penală) și din sentința penală nr.306 din 25 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, rezultă că a mai fost condamnat la 3 ani închisoare (în perioada în care era minor) iar în prezent este cercetat penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care trafic de persoane (minore) prevăzută de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, în condițiile infracțiunii continuate și proxenetism, prevăzută de art.329 alin.1 Cod penal, cu aplicația art.41 alin.2 Cod penal. Chiar dacă nu este pronunțată o hotărâre de condamnare pentru infracțiunile cercetate, existența acestora nu poate fi ignorată de către instanță, atât timp cât ele țin de conduita avută de făptuitor înainte sau în timpul cercetărilor în sensul dispozițiilor art.74 lit.a Cod penal.
Prin urmare, se constată că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, în același timp o persistență în săvârșirea unor fapte antisociale, astfel că nu se impune înlăturarea modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art.86/1 Cod penal. A proceda altfel, ar însemna ca pedeapsa să nu-și atingă finalitatea înscrisă în art.52 Cod penal.
Cum nici din oficiu nu au fost constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârilor pronunțate, se va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.32 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, -, dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored.
Ex.3/25 iunie 2009
Jud.apel
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
