Spete inselaciune Art 215 cod penal. Sentința 48/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Sentința penală nr. 48
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procurordin cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul G, domiciliat în Târgoviște, str. -,. 4,. 1,. 2, Cod poștal -, Județ D, cu privire la sentința penală nr.849 din 19.06.2001, pronunțată în dosarul nr.4141/1998 de Judecătoria Târgoviște.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul G, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Petentul, personal având cuvântul arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, pune în discuția părților competența instanței de soluționare a prezentei cereri de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a răspunde excepției invocate.
Petentul, personal arată că nu se opune cererii.
Curtea admite cererea formulată de reprezentantul parchetului și dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică la cea de-a doua strigare a răspuns revizuientul G, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Petentul, personal având cuvântul învederează instanței că, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței care a judecat în primă instanță respectiv Judecătoriei Târgoviște, solicitând totodată declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire pentru a fi îndreptată eroarea judiciară.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea pune concluzii de declinare a competenței de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Judecătoriei Târgoviște ca instanță competentă, în mod greșit tribunalul Dâmbovița declinând competența de soluționare în favoarea Curții de Apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Prin decizia penală nr.224/2008 a Tribunalului Dâmbovițas -a admis apelul declarat de către revizuientul G,împotriva sentinței penale nr. 322/18.07.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr- și s-a desființat sentința atacată, dispunându-se rejudecarea cauzei de către instanța competentă - Curtea de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că:
Prin sentința penală nr.322 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 18 iulie 2008 în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de către condamnatul, privind revizuirea sentinței penale nr.849 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 19.06.2001 în dosarul nr.4141/1998. Prin aceeași sentință în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.2 Cod proc. penală, revizuientul a fost obligat la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că la 20.11.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea înaintat referatul întocmit de către procuror, în conformitate cu disp.art.399 alin. ultim Cod proc. penală, împreună cu cererea formulată de către revizuientul G, aceasta din urmă fiind înregistrată sub nr-.
Prin cerere, revizuientul a precizat că în cauza care a format obiectul dosarului nr.4141/1998, judecător (în prezent decedată) care a soluționat-o, pronunțând sentința penală nr.849 la 19.06.2001, a întocmit în fals o adresă pe care a înaintat-o Penitenciarului Mărgineni, în cuprinsul căreia se atesta că a fost menținută starea de arest față de revizuient (inculpat în sus menționata cauză), în ciuda faptului că în ședință nu fusese luată nicio dispoziție în acest sens, precum și că apărătorul său ales a lipsit la mai multe termene de judecată, considerente care fac ca hotărârea prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni să fie lovită de nulitate absolută.
La urmărirea penală, procurorul, așa după cum reclamă disp. art.399 alin.5 Cod proc. penală, a concluzionat că cererea apare neîntemeiată.
S-a atașat dosarul nr.4141/1998 al Judecătoriei Târgoviște, iar în urma examinării actelor și lucrărilor cauzei, judecătorul fondului a stabilit că Gas olicitat revizuirea sentinței penale nr.849 pronunțată la 19.06.2001, prin care i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de disp. art. 215 și, respectiv, 192 Cod penal, rămasă definitivă prin decizia nr.315 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la 8.03.2002, susținând că președintele completului de judecată, a întocmit în fals o adresă înaintată Penitenciarului Mărgineni, prin care se atesta că a fost menținută față de el starea de arest, cu toate că nu se luase în ședință nicio dispoziție în acest sens, precum și că la mai multe termene apărătorul său ales nu se prezentase în instanță, situație care ar atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii pronunțată în aceste circumstanțe.
În motivarea hotărârii s-a evidențiat că prin ordonanța anexată cererii de revizuire, procurorul care a soluționat plângerea formulată împotriva președintelui
completului care a soluționat dosarul nr.4141/1998 al Judecătoriei Târgoviște nu s-a pronunțat pe fondul acesteia, constatând că urmare a intervenirii decesului acestuia, acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, așa după cum reclamă disp.art. 10 alin.1 lit. g Cod proc. penală.
S-a apreciat că, de vreme ce vinovăția judecătorului în sensul celor afirmate de către revizuient, nu a fost confirmată printr-un act de dispoziție al vreunui organ judiciar, situația prezentată nu cade sub incidența disp. art. 394 Cod proc. penală.
Pe de altă parte, nici critica revizuientului, potrivit căreia nu s-ar fi respectat garanțiile procesuale în privința dreptului la apărare de care ar fi trebuit să beneficieze, nu a fost primită, considerându-se că aceste aspecte au fost invocate în cadrul căilor ordinare de atac exercitate de către titularul cererii de revizuire și rezolvate prin deciziile pronunțate de către instanțele de control.
Tribunalul, a concluzionat că nici-unul dintre motivele menționate de către revizuient nu poate fi inclus în cazurile de revizuire expres și limitativ prev. de disp. art.394 Cod proc. penală.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Revizuientul, în motivele sale de apel relevă că, potrivit disp. art. 395 Cod proc.penală, săvârșirea unei infracțiuni de către judecătorul care a participat la soluționarea cauzei (care constituie motivul de revizuire prev. de disp. art. 394 alin.1 lit. d Cod proc. penală) se dovedește cu hotărârea judecătorească sau cu ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Astfel, potrivit alin.2 al aceluiași articol însă, când organele menționate nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situația invocată se constată în procedura de revizuire.
Având în vedere că judecător a decedat și că, organele judiciare nu se mai pot pronunța asupra fondului, punerea în mișcare a acțiunii penale fiind împiedicată de disp. art. 10 alin.1 lit. g Cod proc. penală, în conformitate cu disp. art. 395 alin.2 Cod proc. penală - săvârșirea de către acesta a infracțiunilor sesizate, trebuie să se constate în procedura de revizuire. Susține apelantul că, încălcând cu rea credință și în mod vădit dispozițiile legale la care s-a făcut trimitere mai sus, judecătorul fondului a evidențiat în cuprinsul considerentelor sentinței atacate că de vreme ce vinovăția judecătorului reclamat nu a fost constatată printr-o dispoziție a organelor judiciare, nu se poate solicita revizuirea sentinței pe care acesta a pronunțat-o, deși dispozițiile aplicabile erau cele ale art. 395 alin.2 Cod proc. penală, care reglementează posibilitatea constatării cazului de revizuire invocat, în această procedură.
Mai învederează apelantul că, aceste dispoziții îl obligau pe judecătorul fondului să stabilească existența infracțiunilor în cadrul procesului revizuirii, cu atât mai mult cu cât prin rezoluția dată de către procuror la 8.08.2007 în dosarul nr. 17/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a constatat că, urmare a intervenirii decesului făptuitoarei, reclamată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de disp. art. 266, 289 și 291 Cod penal, acțiunea penală nu mai poate fi pusă împotriva sa, dispunându-se în baza disp. art. 228 alin.4 și a disp. art. 10 alin.1 lit. Cod proc. penală soluția neînceperii urmăririi penal, instanța de fond a ocolind intrarea în examinarea fondului, tocmai pentru că sub acest aspect există dovezi zdrobitoare în favoarea susținerilor sale.
Totodată acesta mai susține, că doar în recurs a invocat încălcarea dreptului său la apărare, însă nu s-a răspuns în nici un mod acestor critici de către instanța de control judiciar care l-a examinat.
Pe de altă parte, se susține că, indiferent de dezlegarea care s-ar fi dat excepției nulității sentinței prin care s-a dispus condamnarea sa, în căile ordinare de atac, instanța de fond avea obligația de a analiza și de aoa dmite sau respinge motivat.
Potrivit disp. art. 197 alin.3 Cod proc. penală " nulitatea prevăzută în alin.2 nu poate fi înlăturată în niciun mod în opinia apelantului, cu atât mai mult cu cât în căile de atac ordinare nu s-a rezolvat această excepție, care poate fi invocată în orice stare a procesului - prin urmare, și în căile extraordinare de atac.
S-a mai solicitat, soluționarea cu prioritate a excepției nulității absolute a sentinței a cărei revizuire se cere, care o dată confirmată, face de prisos examinarea fondului revizuirii, cauza urmând să fie trimisă în vederea rejudecării.
Cu adresa din 2 dec.2008 a înaintat tribunalului dosarul nr.4141/1998 al Judecătoriei Târgoviște.
La termenul din data de 15 decembrie 2008, procurorul de ședință a invocat excepția necompetenței după calitatea persoanei a procurorului sesizat cu cererea de revizuire formulată de către condamnat, prin prisma cazului pe care acesta îl vizează - cel prev. de disp. art.394 alin.1 lit. d Cod proc. penală (președintele completului de judecată a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere).
Apelantul a susținut cu privire la excepția invocată, că soluția propusă de către procuror este nejustificată neavând acoperire în dispozițiile legale care reglementează procedura revizuirii, adăugând că s-a adresat deja Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care prin rezoluția din 7.05.2007 dată în dosarul nr.17/P/2007, a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de disp. art.266, 289 și 291Cod penal, în baza disp. art. 10 alin.1 lit. g Cod proc. penală, stabilind că a intervenit decesul acesteia, situație față de care - cazul prev. de disp. art. 394 alin. 1 lit.d Cod proc. penală trebuie constatat în procedura revizuirii.
Prima instanță a ignorat însă dispozițiile art. 395 alin.2 Cod proc. penală, omițând să cerceteze ea însăși și să aprecieze dacă susținerile sale se confirmă.
Examinând cauza prin prisma excepției invocată de către procuror, tribunalul a apreciat că apelul declarat de către revizuient urmează să fie admis, însă numai în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Cererea de revizuire formulată de către condamnat, a fost adresată în conformitate cu disp. art. 397 alin.1 Cod proc. penală procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, aceasta din urmă fiind instanța care a judecat cauza în dosarul nr. 4141/1998, în cuprinsul său regăsindu-se două situații care în opinia revizuientului, ar impune anularea sentinței penale nr.849/19.06.2001 și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit disp. art. 345 - 453 Cod proc. penală, care se aplică corespunzător.
Unul dintre cele două cazuri semnalate se regăsește între cele prev. de disp. art. 394 alin.1 Cod proc. penală - revizuirea fiind cerută, așa după cum reclamă disp. art. 394 alin.1 lit. d Cod proc. proc.penală cu motivarea că "un membru al completului de judecată - a comis o infracțiune în legătură cu cauza care a format obiectul dosarului nr.4141/1998 al Judecătoriei Târgoviște.
De subliniat faptul că, prin rezoluția din 7.05.2007 dată de către procuror în dosarul nr.17/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în plângerea formulată de către același revizuient, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de președintele completului de judecată - judecător C-, reclamată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de disp. art. 266, 289 și 291 Cod penal, în baza disp. art.10 alin.1 lit. g Cod proc. penală - constatându-se că a intervenit decesul făptuitoarei, ceea ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa.
Critica acestuia privind motivarea greșită, cu încălcarea dispozițiilor procedurale în materie, făcută de către instanța de fond, este întemeiată.
Așa fiind, în conformitate cu disp. art.395 alin.2 Cod proc. penală "când organele arătate în alin.1 (judecător sau procuror) nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei situațiile menționate respectiv cele prev. de disp. art. 394 lit. b, c și d Cod proc. penală se constată în procedura revizuirii".
Se confirmă, așadar, susținerea apelantului că judecătorul fondului face trimitere la dispozițiile art. 395 Cod proc.penală pe care însă le interpretează greșit, considerând că, în condițiile în care procurorul nu s-a pronunțat pe fond în dosarul nr. 17/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, situația dedusă judecății excede procedurii instituită prin Secțiunea a II-a a Capitolului IV al Codului d e Procedură Penală, ignorând disp. art. 395 alin.2 Cod proc. penală și apreciind în final, fără a comenta în vreun mod posibilitatea constatării unui anumit caz de revizuire în această procedură, că "niciunul dintre motivele invocate nu pot fi incluse între cele prevăzute expres și limitativ prin disp. art. 394 Cod proc. penală.
Instanța de apel a remarcat însă că în cazul supus discuției sunt în conflict două categorii de norme procedurale, pe de-o parte cele care reglementează calea de atac extraordinară a revizuirii în privința procurorului și instanței competente material să se pronunțe - (art. 397 alin.1 Cod proc. penală) iar pe de altă parte, cele care reglementează competența după calitatea persoanei a instanței abilitată să se pronunțe în privința infracțiunilor comise, printre alte categorii, de către judecători (art. 281alin.1 pct.1 lit.1Cod proc. penală) din perspectiva specificului cazului de revizuire la care s-a făcut referire - cel prev. de disp. art. 394 alin.1 lit. d Cod proc. penală.
Se reține că în timp ce cererea de revizuire se adresează "procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în prima instanță" și trebuie să fie soluționată, potrivit disp. art. 401 Cod proc. penală de "instanța care a judecat cauza în primă instanță"- în concret de Judecătoria Târgoviște, competentă să judece în primă instanță "infracțiunile săvârșite de către judecătorii de la judecătorii și tribunale" este Curtea de Apel Ploiești.
Tribunalul a reținut, deși este evident că într-o situație ca aceea dedusă judecății, cazul prevăzut de disp. art. 394 alin.1 lit.d Cod proc. penală, trebuie dovedit în procedura revizuirii, este inadmisibil să se apeleze la o prorogare judiciară de competență, de așa natură încât un judecător al unei judecătorii să se pronunțe asupra unor infracțiuni pretins săvârșite de către președintele unui complet de judecată de la o astfel de instanță, în esență, chiar de către un coleg al celui reclamat, disp. art. 281Cod proc. penală, fiind dictate din rațiuni stricte care nu îngăduie un transfer de competență - în favoarea unei instanțe de același grad cu cea din care a făcut parte cel care a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită.
Așa fiind, solicitarea apelantului ca situația de natură să determine revizuirea sentinței penale nr.849/19.06.2007 a Judecătoriei Târgoviște, să fie constatată în procedura revizuirii de către un judecător al aceleiași instanțe nu este de admis, încălcând dispoziții legale de strictă interpretare - cum sunt acelea care reglementează competența după calitatea persoanei.
Nu este de conceput ca o instanță necompetentă după calitatea persoanei, chiar dacă fondul cauzei nu a putut fi examinat (rezoluția din 7.05.2007 fiind fundamentată pe disp. art.10 alin.1 lit. g Cod proc. penală) să aibă, căderea să epuizeze probațiunea, și să aprecieze cu privire la existența faptei și a vinovăției autorului, în condițiile în care numai pe această bază, ar fi posibilă examinarea temeiniciei susținerilor revizuientului - condamnat, chiar dacă în această procedură nu se pronunță o condamnare a acestuia.
Pe de altă parte, respectarea disp. art. 394 alin.3 Cod proc. penală, potrivit cărora "cazurile de la lit. b și d constituie motive de revizuire, doar, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice".
Tribunalul a apreciat, pe cale de consecință, că numai o instanță competentă în funcție de calitatea persoanei, poate să constate în procedura revizuirii cazul semnalat de către apelant, situație care nu schimbă natura juridică de cale de atac de retractare a cererii de revizuire (ceea ce ar fi inadmisibil), numai ulterior putând fi analizată temeinicia susținerilor titularului acestuia.
Nu poate fi primită solicitarea procurorului - care evident ar fi putut fi examinată doar în cadrul apelului declarat de către revizuient, potrivit căreia în urma desființării sentinței Judecătoriei Târgoviște, cererea ar trebui să fie trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, fiindcă prin rezoluția din 7.05.2007 un reprezentant al acestei instituții s-a pronunțat deja (anterior sesizării procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște ), dispunând neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare, la aceasta opunându-se în primul rând disp. art. 397 alin.1 Cod proc. penală.
Încălcarea dispozițiilor legale relative la asistarea unui inculpat de către apărător, când aceasta este obligatorie potrivit legii, este prevăzută într-adevăr sub sancțiunea nulității, așa după cum în mod corect a remarcat apelantul revizuient, disp. art. 197 alin.2 Cod proc.penală statuând în acest sens.Totodată, nulitatea prevăzută de dispozițiile amintite anterior nu poate fi înlăturată în nici un mod putând fi invocată în orice stare a procesului și fiind luată și în considerare și din oficiu.
Disp. art.197 alin.3 Cod proc. penală vizează oricare dintre fazele procesuale care pot interveni până la rămânerea definitivă a hotărârii fiind vorba de procedura în fața instanței de fond și în căile ordinare de atac.
O atare interpretare este în afara oricărui dubiu, de vreme ce cazurile de revizuire sunt strict și limitativ prevăzute prin disp. art. 394 Cod proc. penală.
Dosarul a fost înregistrat la această instanță sun nr. de mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va aprecia că cererea de revizuire formulată de numitul G este de competența în primă instanță a Judecătoriei Târgoviște pentru următoarele considerente:
Revizuientul Gaf ormulat cererea ce face obiectul prezentului dosar la Judecătoria Târgoviște invocând cazul de revizuire prev. de art. 394 alin.1 lit.d Cod procedură penală, și anume că judecătorul care a soluționat cauza în care a fost condamnat ar fi comis o infracțiune.
Din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr.849/2001 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 315/2002 a Curții de Apel Ploiești, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 și 192 Cod penal.
Ulterior condamnatul Gaf ormulat plângere penală împotriva președintelui completului de judecată din dosarul respectiv și anume întrucât aceasta ar fi comis infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă, fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 266, 289 și 291 Cod penal.
Prin rezoluția nr.17/P/2007 din 07.05.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art.228 alin.4 și 10 lit. g Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de fosta judecătoare, deoarece aceasta a decedat la data de 11.11.2001, acțiunea penală nemaiputând fi pusă în mișcare.
Potrivit art. 395 alin.1 și 2 Cod procedură penală, situațiile care constituie cazurile de revizuire prev. de art. 394 lit. b, c și d se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, iar atunci când organele judiciare nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire.
În speța de față procurorul nu a putut examina fondul plângerii penale formulate de revizuientul G pentru săvârșirea infracțiunii sus menționate, întrucât acțiunea penală este stinsă intervenind decesul făptuitorului, respectiv a judecătorului.
În această situație devin aplicabile disp. art. 395 Cod procedură penală, așa cum a conchis și tribunalul în decizia sa, astfel că instanța investită cu cererea de revizuire va putea constata temeinicia afirmațiilor revizuientului cu privire la sentința a cărei revizuire se cere.
Totuși, chiar și în această situație competența de soluționare a cererii de revizuire nu aparține curții de apel conform art. 281lit. b Cod procedură penală, întrucât acest text se referă la competența personală a acestei instanțe atunci când este trimisă în judecată una din persoanele menționate de textul legal.Art.281lit.b Cod procedură penală prevede că, competența în primă instanță aparține curților de apel, atunci când judecă o infracțiune săvârșită de judecătorii de la judecătorii-.
În speța de față fostul judecător nu a fost trimisă în judecată și nici nu mai poate fi exercitată împotriva sa acțiunea penală datorită decesului său, astfel că aceasta nu mai poate fi judecată pentru infracțiunile reclamate de revizuientul
Deci, în cererea de revizuire, judecătoria trebuie doar să examineze dacă s-a comis o infracțiune în cauza în care revizuientul a fost condamnat, instanța neavând căderea de a trage la răspundere penală judecătorul care a pronunțat sentința revizuibilă deoarece acțiunea penală este stinsă prin decesul acestuia.
În aceste condiții, Curtea apreciază că soluționarea cererii de revizuire formulată de numitul G este de competența Judecătoriei Târgoviște ca instanță competentă să soluționeze cauza conform art. 395 și 397 Cod procedură penală, motiv pentru care în baza art. 42 Cod procedură penală va declina cauza în favoarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de numitul G, domiciliat în Târgoviște, str. -,. 4,. 1,. 2, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței penale 849/2001 a Judecătoriei Târgoviște, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2009.
Președinte Grefier
- - - - -
Red.
Tehnored. DC
2 ex./6.04.2009
f-- Judecătoria Târgoviște.
a-- tribunalul Dâmbovița
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu
