Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.47/
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu
Grefier-- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 647/R/20.11.2007 a Curții de Apel Galați.
La apelul nominal a răspuns contestatorul personal.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acesta este primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză; s-au depus la dosar precizări de către contestator.
Instanța pune în discuție admisibilitatea contestației în anulare conform art.391 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că petentul a invocat dispozițiile art.386 alin.1 lit.c Cod procedură penală dar analizând conținutul cauzei apreciază că nu este incidentă ipoteza respectivă și de asemenea nu este incidentă niciuna dintre dispozițiile art.386 Cod procedură penală; apreciază contestația în anulare promovată inadmisibilă.
Contestatorul arată că a solicitat continuarea procesului penal, conform dispozițiilor art.13 Cod procedură penală iar instanța de apel a constatat că în mod greșit a invocat o cauză de nepedepsire; nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută prevăzută de art.268 din Codul muncii.
Apreciază că a fost trimis în judecată abuziv și solicită admiterea contestației și rejudecarea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că pe fond nu se impune admiterea contestației în anulare nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de lege.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față.
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 647/R/20.11.2007 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosar nr- s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 314/25.06.2007 a Tribunalului Galați și a sentinței penale nr. 709/16.03.2006 a Judecătoriei Galați.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr.709/16.03.2006 a Judecătoriei Galația fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.215 ind. 1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
În baza disp. art.33 -34 Cod penal, s-au contopit pedepsele astfel aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza disp. art.81 - 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe perioada termenului de încercare de 4 ani.
În baza disp.art.14 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei despăgubirilor civile, astfel:
- SA G - 618.994 lei;
- - - 347.852 lei;
- - 393,298 lei;
- - 216.360 lei;
- - 121.000 lei;
- - 342.600 lei;
- - - 148.295 lei;
- G - 322.953 lei;
- G - 102.525 lei;
- - 94.962 lei;
- - 58.000 lei;
- - 975.000lei;
- - - 507.000 lei;
- - 244.000lei;
- - 175.812 lei;
- - 250.000 lei;
- - 957.782 lei;
S-au respins celelalte pretenții civile, ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a efectuat acte de cercetare judecătorească înainte de a verifica dacă a fost legal sesizată, fără ca inculpatul să fi fost citat și înainte de citirea rechizitoriului, audiindu-se astfel unele părți vătămate și un martor, că hotărârea nu este motivată, că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de delapidare trebuia să fie constatată ca fiind grațiată, că s-a prescris răspunderea penală pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că în mod greșit a fost obligat la plata de despăgubiri către unele părți vătămate deși nu se constituiseră părți civile în cauză sau li s-au acordat despăgubiri mai mari decât li se cuveneau.
Prin Decizia penală nr. 314/25.06.2007 a Tribunalului Galați, a fost admis apelul declarat de inculpatul, s-a desființat în parte Sentința penală nr. 709/16.03.2006 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, cele prin care, în baza art.33-34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza disp. art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală în referire la art.10 lit.g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
S-a redus de la 2 ani închisoare la 1 (un) an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
S-a redus de la 4 ani la 3 ani termenul de încercare stabilit, conform art.81, 82 Cod penal, prin sentința penală apelată.
În baza disp. art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat ca fiind grațiată integral și condiționat pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile prin care a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate:
- SA G - 618.994 lei;
- - 347.852 lei;
- - 393.298 lei;
- - 121.000 lei;
- - 342.600 lei;
- G - 322.953 lei;
- G - 102.525 lei;
- - 94.962 lei;
- - - 507.000 lei;
- - 244.000 lei;
- - 175.812 lei;
- - 250.000 lei;
- - 957.782 lei.
S-a constatat că părțile vătămate SA G, G, G, -, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-au redus de la 975.000 ROL la suma de 214.419 ROL despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul invocând următoarele aspecte:
- infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal nu poate fi reținută în sarcina sa, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni; în plus răspunderea penală pentru această infracțiune s-a prescris în conformitate cu prevederile art. 124 Cod penal,
- infracțiunea de "delapidare" prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal trebuia constatată grațiată,
- angajatorul nu a efectuat cercetarea prealabilă reglementată de Codul muncii înainte de sesizarea organelor de poliție.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod procedură penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea a reținut că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Astfel, s-a constatar că primele două motive de recurs invocate de inculpat sunt vădit nefondate întrucât prin decizia Tribunalului Galațis -a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal - întrucât s-a prescris răspunderea penală - și s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de "delapidare" prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal.
În ceea ce privește împrejurarea că angajatorul a formulat plângere penală cu privire la inculpat fără a efectua o cercetare prealabilă a faptelor imputate, Curtea reținut că această procedură este necesară doar atunci când angajatorul ia măsuri disciplinare față de un angajat și că organele de cercetare penală, care se pot sesiza și din oficiu cu privire la infracțiuni de genul celor comise de inculpat, nu sunt ținute să sisteze cercetările în lipsa sau până la finalizarea unei astfel de cercetări.
Nici critica inculpatului referitoare la lipsa vinovăției sale cu privire la infracțiunea de "delapidare" nu a fost primită favorabil.
În acest sens Curtea a constatat că instanța de apel a analizat cu atenție apărările formulate de inculpat reținând că în mod nelegal a dispus instanța de fond condamnarea pentru 8 dintre actele materiale ale infracțiunii continuate de "delapidare" situație în care a redus pedeapsa aplicată pentru această infracțiune și a înlăturat dispozițiile de obligare a inculpatului la plata unor despăgubiri civile.
Față de cele mai sus arătate Curtea a reținut că motivele de recurs invocate de inculpat sunt nefondate și cum nici din oficiu nu au fost evidențiate motive care să ducă la reformarea hotărârilor supuse controlului judiciar s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestația în anulare de față, invocând cazul prevăzut de art.386 lit.c Cod procedură penală susținând că au existat și alte cauze de nepedepsire întrucât în lipsa cercetării prealabile reglementată de Codul Muncii nu se impunea punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa și, neavând calitatea de funcționar public nu putea fi acuzat,condamnat și grațiat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151alin.1 Cod penal.
Oral contestatorul a susținut că a invocat dispozițiile art.13 Cod procedură penală solicitând continuarea procesului.
Cu toate acestea instanța a constatat că în mod greșit a invocat o cauză de nepedepsire și nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută prevăzută de art.268 din Codul Muncii.
S-a solicitat admiterea contestației și rejudecarea recursului.
Potrivit dispozițiilor art.386 lit.c Cod procedură penală împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin.1 lit. f -1, cu privire la care existau probe în dosar.
Contestatorul a invocat cazul prevăzut de art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală susținând că acțiunea penală nu putea fi exercitată împotriva sa, existând deci o cauză de nepedepsire, atât timp cât opera nulitatea absolută prevăzută în art.268 din Codul Muncii ( Legea 53/2003).
Este adevărat că prin dispozițiile art.268 din Codul Muncii este reglementată procedura aplicării sancțiunii disciplinare, nulitatea absolută a deciziei de sancționare emisă de angajator operând atunci când conținutul deciziei nu întrunește condițiile arătate în alin. 2 lit.a-f al art.268.
Dar, așa cum corect a reținut instanța de recurs, organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute de art.221 Cod procedură penală, nu este ținut de procedura instituită de dispozițiile art. 268 din Codul Muncii în soluționarea cauzei penale, neavând relevanță în plan penal dacă s-a efectuat sau nu cercetarea prealabilă reglementată în Codul Muncii, dacă s-a emis ori nu decizia de sancționare de către angajator și nici dacă decizia respectivă este legală și temeinică, în cazul în care a fost emisă.
În codul penal și în legi speciale cu dispoziții penale se prevăd împrejurările care pot constitui cauze de nepedepsire între care nu se regăsește și cea invocată de către contestator.
Astfel, cu titlu de exemplu, constituie cauze de nepedepsire în sensul dispozițiilor art.10 alin. 1 lit.1Cod procedură penală: desistarea și împiedicarea producerii rezultatului, în cazul tentativei; împiedicarea consumării infracțiunii, în cazul complicității; denunțarea faptei înainte de a fi descoperită; retragerea în timp util mărturiei mincinoase ori înlesnirea arestării celorlalți participanți.
Curtea constată așadar că instanța de recurs nu a avut motive să înceteze procesul penal, neexistând în speță vreo cauză de nepedepsire dintre cele reglementate prin lege.
Constatând așadar că motivele arătate în sprijinul cazului invocat nu sunt întemeiate, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare conform dispozițiilor art.391 și următoarele Cod procedură penală cu consecința obligării contestatorului în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, fiul lui și -, născut la data de 11.02.1955 în G, domiciliat în G,-, -.33, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 647/R/20.11.2007 a Curții de Apel Galați (decizia penală nr. 314/25.06.2007 a Tribunalului Galați; sentință fond nr.709/16.03.2006 a Judecătoriei Galați ).
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.-
Tehnored.T/2 ex/5.02.2008
Jud.recurs-
Jud.apel-
Jud.fond-
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Mariana Cristache, Aurel Burlacu
