Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.470/R/2009
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Patrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul recurent - domiciliat în O, str. -. - nr. 13,. 15 Județul B, împotriva deciziei penale nr.116/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care a menținut în totalitate sentința penală nr.301 din 21 februarie 2007 Judecătoriei Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, și uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea în fond asupra recursului a avut loc în data de 27 octombrie 2009, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra recursului amânându-se pentru data de 29 octombrie 2009, zi în care s- pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
D ELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.301/2007 Judecătoria Oradeaa dispus în baza art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 42 Cod penal, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare.
În baza art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 42 Cod, a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de:
- 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de:
- 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a - c Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862Cod penal, iar în baza art. 359 Cod de Procedură Penală, s-a atras atenția acestuia, asupra consecințelor prevăzute de art. 864Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal.
În baza art. 863Cod penal, a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863lit. b - d Cod penal și să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10,. I, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina lor.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
II. În baza art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare.
În baza art. 291 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de:
- 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de:
- 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a - c Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862Cod penal, iar în baza art. 359 Cod de Procedură Penală, s-a atras atenția acestuia, asupra consecințelor prevăzute de art. 864Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal.
În baza art. 863Cod penal, a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863lit. b - d Cod penal și să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10,. I, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina lor.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 Cod de Procedură Penală și art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, în favoarea părților civile: SC SRL P N, - 5.649, 7 lei (56.497.000 lei vechi) și - GENERALE - B, - 5.644,58 lei (56.445.804 lei vechi), plus dobânzi și penalități de întârziere ( 68 - 69 din dosar).
În baza art. 14 Cod de Procedură Penală și art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul, la despăgubiri civile, în sumă de 5.869,60 lei (58.696.000 lei vechi), în favoarea părții civile SC SRL P
În baza art. 112 lit. Cod penal și art. 118 Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a actelor folosite de cei doi inculpați, respectiv: adeverință de salariat, nr. 14/17 septembrie 2004, eliberată de SC SRL O, pe numele (fila 10), contractul individual de muncă, încheiat de SC SRL O, cu inculpatul - copie (fila 11), adeverință de salariat, nr. 36/30 septembrie 2004, eliberată de SC SRL O, pe numele (fila 47), contractul individual de muncă, încheiat de SC SRL O, cu inculpatul - copie (fila 48), adeverință de salariu, nr. 29/24 septembrie 2004, eliberată de SC SRL O, pe numele (fila 79) și contractul individual de muncă, încheiat de SC SRL O, cu inculpatul - copie (fila 80) - acte pe care le declară false și dispune anularea acestora.
Onorariile în sumă de câte 100 lei (1.000.000 lei), pentru avocații din oficiu și, de la Baroul Bihor, se vor achita din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegațiilor nr. 2251 și 2247 din 3 aprilie 2006.
În baza art. 191 Cod de Procedură Penală au fost obligați inculpații la câte 400 lei (4.000.000 lei), cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În data de 17 septembrie 2004, inculpatul s-a prezentat la magazinul SC SRL P N, din incinta complexului Lotus din O, pentru a cumpăra produse electronice și electrocasnice, cu plata în rate.
Cu acea ocazie, inculpatul a prezentat adeverința de salariat nr. 14 din 17.09.2004 (10), eliberată de SC SRL O, din care rezulta că este angajat al societății, începând cu data de 12.01.2004, cu un salariu lunar de încadrare de 11.800.000 lei vechi, iar în luna iulie 2004 a avut un salariu lunar net de 8.900.000 lei.
Această adeverință era semnată la rubrica "Director General - " și la rubrica "Contabil - ".
Totodată, inculpatul a prezentat și o copie a contractului individual de muncă, care purta ștampila ITM B, din data de 12.01.2004, din care rezulta că, este angajat la SC SRL O, din 12.01.2004, ca "șofer profesionist", având un salariu de bază lunar brut de 11.800.000 lei vechi.
Contractul individual de muncă prezentat de inculpat era semnat la rubrica finală, privind "Angajator - " și la rubrica " - ".
În data de 17.09.2004 angajații SC SRL P N au întocmit documentația necesară pentru ca, potrivit normelor de creditare de la acea dată, inculpatului să îi fie aprobat un credit de către România SA. Tot atunci, a fost redactat și contractul nr. - din 17.09.2004, privind acordarea unui credit de consum prin intermediul SC SRL P N, contract semnat de inculpat.
În aceeași zi - 17.09.2004, SC SRL PNa emis factura fiscală seria -.- nr. - ( 12), pe numele inculpatului, privind vânzarea către acesta a unei mașini de spălat, a unui televizor color și a unei combine frigorifice, în valoare totală de 56.497.000 lei vechi. Pe această factură există o mențiune olografă a inculpatului: "- primit bunurile, conform prezentei facturi", urmată de semnătura acestuia.
După întocmirea facturii și predarea bunurilor către inculpat, angajații SC SRL P N au înaintat întreaga documentație la România SA, care însă, după circa 3 săptămâni, potrivit normelor de creditare de la acea dată, a refuzat aprobarea creditului, întrucât s-a constatat că ștampila aplicată pe actele prezentate de inculpat nu aparține SC SRL
După preluarea bunurilor, inculpatul nu a mai achitat contravaloarea acestora, astfel că partea vătămată SC SRL PNs -a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 56.497.000 lei vechi.
Inculpatul nu a recunoscut primirea bunurilor. În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut însă că, în data de 17.09.2004, s-a prezentat la magazinul SC SRL P N, pentru a cumpăra bunuri cu plata în rate, folosind în acest sens adeverința de salariu și copia contractului de muncă.
În legătură cu aceste înscrisuri, inculpatul a susținut că ele corespund realității, întrucât în iulie 2004, o femeie al cărei nume nu-l mai reține și care s-a prezentat ca fiind administratorul SC SRL O, l-a angajat ca și conducător auto.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză, din care rezultă că cele două înscrisuri sunt false, atât sub aspectul formei, cât și al conținutului.
Astfel, din declarația martorului ( 28 și 80) - administrator la SC SRL O, rezultă că, în cadrul societății, nu a avut niciodată angajați, nu îl cunoaște pe inculpatul și nu a eliberat și semnat actele, iar semnătura de pe acestea nu îi aparține.
De asemenea, comparând impresiunea ștampilei reale aparținând SC SRL O ( 29), se poate constata că aceasta este diferită de cea de pe
înscrisurile false.
Din adresa nr. 29961/1 noiembrie 2004 Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului B, rezultă că, inculpatul, era angajat la SC Real SRL, în baza contractului individual de muncă, nr. - din 28 iunie 2004, începând cu data de 9 iunie 2004, ca șofer auto, cu un salariu lunar de 2.800.000 lei vechi.
Deși până la 1 noiembrie 2004 societatea nu a depus Decizia de încetare a contractului individual de muncă, inculpatul nu mai figura pe statul de plată, aferent lunii septembrie 2004.
Examinând adresa B, precum și celelalte mijloace de probă arătate, inclusiv declarațiile inculpatului, instanța va reține că, în mod evident, adeverința de salariu și copia contractului de muncă folosite de acesta pentru cumpărarea bunurilor sunt false, iar inculpatul cunoștea că acestea sunt false.
Astfel, inculpatul a susținut că cele două acte corespund realității, întrucât în iulie 2004 fost angajat de o femeie, care s-a prezentat ca fiind administrator al SC SRL O, ori, în cele două înscrisuri, s-a menționat că inculpatul era angajat din 12.01.2004 și nu din iulie 2004, conform susținerii acestuia.
De asemenea, deși inculpatul a susținut că a fost angajat de o femeie, pe cele două înscrisuri, la rubricile privind administratorul SC SRL O apare numele unui, respectiv.
Totodată, din probele administrate, rezultă că, în perioada menționată, inculpatul a fost angajat al altei societăți, dar numai până în septembrie 2004, având un salariu de 2.800.000 lei vechi și nu de 11.800.00 lei vechi.
Ca urmare, chiar dacă în perioada anterioară cumpărării bunurilor, inculpatul a fost angajat al unei societăți ca șofer, aceasta nu are relevanță în cauză, întrucât înscrisurile prezentate sunt false, cuprinzând date nereale. Inculpatul nu a fost angajat din 12.01.2004 la SC SRL și nu a avut un salariu lunar de 11.800.000 lei vechi, ori aceste aspecte au fost esențiale pentru cumpărarea de bunuri cu plata în rate, respectiv: funcție stabilă și venit cert, în cuantum cât mai ridicat.
De menționat este că, deși inculpatul a susținut că a fost angajat la SC SRL O ca șofer, acesta nu a fost în stare să indice numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care l-a condus, nu știe cum o cheamă pe femeia care l-a angajat, nu știe unde este sediul societății și nu cunoaște alte persoane (angajați) ai societății.
În ce privește susținerea inculpatului, că nu a ridicat bunurile de la SC SRL P N, declarațiile acestuia sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din declarația martorului ( 26 - 27, 97) - șef de magazin la punctul de lucru #. din O al SC SRL O, rezultă că inculpatul a ridicat bunurile. Procedura de la acea dată prevedea că, bunurile erau predate de îndată după depunerea actelor și eliberarea facturilor. Abia apoi, urma procedura aprobării creditului - procedură care între timp a fost modificată, tocmai din cauza posibilității efective de săvârșire de către diferite persoane a unor astfel de fapte.
Mijlocul de probă cel mai concludent este însă factura fiscală seria -.- nr. - din 17.09.2004, factură semnată de inculpat și pe care acesta a scris olograf "- primit bunurile conform prezentei facturi".
Față de această mențiune olografă, scrisă și urmată de semnătura inculpatului, acesta nu a mai putut face dovada contrară, că nu a primit bunurile.
2. În data de 30.09.2004, inculpatul s-a prezentat la magazinul SC SRL P N, din incinta complexului #. din O, pentru a cumpăra produse electronice și electrocasnice, cu plata în rate.
Cu acea ocazie, inculpatul a prezentat adeverința de salariat nr. 36 din 30.09.2004 ( 45), eliberată de SC SRL O, din care rezulta că este angajat al societății, începând cu data de 26.01.2004, cu un salariu lunar de încadrare de 10.000.000 lei vechi, iar în luna august 2004, avut un salariu lunar net de 7.023.000 lei vechi. Această adeverință era semnată la rubricile finale, "Director General- " și "Contabil - ".
Totodată, inculpatul a prezentat și o copie a contractului individual de muncă, care purta ștampila B, cu data de 26.01.2004, din care rezulta, că era angajat la SC SRL O, din 26.01.2004, ca "șofer", având un salariu de bază lunar brut de 10.000.000 lei vechi.
Contractul individual de muncă era semnat la rubrica finală, "Angajator " și la rubrica " - ".
În data de 30.09.2004 angajații SC SRL P N au întocmit documentația necesară pentru ca, potrivit normelor de creditare de la acea dată, inculpatului să îi fie aprobat un credit de către România SA. Tot atunci a fost redactat și contractul nr. - din 30.09.2004, privind acordarea unui credit de consum prin intermediul SC SRL P N, contract semnat de inculpat.
În aceeași zi - 30.09.2004, SC SRL PNa emis factura fiscală seria -.- nr. - ( 49), pe numele inculpatului, privind vânzarea către acesta a unei camere video digitale, a unei mașini de spălat, a unui televizor color și a unui prăjitor sandwich, în valoare totală de 58.696.000 lei. Pe această factură există mențiunea olografă a inculpatului: "- primit bunurile, conform prezentei facturi", urmată de semnătura acestuia.
După întocmirea facturii și predarea bunurilor către inculpat, angajații SC SRL P N au înaintat întreaga documentație la România SA, care însă, după un interval de timp, potrivit normelor de creditare de la acea dată, a refuzat aprobarea creditului.
După preluarea bunurilor, inculpatul nu a mai achitat contravaloarea acestora, astfel că partea vătămată SC SRL PNs -a constituit parte civilă în cauză.
Din adresa nr. 29961 din 1 noiembrie 2004 Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Județului B ( 30), rezultă că, inculpatul figurează în evidențe ca fiind angajat din data de 14.06.2004 la SC SRL, cu contractul individual de muncă nr. - din 15.06.2004, în funcția de construcții metalice, având un salariu lunar de 4.500.000 lei vechi.
De asemenea, din aceeași adresă, rezultă că, pe ultimul stat de plată, depus de SC SRL pentru luna septembrie 2004, inculpatul figurează cu un salariu realizat de 0 lei.
Starea de fapt prezentată, este confirmată de numitul, referent rate la magazinul SC SRL PNd in complexul #. ( 62), și de numita, ofițer credite la SC SRL PN( 63 - 64).
Întrucât inculpatul nu a putut fi audiat în cauză, pentru a se stabili cu certitudine că acesta s-a prezentat la magazinul părții vătămate și a ridicat bunurile, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice grafice, pentru a se stabili dacă semnătura de pe contractul de credit a fost executată de inculpat.
Din raportul de constatare tehnico - științifică grafică nr. 14955 din 27 aprilie 2005 ( 66 - 70), rezultă că, semnăturile depuse pe contractul de credit nr. - din 30.09.2004, încheiat între SC SRL și și semnătura de pe scriptul de comparație (cererea pentru eliberarea unui nou pașaport), au fost executate de aceeași persoană.
II. În data de 25.09.2004, inculpatul s-a prezentat la magazinul aparținând SC & Co SRL T, cu punct de lucru în mun. O, pentru a cumpăra produse electronice, cu plata în rate.
Cu ocazia încheierii contractului de credit, cu - Generale, nr. - din 27.09.2004, inculpatul a prezentat două înscrisuri false, respectiv adeverința de salariu nr. 29 din 24.09.2004 ( 79), emisă de SC SRL O și copia contractului individual de muncă purtând ștampila ITM, din data de 26.01.2004 ( 80).
Din cele două înscrisuri, rezultă că, inculpatul era angajat la SC SRL O, din data de 26.01.2004, ca șofer profesionist, având un salariu de bază lunar brut de 13.500.000 lei vechi și un salariu net lunar de 9.040.000 lei vechi, pe lunile iunie - august 2004.
După încheierea contractului de credit, inculpatul a ridicat de la magazinul SC & Co SRL T, bunuri în valoare de 50.747.000 lei vechi, conform facturii fiscale seria -.- nr. - din 25.09.2004, semnată de inculpat ( 78).
Ulterior însă, inculpatul a vândut aceste bunuri și nu a mai achitat ratele, astfel că partea vătămată - Generale, s-a constituit parte civilă cu suma de 56.445.804 lei - din care suma de 52.269.410 lei, reprezintă valoarea creditului acordat - plus dobânzi și penalități de întârziere.
Cele două înscrisuri folosite de inculpatul, pentru obținerea creditului necesar cumpărării bunurilor sunt în mod evident false.
Deși inculpatul a susținut că a primit cele două seturi de acte de la aceeași persoană, respectiv de la femeia care s-a prezentat ca fiind administrator la SC SRL O, se va constata că, pe cele două seturi de acte există înscrisuri de completare diferite, executate de persoane diferite.
Mai mult, se pune întrebarea, care din datele respective corespund realității, deoarece, pe primele înscrisuri false folosite la SC SR s-a menționat că inculpatul era angajat din data de 12.01.2004, cu un salariu de 11.800.000 lei vechi, în timp ce, în ultimele înscrisuri, s-a menționat că inculpatul era angajat la SC SRL O, dar din 26.01.2004 și cu un salariu lunar brut de 13.500.000 lei vechi.
În baza art. 14 Cod de Procedură Penală și art. 998 Cod civil, instanța l-a obliga pe inculpatul la despăgubiri civile, în favoarea părților civile: SC SRL PN- 5.649, 7 lei (56.497.000 lei vechi) și - GENERALE - B - 5.644,58 lei (56.445.804 lei vechi), plus dobânzi și penalități de întârziere ( 68 - 69 din dosar).
În baza art. 14 Cod de Procedură Penală și art. 998 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul, la despăgubiri civile, în sumă de 5.869,60 lei (58.696.000 lei vechi), în favoarea părții civile SC SRL P
În baza art. 112 lit. Cod penal și art. 118 Cod penal, instanța a dispus confiscarea specială a actelor folosite de cei doi inculpați, respectiv: adeverință de salariat, nr. 14/17 septembrie 2004, eliberată de SC SRL O, pe numele (fila 10), contractul individual de muncă, încheiat de SC SRL O, cu inculpatul - copie (fila 11), adeverință de salariat, nr. 36/30 septembrie 2004, eliberată de SC SRL O, pe numele (fila 47), contractul individual de muncă, încheiat de SC SRL O, cu inculpatul - copie (fila 48), adeverință de salariu, nr. 29/24 septembrie 2004, eliberată de SC SRL O, pe numele (fila 79) și contractul individual de muncă, încheiat de SC SRL O, cu inculpatul - copie (fila 80) - acte pe care le declară false și a dispus anularea acestora.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel peste termen inculpatul fără a-l motiva în scris. În susținerea apelului, inculpatul a invocat nelegala sa citare în fața instanței de fond și a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea.
Prin decizia penală nr. 116/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihors -au constatat îndeplinite condițiile apelului peste termen prevăzute. de art. 365 Cod de Procedură Penală.
S-a respins ca nefondat apelul peste termen declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 11.08.1967 în O, județul B, CNP -, domiciliat în O str. -. - nr. 14, - 64,. 4, județul B și cu reședința în O,-,. 26, județul B împotriva sentinței penale nr. 301/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totalitate, fiind obligat apelantul să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a reținut următoarele:
Cu privire la termenul de declarare a apelului:
La instanța de fond, inculpatul a lipsit de la toate termenele de judecată fixate în cauză, cât și la dezbateri. Minuta sentința penală nr. 301/21.02.2007 a Judecătoriei Oradeaa fost comunicată cu condamnatul la data de 22.02.2007 prin afișare la Consiliul Local. Potrivit art. 363 alin. 1 Cod de Procedură Penală termenul de recurs este de 10 zile și curge, conform art. 363 alin. 3 Cod de Procedură Penală, de la comunicare, adică de la data de 22.02.2007 și s-a împlinit la data de 05.03.2007. față de această dată, apelul formulat de inculpat este peste termen.
După expirarea termenului de apel, Judecătoria Oradeaa sesizat Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând a se proceda la supravegherea acestuia conform hotărârii.
Deoarece acesta nu s-a prezentat la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, au solicitat instanței să se sesizeze din oficiu cu privire la revocarea suspendării pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse.
Prin sent.pen.nr.1142/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 447 Cod de Procedură Penală s-a admis sesizarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor prin Biroul executări penale al Judecătoriei Oradea și în baza art. 864alin. 2 Cod Penal s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin SP 301/2007 a Judecătoriei Oradea, inculpatului și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei.
Întrucât nu a fost declarat recurs în termenul legal, Judecătoria Oradeaa emis mandatul de executare a pedepsei nr. 2005/2008 care a fost pus în executare la data de 03.12.2008.
Potrivit art. 365 Cod de Procedură Penală, partea care a lipsit la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara apel peste termen dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării pedepsei. Tribunalul reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile apelului peste termen, acesta fiind declarat la data de 10.12.2008.
Cu privire la nelegala citare:
Potrivit art. 177 alin. 1 Cod de Procedură Penală citarea inculpatului se face la adresa unde acesta locuiește. Dacă aceasta nu este cunoscută, și nu i se cunoaște nici locul de muncă, atunci devin aplicabile dispozițiile art. 177 alin. 4 Cod de Procedură Penală care prevăd obligativitatea citării prin afișare la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a comis infracțiunea.
În cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată în fața instanței de fond s-a procedat la citarea sa în mod repetat de la adresa indicată de SEIP, iar apoi prin afișare la Consiliul Local
Potrivit art. 13 din Decretul 31/1954 domiciliul persoanei fizice este acolo unde își are locuința statornică sau principală. La fel, art. 26 din OUG nr. 97/2005 definește domiciliul ca fiind adresa unde persoana fizică declară că are locuința principală.
Potrivit art. 11 alin. 1 din OUG 97/2005, dovada domiciliului sau a reședinței persoanei fizice se face cu cartea de identitate. Art. 31 din același act normativ, impune obligația ca persoana fizică să-și înscrie în cartea de identitate și reședința. Precizăm că aceleași reglementări au fost cuprinse și în Legea nr. 105/1996 (lege în vigoare la data de 30.09.2004 - dată reținută ca fiind cea a comiterii infracțiunii - lege abrogată prin OUG 97/2005).
În condițiile în care inculpatul a declarat constant că domiciliul său este în O, str. -. - nr. 14, - 64. I,. 4, județul B (chiar și în apelul din prezenta cauză), adresă confirmată și de SEIP (după cum rezultă din multele procese verbale încheiate de organele de poliție însărcinate cu îndeplinirea mandatului de aducere) nu a făcut nici un demers la SEIP pentru a se proceda la schimbarea domiciliului sau notarea unei reședințe, în opinia noastră, nu poate susține că citarea sa nu a fost legală.
Practic, își invocă propria culpă pentru a determina reluarea întregii proceduri judiciare ( chiar și a urmăririi penale - întrucât și în această fază a fost citat la fel ca în fața instanței de fond).
Cu privire la fondul cauzei:
În sarcina inculpatului s-a reținut o infracțiune de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 Cod Penal și o infracțiune de uz de fals prevăzute de art. 291 Cod Penal. Ca stare de fapt s-a reținut că în data de 30.09.2004, inculpatul s-a prezentat la magazinul SC SRL din incinta complexului comercial Lotus din Folosind o adeverință falsă care atesta că este salariat și un contract de muncă falsificat a obținut încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu plata prețului în rate pentru mai multe produse electronice și electrocasnice în valoare totală de 58.696.000 lei vechi, conform facturii fiscale nr. -.- - ( 49 ) Aceste bunuri le-a și primit în aceeași zi. După ridicarea bunurilor, cerea de creditare i-a fost respinsă și inculpatul nu a achitat nici o.
Starea de fapt a fost dovedită dincolo de orice dubiu cu următoarele probe:
Dosarul de creditare întocmit de partea vătămată conține copia cărții de identitate a inculpatului iar martorii și confirmă că le-a fost prezentat originalul.
Semnătura executată pe contractul credit a fost executată de inculpat, după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 14955/2005, comparația realizându-se prin folosire formularului completat de inculpat pentru eliberarea unui pașaport ( 66-70 ).
Acestea dovedesc că inculpatul este persoana care s-a prezentat și a solicitat încheierea contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate.
Inspectoratul Teritorial d e Muncă B nu confirmă că inculpatul ar fi fost înregistrat ca angajat al SC SRL, ci al SC SRL ( 30 ).
Martorul - administrator al SC SRL - arată că nu îl cunoaște pe inculpat, nu a avut nici un angajat ( 28 ).
Aceste două probe, coroborate cu diferența vizibilă dintre impresiunea ștampilei pusă la dispoziție de administratorul SC SRL și cea de pe adeverința de salariat, precum și de pe contractul de muncă ( pe cea reală punctele laterale sunt sub numele societății, nu de o parte și cealaltă cum sunt pe cea aplicată pe actele falsificate - 29 și 47-48 ), dovedesc caracterul fals al actelor prezentate de inculpat pentru determinarea angajaților părții vătămate să încheie contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate.
Încadrarea juridică a faptelor este corectă, pedepsele aplicate sunt just individualizate, la fel și modalitatea de executare.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, obligarea inculpatului la plata contravalorii bunurilor astfel dobândite este consecința firească și legală a faptei ilicite comise.
La fel de corectă și legală este dispoziția de confiscare a actelor false (adeverința de salariat și copia contractului de muncă) deoarece au servit la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina.
În consecință, tribunalul constatând că sunt îndeplinite condițiile apelului peste termen l-a respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia și, în principal, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal ca modalitate de executare a pedepsei.
Inculpatul recurent, a susținut, în esență, că în faza de urmărire penală i s-a încălcat dreptul la apărare motiv pentru care s-ar impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. De asemenea, a relevat faptul că la dosarul cauzei nu sunt probe de vinovăție, condamnările bazându-se pe prezumții, iar instanța de apel nu l-a audiat pe inculpat. Totodată, în subsidiar, inculpatul a cerut reaprecierea gradului de pericol social al infracțiunii susținând că o pedeapsă în condițiile art. 81 Cod penal este suficientă pentru reeducarea sa.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă că, inculpatul la data de 30 septembrie 2004 indus în eroare reprezentații părții vătămate C SRL P N cu ocazia cumpărării de bunuri cu plata în rate, prezentând calități mincinoase de salariat al C L și alte înscrisuri false în vederea obținerii unui folos material injust în cuantum de 58.696.000 ROL.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond și apel fiind dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală formulată de partea vătămată și declarația administratorului C SRL, (fila 5; 73-74), copiile certificatelor de credit, contractelor de credit, contractelor individuale de muncă nr. 3710/26.10.2003 și adeverinței de salariu (10,14,13-19,22,25,44-45,47,48,50,56,75-81), adresa eliberată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă al județului B din care rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele acestei instituții ca și angajat al CL( 30), raportul de constatare tehnico științifică grafică (66-70) prin care se atestă că inculpatul a semnat contractul de credit nr. -/30 septembrie 2004 încheiat între A și CLO, precum și declarațiile martorilor, și ( 26-28, 102-104; 106, 62-64).
Inculpatul, deși legal citat, la adresele indicate de Inspectoratul de Poliție al județului B și avocatul ales al inculpatului, nu s-a prezentat în vederea audierii nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească.
Susținerea apărării formulată în sensul că în cauză sunt incidente prevederile art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, întrucât în faza de urmărire penală nu au fost respectate dispozițiile art. 179 alin. 1 și 6 Cod de procedură penală nu sunt întemeiate.
Din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare, aflate în dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a fost citat în O,-, bloc. PC-64, etaj 1,. 4, citația fiind preluată de către o rudenie a inculpatului, respectiv (92), apoi cu mandat de aducere, mandatul neputând fi executat întrucât inculpatul nu mai locuiește la acea adresă de mai mulți ani (107-108), precum și la Consiliul Local O, locul săvârșirii faptei (110).
Potrivit dispozițiilor art. 175 și următoarele Cod de procedură penală chemarea unei persoane în fața organelor judiciare se face prin citație scrisă, conținutul acesteia fiind cel prevăzut de art. 176 Cod de procedură penală, dispoziție legal respectată în cauză de către organul de urmărire penală. Art. 177 Cod de procedură penală prevede locul de citare al inculpatului, respectiv faptul că acesta se citează la adresa la care locuiește sau dacă nu se cunoaște adresa la sediul consiliului local de domiciliu în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.
Dispozițiile legale sus menționate au fost respectate întocmai, inclusiv prevederile art. 179 Cod de procedură penală, potrivit cărora dacă persoana indicată în citație nu se află acasă, agentul înmânează citația soțului, unei rude sau persoanei care locuiește la adresa respectivă, aceasta atestând pe dovada de primire că i s-a înmânat citația.
Pentru considerentele ce preced, instanța de control judiciar nu poate accepta cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror, citarea acestuia realizându-se în mod legal, neputându-se imputa organelor de urmărire penală faptul că nu au făcut demersurile necesare pentru a încunoștiința inculpatul despre cauza penală, urmând ca acesta să-și poată face o apărare legală, cu respectarea art. 6 Cod de procedură penală și art. 6 paragraful 3 litera c Cod de procedură penală.
În faza de cercetare judecătorească, la instanța de apel și recurs inculpatul și-a angajat avocat ales, apărătorul său indicând o altă adresă de la care să fie citat inculpatul (14, dosarul instanței de apel), iar instanțele de control judiciar au procedat în consecință.
Este de reliefat și faptul că împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel inculpatul, personal, în cererea de apel inserând ca adresă de unde dorește să fie citat - O, str. -. -, nr. 14, --64, etaj I,.4, (f,27, dosarul instanței de apel), adresă de la care se constată că a fost citat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
Alegațiile inculpatului referitoare la faptul că instanța de fond l-a condamnat pe "prezumții" nu pot fi primite de către instanța de recurs, având în vedere ansamblul materialului probator administrat pe tot parcursul procesului penal, care demonstrează fără putere de tăgadă că inculpatul este autorul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 și art. 291 Cod penal.
Nefondată este și cererea inculpatului formulată în sensul de a se proceda la schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv de a i se aplica prevederile art. 81 Cod penal.
Modul și mijloacele de comitere ale infracțiunilor imprimă acestora un grad de pericol social sporit și trebuie să-și găsească reflectarea într-o pedeapsă just individualizată.
Instanța de fond a valorificat în mod corect, în sistemul pugnitiv, elementele de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, ținând seama și de pericolul social concret al faptelor, urmarea produsă, nedepunerea diligențelor de către inculpat pentru recuperarea prejudiciului, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și atitudinea postinfracțională a acestuia, de sfidare a organelor judiciare prin neprezentarea sa la termenele fixate de către instanțele de judecată (cu o singură excepție, când a fost arestat și adus în fața instanței de apel urmare a dispozitivului hotărârii nr. 1142/2008 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate în prezenta cauză).
În consecință, instanța de control judiciar apreciază pedeapsa aplicată de către instanța de fond atât ca și cuantum și ca modalitate de executare ca fiind legală și temeinică, neimpunându-se reformarea hotărârilor atacate în sensul de a se aplica art. 81 Cod penal.
Susținerile apărării, că inculpatul nu a fost audiat de către instanța de apel sunt reale, însă este de menționat că inculpatul a fost prezent doar la termenul de judecată din 28 ianuarie 2009, când s-a acordat termen pentru atașarea dosarului instanței de fond, iar la următorul termen, inculpatul fiind pus în libertate între timp nu s-a mai prezentat în fața instanței. Prin urmare, nu se poate imputa judecătorului faptul că nu a procedat la audierea inculpatului, deoarece în lipsa dosarului de fond instanța nu avea posibilitatea să procedeze la efectuarea cercetării judecătorești.
Având în vedere că inculpatul a fost încarcerat la data de 03 decembrie 2008, conform comunicării Inspectoratului de Poliție al județului B, care procedase la executarea mandatului nr. 2005 din 31 octombrie 2008 emis de către Judecătoria Oradea, în baza sentinței penale nr. 1142/2008 a Judecătoriei Oradea, și pus în libertate la data de 04 februarie 2009, conform deciziei penale nr. 55/R/2009 a Tribunalului Bihor, perioada efectiv executată din pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de la 03 decembrie 2008 până la 04 februarie 2009 va fi dedusă conform art. 88 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, în baza dispozițiilor art. 385/15 punctul 1 lit. b Cod de procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 116/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuielile judiciare în recurs.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv de la 03 decembrie 2008 până la 04 februarie 2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie /02.11.2009.
Judecători apel - -
Judecător fond -
2 ex./02.11.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Patrăuș Mihaela, Rus Claudia
