Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 446
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Mircea Mugurel Șelea
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de la 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat, apărător din oficiu, pentru inculpatul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului deoarece excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de la 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de inculpatul, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, în motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.215 alin.4 Cod Penal, s-a invocat nerespectarea dispozițiilor constituționale prev.de art.16 alin.1 privind egalitatea de tratament juridic între "trasul" care este persoana care are mandat sau ordin de la o altă persoană numit "trăgător" să execute obligația de plată a unei sume determinate în favoarea unei a treia persoane, numită beneficiar, la împlinirea scadenței și la locul ce sunt menționate. Cu alte cuvinte, putem preciza în mod sintetic, că se evidențiază în justificarea temeiniciei cererii neegalitatea de tratament juridic între "trasul" ( debitorul unei persoane) și " trăgător".
S-a constatat că excepția ridicată este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art.29 pct.1 din Legea nr.47/ 18.05.1992 cu modificările ulterioare, neavând legătură cu soluționarea cauzei.
S-a arătat că incriminarea prevăzută în dispozițiile art.215 alin.4 este Cod Penal rezultatul unui proces legislativ. Asupra existenței sau inexistenței infracțiunii în speță urmează a se pronunța instanța, cu ocazia judecării în fond a cauzei. Așadar, excepția de neconstituționalitate ridicată nu are legătură cu soluționarea în fond a cauzei penale, având ca obiect infracțiunea prev. de art.215 alin.4 Chiar Cod Penal mai mult, din motivarea cererii se constată că se cere sesizarea Curții Constituționale pe neegalitatea de tratament juridic pusă, de fapt, între două sintagme, "trăgător-tras", folosită de legiuitor. Simpla sesizare a unei instanțe cu soluționarea pe fond a unei cauze, unde în actul de inculpare s-a dispus și reținerea prevederilor art.215 alin.4 Cod Penal, nu abilitează obligativitatea instanței de a sesiza Curtea Constituțională privind soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât este vorba de două expresii sintetice, respectiv, așa cum s-a mai precizat, sintagmele "trăgător" și "tras".
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs inculpatul în motivare arătând că în mod greșit i-a fost respinsă excepția de neconstituționalitate deoarece sunt încălcate prevederile art. 11 și 16 din Constituția României, privind egalitatea persoanelor în fața legii, neputându-se reține că există egalitate între "trăgător și tras", plecându-se de la prezumția că emitentul cec-ului ar avea intenția de a-l induce în eroare pe beneficiar care, chiar dacă a avut cunoștință de lipsa de disponibil în cont, nu este tras la răspundere, având poziție privilegiată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, pentru ca o excepție de neconstituționalitate să fie admisibilă, trebuie să privească o lege, ordonanță care să fie în vigoare sau dispoziții din acestea și care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Dacă prima condiție este îndeplinită, în sensul că art. 215 alin. 4 Cod penal se află în vigoare, din motivele arătate de inculpat în susținerea excepției, rezultă că aceasta nu îndeplinește și cea de-a doua condiție sub aspectul relevanței de a avea legătură cu soluționarea cauzei.
Autorul excepției invocă o interpretare proprie a textului de lege ce are implicații asupra stabilirii conținutului constitutiv sub aspectul laturii subiective al infracțiunii prev. de art. 215 alin.4 Cod penal, ori atât interpretarea conținutului normei juridice, oportunitatea aplicării legii în speță, stabilirea unei stări de fapt pe baza probelor administrate, sunt de competența exclusivă a instanței de judecată, astfel încât, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale pentru a răspunde criticilor arătate de inculpat, deoarece, în caz contrar s-ar da posibilitatea unei ingerințe a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce contravine prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești, stabilite de lege.
Pe de altă parte, art. 215 alin.4 Cod penal, incriminează doar fapta celui care emite un cec, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în totul sau în parte ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, fără să se refere la conduita "trasului" sau a beneficiarului cec-ului, instanța de judecată având competența de a stabili dacă există sau nu infracțiunea respectivă, având în vedere și atitudinea beneficiarului cec-ului, în sensul dacă a știut sau nu dacă cel care a emis cec-ul avea sau nu provizia sau acoperirea necesară.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de la 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 260 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 29 aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/ 07.05.2009
29 aprilie 2009,
C, va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 260 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Mircea Mugurel Șelea
