Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI D FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr.48
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilăASOCIAȚIA DE proprietari PT. 17/3 3,cu sediul în B, Cartier III, -.3,.C, județul B, cod poștal - și inculpatele, fiica lui și, născută la 09 ianuarie 1969, domiciliată în B, str.-,.211,.A,.2,.9, județul B și, fiica lui și, născută la 16 septembrie 1957, domiciliată în B, III, str.-,.13,.B,.3,.35, județul B, cod poștal -, împotriva deciziei penale nr.197/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, și a sentinței penale nr.578/17.07.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 578/17.07.2008 a Judecătoriei Buzău pronunțată în dosarul nr- instanța hotărât:
În baza art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal inculpata, CNP -, fiica lui si, născută la data de 09.01.19698 in comuna, județul B, domiciliată in B str. -, -.11. A.2. 9 județul B, studii 12 clase, căsătorită, 1 copil minor, fără antecedente penale,a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
In baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit a, teza a II-a. b, c Cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii si pana la terminarea executării iar în baza art. 81 - 82 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce reprezintă termen de încercare pentru inculpată.
In baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii in perioada suspendării executării pedepsei închisorii.
In baza art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal inculpata (), CNP -, fiica lui si, născută la 16.09.1957 in B, studii superioare, căsătorită, 1 copil minor, casnică, fără antecedente penale, a fost condamnată la o pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
In baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit a, teza a II-a. b, c Cod penal începând cu data rămânerii definitive a hotărârii si pana la terminarea executării iar în baza art. 81 - 82 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei pe o perioadă de 2ani si 10 luni ce reprezintă termen de încercare pentru inculpată.
In baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii in perioada suspendării executării pedepsei închisorii.
In baza art. 359 Cod procedura penala s-a atras atenția inculpatelor asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni in perioada termenului de încercare.
In baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a obligat inculpatele astfel: la 94.604 lei RON iar inculpata la 13.162,78 lei RON, către Asociația de Proprietari PT 17/3 3 B, sume actualizate la data executării hotărârii.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei conform procesului verbal din 21.01.2006 si numitului conform procesului - verbal din 1.02.2006.
In baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele si la care 500 lei cheltuieli judiciare.
In baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele, in solidar, la 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut că inculpata a funcționat in calitate de administrator la Asociația de Proprietari PT 17 cart. 3 B, in perioada iulie 2002 - aprilie 2004, iar inculpata a deținut aceeași calitate in perioada aprilie 2004- 30.04.2005.
In contractul de muncă al inculpatei s-a specificat că și-a început activitatea la data de 16.03.2004 însă in realitate inculpata, a continuat să funcționeze pana la 30.04.2005 când inculpata a preluat gestiunea.
In perioadele în care au funcționat, succesiv, ca administrator la Asociația de Proprietari PT 17/3 cart. 3 inculpatele cu știință nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu menționate în HG nr. 400/2003 Anexa nr. 1 la normele metodologice din 2.04.2003, precum și în Statutul Asociației de proprietari nr. 17/3 3
S-a reținut că, inculpatele au încălcat atribuțiile privind gestionarea bunurilor și fondurilor bănești, efectuarea plăților si încasărilor, întocmind evidență contabilă neconformă cu legea contabilității, chitanțierele nefiind folosite in ordinea numerelor înregistrate ci haotic, în unele intervale de timp folosindu-se chiar 2 chitanțiere in paralel.
De asemenea, registrele de casa nu au evidențiat descrierea chitanțierelor astfel încât nu se putea verifica descărcarea chitanțelor în mod cronologic, foarte multe chitanțe fiind neștampilate, unele neavând înscrisă data întocmirii. In unele chitanțe cifra înscrisă nu era aceeași cu suma înscrisă în litere.
Cele doua inculpate nu au ținut registre speciale pentru fiecare fond constituit la nivelul asociației iar din evidentele ținute cu privire la fondul de rulment rezultă ca acesta a fost folosit pentru premiile acordate personalului angajat, fiindu-i deci schimbată destinația.
In perioada în care cele două inculpate au avut calitatea de administrator au efectuat cheltuieli fără a avea documente justificative legale. S-au făcut retrageri din fondul de reparații și rulment de asemenea fără justificări, s-au acordat salarii fără state de plată întocmite.
Din materialul probator administrat - expertizele tehnice - documentele contabile - a rezultat că la nivelul asociației nu a fost organizată evidența contabilă conform legii din care să rezulte constituirea diverselor surse de numerar la dispoziția asociației cât și cheltuirea sumelor pe baza de documente justificative.
Toate aceste neregularități au fost de natura să prejudicieze Asociația de Proprietari de către inculpata cu suma de 94.604 lei RON reprezentând lipsa în gestiune și penalități, iar de către inculpata cu suma de 13.162,78 lei RON reprezentând lipsa in gestiune si penalități, potrivit expertizelor efectuate in cauza.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptelor, valoarea prejudiciului produs părții vătămate, limitele de pedeapsa și persoana fiecărei inculpate, faptul că niciuna nu are antecedente penale dar și împrejurarea că nu au recunoscut comiterea infracțiunilor.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatele, si partea civilă Asociația de Proprietari PT 17/3 3
Apelanta Asociația de Proprietari PT 17/3 3 Bac riticat sentința in latura civila arătând că, in raportul de expertiza, nu s-a stabilit corect prejudiciul cauzat de către cele două inculpate, în mod greșit s-a apreciat ca 1.116.863.000 lei (ROL) penalități calculate de constituie un minus neacoperit din anii precedenți.
In realitate numai suma de 78.558.797 lei ROL aparține unei perioade mai vechi, iar 1.038.304.203 lei trebuia cuprinsa in prejudiciul de recuperat, Asociația de Proprietari fiind obligată prin hotărâri judecătorești la plata penalităților către
Aceeași apelantă a susținut că, instanța de fond nu a obligat inculpatele la toate cheltuielile de judecata pe care le-a efectuat, conform actelor depuse la dosar.
Inculpata a solicitat desființarea sentinței si rejudecarea cauzei de către instanța de fond pentru efectuarea expertizei cu respectarea principiilor procesului penal privind dreptul la apărare și obiectivitatea administrării probelor sau desființarea sentinței si pronunțarea unei hotărâri temeinice si legale, de achitare.
În motivele de apel s-a arătat că in calitate de casier al Asociației de Proprietari PT 17 3 nu avea dreptul de dispoziție asupra fondurilor constituite la nivelul asociației,fiind condamnată pe nedrept, în condițiile in care persoanele cu drept de decizie, respectiv președintele asociației, membrii Comitetului executiv si ai Comisiei de Cenzori au fost scoși de sub urmărire penală, deși în opinia sa trebuiau sa participe in calitate de părți responsabile civilmente la repararea prejudiciului.
A mai susținut apelanta inculpată că prima instanță a greșit și atunci când a apreciat că Asociația de proprietari a formulat o cerere de constituire parte civilă legală, deși la dosar nu există dovezi în acest sens, și de asemenea când a înlăturat criticile privind încălcarea dreptului său la apărare, prin desemnarea în faza judecății a aceluiași expert de la urmărirea penală, în persoana numitei.
S-au formulat de asemenea critici privind greșita respingere a cererii de scoatere de sub sechestru a autoturismului Bz-05-, aparținând soțului său,.
Critici asemănătoare a invocat în apelul său și inculpata, nemulțumită însă și de lipsa de acuratețe a sentinței care, în opinia sa, nu a delimitat actele infracționale concrete ale fiecărei inculpate, stabilind o vinovăție "generică", fapt neacceptat de legislația procesual penală.
Prin decizia penală nr.197/28.10.2008 Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatele, și partea civilă Asociația de Proprietari PT 17/3 3 împotriva sentinței penale nr. 578/ 17.07.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzăua apreciat că atribuțiile pe care inculpatele le aveau in calitate de administrator al asociației de proprietari erau prevăzute de Anexa nr. 2 Normelor Metodologice din 2003 aprobate prin HG 400/2003, iar din raportul de expertiza contabila ( filele 345-383 dosar fond) rezulta că, gestionarea mijloacelor bănești, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale in vigoare, nefiind organizata evidenta contabila care să reflecte constituirea diverselor sume de numerar la dispoziția asociației cât și consumul acestora pe baza de documente justificative.
Au fost înlăturate criticile privind lipsa delimitării răspunderii celor 2 inculpate, invocându-se concluziile expertizei contabile pentru fiecare gestiune în parte respectiv perioada de administrare dar și răspunderea materială și penală, proprie fiecărei inculpate.
De asemenea, s-a apreciat că din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că instanța de fond a respectat dreptul inculpatelor de a-și formula apărări și puncte de vedere, inclusiv în privința modului de efectuare a expertizei, prin numirea consilierilor proprii.
Instanța de control judiciar a mai reținut și faptul că efectuarea expertizei atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de către același expert nu poate conduce la anularea hotărârii primei instanțe atâta timp cât nu este prevăzută ca un caz de incompatibilitate de dispozițiile procesual penale și implicit de nulitate absolută.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs partea civilă Asociația de Proprietari PT.17/3 3 și inculpatele, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă a formulat critici exclusiv în latură civilă susținând că, în mod greșit în cuantumul prejudiciului nu a fost reținută și suma de 116 milioane ROL, reprezentând penalitățile percepute de B și nerepartizate locatarilor, sumă pentru care există în prezent hotărâre irevocabilă de obligare a asociației de proprietari, și care apare evidențiată în raport de expertiză apreciindu-se însă în mod greșit că aparține unei perioade anterioare și nu atrage răspunderea celor 2 inculpate.
Consideră partea civilă că cele două inculpate aveau obligația repartizării penalităților calculată de M B pe fiecare locatar în parte, în prezent fiind imposibil acest lucru, datorită intervenirii prescripției.
Partea civilă a criticat de asemenea ambele hotărâri și sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată, deși la dosar s-au depus chitanțele care dovedesc efectuarea lor.
Recurentele-inculpate au criticat aceeași hotărâre atât în latură penală, cât și în latură civilă.
În latură penală, inculpatele au susținut că la dosarul cauzei nu există probe certe privind vinovăția lor, cercetarea făcându-se cu încălcarea normelor fundamentale procesual-penale și drepturilor lor esențiale respectiv, prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil.
S-a criticat de asemenea modul de sesizare al instanței apreciindu-se că actul de acuzare este lovit de nulitate deoarece inculpatelor nu le-a fost adus la cunoștință suplimentul raportului de expertiză înainte de prezentarea materialului de urmărire penală.
O altă susținere comună a fost aceea potrivit căreia în mod greșit s-a admis acțiunea civilă formulată de Asociația de proprietari atâta timp cât nu exista cerere de constituire în acest sens, nici la urmărirea penală, nici în timpul judecății, până la citirea actului de sesizare.
Cele 2 recurente inculpate au criticat de asemenea hotărârea instanței de fond susținând că li s-a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare dar și dreptul la un proces echitabil, deoarece atâta la urmărirea penală cât și în fața instanței a fost numit același expert pentru efectuarea expertizei financiar contabile privind gestionarea patrimoniului asociației, expert care, în mod evident și-a susținut primele concluzii.
În final, ambele recurente au solicitat casarea ambelor hotărâri cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, fie restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, pentru pronunțarea unor soluții legale și temeinice, cu respectarea drepturilor inculpatelor la apărare și la un proces echitabil.
Examinând cele două hotărâri, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare menționate de disp. art.385/9 alin.2 și 3 pr.penală, Curtea constată fondat doar recursul declarat de partea civilă Asociația de Proprietari, apreciind că recursurile celor două inculpate sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la recursurile declarate de cele 2 inculpate, cu privire la critica privind inexistența acțiunii civile a Asociației de Proprietari:
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că acestea au îndeplinit în perioada iulie 2002 - 30.04.2005, funcția de administrator în cadrul Asociației de Proprietari PT.17, cartier III din
În urma înregistrării în cadrul asociației menționate a unor datorii foarte mari la plata utilităților către Regia Autonomă Municipală B, la Poliția Municipiului B s-au depus mai multe reclamații din partea membrilor Asociației de proprietari, în numele cărora numitul a solicitat pedepsirea celor vinovați de gestionarea necorespunzătoare a patrimoniului Asociației, obligarea lor la despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată (filele 73 - 79 și 81 - 126 dosar ). În cauză s-au efectuat cercetări încă din anul 2002, înregistrându-se dosarul nr.P/-/2002, finalizate abia în anul 2006, prin emiterea rechizitoriului nr.922/P/2005 din 16 iunie 2006.
Astfel, Curtea constată nefondate criticile recurentelor inculpate privind inexistența unei cereri de constituire parte civilă din partea Asociației de Proprietari.
Împrejurarea că, petenta parte civilă nu a fost în măsură să precizeze în mod expres cuantumul prejudiciului sau persoanele responsabile nu echivalează cu lipsa acțiunii civile, acestea fiind elemente care s-au conturat și stabilit pe parcursul urmăririi penale și al judecății.
De altfel, ignorarea tuturor normelor legale de gestionare a fondurilor Asociației de către persoanele cu această competență a creat mari dificultăți organelor judiciare, impunând reconstituirea întregii evidențe, prin stabilirea modului de cheltuire a sumelor de bani încasate de la locatari, cu titlu de cheltuieli de întreținere, fond de reparații sau fond de rulment.
În acest context este evident că nu li se putea solicita reprezentanților asociației, un tablou exact al acțiunii civile, manifestarea lor privind pedepsirea și obligarea celor vinovați la despăgubiri fiind însă explicită.
Pentru stabilirea situației gestiunii Asociației, organele judiciare au dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit perioada gestionată de fiecare din cele 2 inculpate, respectiv - iulie 2002 - 30.04.2004 iar, de la 30.04.2004 - 30.04.2005, dar și despăgubirile datorate de fiecare în parte, ca urmare a modului defectuos de gestiune a numerarului, diminuării soldului de casă, erorilor de transcriere în completarea chitanțelor cu care s-au încasat sume de bani față de borderoul centralizator.
Referitor la cea de a doua critică privind încălcarea dreptului inculpatelor la apărare și la un proces echitabil, prin efectuarea expertizei de același expert atât la urmărirea penală cât și în timpul judecății, se constată că aceasta este nefondată.
Într-adevăr, organele de urmărire penală au desemnat la urmărirea penală peexpertul lucrarea acesteia fiind, contestată sub anumite aspecte de ambele inculpate.
În fața primei instanțe, la termenul din 15.03.2007 s-a solicitat efectuarea unei noi expertize, cerere încuviințată de instanță, admițându-se și cererea inculpatelor privind numirea de consilieri experți.
Începând cu această dată, prima instanță a numit consecutiv 3 experți (, și ), toți solicitând însă înlocuirea, din diferite motive, judecarea cauzei fiind astfel întârziată, experții desemnați învederând instanței ( ex:fila 211 dosar fond) că lucrarea este dificilă având în vedere faptul că de la data efectuării primei expertize, o parte din evidența Asociației a ars într-un incendiu.
În această împrejurare, instanța a dispus la termenul din 10 aprilie 2008, ca experta să-și completeze lucrarea de la urmărirea penală răspunzând obiecțiunilor făcute de părți la raportul inițial.
Curtea constată deci că, în cauză nu se poate concluziona încălcarea de prima instanță a drepturilor celor 2 recurente inculpate întrucât pe de o parte au fost admise cererile acestora pentru efectuarea unei alte expertize contabile, cu participarea unor consilieri desemnați, însă cu toate măsurile procedurale dispuse (aplicarea de amenzi, atenționarea birourilor de expertize, mergând până la solicitarea excluderii experților din evidențele Ministerului d e Justiție), nu s-a reușit acest lucru, în mare parte din cauze obiective (ex. lipsa documentelor arse într-un incendiu), iar pe de altă parte, instanța a dispus în final nu efectuarea a 2 expertize de către aceeași persoană cicompletarea primului raport de expertizăcu răspunsul la obiecțiunile părților (încheierea din 10 aprilie 2008, fila 313 dosar fond).
În privința criticilor formulate de inculpate privind nevinovăția lor, Curtea le apreciază nefondate, din actele și lucrările dosarului rezultând cu certitudine atât calitatea lor de administrator al Asociației de Proprietari cât și faptul că nu au condus în mod corect evidențele contabile, ignorându-și obligațiile de gestionare conform normelor impuse de lege.
Astfel, atât din declarațiile lor, cât mai ales din conținutul expertizei contabile ca și din conținutul plângerilor repetate depuse de locatari, rezultă faptul că în perioada în care au asigurat gestiunea efectivă a patrimoniului Asociației, ambele inculpate au ignorat toate obligațiile legale ce le reveneau și care constituiau practic obligațiile lor de serviciu.
Invocăm astfel inexistența documentelor care să ateste modul de efectuare al unor plăți, plata unor salarii fără aprobarea Adunării generale, lipsa documentelor justificative pentru unele plăți, lipsa sau dispariția unor chitanțiere, preluarea gestiunii fără proces-verbal de predare-primire, elemente care au determinat de altfel și dificultățile în efectuarea expertizei contabile și care pot conduce la concluzia că, ambele inculpate se fac vinovate de infracțiunile reținute în sarcina lor.
Nici constatarea nulității actului de acuzare ca urmare a trimiterii acestuia în instanță fără răspunsul la obiecțiunile inculpatelor la raportul de expertiză nu poate fi luată în considerare așa cum au solicitat recurentele inculpate.
Potrivit dispozițiilor art.250 pr.penală, celor 2 recurente inculpate le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de textul de lege menționat, încheindu-se proces verbal în acest sens (filele 918 - 919 dosar p) fără ca acestea să formuleze cereri care să impună alte acte procedurale, obiecțiunile la expertize fiind lămurite pe parcursul judecății.
Referitor la recursul declarat de partea civilă,Curtea îl apreciază fondat, în sensul celor ce se vor menționa în continuare:
Odată constatată vinovăția celor 2 recurente inculpate, în mod corect s-a dispus și obligarea lor la acoperirea prejudiciului însă o parte importantă a acestuia a fost omisă, încălcându-se astfel principiul reparării integrale, consacrat de disp. art.998 - 999 și urm civil, care reglementează limitele răspunderii civile delictuale.
Astfel,prima instanță a obligat într-adevăr inculpatele, la plata prejudiciului produs ca urmare a gestionării necorespunzătoare a patrimoniului, însă a omis să includă în aceste și penalitățile în sumă de 1.116.863.000 lei ROL - fila 13 raport de expertiză - fila 457 dosar fond, calculate de B în sarcina Asociației, anterior perioadei lor de gestionare, dar pe care, aveau obligația, potrivit legii, să le repartizeze fiecărui locatar.
Audiate sub acest aspect, de C, inculpatele au recunoscut că nu au împărțit penalitățile respective datorită situației materiale precare a locatarilor, deși potrivit legii erau obligate să facă acest lucru.
Între timp însă, B, a acționat în judecată Asociația obligând-o să plătească penalitățile respective care în prezent nu mai pot fi recuperate de la locatari, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție.
Recurenta parte civilă a depus la dosarul cauzei copii ale deciziilor irevocabile, care atestă obligarea sa la plata penalităților, către B, dovedind astfel că susținerile sale sunt fondate.
Din raportul de expertiză contabilă, aflat în dosarul de fond la filele 345 - 383, rezultă că suma solicitată este distinctă de cele la care inculpatele au fost deja obligate prin hotărârea primei instanțe.
Astfel, Curtea apreciază criticile recurentei părți civile fondate urmând a dispune obligarea celor 2 inculpate la plata penalităților nerecuperate în sumă de 111.686,30 RON, ce urmează a fi suportată de fiecare din cele 2 recurente inculpate potrivit cu durata de gestiune a fiecăreia, respectiv 110.411 lei și 1275 lei, conform concluziei expertizei contabile, fila 421, dosar urmărire penală.
Curtea reține întemeiată și cererea recurentei părți civile privind obligarea celor 2 inculpate la plata cheltuielilor judiciare.
La filele 30 - 33 dosar recurs, aceasta a depus copia chitanțelor care atestă plata onorariului de avocat și onorariului de expert, la urmărirea penală și în fața instanței în total 2.200 lei, din care urmează însă a se scădea suma de 500 lei acordată la fond, diferența urmând a fi suportată, în mod egal, de către cele 2 recurente inculpate.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea va admite doar recursul părții civile și în conformitate cu art.385/15 pct.2 lit.d pr.penală va casa în parte, în latură civilă, în sensul că obligării inculpatelor și și la plata penalităților de întârziere stabilite potrivit raportului de expertiză contabilă, astfel: inculpata la plata sumei de 1.275 lei cu titlu de penalități de întârziere, iar inculpata la plata sumei de 110.411 lei cu titlu de penalități de întârziere, urmând ca în final inculpatele să plătească părții civile despăgubiri civile totale astfel: inculpata - 205.015 lei (RON), iar inculpata - 14.437,78 lei (RON), precum și cheltuieli de judecată în sumă de câte 679 lei RON, fiecare.
Celelalte dispoziții ale hotărârii anterioare fiind legale și temeinice, se vor menține.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală recursurile celor 2 inculpate vor fi respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat conform art.192 alin.2 pr.penală, constatând că probele aflate în dosarul cauzei dovedesc fără dubiu atât vinovăția lor pentru infracțiunile deduse judecății cât și producerea prejudiciului la care au fost obligate;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă Asociația de Proprietari PT.17/3 B, prin reprezentant legal, împotriva deciziei penale nr.197/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.578/17.07.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău și în consecință:
Casează în parte hotărârile, în latură civilă, în sensul că obligă pe inculpatele și și la plata penalităților de întârziere stabilite potrivit raportului de expertiză contabilă, astfel: inculpata la plata sumei de 1.275 lei cu titlu de penalități de întârziere, iar inculpata la plata sumei de 110.411 lei cu titlu de penalități de întârziere, urmând ca în final inculpatele să plătească părții civile despăgubiri civile totale astfel: inculpata în sumă de 205.015 lei (RON), iar inculpata în sumă de 14.437,78 lei (RON).
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele și.
Obligă fiecare inculpată la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte 679 lei către partea civilă, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
2 ex./13.02.2009
f-
Judecătoria Buzău
M;
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Elena Negulescu
