Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 418
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 156/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat oficiu, lipsă părțile civile intimate.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței părțile civile G și au depus la dosar cereri de amânare în vederea angajării unui apărător.
Instanța, în deliberare, respinge cererile de amânare formulate de părțile civile, având în vedere că această cauză a avut primul termen de judecată la data de 15 ianuarie 2009, dată la care procedura de citare a fost îndeplinită și cu părțile civile G și, astfel că până în prezent acestea au avut timp pentru pregătirea apărării.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului inculpatului, în ceea ce privesc pedepsele accesorii prev. de art 64 lit.a și c
Cod PenalCURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.212 din 26 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 72, art. 74 alin. 1 lit. c, art. 37 lit. b, art. 80 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 72, art. 74 alin. 1 lit. c, art. 37 lit. b, art. 80 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s- interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și a art. 998 și urm. cod civil s-au admis acțiunile civile formulate în prezenta cauză și inculpatul a fost obligat la 347,70 RON către partea civilă SC Trans SRL, la 350 RON către partea civilă SC Trans SRL, la 600 RON către partea civilă SC SRL, la 347,70 RON către partea civilă SC Trans SRL și la 1.784,10 RON către partea civilă SC SRL.
S- constatat că restul părților vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea în totalitate contractele de asigurare și polițele de asigurare RCA falsificate de către inculpat, aflate la filele 26,27,30,31,32,33,37,38,41,42,43,44, 47,48,53,5455,56,63, 80,81 dosar de urmărire penală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunii decembrie 2004, inculpatul l-a recomandat pe numitei, inspector de asigurări în cadrul ASTRA Sucursala Reșița, în vederea încheierii unui contract de mandat pentru intermedierea asigurărilor, urmând să devină colaborator al societății de asigurări.
La data de 24.12.2004 între ASTRA Sucursala Reșița și s-a încheiat contractul de mandat pentru intermedierea asigurărilor nr.2124 al cărui obiect îl constituia negocierea și încheierea de către intermediarul de asigurare de contracte de asigurare în numele și contul asigurătorului.
După încheierea contractului de mandat a primit polițe de asigurare medicală de la nr. - până la - și de la - până la -, două chitanțiere, 25 de polițe A cu seriile ---, 25 de contracte cu seriile --- și 11 bucăți carte cu seriile ---, încheindu-se între părți proces-verbal de predare-primire a formularelor cu regim special.
În aceeași zi, numitul a fost contactat telefonic de către inculpat, care i-a propus să se întâlnească la sediul firmei sale.
Cei doi s-au întâlnit, iar inculpatul folosindu-se de influența pe care o avea asupra numitului și inducându-l în eroare prin promisiuni că-l va ajuta să încheie contracte de asigurare, a ridicat de la acesta toate formularele pe care le primise de la ASTRA
La sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005, dându-se drept agent de asigurări la ASTRA, inculpatul a indus în eroare mai multe persoane cu care a încheiat mai multe contracte de asigurări și polițe de asigurări medicale.
În data de 30.12.2004 inculpatul a încheiat contractul A nr.- cu numitul -, de la care a încasat suma de 1.515.000 ROL, în data de 31.12.2004 a încheiat cu numitul G reprezentant al Suzer Trans L contractele de asigurare cu nr. - și nr.- pentru care a încasat suma de 3.477.000 ROL; la data de 31.12.2004 a încheiat contractul A cu nr.- cu numitul, administrator al Trans. și a încasat suma de 3.353.400 lei; în data de 31.12.2004 a încheiat cu numitul, administrator la., contractele de asigurare cu nr.-,- și - pentru care a încasat suma de aproximativ 3.500.000 lei; la data de 31.12.2004 a încheiat cu numitul -, administrator al și,două contracte de asigurare cu nr.- și - pentru care a încasat suma totală de 6.000.000 lei; în data de 31.12.2004 a încheiat cu numitul, administrator la.D și G, TRANS două contracte A cu nr.- și - pentru care a încasat suma de aproximativ 1.000.000 lei; la data de 31.12.2004 a încheiat cu numita, administrator la. TRANS două contracte A cu nr.- și - pentru care a încasat suma de 3.477.000 lei; la data de 31.12.2004 a încheiat cu numitul G, administrator al, două contracte cu nr.- și - pentru care a încasat suma de 17.841.600 lei.
În cursul lunii februarie 2005, inculpatul a încheiat polițe de asigurare medicală numiților C, G, G, G, -, - și, de la fiecare persoană încasând suma de 100.000 lei.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 20859-05.07.2005 a rezultat că polițele de asigurare civilă auto nr.-, -, -, -, -, exemplarul 1 și polițele RCA nr.-,-,-,-,-,-,-,-,-,-, -, exemplarul 2 au fost completate olograf de către inculpat; contractele de asigurare seria nr.-, -,-, -, primul exemplar și contractele de asigurare seria nr. -, -, -, -, -, -, -, -, - și -, al doilea exemplar au fost completate de către inculpat; polițele de asigurare seria 04 CS nr. -, -, -, -, - și - au fost completate de către inculpat, iar semnăturile de pe documentele mai sus-menționate au fost executate de același inculpat.
Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că a luat de la numitul toate formularele tipizate pe care acesta le-a primit de la ASTRA, iar, la sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005, a încheiat cu mai multe societăți comerciale și persoane fizice contracte și polițe de asigurare medicală, de la care a încasat suma de aproximativ 40.756.600 lei, pe care și-a însușit-o și a folosit-o în interes personal.
Declarația de recunoaștere a săvârșirii faptei, coroborându-se cu declarațiile părților vătămate, cu declarațiile martorilor și concluziile cuprinse în raportul de constatare tehnico-științifică, a condus instanța de fond la stabilirea cu certitudine a vinovăției inculpatului. Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției.
Pe latură subiectivă s-a reținut intenția directă ca formă a vinovăției.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a avut în vedere faptul că, pe de o parte, în faza de urmărire penală inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând faptele comise, iar pe de altă parte, în faza de judecată, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat și a servi, astfel, la aflarea adevărului.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, în raport de condamnarea suferită prin sentința penală nr. 256/28.01.2002, încadrarea juridică a faptelor urmând a fi schimbată în acest sens.
Prin fapta sa ilicită, inculpatul a produs părților vătămate prejudicii materiale. Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală și a art. 998 și urm. Cod civil, s-au admis acțiunile civile formulate în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit a fost condamnat, din probe rezultând faptul că infracțiunilor reținute în sarcina sa le lipsește unul din elementele constitutive (intenția).
Tribunalul C-S prin decizia penală nr.191 din 11 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.212/26.04.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs, iar Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia nr. 530/R/19.05.2008 în baza art.38515, pct.2 lit.c Cod procedură penală, a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.191 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, a casat decizia recurată și a dispus rejudecarea cauzei în apel d e către Tribunalul C-S, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul C-.
După reînregistrarea dosarului la Tribunalul C- nu s-au formulat motive de apel; instanța a avut în vedere motivele de apel formulate de inculpatul în primul ciclu procesual în care se critică hotărârea instanței de fond susținându-se că probele dosarului nu dovedesc săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art.215 al.1, 2 și 3 Cod penal, de către inculpatul, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective neexistând intenția de înșela și de a-și însuși sumele de bani în interes propriu. În ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată - art.290 Cod penal se susține că polițele de asigurări nu au fost contrafăcute ci s-au încheiat pe formulare imprimate, nefiind astfel întrunită latura obiectivă.
Instanța de apel a procedat la audierea inculpatului și la administrarea de probe testimoniale.
Prin decizia penală nr. 156/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul C în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art. 372 al.2 Cod procedură penală s- constatat că apelul este nefondat.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la sfârșitul anului 2004 și începerea anului 2005, inculpatul a indus în eroare mai multe persoane în fața cărora s-a prezentat ca fiind reprezentant al ASTRA, încheind mai multe contracte RCA și polițe de asigurare medicală, le-a completat și semnat în calitate de reprezentant al firmei de asigurare, a încasat primele de asigurare pe care și le-a însușit.
Inculpatul s-a apărat susținând că nu a avut intenția de a înșela, că l-a prezentat societății ASTRA pe numitul, angajatul său, pentru a încheia un contract de mandat cu această societate, că el a desfășurat activitatea în locul acesteia, că nu a fost somat să predea banii încasați.
Potrivit art.215 al.3 Cod penal, obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie drepturile și obligațiile ce decurg din contract, iar autorul infracțiunii este persoana care a efectuat nemijlocit inducerea în eroare a victimelor, prin prezentarea unei situații în chip mincinos.
Fapta se săvârșește cu intenție deoarece legea prevede existența unui scop - însușirea folosului injust.
În prezenta speță, a rezultat fără dubii, coroborând declarațiile testimoniale cu declarațiile inculpatului, ale părții vătămate că inculpatul folosindu-și influența asupra martorului care în aceea perioadă era angajatul său, a încheiat el prezentându-se ca agent de asigurări, o serie de polițe de asigurări, cu mai multe persoane; a semnat contractele de asigurări și a încasat banii. Apărarea sa, că nu a avut intenția de a înșela, este neîntemeiată și neconfirmată de nici o probă din dosar; toate acțiunile inculpatului, în aceea perioadă converg clar înspre concluzia că inculpatul, cu bună știință și urmărind precis scopul de a-și însuși sumele de bani, a acționat conform celor prezentate mai sus.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată - infracțiunea presupune, în mod obișnuit, contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, adică a aspectului care dă veridicitate înscrisului sub semnătură privată - în caz de speță, acele polițe care într-adevăr parțial sunt tipizate și parțial se completează de agentul de asigurări.
Există însă falsificare - cazul activității infracționale desfășurate de inculpat în prezenta speță - prin contrafacerea semnăturii și atunci când făptuitorul, fără a imita semnătura reală, execută o semnătură care creează aparența că este a celui căruia i se atribuie sau atunci când făptuitorul creează o aceeași aparență prin executarea pe înscris a propriei semnături. Ori exact astfel a procedat inculpatul; s-a prezentat ca fiind agent de asigurări, a încheiat polițele de asigurări pe care le-a semnat cu propria semnătură și apoi și-a însușit banii.
Rezultă fără dubii că și conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.290 Cod penal - fals în înscrisuri sub semnătură privată atât în latură obiectivă cât și subiectivă este îndeplinit.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală - condamnându-l pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 al.1, 2, 3 Cod penal - înșelăciune în contracte și art. 290 Cod penal - fals în înscrisuri sub semnătură privată cu reținerea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 Cod penal privind individualizarea judiciară în raport de fapta comisă, pericolul social, urmarea produsă și persoana inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr. 156/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul C a declarat recurs inculpatul, recurs nemotivat în scris și înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 10.12.2008 sub nr. dosar -.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs ce pot fi luate în examinare din oficiu potrivit art 385 ind 6.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că decizia recurată este legală și temeinică în deplină concordanță cu starea de fapt reținută de prima instanță si confirmată de instanța de apel și dispozițiile legale aplicabile, în privința soluționării laturii civile și a aplicării pedepsei principale, fiind în schimb neîntemeiată în privința modalității de aplicare de,către instanță a pedepselor accesorii.
Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă și se coroborează cu probele administrate și din care reiese că începând cu sfârșitul anului 2004 și începerea anului 2005, inculpatul a indus în eroare mai multe persoane în fața cărora s-a prezentat ca fiind reprezentant al ASTRA, încheind mai multe contracte RCA și polițe de asigurare medicală, le-a completat și semnat în calitate de reprezentant al firmei de asigurare, a încasat primele de asigurare pe care și le-a însușit.
Declarația de recunoaștere a inculpatului dată în cursul urmăririi penale se coroborează cu raportul de constatare tehnico științifică, depozițiile martorilor și părții vătămate și este de natură să ducă la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție de directă de a înșela părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a calității sale de inspector de asigurări.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța și confirmată de instanța de apel este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și întreaga modalitate de organizare a activității ilicite recunoscute de altfel de acesta.
Este întrunită și latura obiectivă a infracțiunii prev. de art 290.p, câtă vreme polițele de asigurare care în mod parțial se completează de către agentul de asigurări au fost contrafăcute prin executarea unei semnături care a creat aparența că este a celui căruia i se atribuie sau când se crează o aparență prin executarea pe înscris a propriei semnături.
Analizând dispozițiile instanțelor de fond în ce privește pedeapsa accesorie, se constată că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, și c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
În același timp, instanța constată că potrivit art. 64 lit. c proc.pen. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie presupune ca inculpatul să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o anumită funcție sau profesie, neputându-se aplica automat, indiferent de circumstanțele cauzei. În speță, instanța de recurs constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, respectiv la săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu s-a folosit nici o funcție sau profesie.
Față de cele anterior expuse, de natura și împrejurările cauzei, instanța de recurs constată că în mod greșit a fost interzisă exercitarea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a și dreptului prevăzut de art. 64 lit. c.
Cod PenalAstfel, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pc 2 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 156/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Se va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 212/26.04.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, înlătură interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I și lit. c
Cod PenalSe vor menține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
Văzând și dispozițiile prevederilor art. 192 alin.3
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pc 2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 156/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 212/26.04.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, înlătură interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I și lit. c
Cod PenalMenține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 200 lei onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.AN/4.05.09
Tehnored AJ/2 ex/7.05.09
Prima instanță: Judec. Reșița-
Apel: Trib CS- ,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
