Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 419/
Ședința publică din data de 16 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C - împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 1602.C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei, emise de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, motivarea încheierii Tribunalului Constanța este în sensul celor solicitate de inculpat, în sensul se reține că nu sunt indicii care să ateste că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Inculpatul a achitat prejudiciul, au fost audiați toți martorii din lucrări, și toți spun că inculpatul nu a încercat să-i înșele. Nu se prefigurează elementele infracțiunii de înșelăciune, iar creditul de la. este achitat în proporție de 95 %. Solicită a se observa că ijîn anul 2007, inculpatul s-a aflat intr-o stare gravă și a fost nevoit să-și dea o identitate falsă. Apreciază că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a inculpatului a fost depășit, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanta, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul oferind condiții de respectare a obligațiilor impuse de instanță.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că in conformitate cu disp. art. 1609alin. 1 cod pr. penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii si admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Inculpatul poate beneficia de această instituție atât timp cât limita de pedeapsă nu depășește 18 ani închisoare. Nu sunt indicii că ar influența cu ceva aflarea adevărului, sunt date că a avut un comportament procesual sincer și există garanții în ceea ce privește comportamentul acestuia ulterior. Solicită a se analiza că este arestat de 1 an si 3 luni de zile, că scopul măsurii preventive a fost atins. Solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului, că are un domiciliu stabil in C și cunoaște cazurile in care măsura arestării preventive se poate revoca. Creditul de la BCR a fost rambursat anticipat aproape integral. In lipsa oricăror date in legătură cu un comportament procesual negativ, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este temeinică și legală. Dispozițiile art. 1602cod pr. penală nu instituie un drept de a admite cererea având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat. Expune oral situația de fapt reținută prin actul de inculpare și apreciază că elementele au fost corect apreciate de către instanța de fond. Numărul infracțiunilor impun in continuare menținerea stării de arest a inculpatului și, în conformitate cu disp. art. 5 paragraful 3 din CEDO, termenul rezonabil nu a fost încălcat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din data de 10 iulie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art.160/8a alin.6 Cod.proc.pen.
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului."
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Asupraadmisibilității în principiua cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a apreciat-o ca întemeiată, întrucât, condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 160/6 și respectiv 160/2 alin.1 Cod procedură penală și care fac parte din dispozițiile comune ale cap. 3 din secțiunea Vat itlului IV din Codul d e procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când, din datele cauzei, rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În cauza de față, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a invocat-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606.proc.pen.), cererea are pertinență funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Prin încheierea nr.59/29.05.2008, a Judecătoriei Constanța, definitivă prin încheierea nr.82/30.05.2008, a Tribunalului Constanța, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, în temeiul art.148 alin.1 lit.a și f Cod.proc.pen. fiind cercetat pentru infracțiunile prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod.pen. 26 Cod.pen. rap. la art.288 alin.1 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen.-, art.293 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. art.291 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. art.292 Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. și art.290 Cod.pen.
Asupra inculpatului planeaza suspiciunea rezonabila ca ar fi comis infractiunile prev de art.215 alin. 1,2,3 cod penal, art.288 alin. 1 cod penal, art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art.293 cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art. 26 rap. la art.288 alin. 1 cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art. 292 cod penal cu aplic art.41 alin. 2 cod penal, art.48 alin.1 din Legea 26/90, art. 291 cod penal cu aplicarea art.41 alin 2 cod penal, art.9 alin 1 lit. a, b și c din Legea 241/2005 cu aplic art. 41 alin. 2 cod penal, art.280/2 din Legea nr. 31/90 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, art.280/3 din Legea 241 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 23 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002, cu aplicarea art.33 lit.a pen. fapte sanctionate de lege cu pedepse cuprinse intre 3 luni si 15 ani inchisoare.
Asupratemeinicieicererii formulate în cauză, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, următoarele:
În sarcina acestuia s-a reținut că folosindu-se de o carte de identitate falsă, pe numele de G, precum și de alte înscrisuri false, a indus în eroare BCR - Sucursala C, cu prilejul încheierii contractului de credit bancar pentru persoane fizice, în scopul obținerii unui credit în valoare de 60.000 lei.
De asemenea, s-a mai reținut că în perioada 2003 - 2007, contribuit prin acte materiale la falsificarea a 3 buletine de identitate pe numele de G, și, prin utilizarea propriilor fotografii, atribuindu-și în mod repetat identitatea falsă de pe cele 3 acte la instituțiile statului, respectiv ORC C, IPJ C, precum și la unitățile bancare.
Tot în sarcina inculpatului s-a mai reținut că, în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat a formulat declarații necorespunzătoare adevărului la ORC C, precum și la unitățile bancare, ce au produs consecințe juridice prin înregistrarea, pe un nume fals, a societăților comerciale SRL C, SC SRL C și SC GRUP SRL C, în numele cărora a deschis mai multe conturi și a efectuat operațiuni bancare.
Instanța investită cu soluționarea prezentei cereri nu are căderea de a face aprecieri privind fondul cauzei decât în cursul cercetării judecătorești la finalizarea acesteia prin hotărârea ce se va pronunța, antamându-l, ci trebuie să se rezume strict la caracterul incidental al cererii.
Din acest punct de vedere, este convingerea instanței că, așa cum prevede art. 5 proc.pen. până la stabilirea vinovăției inculpatului printr-o hotărâre penală definitivă, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Totuși, pentru aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, trebuie analizate sumar circumstanțele reale ale faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, așa cum au fost expuse anterior și maniera în care sunt concretizate prin mijloacele de probă administrate până la acest moment procesual.
Potrivit art.160/2 Cod.proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Examinând cererea de liberare provizorie prin prisma dispozițiilor art.160/8 Cod.proc.pen. s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererea fiind admisă în principiu, reținând că pentru infracțiunile astfel cum au fost reținute până la acest moment, pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 12 ani.
Pe fond, în opinia instanței, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată.
Liberarea provizorie sub control judiciar are un caracter facultativ, acordarea liberării fiind lăsată de lege la aprecierea instanței de judecată și este în funcție de considerațiuni care privesc persoana inculpatului.
Tribunalul consideră că, deși inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea sa și la acest moment nu sunt date din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nu putem ignora amploarea activității infracționale care se reține că a desfășurat-o, faptul că în prezent este cercetat și pentru alte infracțiuni, iar prejudiciile sunt foarte mari.
De asemenea, tribunalul are în vedere și împrejurarea că prin folosirea de identități false acesta, timp de 20 de ani, s-a sustras de la executarea unei pedepse de 20 de ani închisoare.
Pe de altă parte, tribunalul se raportează și la faptul că inculpatul a persistat în comiterea de fapte penale.
In prezenta cauza instanța apreciază ca in raport de natura si gravitatea infracțiunilor de a căror comitere este acuzat inculpatul, de împrejurările comiterii acestor infracțiuni, de circumstanțele personale ale inculpatului (acesta a mai fost condamnat la o pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani, de la a cărei executare s-a sustras pana la momentul la care s-a constatat prescrisa executarea pedepsei), duc la concluzia ca lăsarea in libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publica.
Privarea de libertate a inculpatului se impune in continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, prin urmare inculpatul nu oferă garanții suficiente ca va avea în viitor o conduita conforma cu valorile sociale ocrotite de legea penala.
Este esențial ca persoana inculpatului să ofere garanții care să confere încredere în persoana sa, deoarece liberarea provizorie sub control judiciar implică acordarea de către organele judiciare a unei oportunități persoanei arestate de a demonstra că prin conduita sa nu va mai intra în conflict cu legea.
Soluția instanței este in acord si cu prevederile art. 5 par 3 din CEDO conform cărora orice persoana arestata in condițiile prev. de alin 1 are dreptul sa fie judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii.
Astfel cum a subliniat in deciziile de speța CEDO, autoritățile naționale sunt obligate atunci când decid cu privire la menținerea stării de arest a unei persoane, sa aibă in vedere masuri alternative de natura sa asigure prezenta acuzatului la proces (a se vedea in acest sens cauza Neumeister Austria din 27 iunie 1968).
Desigur ca până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul este prezumat nevinovat, iar atunci când durata arestării va depăși o durata rezonabila, in temeiul art. 5 3 acesta va trebui eliberat, dar la acest moment procesual ținând seama ca inculpatul este arestat preventiv din data de 29.05.2008, având in vedere si complexitatea cauzei, tribunalul a apreciat că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publica.
In termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, prin care solicită casarea acestei încheieri si pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât fapta pentru care este cercetat este pedepsită cu o pedeapsă de maxim 18 ani închisoare pe de o parte, iar pe de altă parte, prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională a fost achitat integral.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului declarat, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 1608cod pr. penală, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererea fiind admisibilă in principiu, in sensul că, pentru infracțiunile deduse judecății, pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani închisoare însă, îndeplinirea condițiilor nu poate duce automat la admiterea acestei cereri, și punerea in libertate a inculpatului.
Instanța de judecată trebuie să analizeze in funcție și de persoana inculpatului dacă acesta poate beneficia de această măsură.
Estre adevărat că, inculpatul a avut o atitudine sinceră din momentul arestării și până în prezent, că nu sunt date din care să rezulte că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, insă, in raport de activitatea infracțională ce se reține a fi desfășurată, determină instanța a menține măsura arestării preventive.
În raport de data comiterii faptelor, de stadiul procesual, nu se poate discuta despre dispariția temeiurilor care au justificat măsurile dispuse de instanță până în prezent, însă, trebuie avut în vedere amploarea activității infracționale ce se rețin a fi comise de inculpat cât și împrejurarea că, timp de 20 de ani s-a sustras de la executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, prin folosirea de identități false.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare in favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C - împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală,
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.:
Red.. Jud. -
Tehnored. Gref. -
Ex. 2/17.07.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Zoița Frangu, Maria Apostol
