Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 46/ DOSAR NR-
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 16/A din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul inculpat, apărător din oficiu, avocat, lipsă fiind intimatele părți civile, R și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale pronunțată de Tribunalul Covasna, iar în temeiul dispozițiilor art. 3859pct.14 Cod procedură penală, casarea deciziei penale, și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă - intenția. Consideră că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, întrucât la rândul său a fost înșelat de către inculpatul care i-a spus că a moștenit apartamentul de la bunica lui și actele la notar au fost întocmite cu un alt nume. De asemenea, a se avea în vedere circumstanțele personale și reale ale inculpatului - are o familie întemeiată și mai mulți copii minori.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii pronunțată de către Tribunalul Covasna, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că, în mod corect instanța de apel a considerat că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa. Apreciază că inculpatul cunoștea care este numele real pe care acesta trebuia să-l spună în fața notarului în momentul în care s-a încheiat actul.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 49 din 16.02.2007 a Judecătoriei Sf., au fost condamnați inculpații:
la pedepsele de: 1 an și 6 luni închisoare (un an și șase luni) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 al. 1.pen. 6 luni (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 al. 1.pen. 4 ani închisoare (patru ani) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3 pen. 3 ani (trei ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (2 acte materiale) și 3 luni (trei luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (2 acte materiale)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 al. 1 lit. d pr.pen. inculpatul a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 al. 2.pen. rap. la art. 289 al. 1.pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultată de 4 ani (patru ani) închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 388/5.09.2005 a Judecătoriei Sf.G (definitivă la data de 9.11.2005 prin decizia penală nr. 168/A/24.10.2005 a Tribunalului Covasna ) fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26.pen. rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i pen, - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i pen, - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209. al. 1 lit. a, g și i pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i pen.
De asemenea, pedeapsa rezultată de 3 ani (trei ani) închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 392/5.09.2005 a Judecătoriei Sf.G (definitivă la data de 9.11.2005 prin decizia penală nr. 167/A/24.10.2005 a Tribunalului Covasna ) a fost descontopită și s-au repus în individualitatea lor pedepsele: - de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g și i pen. cu aplic. art. 41 al. 2, art. 42 și art. 75 lit. c pen. - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și e pen. cu aplic. art. 41 al. 2, art. 42.pen.- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i pen.- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 lit. g și i pen. cu aplic. art. 41 al. 2 art. 42.pen.
În baza art. 36 al. 1.pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 388/5.09.2005 a Judecătoriei Sf.G), 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 392/5.09.2005 a Judecătoriei Sf.G), 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 luni închisoare (aplicate prin sentința atacată) și conform art. 34 lit. b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani (patru ani) închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a constatat că inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, c, pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, arestării preventive și a pedepsei executate, de la data de 23.05.2005 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare emise anterior cu nr.609/15.11.2005 și nr. 618/15.11.2005 față de inculpatul și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător.
2. la pedepsele de: 6 luni (șase luni ) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 al. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. și 3 ani (trei ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma complicității prev. de art. 26.pen. rap. la art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani ( trei ani) închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a constatat că inculpatul pierde drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, c pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
3. la pedepsele de: 2 ani (doi ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (12 acte materiale) și art. 74, 76 lit. c pen. și 2 luni (două luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată În baza art. 290.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (37 acte materiale) și art. 74, 76 lit. pen.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani (doi ani) închisoare.
În baza art. 81.pen. cu aplic. art. 13.pen. (sub aspectul pedepselor accesorii) s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 4 ani (patru an) ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
4. la pedepsele de: 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art.41 al. 2.pen. (3 acte materiale) și art. 74, 76 lit. c pen. și 2 luni (două luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată. În baza art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (3 acte materiale) și art. 74, 76 lit. pen.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. prima instanță a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare.
În baza art. 81.pen. cu aplic. art. 13.pen. (sub aspectul pedepselor accesorii) s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani și 6 luni (trei ani și șase luni), ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
5. la pedepsele de: 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al. 1, 2, 3,.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (3 acte materiale) și art. 74, 76 lit. c pen. și 2 luni (două luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (3 acte materiale) și art. 74, 76 lit. pen
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare.
În baza art. 81.pen. cu aplic. art. 13.pen. (sub aspectul pedepselor accesorii) s-a dispus suspendarea condiționată de executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani și 6 luni (trei ani și șase luni), ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
6. la pedepsele de: 1 an și 4 luni (un an și patru luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al. 1, 2,3.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (2 acte materiale) și art. 74, 76 lit. c pen. și 1 lună (o lună) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. (2 acte materiale) și art. 74, 76 lit. e pen
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni (un an și patru luni) închisoare.
În baza art. 81.pen. cu aplic. art. 13.pen. (sub aspectul pedepselor accesorii) s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani și 4 luni (trei ani și patru luni ), ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 14.pr.pen. rap. la art. 346 al. 1.pr.pen. și art. 998-999.civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 60000 RON cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), pentru prejudiciul suferit în urma săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de abuz de încredere.
S-a dispus anularea contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 164/10.02.2005 de către și desființarea încheierilor din individual nr. 18751 Sf.G și colectiv nr. 7416 Sf.G sub nr. top. 50/2/c/2/1 și 53/2/4 și restabilirea situației anterioare de
În baza art. 14.pr.pen. rap. la art. 346 al. 1.pr.pen. și art. 998-999.civil, același inculpat a fost obligat să plătească părții civile R suma de 25000 RON și 800 Euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale).
Prin sentință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a părții civile pe cale de consecință respingerea pretențiile civile formulate de aceasta, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesual activă în cadrul procesului penal.
S-a constat că părțile vătămate O Sf. G și de Credit Sf.G și-au recuperat integral prejudiciile produse și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14.pr.pen. rap. la art. 346 al. 1.pr.pen. și art. 998-999. civil au fost obligați inculpații, la plata sumelor de 1256 RON ( inculpatul ), 934 RON ( inculpatul ), 2179 RON ( inculpatul ) în favoarea părții civile Prefectura C cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale) pentru prejudiciile produse; restul pretențiilor formulate de această parte civilă au fost respinse.
S-a dispus anularea adeverințelor de venit și adeverințelor de angajament nr. 1946, 1947,1948 din anul 2003, nr. 1097, 1080, 1081, 997, 999, 1002, 708, 709, 710, (2 ex), 796, 797, 1092, 1093, 1094, 1935, 1936, 1937, 1348, 1349, 1330, 1361, 1362, 1363, 1405, 1406, 1408, 692, 693, 700, 1371, 1375, 1376 - toate din anul 2004.
S-a admis excepția lipsei calității procesual active a părții civile și pe cale de consecință au fost respinse pretențiile civile formulate de acesta ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesual activă în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 al. 2.pr.pen. inculpații, au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În luna ianuarie 2005, partea vătămată, întrucât urma să plece în Ungaria, i-a permis nepotului său să locuiască în apartamentul proprietate personală situat în mun. Sf. G, încredințându-i totodată toate bunurile mobile din locuință.
În cursul lunii ianuarie 2005, după plecarea părții vătămate, inculpatul a vândut bunurile din apartament numitului (piese de mobilier), precum și unor persoane necunoscute din mun. B pe care le-a contactat în urma anunțurilor date în ziarul "".
Găsind și actele de proprietate ale apartamentului și întrucât nu avea nici loc de muncă, nerealizând astfel venituri, inculpatul s-a hotărât să vândă și apartamentul contactând în acest sens o agenție imobiliară, dar nereușind astfel lucru întrucât în acte figura drept proprietar partea vătămată.
La începutul lunii februarie 2006 inculpatul s-a întâlnit cu partea civilă R în urma unui anunț dat în ziar de inculpat, cei doi înțelegându-se în legătură cu vânzarea apartamentului pentru suma de 250.000.000 ROL și 800 Euro, urmând să perfecteze actele de vânzare-cumpărare la Biroul Notarului Public.
Întrucât inculpatul a declarat că nu are act de identitate, notarul a învederat faptul că, pentru a putea fi întocmit actele este necesar prezența a doi martori care să ateste identitatea inculpatului, motiv pentru care a luat legătura cu numitul și coinculpatul rugându-i pe aceștia să-l ajute să vândă apartamentul, respectiv să declare în fața notarului că inculpatul se numește.
Deși cunoșteau faptul că inculpatul se numește, cei doi au declarat în fața notarului că inculpatul se numește și este proprietarul apartamentului, fiind astfel perfectate actele de vânzare-cumpărare, semnate de inculpatul la rubrica "vânzător" sub numele de și de către coinculpatul și numitul la rubrica "martori de identitate" precum și de către partea civilă R la rubrica "cumpărător", inculpatul privind de la partea civilă R suma de 250.000.000 ROL și 800 Euro, deși în contract, s-a stipulat prețul de 150.000.000 ROL.
Intrând în posesia apartamentului, partea civilă Ral uat legătura cu partea civilă administrator al agenției imobiliare -Com SRL Sf.G, cei doi încheind o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, cu privire la apartamentul cumpărat de la inculpatul, partea civilă R, primind inițial de la numita suma de 260.000.000 ROL, iar ulterior, la aproximativ două săptămâni, suma de 70.000.000 ROL.
Totodată s-a mai reținut că, întrucât fiul său - inculpatul avea probleme financiare (datorii bănești rezultate în urma jocurilor de noroc), inculpata - fostă secretară în cadrul Grupului Școlar Agricol Sf. G, s-a hotărât să contracteze împrumuturi de la.
La solicitarea inculpatei, martorul a fost de acord să contracteze un împrumut pe numele său (inculpata apelând anterior la asemenea împrumuturi), efectuând demersurile necesare în acest sens, completând astfel adeverințele - angajament nr. 1946, 1947, 1948 la data de 07.11.2003 pe numele martorilor, și - angajați ai Grupului Școlar Sf.G și semnând în locul martorilor - giranți și conducerii unității, fără știrea și acordul acestora, obținând astfel, în numele martorului suma de 5.000.000 ROL de la și Prefectura.
Inculpata împreună cu coinculpatul - vecinul său, hotărând să contracteze un împrumut pe numele acestuia din urmă, completând adeverința de venit pe numele lui și adeverință de angajament pe numele girantului și, ștampilând și semnând aceste adeverințe în numele conducătorilor unității și giranților, astfel încât, coinculpatul a obținut un împrumut de 6.000.000 ROL de la Prefectura C, deși nu era angajat al Grupului Școlar Agricol Sf.
În aceeași modalitate completând adeverințe de venit și adeverințe angajament pe numele coinculpaților fiul său și, numitului, și ale giranților, -, la datele de 09.04.2004, 17.05.2004, 04.06.2004, 16.08.2004. 17.08.2004, 28.05.2004, au fost obținute împrumuturi de la Prefectura C de către inculpații, și de numiții, de la Prefectura
De asemenea, la data de 05.08.2004 inculpații, și s-au deplasat la de Credit Sf.G, inculpata prezentând adeverința de venit pe numele său și al celorlalți din inculpați - adeverințe ștampilate și semnate pe numele conducerii Grupului Școlar Agricol, deși și nu erau angajații ai Grupului Școlar Agricol (cei doi semnând totuși angajamentele de plată, precum și contractul de credit nr.405/05.08.2004, și figurând ca giranți, iar ca debitor, obținând astfel un împrumut în sumă de 9.000.000 ROL.
La data de 27.03.3004 inculpații, și au semnat angajamentele de plată - atestând cu mod fals că au calitatea de angajați ai Grupului Școlar Agricol - și contractul de împrumut, în calitate de debitor și respectiv giranți, pe baza adeverințelor de angajament completate de, inculpatul obținând astfel un împrumut de la O Sf.G, în valoare de 10.000.000 ROL.
La solicitarea lui, inculpatul s-a prezentat din nou la data de 20.08.2004 la O solicitând un nou împrumut și prezentând adeverințe false, ocazie în care s-a constata că adeverința de venit nr. 1373/20.08.2004 era rămasă în alb, necompletată cu numele persoanei.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că adeverințele nr. 1371, 1372, 1373 din data de 20.08.2004 și nr. 1375, 1376 din data de 23.08.2004 nu au fost eliberate de Grupul Școlar Agricol, iar inculpații nu sunt angajații acestei instituții.
Prin procesul verbal întocmit de Parchet s-a învederat faptul că în dispozitivului Rechizitoriului s-a omis să se indice art. 26.pen. raportat la art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu privire la inculpatul ( 124 dosar).
Pe baza întregul material probatoriu administrat în cauză, prima instanță a constat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, cu excepția infracțiunii prevăzute de art. 31 al. 2.pen. raportat la art. 289 al. 1.pen. reținută în sarcina inculpatului.
Astfel, pentru existența acestei infracțiuni - modalitatea intenție și lipsă de vinovăție - prima instanță arată că este necesar ca autorul să comită fapta fără vinovăție, iar participantul care a determinat, înlesnit sau ajutat la săvârșirea faptei de către autor, să fi acționat cu intenție, în atare situație, existând cooperare materială a persoanelor la comiterea faptei, însă lipsind legătura subiectivă dintre ele.
Nu se poate vorbi însă de o participație improprie a inculpatului la fapta notarului de a întocmi acte autentice false, fără vinovăție, atât timp cât nu s-a reținut în sarcina notarului comiterea infracțiunii prevăzute de art. 289.pen. și nu s-a pronunțat o soluție în acest sens, pe baza efectuării de cercetări.
Prin decizia penală nr. 16/A din 21 februarie 2008 a Tribunalului Covasna au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. G și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 49 din 16 februarie 2007 Judecătoriei Sf. G, ce a fost desființată în parte, sub aspectul laturii penale, privind pe inculpații, și și rejudecând cauza în aceste limite:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința atacată și repuse în individualitatea lor pedepsele de: 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 4 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 388 din 5 septembrie 2005 Judecătoriei Sf. G; 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 392 din 5 septembrie 2005 Judecătoriei Sf. G; 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 luni închisoare aplicate prin sentința atacată.
A fost înlăturată din sentință dispoziția privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 al. 2. penal, rap. la art. 289 al. 1. penal.
În baza art. 31 al. 2. penal, rap. la art. 289 al. 1. penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în forma participației improprii.
Au fost menținute pedepsele aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 213 al. 1. penal, art. 293 al. 1. penal, art. 215 al. 1, 2 și 3. penal, art. 215 al. 1, 2 și 3. penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (două acte materiale) și art. 291. penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (două acte materiale).
În baza art. 33 lit. a, 34 al. 1 lit. b și art. 36 al. 1. penal, au fost contopite pedepsele de: 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 4 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 388 din 5 septembrie 2005 Judecătoriei Sf. G; 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 392 din 5 septembrie 2005 Judecătoriei Sf. G; 1 an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 luni închisoare aplicate prin sentința atacată și 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
A fost înlăturată din sentința atacată aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c penal privind pe inculpați și.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare la care a fost condamnată inculpata prin sentința atacată și repuse în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3. penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (12 acte materiale) și art. 74, 76 lit. c penal și 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290. penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (37 acte materiale) și art. 74, 76 lit. e penal.
În baza art. 334. proc. penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, din infracțiunea prev. de art. 290. penal,cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (37 acte materiale) în infracțiunile prev. de art. 288 al. 1. penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (37 acte materiale) și art. 291 teza I penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (37 acte materiale).
În baza art. 288 al. 1. penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (37 acte materiale) și art. 74, 76 lit. e penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2(două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.
În baza art. 291 teza I penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (37 acte materiale) și art. 74, 76 lit. e penal, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals cu înscrisuri oficiale în formă continuată.
A fost menținută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința atacată, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 penal, cu aplicarea art. 41 al. 2. penal (12 acte materiale) și art. 74, 76 lit. c penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani închisoare și s-a menținut aplicarea art. 81, 82 penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a luat act de retragerea apelurilor formulate de partea civilă Prefectura C și inculpatul.
Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit, pe baza analizării și coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, o stare de fapt corectă.
Instanța de apel a reținut însă că în ce privește soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, prev, de art. 31 al. 2 rap. la art. 289.pen. pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, se constată că critica formulată de parchet este întemeiată. Argumentul invocat de prima instanță în sensul că nu se poate vorbi de o participație improprie a inculpatului la fapta notarului de a întocmi acte autentice false, fără vinovăție, atât timp cât nu s-a reținut în sarcina notarului comiterea infracțiunii prevăzute de art. 289.pen. și nu s-a pronunțat o soluție în acest sens, pe baza efectuării de cercetări este pur formal. Din probele administrate în cauză - declarația notarului (78 ), declarațiile inculpatului (51-56 ) și declarația inculpatului 61-62 - rezultă că notarul a procedat la autentificarea contractului de vânzare cumpărare (care ulterior sa dovedit că este fals), fără să cunoască împrejurarea că inculpatul nu este proprietarul apartamentului vândut și că vânzătorul se numea.
Astfel, s-a constatat că în mod greșit instanța de fond l-a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 rap. la art. 289.pen.
Pronunțând achitarea inculpatului pentru această infracțiune, prima instanță s-a lipsit de suportul faptic și legal care o îndreptățea să dispună anularea contratului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 164/10.02.2005 de BNP, desființarea încheierilor de și restabilirea situației anterioare de
De asemenea, este fondată critica formulată în apel d e către parchet cu privire la interzicerea automată, în cazul inculpaților și, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c pen. ca pedeapsă accesorie, întrucât cei doi inculpați nu s-au folosit la comiterea infracțiunilor de vreo funcție, profesie sau activitate.
În ce privește calificarea juridică a faptelor de fals în înscrisuri reținute în sarcina inculpatei, se constată că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 288 al. 1.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. ( 37 acte materiale ) și art. 291 teza I pen. cu aplic. art. 41 al. 2 pen. ( 37 acte materiale ), și nu cea prev. de art. 290.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. cum greșit s-a reținut prin sentința atacată, întrucât cele 37 de adeverințe false pe baza cărora s-au acordat creditele, de care a uzat inculpata și i-a determinat pe ceilalți inculpați să uzeze de ele, au fost semnate și ștampilate în numele conducerii Grupului Școlar Agricol de către inculpata, care deținea funcția de secretar al acestei instituții și avea acces la ștampilă, creând aparența că ele emană de la o unitate din cele prev. de art. 145.pen.
Tot sub acest aspect, tribunalul a constatat că inculpata nu avea ca atribuții de serviciu întocmirea acestor adeverințe, astfel cum rezultă din adresa nr. 142/ 22.01.2008 emisă de conducerea Grupului Școlar Agricol ( 119 - dosar apel ), prin urmare nu se poate reține nici încadrarea juridică prev. de art. 288 al. 2.pen. așa cum s-a susținut inițial de către parchet prin memoriul de apel.
Critica formulată de parchet cu privire la nepronunțarea asupra menținerii stării de arest a inculpatului a fost considerată neîntemeiată, deoarece acest inculpat nu a fost arestat în prezenta cauză, el se află în executarea unor pedepse definitive. Prin urmare, instanța de fond în mod corect nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 350 al. 1.pr.pen. cu referire la menținerea arestării.
S-a mai reținut că cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și pentru infracțiunile reținute în sarcina lor corespunde gradului de pericol social concret al faptelor și circumstanțelor personale ale acestor inculpați, astfel că nu se impune majorarea lor. Astfel, critica parchetului și sub acest aspect este neîntemeiată.
Inculpatul a arătat în apelul formulat că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe motiv că a fost, la rândul său înșelat de către inculpatul care i-a spus că a moștenit apartamentul de la bunica lui și actele la notar au fost întocmite cu datele personale ale acestuia.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat se dovedește a nu fi susținută de probele administrate în cauză.
Inculpatul prin declarațiile date a susținut că atât numitul cât și coinculpatul cunoșteau faptul că se numea și nu, menționând totodată faptul că înainte de încheierea contractului la notar, a discutat cu aceștia și i-a rugat să declare în fața notarului că se numește urmând ca inculpatul să se revanșeze față de cei doi ( 54,56 ).
Inculpatul precizează totodată faptul că inculpatul a fost de acord și a declarat în acest sens în fața notarului, semnând actul de vânzare - cumpărare în calitate de martor, aceleiași aspecte fiind menționate și de către partea civilă R, acesta precizând că și (cu care inculpatul părea că se cunoștea foarte bine, discutând între ei) au declarat în fața notarului că inculpatul se numește și este proprietarul apartamentului ( 44 - 45 ).
De altfel, chiar și inculpatul recunoaște acest aspect, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale. Astfel, deși precizează că inculpatul - pe care îl cunoștea din copilărie - i-a spus că moștenise un apartament de la bunica sa, apartament pe care dorește să-l vândă și are nevoie de un martor întrucât și-a pierdut buletinul, inculpatul declară că a fost de acord să-l ajute pe și în fața notarului a declarat că acesta se numește și a semnat contractul de vânzare - cumpărare (după ce acesta i-a fost citit) cu toate că știa că vânzătorul nu se numește ci ( 61 ).
Ulterior, acesta a revenit în parte asupra celor declarate inițial. Prin declarația aflată în dosarul de urmărire penală ( 59) inculpatul arată că l-a întrebat pe inculpatul, înainte de a merge la notar, dacă se numește și, iar acesta i-a răspuns că da.
Întrucât această declarație nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, se constată că în mod corect a fost înlăturată de către prima instanță.
De asemenea, nici susținerea inculpatului din cererea de apel cu privire la menționarea datelor personale ale inculpatului în contractul de vânzare cumpărare, nu are suport probator. În cuprinsul contractului ( 18 ) sunt indicați părinți numitului - adevăratul proprietar al apartamentului - și - și nu părinții inculpatului - și.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul.
Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și a solicitat achitarea sa, susținând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă - intenția, întrucât inculpatul i-ar fi spus că a moștenit apartamentul de la bunica lui. De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Se constată așadar că solicitarea recurentului-inculpat privind achitarea sa nu se poate încadra în acest caz de recurs.
Aspectele invocate de către recurent ar putea fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Însă, prin comiterea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, se înțelege denaturarea probelor administrate în cursul procesului, precum și stabilirea unei situații de fapt ce nu este confirmată de probe.
Nu se poate reține că instanța de fond sau cea de apel ar fi comis o eroare gravă de fapt, pentru a își găsi incidența acest caz de casare. Astfel, așa cum a remarcat și tribunalul, instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, curtea constată că inculpatul cunoștea faptul că vânzătorul nu se numește ci. Argumentația detaliată a tribunalului cu privire la acest aspect este corectă și curtea și-o însușește fără rezerve.
Se constată așadar că nu s-a produs nicio eroare gravă la stabilirea situației de fapt.
Și în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului hotărârile pronunțate în cauză sunt la adăpost de orice critică.
Se constată că instanțele de fond și de apel au făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 od penal.
La stabilirea pedepselor pentru faptele comise de inculpat s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale incriminatoare, de gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Se remarcă de asemenea faptul că în speță pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise de inculpat au fost orientate spre minimul special prevăzut de textele legale incriminatoare. Circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului au fost avute în vedere de instanțe, care au manifestat suficientă clemență față de inculpat, având în vedere totuși și faptul că acesta este recidivist.
Nu se impune redozarea pedepselor aplicate de instanța de fond, în sensul reducerii cuantumului lor. Aplicarea unor pedepse mai mici nu ar fi de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și nici a funcțiilor educativă și sancționatorie ale acesteia.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 16/A/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 16/A/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red- 12.02.2009
Dact.Gh.13.02.2009
2 ex.
Jud apel -
Jud apel
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Alexandru Șerban, Manuela Barbu
