Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.51/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.03.2008

PREȘEDINTE: Ion Avram

JUDECĂTOR 2: Mița Mârza

GREFIER-- -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor penale declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de către partea civilă Ministerul Integrării Europene, împotriva sentinței penale nr.530 din 30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Galați.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 martie 2008,respectiv la 25 martie 2008.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 530/30.11.2006 a Tribunalului Galați inculpatul a fost achitat în baza art.11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit. Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și spălarea banilor prevăzute de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal; art.215¹alin.1 și 2 Cod penal; art.23 alin. 1 lit.a din Legea nr. 21/1999 și art.23 alin.1 lit.a din Legea nr. 21/1999 (astfel cum au fost preluate aceste prevederi prin Legea nr. 656/2002)

În baza art.11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit. a Cod procedură penală inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și fals în declarații prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2-42 Cod penal și art. 31 alin.2 Cod penal; art.291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2-42 Cod penal; art.292 Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.b Cod procedură penală a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2-42 Cod penal și art. 31 alin.2 Cod penal; art.291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2-42 Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.b Cod procedură penală inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2-42 Cod penal.

În baza art.346 alin.4 Cod procedură penală acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Integrării Europene (actual Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor B) a fost lăsată nesoluționată.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța de luare a măsurii asigurătorii din 23.01.2002 emisă de J G-Serviciul P (dosar nr.065/2002) cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând inculpatului și părții responsabile civilmente - SRL Broșteni, bunuri descrise în procesul-verbal din 4.03.2002-filele 322,323 dosar urmărire penală vol. II.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.192 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:

Privitor la fapta de înșelăciune, s-a reținut că inculpatul - a indus în eroare Ministerul Dezvoltării și, creând o falsă reprezentare a realității prin vânzarea-cumpărarea succesivă a imobilului situat în satul Holda, comuna Broșteni, județul S, folosind documente sau dând declarații false și dispoziții în acest sens, activitate la care au participat prin anumite acțiuni și inculpatele și.

Pe de o parte, instanța a apreciat că nu s-a realizat vreo acțiune de inducere în eroare a părții vătămate/parte civilă Ministerul Dezvoltării și (fost Ministerul Integrării Europene, actual Ministerul Dezvoltării,Lucrărilor Publice și Locuințelor) de către inculpații -, și.

Partea responsabilă civilmente - SRL Broșteni S, prin asociat unic și administrator a participat la un concurs de proiecte al Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, cu un proiect intitulat "Dezvoltarea secției de producție de produse din carne din com. Broșteni, jud. S". Inculpata l-a numit prin decizie director general al realizării proiectului, pe martorul (profesor universitar în cadrul Facultății Științe și Ingineria Alimentelor din cadrul Universității Dunărea de G).

Martorul a realizat proiectul, având alături pe inculpata și martora (expert contabil), acestea fiind prinse într-o structură de perspectivă, ipotetică, a executării proiectului.

Nu se poate afirma până la acest moment că ar fi existat vreo inducere în eroare a părții vătămate exercitată de către vreunul dintre cei trei inculpați, fiind vorba de activități economice exercitate cu respectarea prevederilor legale, proiectul câștigător fiind întocmit de specialiști, iar analiza acestuia de către a avut în vedere întreaga documentație depusă.

Pe de o parte, falsurile reținute în sarcina celor trei inculpați nu sunt evidențiate în mod clar în actul de sesizare, respectiv fiecare dintre inculpați ce faptă concretă de fals a comis și care sunt mijloacele de probă pe care se sprijină. Sunt făcute în rechizitoriu unele afirmații în sensul că unele prețuri din contractele încheiate nu erau reale, că inculpatele și nu ar fi avut banii necesari pentru diversele acte încheiate de acestea și că practic ar fi fost persoane interpuse, inculpatul aflându-se în spatele acestora. Aceste elemente nu rezultă din probele cauzei, fiind doar niște prezumții. Lipsa banilor, necesari inculpatelor și pentru realizarea activităților economice menționate în situația de fapt din rechizitoriu trebuia probată de organele judiciare, nefiind obligația inculpatelor să menționeze sursa banilor sau să probeze că anumite sume de bani au fost luate de la anumite persoane. De asemenea, faptul că inculpatele și ar fi persoane interpuse și că inculpatul - ar fi în spatele afacerilor, nu are nici o relevanță juridică, asemenea activități fiind curente în lumea afacerilor, neexistând vreo interdicție legală în acest sens, cu excepția conflictelor de interese sau a altor situații strict reglementate de lege, care însă nu se regăsesc în cauză.

Din raportul de expertiză tehnică nr. 614/15.10.2002, întocmit de ing., expert tehnic, rezultă că valoarea patrimonială actualizată a activului fără schimbarea destinației la nivelul iulie 2001 este de 3.799.874.989 lei, în care este inclusă și valoarea terenului.

Valoarea patrimonială actualizată a activului având în vedere destinația de fabrică de carne este de 5.225.812.825 lei, activul fiind imobilul din com. Broșteni (filele 9-18 dosar urmărire penală vol. III).

Partea responsabilă civilmente - SRL Gac umpărat imobilul cu suma de 4 miliarde de lei (filele 267 - 268 dosar urmărire penală vol. II), iar - SRL Broșteni l-a achiziționat după licitație tot cu suma de 4 miliarde lei. Prețul imobilului conform destinației și stabilit prin expertiză este de 5.225.812.825 lei, astfel încât - SRL Broșteni l-a achiziționat la un preț mai mic decât cel de circulație pe piață. Nu s-a creat astfel nici un prejudiciu părții vătămate, lucru arătat și de această parte prin adresa nr. 60/848/10.05.2002 (fila 263 dosar urmărire penală vol. II), referindu-se la suma de 2.892.000.000 lei plătită lui - SRL Broșteni, precizând că nu sunt întrunite condițiile legale ca să se constituie parte civilă în cauză.

Faptul că ulterior partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză are caracter formal, ținând cont că oricum era citată ca parte vătămată, conform rechizitoriului.

De asemenea, din probele cauzei, (respectiv înscrisurile de la dosar, declarațiile celor patru inculpați trimiși inițial în judecată, declarațiile martorilor, ) nu rezultă fraudarea licitației în urma căreia a fost achiziționat imobilul în discuție de către partea responsabilă civilmente - SRL Broșteni.

În consecință, fapta reținută în sarcina celor trei inculpați ca fiind de înșelăciune nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba de operațiuni și tranzacții comerciale.

Referitor la fapta de delapidare reținută în sarcina inculpatului -, s-a menționat în rechizitoriu că acesta a sustras suma de 2.325.000.000 lei în nume personal din gestiunea - SRL

Din procesul-verbal din 30.11.2001 întocmit de organul fiscal în urma controlului efectuat la partea responsabilă civilmente - SRL G (copie - fila 14 - 28 dosar urmărire penală vol. I) reiese că la data de 07.08.2001 Ministerul Dezvoltării și virează în contul - SRL G - Trezoreria Municipiului G suma de 2.892.000.000 lei, plată efectuată în contul - BROȘTENI S, conform contractului nr. 13/28.12.2000 - zone defavorizate, anexele 63, 64.

La data de 22.08.2001 cu OP nr. 190 se transferă din contul Trezoreriei Mun. G la POST SA G suma de 2.352.000.000 lei, anexele 65, 66. Ulterior, la data de 25.08.2001 cu OP nr. 186 din contul POST SA G al - SRL G se decontează suma de 2.352.000.000 lei în contul personal al administratorului, suma reprezentând restituiri de împrumuturi acordate firmei cu ocazia investițiilor realizate - anexele 67, 68 (filele 28 dosar urmărire penală - vol. I).

Instanța apreciat că este vorba de o operațiune comercială, neprevăzută de legea penală și nu de o însușire de bani din gestiunea părții responsabile civilmente.

Inculpatul a retras banii din gestiunea - SRL G pentru acoperirea împrumuturilor acordate firmei cu ocazia investițiilor realizate. Nu s-a probat că respectivele împrumuturi menționate în procesul-verbal de control fiscal, nu au existat în realitate. Pe de altă parte, împrumuturile făcute de administratori sau asociați (ca persoane fizice), firmelor lor sunt frecvente în lumea afacerilor, pentru a se evita împrumuturile bancare care atrag dobânzi, comisioane și garanții foarte oneroase.

Referitor la infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpaților, și, instanța a apreciat de asemenea că acestea nu sunt probate în cauză.

Pe de o parte, aceste infracțiuni nu sunt evidențiate în rechizitoriu, atunci când se face încadrarea în drept, în sensul că nu se stabilește situația concretă de fapt care se suprapune pe situația de drept. Se fac unele afirmații în cuprinsul rechizitoriului, în acea parte în care sunt prezentate toate faptele inculpaților (respectiv în situația de fapt).

În aceste condiții, instanța a avut în vedere aspectele de fapt din rechizitoriu care s-ar putea încadra în respectivele infracțiuni de fals.

Se menționează în rechizitoriu că deși inculpata nu avea nici o sumă de bani la data înființării societății - SRL Broșteni, aceasta susține că a fost ajutată cu suma de 600.000.000 lei pentru a achiziționa utilajele necesare, de către o "persoană apropiată" căreia nu vrea să-i divulge numele. În acest scop mai întâi au închiriat un abator de la martorul, pentru suma de 3.000.000 lei lunar. Se arată că inculpatul era în spatele acestei afaceri, lucru demonstrat și prin aceea că utilajele de care era nevoie pentru funcționarea - SRL Broșteni au fost "achiziționate" de a - SRL G cu suma de 630.000.000 lei, deși valoarea contabilă a acestora era de 41.115.836 lei. Prin această majorare nejustificată s-au mărit cheltuielile în mod artificial la - SRL, dar s-a diminuat profitul impozabil și deci impozitul pe profit -.

Pentru un transport de carne din Olanda și Belgia la cantitatea de 20 tone era nevoie de peste 400.000.000 lei, bani pe care inculpata nu putea să-i aibă, dar despre care declară că-i avea de la același "prieten apropiat" căruia nu-i divulgă numele -. La data de 05.07.2001, inculpatul trimis-o pe secretara sa, inculpata, însoțită de avocatul și au perfectat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 1200 la Notarul public din Câmpulung Prin acest contract, inculpata a cumpărat ca persoană fizică, de la - suprafața de 4733. teren construibil, două blocuri de locuințe, post de pază și drum de acces, imobile situate în satul Holda, com. Broșteni, jud.

Prețul vânzării a fost de 400.000.000 lei, achitându-se 50.000.000 lei, iar restul de 350.000.000 urmând a se achita în două rate -. Se arată că inculpata nu a avut nici suma de 50.000.000 lei când a perfectat actul de vânzare-cumpărare a imobilului. Aceasta începe să plătească abia a doua zi când a perfectat actul de vânzare-cumpărare cu inculpatul, deoarece în realitate banii proveneau de la acesta -. Deoarece nu putea să justifice existența sumei de 4.000.000.000 lei inculpata declară că i-a împrumutat martorei (mama inculpatului ) suma de 3.500.000.000 lei care nici în momentul de față nu i-a fost restituită deși are un salariu de aproximativ 2.000.000 lei lunar, iar tatăl său este grav bolnav și are nevoie de îngrijire medicală deosebită care necesită cheltuieli deosebite -.

În esență, acuzațiile se referă la încheierea unor contracte, în care prețurile, respectiv sumele de bani menționate fie nu au existat (fiind trecute doar scriptic), fie nu sunt cele reale, cei trei inculpați nu ar fi avut banii care au fost vehiculați, total sau parțial, iar inculpatul s-ar afla în spatele tranzacțiilor făcute de inculpații și.

Instanța a considerat că aceste aspecte nu sunt probate în cauză, nereieșind din declarațiile celor patru inculpați trimiși inițial în judecată, din înscrisurile depuse la dosar (inclusiv din expertiza tehnică contabilă) și din declarațiile martorilor,.

Pe de o parte, organele de urmărire penală aveau obligația să demonstreze că respectivele înscrisuri sunt fictive sub o formă sau alta, lucru care în cauză nu s-a realizat. Nu incumbă celor trei inculpați (, și ) obligația de a proba existența sumelor de bani sau veridicitatea tranzacțiilor efectuate.

Pe de altă parte, e vorba de înscrisuri diverse, unele încheiate în formă autentică, altele încheiate cu persoane care nu sunt inculpate în dosar, astfel încât e greu de presupus că toate aceste persoane au acționat într-o singură direcție, respectiv în folosul inculpatului, fiind achitate în acest sens și sume de bani care reprezintă taxe către stat.

De asemenea, conform principiului libertății contractuale, părțile din respectivele contracte pot stabili de comun acord clauzele tranzacțiilor, inclusiv cuantumul prețurilor. Încheierea unor afaceri prin persoane interpuse sunt frecvente în materie, nefiind prin ele însele - operațiuni ilicite, existând excepții care însă sunt strict reglementate în lege. Trebuie arătat și faptul că vânzările-cumpărările succesive ale acelorași bunuri, într-un interval scurt de timp (chiar în aceeași zi sunt specifice domeniului comercial, în care se urmărește realizarea de profit într-o perioadă de timp cât mai mică.

În ceea ce privește infracțiunile de spălare de bani reținute în sarcina inculpatului, se arată că faptele acestuia constau în dobândirea proprietății imobilului din comuna Broșteni, jud. S, prin falsificarea mai multor acte și cu o sumă de bani obținută prin înșelăciune în domeniul financiar și respectiv, de a transfera suma de 2.325.000.000 lei de la Trezoreria G la POST G, apoi în contul său personal pentru a nu se mai cunoaște sursa de proveniență.

Față de aceste fapte, instanța precizat că, în măsura în care s-a reținut anterior în urma analizei făcute că fapta de înșelăciune în concret reprezintă o operațiune comercială neprevăzută de legea penală, iar faptele de fals nu există, prima infracțiune de spălare de bani (prev. de art. 23. 1 lit. c din Lg. 21/1999 - preluată de Lg. 656/2002) reprezintă de asemenea, o activitate comercială. Neavând la bază acțiuni și nici scopurile ilicite, transferurile de bani menționate sunt operațiuni de comerț, neprevăzute de legea penală (e vorba de cea de-a doua faptă de spălare de bani prev. de art. 23 al. 1 lit. a din lg. 21/1999 - preluată de Lg. 656/2002).

Practic, aspectele de fapt analizate în ce privește infracțiunile de înșelăciune și delapidare sunt avute în vedere și pentru infracțiunile de spălare de bani, însă în toate aceste cazuri e vorba de operațiuni comerciale neprevăzute de legea penală, acuzațiile din rechizitoriu având la bază un sistem de prezumții care nu se sprijină pe materialul probator al dosarului (conform art. 64.C.P.P. prezumțiile nu se regăsesc printre mijloacele de probă).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea civilă Ministerul Integrării Europene (actual Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor -succesor în drepturi și obligații ale părții civile, în continuare L) criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul achitării inculpaților.

În susținerea apelurilor s-au invocat motive identice, arătându-se următoarele:

Susținerea instanței că Ministerul Integrării Europene, succesor al Ministerului Dezvoltării și, nu a fost indus în eroare de vreunul din cei 3 inculpați, și deci nu a fost prejudiciat, prin crearea unei false reprezentări a realității prin vânzarea succesivă a imobilului situat în satul Holda, comuna Broșteni, județ S, prin folosirea de documente și declarații false, pe considerent că nu există suport probator în cauză, nu poate fi reținută.

Astfel, urmează a se reține că rezultă cu prisosință din actele dosarului că la data de 5.07.2001 inculpata a cumpărat ca persoană fizică de la - imobilele constând în teren construibil și 2 blocuri de locuințe, cu suma de 400.000.000 lei din care avans trebuia să achite 50.000.000 lei, pe care însă l-a achitat la data de 6.07.2001 ( 20 milioane lei) și la data de 9.07.2001 ( 30 milioane lei), că la data de 6.07.2001 l-a revândut inculpatului cu suma de 4.000.000.000 lei, la 7.07.2001 se evaluează imobilul și se redactează oferta către -, pentru ca la data de 9.07.2001 comisia să procedeze la selectarea ofertei.

Din modul de procedare al inculpaților rezultă cu prisosință că aceștia au acționat concertat sub comanda inculpatului pentru inducerea în eroare a părții vătămate Ministerul Integrării Europene în vederea acordării de către aceasta a unei sume de bani care să fie învestită în această zonă geografică, însă acest lucru nu s-a făcut, astfel încât nu se poate reține sub nicio formă că toate aceste activități de vânzare-cumpărare succesivă a imobilului, ca părți componente ale ansamblului infracțional, reprezintă doar activități comerciale licite.

Din materialul probator administrat în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților, rezultă cu certitudine că banii utilizați în așa numitele tranzacții comerciale licite nu au existat în realitate, deși s-a susținut de către inculpați că banii au existat, fiind împrumutați de la diverse persoane, însă fără a proceda la nominalizarea acestora.

Pentru utilajele achiziționate de - de la - s-au practicat prețuri exagerat de mari în comparație cu prețul din actele contabile, după cum și vânzarea imobilului s-a făcut succesiv și cu preț exagerat de mare, procedeu prin care s-au denaturat situațiile financiare ale societăților comerciale în cauză cu implicații în relația acestora cu bugetul de stat privind stabilirea și plata obligațiilor bugetar-fiscale, astfel încât s-au săvârșit de către inculpați atât infracțiunea de înșelăciune, cât și cele de fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, datele atestate prin aceste documente nefiind reale.

Prin folosirea actelor false menționate, pe baza cărora inculpatul a dobândit proprietatea imobilului din comuna Broșteni cu o sumă de bani obținută prin înșelăciune în domeniul financiar, și apoi de a-și însuși această sumă în interes personal prin ascunderea sursei de proveniență, acesta a săvârșit și infracțiunile de spălare de bani prevăzute de art. 23 alion.1 lit.a și c din Legea nr. 21/1999.

S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale nr. 530/30.11.2006 a Tribunalului Galați și în rejudecare să se dispună sancționarea inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor și obligarea acestora la plata către partea civilă a sumei de 289.200 RON, conform cererii de constituire ca parte civilă.

Apelurile nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nr.61/P/2002 din 26.11.2002 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1.,înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal,fals în contabilitate prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art.289 Cod penal cu aplicarea art. 31 Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal și fals în declarații, prevăzută de art.-292 Cod penal, constând în aceea că ar fi indus în eroare Ministerul Dezvoltării și (L)"creând o falsă reprezentare a realității prin vânzarea-cumpărarea succesivă a imobilului situat în satul Holda, comuna Broșteni, județ S, folosind documente sau dând declarații false și dispoziții în acest sens, prejudiciind Statul cu suma de 2.892.000.000 lei (vechi)", prejudiciu care la finalul actului de sesizare a fost cuantificat la valoarea de 5.784.000.000 lei fără nicio altă explicație.

2.-delapidare prevăzută de art.215¹alin.1 și 2 Cod penal constând în aceea că ar fi "sustras din gestiunea - SRL G suma de 2.325.000.000 lei în nume personal".

3. - spălarea banilor prevăzută de art.23 alin.1 lit.c constând în aceea că " prin falsificarea mai multor acte a dobândit proprietatea imobilului din comuna Broșteni, județ cu suma obținută prin înșelăciune în domeniul financiar".

4.-spălarea banilor prevăzută de art.23 lit.a din Legea nr. 21/1999 constând în aceea că "a transferat suma de 2.325.000.000 lei de la Trezoreria G la Post G, apoi în contul său personal pentru a nu se mai cunoaște sursa de proveniență".

-,înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal,fals în contabilitate prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art.289 Cod penal și uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că ar fi "înșelat statul cu suma de 2.892.000.000 lei (vechi) prin achiziționarea unui spațiu și clădiri în zone defavorizate prin întocmirea de documente falsificate, operarea lor în contabilitate și folosirea acestor documente ".

- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal și fals în declarații în formă continuată prevăzută de art.292 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că " a înșelat statul cu suma de 2.892.000.000 lei împreună cu inculpatul prin achiziționarea pentru acesta imobilului în cauză, cu contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1200/5.07.2001 declarând în fața notarului că este adevăratul cumpărător, când în realitate nu era decât o persoană interpusă, apoi declarând în fața notarului cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 12310/6.07.2001 că vinde acest imobil".

- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal constând în aceea că ar fi fraudat"licitația privind achiziționarea spațiului în cauză,întocmind documente false (oferte pe care le-a solicitat, adresa către evaluatorul imobilului achiziționat, actele folosite pentru achiziționarea în final a imobilului) și însușirea sumei de 2.892.000.000 lei (vechi) de către inculpatul ".

Pentru a dispune astfel Parchetul a reținut în esență următoarele:

Pentru a câștiga pe căi necinstite sume mari de la stat, inculpatul, administrator al - SRL G, a înființat la data de 31.08.2000, în înțelegere cu angajatele sale, inculpatele și, - SRL S,o firmă care funcționând într-o zonă declarată defavorizată, urma să beneficieze de anumite facilități fiscale.

Că, inculpatul a desemnat-o pe inculpata administrator al firmei și i-a cerut martorei, contabil-șef la - SRL G să țină evidența contabilă și la - SRL S pentru ca astfel să controleze activitatea acestei societăți din toate punctele de vedere.

Este de subliniat că probatoriul administrat nu relevă "înțelegerea" despre care s-a făcut vorbire, înființarea - SRL fiind propria inițiativă a inculpatei care, aflând de la inculpata că în zona în care aceasta din urmă își cumpărase în primăvara anului 1999 un apartament ( comuna Broșteni, județ S) exista de vânzare un abator aparținând martorului, și-a declanșat propria afacere bazându-se pe cunoștințele de specialitate ale inculpatei care în perioada 1990-noimebrie 1999 ( când s-a angajat ca director marketing în cadrul - SRL G) a funcționat ca șef Biroul Plan Privatizare Sinteză din cadrul - SA G (conform dovezilor de la filele 269-270,291, 368,369-373,379,380 și 416 din dos.urm.pen. vol.II).

De asemenea este de subliniat că martora nu a fost contabil șef în cadrul - SRL G ci în calitatea sa de economist, de expert contabil autorizat și de administrator al unei societăți comerciale având ca obiect ținerea evidențelor contabile, a ținut evidența contabilă pe bază de contract la diferite firme între care și la - SRL G, astfel, ajungând să presteze activitatea respectivă și pentru - SRL S ( conform dovezilor de la filele 285,291-292 din dosar urm.penală. vol.II și filele 131-132 din dosar fond vol.I)

S-a mai reținut prin actul de sesizare că inițial - SRL Saî nchiriat abatorul proprietatea martorului (corect ) și, cum inculpatul era în spatele acestei afaceri, ar fi acționat în așa fel încât a mărit în mod nejustificat cheltuielile - SRL S prin aceea că a vândut prin - SRL G utilaje la prețul de 630.000.000 lei deși valoarea contabilă a acestora era de 41.115.836 lei, diminuându-se astfel profitul impozabil și deci impozitul pe profit al - SRL S, Parchetul neluând în considerare un fapt esențial și anume că pentru - SRL profitul nu era impozabil, funcționând într-o zonă declarată defavorizată.

Mai mult, nefiind plătitoare de TVA suma aferentă acestei taxe a fost colectată de vânzătoare (- product SRL G) aceasta fiind obligată să facă plata către bugetul de stat.

De altfel din Nota de constatare nr. 8165/27.09.2002 ( filele 257-291 dos.urm.penală vol.III) întocmită de P la solicitarea Parchetului rezultă fără dubiu că în urma controlului efectuat s-a constatat că mijloacele fixe ( utilajele în discuție) au fost facturate și evaluate la preșul pieții stabilit între părți pe bază de negociere, livrarea precum și plata prin compensare a acestora efectuându-se între cele două societăți comerciale, entități distincte, cu respectarea întocmai a normelor legale în materie comercială și fiscală.

S-a mai reținut prin actul de sesizare că toate activitățile comerciale desfășurate de - SRL au fost coordonate de inculpatul care, pentru a ascunde că afacerea îi aparținea, a încheiat contracte de închiriere asupra spațiilor de depozitare, contract de exclusivitate pentru carnea prelucrată la - SRL S, a facturat toate aceste activități, deși în realitate numai - SRL Gab eneficiat de facilitățile fiscale specifice zonelor defavorizate.

Susținerile Parchetului sunt lipsite de fundament, probatoriul administrat chiar în cursul urmăririi penale demonstrând că inculpata, fost director comerciale ani de zile într-o unitate cu profil,a avut la îndemână toate pârghiile unei bune administrări a - SRL S, firmă premiată de Camera de Comerț și Industrie S și elogiată în mass-media pentru realizările sale ( conform dovezilor de la filele 90-91 din dosar fond vol.I).

Deși prin rechizitoriu se susține că inculpatul ar fi realizat în fapt importuri"masive" de carne din Olanda și Belgia pentru - SRL cu consecințele sus arătate, firesc ar fi fost ca acești furnizori externi să se regăsească măcar în parte între cei ai - SRL Or, din nota de constatare nr. 9053/14.10.2002 întocmită de P la solicitarea Parchetului ( filele 52-60 din dos.urm. penală vol.III) rezultă că furnizorii - SRL erau în exclusivitate autohtoni, funcționând pe raza județului ori în zone apropiate-B, I, V, B, singurul furnizor situat la o distanță mai mare fiind - SRL

În fapt, - SRL S după ce importa carne din Olanda și Belgia, o depozita în spații adecvate (închiriate de - SRL G) după care o transporta la S, o procesa și o comercializa, toate aceste activități fiind facturate, având la bază contracte încheiate cu respectarea normelor legale.

Logic ar fi fost, dacă inculpatul s-ar fi aflat în "spatele" afacerii și dacă - SRL ar fi fost în fapt beneficiara facilităților fiscale specifice zonelor defavorizate, ca firma gălățeană să prospere, or, nota de constatare nr. 8165/27.09.2002 relevă că societatea s- înregistrat cu o pierdere contabilă în sumă de 560.000 mii lei, evidențiată în contul de profit și pierderi, plata furnizorilor efectuându-se din banii personali ai inculpatului aduși ca aport, toate operațiunile financiar-contabile efectuându-se cu respectarea normelor legale în materie.

Toate susținerile Parchetului analizate mai sus nu au constituit decât preambulul acuzațiilor formulate împotriva inculpaților după cum se va arăta în continuare.

Astfel, inculpații, ( pentru această inculpată dispunându-se la data de 17.05.2005 disjungerea cauzei penale, judecarea cauzei fiind suspendată potrivit art.303 alin.1 Cod procedură penală) și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, reținându-se în ce îl privește pe că a indus în eroare Ministerul Dezvoltării și ( P:L) creând o falsă reprezentare a realității prin vânzarea-cumpărarea succesivă a imobilului situat în satul Holda, comuna Broșteni, județ folosind documente sau dând declarații false și dispoziții în acest sens, prejudiciind statul cu suma de 2.892.000.000 lei.

În ce o privește pe inculpata s-a reținut că aceasta înșelat statul cu suma de 2.892.000.000 lei prin achiziționarea unui spațiu și clădiri în cadrul unui proiect de finanțare pentru zone defavorizate prin întocmirea de documente falsificate, iar în ce o privește pe inculpata că a înșelat statul cu aceeași sumă ( 2.892.000.000 lei) pentru că achiziționat pentru inculpatul imobilul în cauză, cu contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1200/5.07.2001, declarând în fața notarului că este adevăratul cumpărător, când în realitate era o persoană interpusă, apoi declarând la notar cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1210/ 6.07.2001 că vinde acest imobil.

Din conținutul art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal rezultă că elementul material al infracțiunii de înșelăciune are drept premisă o acțiune și, respectiv o omisiune, care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului.

Doctrina și practica judiciară au stabilit că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în varianta prevăzută de art.215 alin.2 și 3 cod penal,trebuie îndeplinite următoarele condiții:

1. Să aibă loc încheierea sau executarea unui contract;

2. Cu prilejul încheierii sau executării contractului,subiectul activ să

inducă sau să mențină în eroare subiectul pasiv;

3. Să fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau menținerea

în eroare a subiectului pasiv;

4. Acțiunea de amăgire să determine,pe cei induși sau menținuți în

eroare, să încheie sau să execute contractul, în condițiile stipulate,adică în condiții care altfel nu ar fi fost acceptate și care au creat o situație păgubitoare pentru subiectul pasiv;

5. Acțiunea să fie săvârșită cu intenție;

La încheierea unui act juridic ambele părți contractante trebuie să fie de bună-credință, încrederea constituind elementul principal atât la încheierea contractului, cât și la executarea acestuia.

Dacă oricare dintre părți are o intenție dolosivă, cu scopul de a înșela cealaltă parte asupra condițiilor contractului, nu mai există buna-credință, intervenind dolul ca expresie a relei-credințe, manifestat intenționat, prin manevre viclene și mijloace frauduloase.

nu a făcut dovada manoperelor dolosive care să fi viciat consimțământul părții civile în deschiderea finanțării proiectului câștigător și a achitării sumei la care s-a obligat ( 2.892.000.000. lei vechi).

Dimpotrivă, cu nota de constatare a P nr. 8165/27.09.2002 (filele 257-292 din dosar urmărire penală vol.III ) întocmită la solicitarea Parchetului, raportul de expertiză tehnică ( filele 9-18 din dosar urm.penală vol.III) întocmit de asemenea la solicitarea Parchetului, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1200/5.07.2001, nr. 1210/6.07.2001 și nr. 1211 /9.07.2001 ( filele 20-21; 251-252 și 278 din dosar urm.penală vol.II), acordul părții civile din 5.07.2001 privind realocarea sumelor ce constituiau ajutor financiar nerambursabil pentru - SRL, realocare generată de întârzierea aprobării finanțării proiectului ( fila 86 din dos.urm.pen, vol.III), declarațiile martorilor (filele 269-270 din dosar urm.penală vol.II), ( fila 276 dos.urm.penală vol.II), ( filele 314-315 dos.urm.penală vol.II), ( filele 305-306 dos.urm.pen.vol.II),G ( fila 295 dos.urm.pen.vol.II), ( filele 307-308 dos.urm.pen. vol.II), ( filele 291-292 dos.urm.pen vol.II), ultimii patru martori fiind audiați și în fața instanței unde și-au menținut declarațiile anterioare, Raportul tehnico-financiar final la contractul de finanțare nr.13/28.12.2000 vizat de Agenția de Dezvoltare Rurală Nord și Fișa de monitorizare contract întocmit de R Nord la ultima vizită efectuată la locul de implementare a proiectului (filele 74-100 din dosar nr- al Curții de Apel Galați ), s-a făcut dovada fără dubiu, că partea civilă nu a fost indusă în eroare prin vreo acțiune ori omisiune exercitate de inculpați, fapt ce a făcut ca aceasta să nu se considere vătămată, comunicând Parchetului ( fila 263 dos.urm.penală vol.III) că nu sunt întrunite condițiile legale pentru constituirea de parte civilă raportat atât la datele deținute în propria instituție cât și la cele comunicate de Parchet, date care nu s-au schimbat de la momentul formulării răspunsului ( 10.05.2002) până la momentul întocmirii actului de sesizare (26.10.2002).

Cu toate acestea presupusa parte civilă Ministerul și Dezvoltării (L) este introdusă în citativul rechizitoriului la finalul căruia s-a statuat că prejudiciul total cauzat statului este în sumă de 5.784.000.000 lei, fără să se arate de unde provine suma și pe ce calcule s-a fundamentat,

Analizând în mod judicios probatoriul administrat în cauză în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a realizat vreo acțiune de inducere în eroare a persoanei vătămate.

Astfel, partea responsabilă civilmente - SRL S, prin asociat unic și administrator a participat la un concurs de proiecte al Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, cu un proiect intitulat "Dezvoltarea secției de producție de produse din carne din com. Broșteni, jud. S". Inculpata l-a numit prin decizie director general al realizării proiectului, pe martorul (profesor universitar în cadrul Facultății Științe și Ingineria Alimentelor din cadrul Universității Dunărea de G).

Martorul a realizat proiectul, având alături pe inculpata și martora (expert contabil), acestea fiind prinse într-o structură de perspectivă, ipotetică, a executării proiectului.

Acest proiect a câștigat concursul de la. și ulterior s-a încheiat contractul de finanțare nr. 13/28.12.2000 între și - SRL Broșteni Contractul menționat a avut mai multe acte adiționale, între care și cel înregistrat sub nr.10/1676/13.07.2001,după ce în prealabil,la data de 5.07.2001 partea civilă și-a dat acordul scris cu privire la realocarea sumelor ce constituiau ajutor financiar nerambursabil( în sensul cumpărării unui imobil întrucât întârzierea deschiderii finanțării proiectului cu mai bine de 6 luni, făcea imposibilă realizarea proiectului în termenul stabilit de 12 luni, ce implica între altele ridicarea unei construcții).

Aspectul invocat în rechizitoriu că s-a indus în eroare partea vătămată, creându-se o falsă reprezentare a realității prin vânzarea-cumpărarea succesivă a imobilului situat în satul Holda, com. Broșteni, jud. S, folosind documente sau dând declarații false și dispoziții în acest sens, activitate la care au participat inculpații -, și, nu are nici un suport probator în cauză, astfel că în mod corect prima instanță a constatat pe de o parte, că falsurile reținute în sarcina celor trei inculpați nu sunt evidențiate în mod clar în actul de sesizare, respectiv fiecare dintre inculpați ce faptă concretă de fals a comis și care sunt mijloacele de probă pe care se sprijină. Sunt făcute în rechizitoriu unele afirmații în sensul că prețurile din contractele încheiate nu erau reale, că inculpatele și nu ar fi avut banii necesari pentru diversele acte încheiate de acestea și că practic ar fi fost persoane interpuse, inculpatul aflându-se în spatele acestora. Aceste elemente nu rezultă din probele cauzei, fiind doar niște prezumții. Lipsa banilor, necesari inculpatelor și pentru realizarea activităților economice sau pur civile menționate în situația de fapt din rechizitoriu trebuia probată de organele judiciare, nefiind obligația inculpatelor să menționeze sursa banilor sau să probeze că anumite sume de bani au fost luate de la anumite persoane. De asemenea, faptul că inculpatele și ar fi persoane interpuse și că inculpatul - ar fi în spatele afacerilor, nu are nici o relevanță juridică, asemenea activități fiind curente în lumea afacerilor, neexistând vreo interdicție legală în acest sens, cu excepția conflictelor de interese sau a altor situații strict reglementate de lege, care însă nu se regăsesc în cauză.

Pe de altă parte, vânzarea - cumpărarea succesivă a imobilului (construcție și teren) situat în satul Holda, com. Broșteni, jud. S sunt operațiuni comerciale, fără a fi prevăzute de legea penală și nefiind de natură a induce în eroare pe partea vătămată, contractele fiind încheiate cu respectarea condițiilor esențiale pentru validitatea convențiilor, cuprinse în art.948 cod civil.

Faptul că ulterior partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză are caracter formal, ținând cont că oricum era citată ca parte vătămată, conform rechizitoriului.

De asemenea, din ansamblul probator, nu rezultă fraudarea licitației în urma căreia a fost achiziționat imobilul în discuție de către partea responsabilă civilmente - SRL Broșteni.

În consecință, în mod corect tribunalul a apreciat că fapta reținută în sarcina celor trei inculpați ca fiind de înșelăciune nu este prevăzută de legea penală, fiind vorba de operațiuni și tranzacții comerciale.

Referitor la fapta de delapidare reținută în sarcina inculpatului -, s-a menționat în rechizitoriu că acesta a sustras suma de 2.325.000.000 lei în nume personal din gestiunea - SRL

Din Nota de constatare nr.9053/14.10.2002 întocmită de organul fiscal în urma controlului efectuat la partea responsabilă civilmente - SRL G (filele 52-60 din dosarul de urmărire penală, vol.III ) reiese că la data de 07.08.2001 Ministerul Dezvoltării și a virat în contul - SRL G - Trezoreria Municipiului G suma de 2.892.000.000 lei, plată efectuată în contul - BROȘTENI S, conform contractului nr. 13/28.12.2000 - zone defavorizate.

La data de 22.08.2001 cu OP nr. 190 se transferă din contul Trezoreriei Mun. G la POST SA G suma de 2.352.000.000 lei, ( anexele 65, 66 la notă). Ulterior, la data de 25.08.2001 cu OP nr. 186 din contul POST SA G al - SRL G se decontează suma de 2.352.000.000 lei în contul personal al administratorului, suma reprezentând restituiri de împrumuturi acordate firmei cu ocazia investițiilor realizate - anexele 67, 68 din aceeași notă de constatare.

Se constată că instanța apreciat în mod corect că este vorba de o operațiune comercială, neprevăzută de legea penală și nu de o însușire de bani din gestiunea părții responsabile civilmente.

Inculpatul a retras banii din gestiunea - SRL G pentru acoperirea împrumuturilor acordate firmei cu ocazia investițiilor realizate. Nu s-a probat că respectivele împrumuturi menționate în nota de constatare, nu au existat în realitate. Pe de altă parte, împrumuturile făcute de administratori sau asociați (ca persoane fizice), firmelor lor sunt frecvente în lumea afacerilor, pentru a se evita împrumuturile bancare care atrag dobânzi, comisioane și garanții foarte oneroase.

Referitor la infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpaților, și, instanța a apreciat în mod corect că acestea nu sunt probate în cauză.

Pe de o parte, aceste infracțiuni nu sunt evidențiate în rechizitoriu, atunci când se face încadrarea în drept, în sensul că nu se stabilește situația concretă de fapt care se suprapune pe situația de drept, iar pe de o parte, organele de urmărire penală aveau obligația să demonstreze că respectivele înscrisuri sunt fictive sub o formă sau alta, lucru care în cauză nu s-a realizat. Inculpații, și nu erau obligați să probeze existența sumelor de bani sau veridicitatea tranzacțiilor efectuate.

Pe de altă parte, e vorba de înscrisuri diverse, unele încheiate în formă autentică, altele încheiate cu persoane care nu sunt inculpate în dosar, astfel încât în mod temeinic prima instanță a apreciat că e greu de presupus că toate aceste persoane au acționat într-o singură direcție, respectiv în folosul inculpatului, ținând cont și de faptul că vânzările-cumpărările succesive ale acelorași bunuri, într-un interval scurt de timp (chiar în aceeași zi ) sunt specifice domeniului comercial, în care se urmărește realizarea de profit într-o perioadă de timp cât mai mică.

În ceea ce privește infracțiunile de spălarea banilor reținute în sarcina inculpatului, se constată că în mod corect prima instanță, în măsura în care a reținut în urma analizei făcute, că fapta de înșelăciune în concret reprezintă o operațiune comercială neprevăzută de legea penală, iar faptele de fals nu există, a apreciat că prima infracțiune de spălarea banilor (prev. de art. 23 alin. 1 lit. c din Lg. 21/1999 - preluată de Lg. 656/2002) reprezintă de asemenea, o activitate comercială și că, neavând la bază acțiuni și nici scopuri ilicite, transferurile de bani menționate sunt operațiuni de comerț, neprevăzute de legea penală, cu referire la cea de-a doua faptă de spălarea banilor prev. de art. 23 al. 1 lit. a din lg. 21/1999 - preluată de Lg. 656/2002).

Practic, aspectele de fapt analizate în ce privește infracțiunile de înșelăciune și delapidare sunt avute în vedere și pentru infracțiunile de spălarea banilor, însă în toate aceste cazuri e vorba de operațiuni comerciale neprevăzute de legea penală, acuzațiile din rechizitoriu având la bază un sistem de prezumții care nu se sprijină pe materialul probator al dosarului.

Potrivit art.1 Cod procedură penală procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Rezultă, așadar, că procesul penal nu reprezintă exclusiv o activitate de represiune, ci una desfășurată pentru tragerea la răspundere penală doar a persoanei care a comis o infracțiune, organul de urmărire penală și instanța de judecată fiind obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.62 Cod procedură penală, pe bază de probe.

Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social trebuie stabilită pe bază de probe neîndoielnice, convingerea de vinovăție trebuind să fie certă, să se dovedească fără echivoc existența faptei și vinovăția inculpatului deoarece dubiile se interpretează în favoarea acestuia, potrivit principiului in dubio pro reo.

Examinând cauza pe fond prima instanță a reținut în mod corect că nu există probe care să ateste existența faptelor reținute în sarcina inculpaților sau că acestea sunt prevăzute de legea penală, actul de sesizare al instanței fiind fundamentat pe simple supoziții ale Parchetului.

Or, potrivit art.63 alin.1 Cod procedură penală constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar printre mijloacele de probă enumerate limitativ în art.64 alin. 1 Cod procedură penală nu se regăsesc și prezumțiile, astfel cum corect a reținut prima instanță.

Este surprinzător că deși la data de 26.11.2002 când s-a întocmit actul de sesizare, Parchetul se afla în posesia probelor care atestau că operațiunile comerciale desfășurate de inculpați erau licite, a solicitat angajarea răspunderii penale a acestora, procesul penal început în cursul anului 2002 și nefinalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă până în prezent ( martie 2008) conducând la falimentul a două societăți comerciale,dintre care cel puțin una( SRL S)având un vădit potențial economic la nivelul anilor 2001-2002, conform dovezilor de la filele 90-91 din dosarul de fond vol.Mai mult, din Raportul tehnico-financiar final la contractul de finanțare nr.13/28.12.2000 vizat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord la data de 15.02.2002 (filele 74-100) din dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, rezultă că investiția, urmărită și avizată punctual pe faze de execuție de cofinanțatorul parte civilă, era la acea dată în sumă totală de 23.306.912.641 lei(vechi) din care ajutorul financiar nerambursabil era în sumă de 9.997.804.999 lei(vechi).

Așa fiind, în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dând eficiența cuvenită dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv art.10 alin. 1 lit.b Cod procedură penală

Ceea ce se poate imputa primei instanțe fără ca această împrejurare să conducă la reformarea sentinței,în raport de soluția dată, este faptul că abrogarea Legii nr. 21/1999 prin art.31 din Legea nr. 656/2002 ar fi atras aplicarea dispozițiilor art.13 Cod penal, ținând cont că dispozițiile legale ale art.23 din legea abrogată au fost preluate în cuprinsul art.23 alin.1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002, conservând reglementarea inițială în noua reglementare,

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală și că nici din verificările din oficiu nu s-au constatat temeiuri care să atragă reformarea sentinței, în baza art.379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală apelurile de față vor fi respinse ca nefondate cu consecința obligării apelantei - părți civile, conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, la plata către stat cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea civilă Ministerul Dezvoltării,Lucrărilor Publice și Locuințelor B, cu sediul în B,str.- nr. 17, Latura Nord, sector 5, împotriva sentinței penale nr.530/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Galați.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelanta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-parte civilă Ministerul Dezvoltării,Lucrărilor Publice și Locuințelor B și pentru intimații-inculpați (fiul lui și, născut la data de 19.02.1975 în G, CNP -, domiciliat în G,str.- nr. 195), (fiica lui și, născută la data de 29.01.1977 în G, domiciliată în G,-, -.26,CNP -) șide la comunicarepentru intimata -inculpată, fiica lui și, născută la data de 07.03.1973 în comuna Independența, județ G, CNP -, domiciliată în G,-, -.6; în G,-1, -.6; prin afișare la ușa Consiliului Local G;afișare la ușa Consiliului Local Broșteni, județ S; și pentru intimatele părți responsabile civilmente - SRL, cu sediul în G,-, prin afișare la ușa Consiliului Local G, afișare la ușa Consiliului Local Broșteni, județ S, prin J - EXPERT SRL-administrator, cu sediul în G,-, -.11, și - SRL Broșteni, cu sediul în Slănic M, str.- nr. 53, județ B-prin administrator; cu sediul în comuna Broșteni, sat Holda nr. 210, județ S; în G,-;, prin afișare la ușa Consiliului Local G; afișare la ușa Consiliului Local Broșteni, județ

Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2008

Președinte, Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored./2 ex/7.05.2008

Jud.fond-

Președinte:Ion Avram
Judecători:Ion Avram, Mița Mârza

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Galati