Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1304/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.521
Ședința publică de la 9 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Nedelcu Antoaneta
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații, și de către (depus ulterior la data de 07.11.2008 cu adresa nr- din 06.11.2008 și înregistrat la registratura CURȚII DE APEL BUCUREȘTI la data de 07.11.2008 - filele 179-180 dosar al CURȚII DE APEL BUCUREȘTI -Secția I-a Penală - recurent decedat la data de 04.10.2006) împotriva deciziei penale nr.270 A din data de 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din 26 martie 2009, parte integrantă din prezenta, când Curtea pentru a da posibilitate părților de a depune note scrise a amânat pronunțarea la data de 2 aprilie 2009, iar pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată la data de 9 aprilie 2009.
C RTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale declarate,Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2966/25.11.2002 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B în dosarul nr.837/2002 a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.323 alin1 și 2 Cod penal cu aplic.art.71 și 64 Cod penal.
În baza art.215 al.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu aplic. art.71,64 Cod penal.
In baza art.291 Cod penal a mai fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, cu aplic. art. 71-64 Cod penal.
În baza art.33 lit.a rap.la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și i s-a dat spre executare inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final 6 ani si 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71,64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii si arestării preventive de la 12.04.2000 până la 28.03.2001.
În baza art.323 al.1 și 2 Cod penal, a fost condamnată inculpata la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal a fost condamnată inculpata la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71,64 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.290 Cod penal,a fost condamnată inculpata la o pedeapsa de 1 an închisoare,cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.33 lit.a rap.la art.34 al.1 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în final 5 ani si 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71,64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea si arestarea preventivă de la 12.04.2000 până la 14.02.2001 și de la 12.03.2001 până la 27.09.2001.
În baza art.323 al.1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, cu aplic.art. 71, 64 Cod penal.
În baza art.33 lit.a Cod penal rap.la art.34 al.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în final 4 ani si 3 luni închisoare, cu aplic.art. 71, 64 Cod penal.
~ În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea si arestarea preventiva de la 24.02.1999 până la 9.04.1999 și de la 12.04.2000 până la 28.03.2001.
În baza art.323 al.1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asocieâre pentru săvârșirea de infracțiuni, cu aplic.art.71, 64 Cod penal.
In baza art.26 Cod penal rap.la art.20 Cod penal comb.cu art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, cu aplic.art. 71, 64 Cod penal.
In baza art.33 lit.a Cod penal rap.la art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplic.art. 71, 64 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa reținerea și arestarea preventivă de la 30.03.2000 la zi.
n baza art.323 al.1,2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.290 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.33 lit.a Cod penal rap.la art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplic.art. 71, 64 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa reținerea si arestarea preventivă de la 22.11.2000 la zi.
În baza art.323 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.20 Cod penal cu aplic.art.215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal si art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul - la 3 ani închisoare, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.290 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul - la 1 an închisoare pentru săvârșirea in fracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în stare de recidivă postexecutorie, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.293 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 1 an si 6 luni închisoare, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.33 lit.a Cod penal rap.la art.34 alin. lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în final 3 ani si 3 luni închisoare, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.323 alin.1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.20 Cod penal comb.cu art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani si 6 luni închisoare, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.292 Cod penal a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
În baza art.291 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 1 an si 6 luni închisoare, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.290 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, cu aplic.art.71,64 Cod penal.
n baza art.449 Cod penal au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.579/28.02.2002 a Judecătoriei sector 4 B, definitivă la 16.07.2002 prin nerecurarea deciziei penale nr. 139/24.06.2002 a Tribunalului București - Secția a II a Penală, astfel: pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.31 al.2 Cod penal rap.la art.289 Cod penal (fapta din 24.12:1996); pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.31 alin.2 rap.la art.289 Cod penal (fapta din 10.01.1997); pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 a1.2,3 Cod penal.
În baza art.36 alin.1 Cod penal rap.la art.33 lit.a Cod penal si art.34 alin.1 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate prin această sentință și i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, în final 9 ani închisoare, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa detenția de la 11.09.2002 la zi.
A fost anulat nr.1554/2002 emis în baza sentinței penale nr. 579/28.02.2002 a Judecătoriei Sector 4 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa ce se va executa conform prezentei sentințe.
În baza art.118 lit.d Cod penal s-a dispus confiscarea în lei a sumei de 5.000 USD de la inculpatul -, a echivalentului în lei a sumei de 150 USD precum și a sumei de 1.000.000 lei de la inculpatul.
În baza art.348 Cod procedură penală rap.la art.445 Cod procedură penală s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4796/18.09.1998 de către BNP privind imobilul din B,-, -84,.1,.3, sector 5, încheiat între, în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător,a procurii autentificate sub nr.1816/29.09.1998 de către BNP, privind pe,în calitate de mandant si în calitate de mandatar, în legătură cu vânzarea imobilului din str.-.- nr.5, sector 1, precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3173/15.12.1998 de către BNP privind imobilul din B,-, -04,.2,.5,.60, sector 3 încheiat între, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător.
În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și s-a constatat că dreptul de proprietate asupra imobilului din B,-, -84,.1,.3, sector 5 aparține părții vătămate.
În baza art.346 Cod procedură penală rap.la art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală au fost obligați inculpații, si, în solidar la plata către partea vătămata constituită parte civilă în procesul penal a sumei de 3.200 USD, echivalent în lei la data plații, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru imobilul situat in B,-, -84,.1,.3, sector 5.
În baza art.346 Cod procedură penală rap.la art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală au fost obligați inculpații, și, în solidar, la plata către partea vătămată la plata sumei de 65.000.000 lei actualizată în funcție de indicele de inflație pentru perioada 3.12.1998 până la data efectiva a plății debitului.
În baza art.346 Cod procedură penală rap.la art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală a obligat inculpații, și, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 603 USD, echivalent in lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
S-au respins ca neîntemeiate pretențiile civile ale părții civile de obligare a inculpaților la plata contravalorii tuturor cheltuielilor de întreținere a imobilului.
S-a luat act ca părțile vătămate si nu s-au constituit părți civile.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în cursul anului 1998 inculpații, -, s-au înțeles,în prealabil și au luat hotărârea finală de a încheia acte de vânzare-cumpărare de apartamente ori case care nu le aparțineau,în posesia cărora urmau să intre folosindu-se de diferite mijloace frauduloase, realizând astfel acțiuni de asociere și sprijinire a asocierii pentru săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 B, părțile civile și, inculpații, - și.
Prin decizia penală nr.1678/A/26.11.2003 a Tribunalului București Secția a II-a Penală au fost admise apelurile Parchetului și ale părților civile și, au fost desființate în parte sentința penală și în baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul din art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal, art.290 Cod penal și art.323 alin,1,2 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal n art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, art.290 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și art.323 alin.1,2 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.323 alin.1,2 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 Cp cu aplic.art.13 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.290 Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplic.art. 71,64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 2.11.2000 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului.
Totodată, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță numai cu privire la latura civilă a cauzei(Judecătoria sector 5 B).
Au fost înlăturate disp.art.348 Cod procedură penală, privind restabilirea situației anterioare.
Au fost respinse apelurile declarate de inculpații, -, ca nefondate.
În baza art.383 Cod procedură penală rap.la art.88 Cod penal s-a dedus prevenția inculpatului de la 11.09.2002 la zi și a inculpatului de la 30.03.2000, la zi.
A fost menținută starea de arest a inculpaților.
Au fost obligați inculpații, și - la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații, și, iar prin decizia penală nr.618/25.03.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală au fost admise recursurile, a fost casată în parte decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpații, și, având în vedere că aceștia au solicitat în principal ca motiv de apel achitarea lor, iar în subsidiar redozarea pedepselor însă instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe fără a se pronunța în privința achitării inculpaților. În privința inculpatului, s-a reținut că atât din minuta cât și din dispozitivul deciziei rezultă că instanța de apel nici măcar formal nu s-a pronunțat pe apelul acestuia, în sensul admiterii sau respingerii lui, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalți apelanți inculpați. În privința criticilor formulate de inculpați vizând redozarea pedepselor instanța de apel nu și-a motivat hotărârea pronunțată.
In rejudecarea apelurilor s-a format dosarul nr.2124/2004, în care s-a pronunțat decizia penală nr.355/A/23.05.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în sensul că au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 B și partea civilă u; a fost desființată în parte sentința penală nr.2966/25.11.2007 a Judecătoriei sector 5.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a luat act că apelantul inculpat și-a retras apelul.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații și pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de apel a reținut că referitor la susținerile apelanților inculpați, că nu au săvârșit faptele, acestea nu pot fi primite de instanța de apel având în vedere că, potrivit art.66 Cod procedură penală, când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Or, în speță, ambii apelanți au dat o interpretare eronată a probelor solicitând achitarea lor, deși din probele dosarului rezultă fără putință de tăgadă vinovăția acestora.
Astfel, s-a reținut că inculpatul, deși a avut o poziție
necooperantă pe parcursul cercetărilor,ulterior a revenit asupra declarațiilor date și,așa cum rezultă din actele de urmărire penală existente la momentul la care a vândut apartamentul familiei, cunoștea de modul fraudulos în care acesta a ajuns in beneficiul lui.
Inculpații si au dat și ei declarații contradictorii, aspecte rezultate din declarațiile lor din faza de urmărire penală, declarații ce nu corespund celor afirmate de inculpații, și martora, precum și din confruntările efectuate pe parcursul urmăririi penale.
Raportul de expertiză criminalistică nr.-/2001 al Serviciului Criminalistic a concluzionat că semnăturile de pe cele 2 exemplare ale procurii autentificate sub nr.1816/29.09.1998 și de pe cererea nr.3812 de autentificare a procurii au fost executate de pentru numele. Totodată, s-a concluzionat că semnătura de pe chitanța nr.- nu a fost executată de către. Întrucât apelanta inculpată a contestat concluziile expertizei, la solicitarea acesteia, pe parcursul urmăririi penale, s-a efectuat o nouă expertiză de către Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice, expertiză din care rezultă că toate semnăturile cu numele pe de procuri, de pe cerere și de pe chitanță au fost executate de. Or, în sarcina inculpatei se reține săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune întrucât aceasta l-a ajutat cu intenție să vândă apartamentul soților, după ce acesta îl dobândise fraudulos, concubinul său, fiind în realitate beneficiarul acestei infracțiuni.
Din declarația apelantei inculpate a rezultat ca pe data de 02.10.1998 s-a încercat încheierea contractului de vânzare-cumpărare al imobilului însă datorită lipsei unui act,respectiv a certificatului de sarcini, s-a amânat pentru data de 05.10.1998, deși pe data de 02.10.1998, inculpatul a împuternicit-o pe să OG cumpere pentru el casa din-, prin procura autentificată cu nr.2658/1998 în fața Notarului Public deoarece, așa cum rezultă din declarația inculpatului, pe data de 05.10. 1998 nu se afla în
Având în vedere concluziile contradictorii ale rapoartelor de expertiză criminalistică privind semnăturile de de pe actele depuse pentru autentificarea procurii nr.1816/1998,s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere din grup a inculpatelor si de către, acesta însă nerecunoscând pe nici una dintre ele ca fiind cea care s-a prezentat în fața notarului public și a semnat cu numele de.
S-a apreciat astfel că, în mod corect instanța de fond a reținut în privința apelanților inculpați și săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev de art.26 rap la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal, chiar din declarația inculpatului rezultând ca, în toate vânzările și cumpărările de apartamente,coordonarea a fost făcută de inculpatul care folosea persoane interpuse prin intermediul cărora închiria imobilele, ajungând astfel în posesia actelor de proprietate.
Totodată, prin acte false de identitate, folosindu-se de diferite persoane în calitate de vânzători, cumpăra apartamentul și îl revindea și în luarea oricăror hotărâri se consulta întotdeauna cu inculpata, concubina sa. Totodată, din declarația inculpatul a rezultat că îl cunoștea pe ca fiind persoana interpusă pe care o folosea - în contractele de vânzare fictive, întrucât inculpații si erau în casă la si și atunci când inculpatul îi vizita, îi auzea vorbind despre vânzări fictive.
Referitor la apelul părții civile u, Tribunalul nu a primit soluția instanței de fond potrivit căreia contractul încheiat între și soții este valabil pe motiv că aceștia au fost de bună credință, pentru următoarele motive:
Principiul bunei credințe, ca excepție de la desființarea dreptului subsecvent (actului subsecvent) ca urmare a desființării dreptului inițial (actului inițial), nu este aplicabil în cauză deoarece soții nu au fost de bună credință în momentul încheierii contractului întrucât: au încheiat contractul fără a solicita certificat de sarcini de la Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni; au încheiat contractul fără a solicita certificat fiscal de la Administrația financiară a sectorului; la semnarea contractului nu au solicitat prezentarea și predarea titlurilor de proprietate al autorilor anteriori (probatio diabolica) procedură obligatorie și de notorietate în materia vânzărilor imobiliare, prețul achitat reprezenta numai J din valoarea reală (de circulație) a imobilului cu care se vindeau în acel moment apartamente asemănătoare în aceeași zonă, fapt cunoscut de altfel de către soții care se interesaseră de prețurile existente pe piață; banii reprezentând prețul pentru apartament nu au fost înmânați de soții vânzătorului ci lui.
La data vizionarii apartamentului, soții nu au dorit să se întâlnească cu administratorul blocului care le-ar fi putut spune că proprietar este altcineva.
Prin comportamentul lor, înainte și după încheierea contractului soții au dovedit faptul că bănuiau că această tranzacție nu este în totalitate legală. Imediat după încheierea contractului au închiriat apartamentul - iar inducerea în eroare a fost facilitată și de dorința acestora de a face o "afacere", acceptând și notarul propus de vânzători, neverificând nici actele ce au stat la baza încheierii contractului.
S-a mai apreciat că prima instanța trebuia să rețină faptul că ambele contracte sunt lovite de nulitate absolută, fiind produsul unei infracțiuni și că nu a existat niciodată consimțământul proprietarului la înstrăinarea imobilului. O dovadă a faptului că aceasta este soluția corectă a reprezentat-o și faptul că, soții au primit și prețul plătit pentru apartament de la inculpați dar vor rămâne în apartament.
Tribunalul, văzând manifestarea expresă și neechivocă de voință a apelantului inculpat în sensul retragerii, în conformitate cu disp. art.369 Cod procedură penală a luat act de retragerea apelului.
Împotriva acestei decizii au formulat recursuri inculpații și, precum și părțile civile și, iar prin decizia penală nr.1666 in 26.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția 1 Penală în dosarul penal nr.11849/2004, s-au admis recursurile declarate de inculpații și și totodată au fost extinse efectele recursurilor declarate de aceștia și în privința inculpatului,față de care s-a dispus de către parchet neînceperea urmăririi penale,soluție împotriva căreia nu s-a formulat plângere.
Prin aceeași decizie au fost admise recursurile declarate de părțile civile și, a fost casată, în parte, decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpații, și la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
S-a constatat că, pe latura civilă s-a dispus în mod definitiv trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Sector 5 B,prin decizia penală nr.1679/ A/26.11.2003 a Tribunalului București Secția a II-a Penală și s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.348 rap.la art.445 Cod procedură penală din decizia recurată.
Instanța de control judiciar a reținut că decizia penală recurată a fost pronunțată de instanța de apel, în al doilea ciclu procesual în calea apelului, împrejurare în care, potrivit art.371 și art.378 Cod procedură penală, instanța trebuia să se pronunțe asupra tuturor cererilor de apel formulate. De asemenea, instanța trebuia să țină seama și de disp.art.38518Cod procedură penală în privința limitelor rejudecării apelului ca urmare a casării deciziei.
Astfel, s-a reținut că împotriva sentinței penale nr. 2966/2002 a Judecătoriei sector 5 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 B, părțile civile și, precum și inculpații, - și.
Prin decizia penală nr.1678/A/26.XI.2003 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admisapelurile parchetului și ale părților civile și, a desființat parțial sentința în privința laturii penale, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond numai cu privire la latura civilă a cauzeiși a respins ca nefondateapelurile inculpaților, -, instanța de apel arătând în motivare că în privința laturii civile cauza a fost trimisă spre rejudecare numai prin admiterea apelurilor părților civile și.
Această decizie a fost recurată numai de inculpații, și. Se mai reține că părțile civile u și nu au recurat decizia, ceea ce înseamnă că în ce îi privește și sub aspectul laturii civile, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputându-se dispune asupra acestui aspect
Instanța de recurs a admis recursurile inculpaților și a trimis cauza (numai în privința laturii penale) spre rejudecare la instanța de apel, instanța de recurs, chiar în considerente, arătând expres că a admis recursurile inculpaților și a casat hotărârea doar în limitele în care a fost investită.
Reluând judecarea apelurilor celor patru inculpați, instanța de apel a pronunțat decizia penală nr.355/2007 prin care a admis apelurile parchetului și al părții civile u, a respins ca nefondate apelurile inculpaților și, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul.
S-a constatat astfel că, deși instanța de apel a fost investită prin decizia instanței de recurs(pentru rejudecare)și cu apelul inculpatului aceasta nu s-a pronunțat și cu privire la acest apel, fiind astfel incident cazul de casare prev.de art.3859pct.10 Cod procedură penală.
S-a mai constatat, de asemenea, că instanța de apel prin admiterea apelului părții civile uad esființat parțial sentința și a dispus anularea contractului nr.4824/3.12.1998 încheiat între și soții privind imobilul din B str.-, făcând aplicarea art.348 Cod procedură penală și art.445 Cod procedură penală.
Astfel, în rejudecarea apelurilor instanța s-a pronunțat cu privire la aspecte soluționate definitiv referitor la latura civilă a cauzei (trimiterea spre rejudecare la prima instanță), deși nu a fost investită (și nici nu putea fi investită pentru că, prin decizia instanței de recurs și potrivit art.38S18Cod procedură penală se stabiliseră limitele rejudecării apelurilor inculpaților iar partea civilă nu recurase decizia, pentru această parte, oricum hotărârea era definitivă.)
Pentru aceste considerente,instanța de control judiciar a concluzionat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, supusă casării pe temeiul art.3859pct.10 Cod procedură penală, nelegalitățile neputând fi remediate decât prin rejudecarea cauzei de către instanța de apel cu privire la apelurile inculpaților, și.
În apel după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția 1 Penală, la data de 10.01.2008 sub nr-.
Apelanta inculpatasolicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.d Cod pr.penală pentru infracțiunea prev.de art.323 al.1 și 2 Cod penal întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material nefiind dovedită existența unei înțelegeri anterioare, a unei organizări și structuri cu funcții și atribuții și activitatea pe care o desfășura concret fiecare membru al grupării;achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune întrucât faptei îi lipsește latura subiectivă, precizând că acorda inculpatului sfaturi despre cum să-și organizeze activitatea agenției imobiliare în calitatea sa de secretară a respectivei firme. Apelanta a mai arătat că în calitatea sa de secretară examina preliminar actele aduse de diverse persoane ( sfătuia pe inculpatul care ar fi căile de verificare a situației reale și nicidecum nu îi întărea acestuia rezoluția infracțională).Cu privire la acțiunea de complicitate - în sensul că ar fi participat ca martoră la întocmirea unui înscris despre care se afirmă că este fictiv, dar prin care se obligații și drepturi personale care sunt in ființă între părți, act care nu a fost denunțat expres sau tacit - inculpata a arătat că simpla sa semnătură nu este de natură să întărească sau să sprijine rezoluția infracțională a unuia sau altuia dintre cei care încheie un acord de voință solicitând să se dea o eficientă sporită declarațiilor și a celorlalte mij loace de probă adunate în cursul cercetării judecătorești și să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.d Cod pr.penală iar în temeiul art.14 și 346 al,4 Cod pr.penală să fie lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
Referitor la infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.26 rap la art.290 Cod penal a solicitat să se constate că s-a împlinit termenul de prescripție specială, așa încât sunt incidente disp.art.11 pct.2 lit.b rap la art.10 lit.g Cod pr.penală, în subsidiar solicitând redozarea pedepselor ce i-au fost aplicate și coborârea acestora sub limita minimului special cu suspendarea sub supraveghere, instanța urmând a avea in vedere circumstanțele sale personale și reale ale cauzei, vârsta și starea de sănătate.
Apelantula solicitat in temeiul prev.de art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c achitarea C.P.P. sa întrucât nu a săvârșit faptele reținute in sarcina sa întrucât din probele administrate in cauză nu rezultă faptul ca ar fi falsificat documente ori că a procurat sau pregătit acte in vederea efectuării unei vânzări,nu s-a prezentat la nici un notar și ca el a plătit banii pentru cumpărarea imobilului și ca obligația de verificare a actelor revenea notarului și că el nu a participat la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In subsidiar,solicită redozarea pedepselor ce i-au fost aplicate și coborârea acestora sub limita minimului special și condamnarea sa la o pedeapsa egală cu perioada cât a fost arestat preventiv.
Examinând sentința apelată in raport de motivele invocate cât și din oficiu conformart.371 al.2 C.P.P.Tribunalul a constatat următoarele:
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză atât in cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată,Tribunalul a reținut că în cursul anului 1998, inculpații, -, și s-au înțeles să se ocupe de săvârșirea de înșelăciuni cu apartamente care nu le aparțineau și în posesia cărora urmau să intre folosind diferite mijloace, realizând astfel acțiuni de asociere și sprijinire a asocierii pentru săvârșirea unor asemeneainfracțiuni.
Astfel, a coordonat întreaga activitate de înșelare folosind persoane interpuse pentru închirierea unor apartamente intrând astfel in posesia actelor de proprietate, folosind ulterior acte de identitate false și diferite persoane care sa se prezinte drept vânzători ai acestor apartamente.
Inculpații și au coordonat activitatea celorlalți inculpați, susținând din punct de vedere material toate cheltuielile necesare efectuării tuturor operațiunilor ce aveau ca finalitate dobândirea frauduloasa a unui imobil și beneficiau de majoritatea foloaselor ilicite obținute.
De asemenea, Tribunalul a reținut că acești inculpați i-au solicitat inculpatului să vândă fictiv apartamentul în care acesta locuia împreună cu,proprietatea părții vătămate u, situat in B,-,BI.,.1,.3.18 sector 5. Semnificativ în acest sens este ca pentru prelungirea contractului de închiriere după verificarea în prealabil a situației imobilului la Administrația Financiară, este că inculpata a remis inculpatului suma de 300 USD cu care a fost achitată chiria în avans pentru acel apartament de către.
În vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare inculpatul a formulat la Administrația Financiară sector 5 o cerere înregistrată sub nr.- din data de 17.09.1998 prin care a solicitat în numele lui u eliberarea unui certificat fiscal pentru imobilul din-.
Ulterior, la data de 18.09.1998 a fost perfectat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4796 la BNP, având ca obiect imobilul situat în B,-,BI.,.1,.3.18 sector 5, contractul fiind semnat la rubrica vânzător de către o persoană rămasă neidentificată ce s-a prezentat ca fiind și a fost însoțită de inculpatul legitimându-se cu actul de identitate fals.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare inculpatul i-a remis inculpatului ca recompensă suma de 1.000.000 lei ROL și 150 USD iar pentru a da aparentă de legalitate acestei tranzacții inculpații și i-au obligat pe și (concubini) să încheie un act sub semnătură privată, antecontract de vânzare cumpărare și alte chitanțe din care rezultau ca ar fi primit de la inculpatul suma de 6.600 USD și 15.000.000 lei ROL reprezentând prețul apartamentului.
Totodată, cu ajutorul inculpatului și a martorului, a fost evacuată din apartamentul închiriat,iar inculpații și au reușit să transcrie dreptul de proprietate pe numele inculpatului proprietatea imobilului.
Astfel că, la data de 03.12.1998 a fost încheiat și autentificat contractul de vânzare cumpărare nr.4824,având ca obiect apartamentul situat in B,-,B1.,.1,.3.l8 sector 5, fiind semnat în calitate de vânzător de către inculpatul și soția sa OG,iar in calitate de cumpărători de către soții fiind achitată suma de 65.000.000 lei.
La perfectarea acestui contract au fost de față și inculpații și care s-au prezentat drept unchi respectiv inculpatului aceștia de altfel încasând și prețul apartamentului.
De asemenea, Tribunalul mai reține ca în cursul lunii septembrie 1998 inculpații -, și le-au propus inculpaților și efectuarea unei noi vânzări fictive având ca obiect imobilul situat în str. -.- nr.5, sector 1,hotărându-se ca acesta să intre în posesia inculpatului după simularea unei vânzări de către proprietara de drept a acelui imobil decedată la aceea data.
Astfel, la data de 29.09.1998 a fost semnat la BNP procura autentificată sub nr.1816 prin care, decedată la data de 07.09.1998 îl împuternicea pe inculpatul să vândă imobilul din-, sector 1 iar persoana care s-a prezentat sub identitatea numitei nu a putut fi identificată.
Ulterior,după obținerea procurii inculpații - și au obținut la data de 02.10.1998 certificatul fiscal nr.42776 eliberat de Administrația Financiară a Sectorului 1 privind imobilul din str. -. - - iar în aceeași zi inculpatul a împuternicit-o pe prin OG procura autentificată sub nr.2658 la BNP ca să-I reprezinte la biroul notarial competent în vederea cumpărării imobilului.
La data de 05.10.1998, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale inculpatul folosindu-se de procura autentificată sub nr.1816 a obținut de la Judecătoria sector 1 certificatul de sarcini nr.3520 din data de 05.10.1998 iar la aceeași dată a fost redactat și autentificat sub nr.2650 contractul de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul din str. -. - nr.5, sector 1, fiind semnat la rubrica vânzător de inculpatul în calitate de mandatar al numitei și de către în OG calitate de mandatar al lui la rubrica vânzător.
Ulterior, la domiciliul inculpatei, a scris un act sub semnătură privată prin care recunoaște ca ar fi primit de la inculpatul suma de 11.250 USD reprezentând avans din prețul imobilului, actul fiind semnat de inculpații și.
De asemenea,din mijloacele de probă administrate in cauză Tribunalul a reținut că la data de 05.12.1998 a fost încheiat un act sub semnătură privată din care reiese faptul ca inculpatul a mai primit suma de 2.000 USD, sumă care intra în prețul apartamentului, urmând ca acesta să mai primească suma de 5.000 USD de la, acest act a fost scris de inculpatul - iar semnătura de la rubrica martor a fost executată de inculpata.
Ulterior, datorită cercetărilor întreprinse de către martorul și de către moștenitoarea de drept a defunctei, numita, inculpații și nu au mai putut să înstrăineze la rândul lor imobilul.
De asemenea, în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpaților,Tribunalul a reținut că la data de 01.12.1998 martorul a închiriat imobilul situat în B,-,.104,.5,sector 3 de la, fiind plătită chiria în avans pe 3 luni.
Cu privire la acest imobil, în prealabil inculpatul a făcut inculpatului o nouă propunere privind obținerea acestui imobil. Astfel, s-a prezentat lui sub numele de, prezentând în acest sens un act de identitate fals. După închirierea apartamentului i-a dat inculpatului buletinul fals folosit și cheile apartamentului, iar acesta din urmă a reușit să procure certificatul fiscal eliberat de Administrația Financiară Sector 3 sub nr.30256/12.12.1998.
La data de 15.12.1998,martorul însoțit de inculpatul a încheiat la BNP contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3173 cu inculpatul, actul fiind semnat la rubrica vânzător de către care s-a prezentat sub identitatea falsă de și la rubrica cumpărător de către. Cu ocazia încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare martorul a dat o declarație în fața notarului public o declarație pe propria răspundere din care reiese că apartamentul în cauză nu a fost vândut sau grevat de sarcini.
În seara aceleiași zile inculpatul a primit suma de 5.000 USD ca urmare a încheierii acestui contract, banii fiind dați de.Totodată martorul a scris un proces verbal conform căruia a vândut apartamentul din- inculpatului, actul fiind semnat la rubrica martori de către inculpații și.
Față de mijloacele de probă administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților,Tribunalul neprimind apărările inculpaților și în sensul că nu ei au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În ceea ce privește solicitarea inculpaților de a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță întrucât partea vătămată( care așa cum rezultă din actele aflate la dosar nu s-a constituit niciodată parte civilă) nu a fost legal citată, Tribunalul a constatat că de la data de 07.11.2001 acesta decedase, iar dat fiind caracterul personal al părții vătămate, decesul acesteia în timpul procesului penal lasă un gol procesual,ea neputând fi înlocuită, drepturile sale stingându-se odată cu titularul lor.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că în ceea ce privește latura civilă a cauzei cu privire la imobilul situat în-.104,.5, sector 3 aceasta a fost soluționată definitiv prin sent. pen. 217/06.04.2000 a Tribunalului București și care se află la dosarul cauzei,astfel că, nu se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea spre rejudecare a cauzei.
În ceea ce privește apelul formulat de câtre inculpatul,Tribunalul a constatat că potrivit certificatului de deces depus la dosar acesta a decedat la data de 04.10.2006 astfel că, întrucât decesul inculpatului este un eveniment care stinge acțiunea penală și acesta a intervenit în cursul judecării cauzei, a dispus încetarea procesului penal cu privire la acest inculpat sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecată.
De asemenea, Tribunalul a constatat că în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap. la art.290 Cp.( fapte din anul 1998, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata a fost împlinit termenul de prescripție specială al răspunderii penale prev de art.124 rap.Cod Penal la art.122 lit.d
C.P.P.Raportat la împrejurările în care au fost săvârșite faptele, consecințele deosebit de grave ale acestora,instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor, fiind nejustificate cererile inculpaților și de a fi redus cuantumul pedepselor aplicate.
Față de cele invederate Tribunalul București Secția I-a Penală prin decizia penală nr.270A/25.04.2008 a admisapelurile inculpaților și - (decedat) formulate împotriva sentinței penale 2966 din 25.11.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul 837/2002.
A desființat în parte sentința apelată și rejudecând:
În temeiul art.11 alin.1 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g a C.P.P. încetat procesul penal cu privire la inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.323 alin.1 și 2 Cod penal, art.215 alin. 1,2 și 3 cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 Cod penal și prev. de art.291 Cod penal, ca urmare a decesului inculpatului.
In temeiul art. 11 alin. 1 pct.2.b rap. la art.10 lit.g C.P.P. a încetat procesul penal cu privire la inculpata sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap. la art.290 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale criticate.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei către stat.
Împotriva deciziei penale nr.270/A/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală au declarat recurs inculpații și.
Recurentul inculpat prin recursul declarat a criticat soluția pronunțată invocând următoarele cazuri de casare:art.3859pct.10Cod procedură penală"instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influiențeze soluția procesului" în sensul că, soluția pronunțată a fost apreciată de către recurentul inculpat că a avut în vedere în exclusivitate probele administrate în faza de urmărire penală ceea ce a condus la ideea conform căreia cercetarea judecătorească efectuată a fost inutilă, sens în care multe aspecte din dosar au fost neelucidate nestabilindu-se clar ce persoane se fac vinovate,solicitându-se,în final,pe acest caz, trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmării penale;art.3859pct.9 din Codul d e procedură penală "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege" - apreciindu-se că instanța de apel cu ocazia rejudecării pricinii nu a avut în vedere exigențele impuse de art.6 p. 1 din CEDO cu referire la un proces echitabil, susținându-se faptul că examinarea nu s-a făcut pentru fiecare caz în parte în funcție de circumstanțele lui particulare, iar inculpatul este chemat să răspundă penal pentru ceva ce nu este vinovat,nu a făcut el,susținându-și în ultimul cuvânt nevinovăția,implicit achitarea în temeiul prev.de art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală,întrucât ceea ce a făcut a fost din bună credință,având încredere în notarul public. În același timp a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,întrucât aceasta nu a avut în vedere motivele de apel scrise. În final,subsidiar a invocat cazul de casare prev.de art.3859pct.14 Cod procedură penală vizând redozarea pedepsei aplicate.
Recurenta inculpată prin recursul declarat a criticat soluția invocând 5 cazuri de casare și anume:art.3859pct.10 din Codul d e procedură penală însensul că instanțele nu s-au pronunțat asupra unei cereri esențiale - introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului și anume a fiicei acestuia cu domiciliul în Italia;art.3859pct.9 Cod procedură penală -lipsa motivării soluției cu privire la criticile referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate;art.3859pct.18 Cod procedură penalăgreșita condamnare a recurentei inculpate pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2,3 din Codul d e procedură penală și asocierea în vederea comiterii de infracțiuni, prin aprecierea eronată a materialului probator;art.3859pct.17 din Codul d e procedură penală- când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică,în sensul că s-a reținut forma continuată pentru infracțiunea rămasă în forma tentativei.
În subsidiar,invocând cazul de casare prev.de art.3859pct.14 Cod procedură penală a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate.
La data de 7.11.2008 s-a depus prin registratura Curții de APEL BUCUREȘTI Secția I-a Penală cu adresa de înaintare,de la Tribunalul București Secția I-a Penală nr- din 6.11.2008 cererea olografă formulată de către inculpatul de promovare a unui recurs declarat împotriva deciziei penale nr. 270/A/11.04.2008 cu mențiunea că nu se poate prezenta din motive medicale(fila 179-180 dosar Curtea de Apel Secția I-a Penală) deși la dosarul cauzei există certificatul său de deces nr.4198/5 octombrie 2006(fila 252 dosar Secția I-a Penală)CNP - eliberat de către Primăria sector 2
Curtea examinând recursurile declarate sub aspectul cazurilor de casare invocate cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare,din următoarele considerente:
Curtea constată că probele administrate în cursul procesului penal (urmărire penală plus cercetare judecătorească) în cele două cicluri procesuale prin care a trecut cauza dedusă judecății,aflată în al treilea ciclu procesual, au dovedit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpaților sub aspectul încadrării juridice reținute în sarcina lor și pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a constatat că instanțele au reținut o reală situație de fapt,căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică.
Astfel, la data de 24 ianuarie 2000 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus prin Rechizitoriul nr.1684/P/2000 trimiterea în judecată a inculpaților, - și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,complicitate la tentativa de înșelăciune,falsul în înscrisuri sub semnătură privată,uz de fals,fals în declarații,falsul privind identitatea,asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni.
În cursul anului 1988, în înțelegere prealabilă, prin folosirea de mijloace frauduloase, prin încheierea unor acte de vânzare-cumpărare autentificate la notari publici(, și escu ),față de care Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.289 Cod penal) au valorificat imobilele părților vătămate u din-- 184,.18,sector 5; a din str.-.- nr.5,sector 1; din-, bloc 104,.60,sector 3
Din probatoriul administrat se reține faptul că în ceea ce privește imobilul aparținând părții vătămate u,inculpații, și au avut o relație infracțională,însă locuia cu chirie în imobilul părții vătămate și era concubina inculpatului.
Aceasta a declarat că inculpații se ocupau cu tranzacții imobiliare și îl aveau ca șofer pe iar pe ceilalți inculpați i-a cunoscut pentru că erau prieteni cu concubinul său (inculpatul ).
În toamna anului 1998, inculpații și le-a cerut lui și să părăsească imobilul închiriat prezentându-le niște acte în original ale casei și susținând că au cumpărat-o,în schimb îi iartă de o datorie mai veche. A susținut că inițial nu a vrut să elibereze apartamentul însă datorită presiunilor exercitate de cei doi( și )au eliberat apartamentul,iar nu a mai avut legături cu ei și nici cu activitatea lor imobiliară.
A recunoscut că a primit de la cei doi o sumă modică pentru a se muta cu chirie într-un alt imobil,după ce anterior a semnat 2 chitanțe prin care ar fi primit de la numitul 6600 dolari USD și 15 milioane lei,ca preț al vânzării apartamentului,chitanțe ce au fost semnate sub presiunea lui,fără ca în realitate să existe vreo înțelegere sau să fi primit vreun. De asemenea a precizat că nu a cunoscut implicarea concubinului său și nici nu l-a cunoscut pe adevăratul proprietar al imobilului(u )întrucât închirierea a făcut-o printr-o rudă a acestuia.
În cursul urmăririi penale inculpații și au recunoscut înțelegerea prealabilă avută cu și privind imobilul mai sus menționat(filele 260-274)poziția lor fiind contrară afirmând că,de fapt numita fiind concubina lui u,împreună au solicitat firmei imobiliare ce o conduceau să le vândă locuința. Această împrejurare corect a fost înlăturată pentru că anterior cei doi( și,concubina acestuia și secretara firmei)au recunoscut că aveau o relație de prietenie cu confirmată și de inculpatul,șoferul firmei.
Raportul de expertiză criminalistică nr.-/2001 al Serviciului criminalistic a concluzionat că semnăturile de pe cele două procuri autentificate sub nr.1816/29.09.1998 și de pe cererea nr.3812 de autentificare a procurii nu au fost executate de pentru numele de.
Pe parcursul urmăririi penale,inculpata a contestat concluziile expertizei s-a efectuat o nouă expertiză de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice din care rezultă fără dubiu cătoate semnăturile cu numele de pe procuri,de pe cerere și de pe chitanțierau fost efectuate de către.
În sarcina inculpatei se reține și săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 Cod penal rap.la art.215 alin.1,2 și 3 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal întrucât aceasta la ajutat pe inculpatul să vândă apartamentul respectiv soților după ce acesta îl dobândise fraudulos,devenind astfel beneficiarul infracțiunii.
Astfel cum s-a precizat,inculpații și au dat declarații contradictorii ce nu corespund cu cele afirmate de inculpații, și, declarații neadevărate și care au condus la confruntări între aceștia.
Inculpatul,a avut o poziție procesuală oscilantă în cursul procesului penal,din actele de urmărire penală a rezultat că avea cunoștință de modul fraudulos în care inculpatul a devenit proprietarul imobilului proprietatea părții civile u precum și faptul că inculpata cu intenție directă l-a ajutat să vândă imobilul familiei.
Tot inculpata a declarat că la data de 2.10.1998 a încercat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare al imobilului însă datorită lipsei certificatului de sarcini a amânat vânzarea pentru data de 5.10.1998, deși procura nr.2658/1998 pentru vânzare o avea să OG cumpere pentru imobilul din-.
Recurenții inculpați și au ajutat pe inculpatul (decedat în prezent) care coordona întreaga activitate infracțională în toate tranzacțiile frauduloase încheiate privind vânzări și cumpărări de apartamente,semnând chitanțe,procuri.
Inculpatul se folosea în activitatea sa de persoane interpuse prin intermediul cărora închiria imobilele, astfel ajungea în posesia actelor de proprietate, folosea acte false de identitate, vindea imobilele apoi le cumpăra și revindea consultându-se cu inculpata care era secretara sa și concubină în același timp.
De altfel,chiar inculpata a susținut în unele declarații că numai îi sfătuia pe cei ce veneau la firmă pentru a se interesa pentru cumpărarea vreunui imobil, însă concluziile rapoartelor de expertize criminalistice infirmă faptul că aceasta le acorda sfaturi legale ci direct semna la notarul public procuri în numele altor persoane, ceea ce conduce la ideea conform căreia în mod corect instanța fondului a reținut că și această inculpată era complicea inculpatului.
Din declarațiile altor inculpați - -, - rezultă fără echivoc că aceștia erau organizați, așa cum am arătat mai sus, făceau parte dintr-o rețea care se ocupa cu vânzări fictive de case.
Potrivit dispozițiilor art.66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Însă,potrivit art.66 alin.2 din Codul d e procedură penală nici unul din cei doi inculpați recurenți și nu au probat lipsa de temeinicie în ceea ce privesc probele de vinovăție existente.
În cauza dedusă judecății,deși se află în al treilea ciclu procesual inculpații au încercat să zădărnicească soluționarea definitivă a laturii penale a cauzei (latura civilă a acesteia urmând a se soluționa la Judecătoria Sector 5 B-conform deciziei penale nr. 1679/A/26.11.2003 a Tribunalului București - Secția a II-a penală)prin promovarea diferitelor cereri: de strămutare a cauzei,de recuzare a completului de judecată,de efectuare de expertize medico-legale privind starea de sănătate,etc.
Concluzionând,inculpații împreună cu alții din alte dosare penale conexe și apoi disjunse înșelau diferite persoane uzitând de următoarea activitate infracțională: prin înțelegere prealabilă mai întâi închiriau apartamente de la adevărații proprietari și așa intrau în posesia cheilor, apoi dădeau anunțuri la ziare pentru vânzarea acestora folosind buletine de identitate false, pretinzându-se că erau adevărații proprietari în fața notarului public cât și al eventualului cumpărător.
De altfel, chiar inculpatul, a recunoscut modalitatea frauduloasă prin care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului 60 situat în- contra sumei de 155 milioane de lei, contract autentificat sub numărul 3173/15 1998 și care aparținea lui (adevăratul proprietar) și când a dorit să-l revândă (știind că îl dobândise fraudulos) și neputând să obțină de la Administrația financiară certificatul de sarcini,personal a formulat o plângere penală împotriva adevăratului proprietar,respectiv.
uzitată era aceeași pentru toate imobilele vândute fraudulos, fiecare inculpat având un anumit rol atribuit în această activitate infracțională și anume: unii închiriau, alții se ocupau cu falsificarea actelor de identitate, dădeau anunțuri la ziar, mergeau la notarul public pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare etc.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, corect s-a stabilit că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt dovedite pe deplin, întrunind astfel elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului.
Recurenta prin recursul formulat critică soluția instanței de apel pe motiv că aceasta nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să-i garanteze drepturile procesuale și să influiențeze soluția procesului invocând în acest sens cazul de casareprev.de art.3859pct.10 Cod procedură penalăsusținând că în mod greșit nu a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului (decedat în 2006), pe fiica acestuia domiciliată în Italia.Din lucrările dosarului cauzei,rezultă că a fost citată,prin mandatarul său,cu domiciliul în B str.-.1 2. nr.21,sector 3,mama acesteia,căreia i-a făcut o procură de reprezentare și care se află la dosarul cauzei pe de o parte, pe de altă parte solicitarea inculpatei este și neîntemeiată întrucât în cauza dedusă judecății este criticată soluția numai sub aspectul laturii penale întrucât în ceea ce privește latura civilă a cauzei aceasta a fost trimisă definitiv spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria sectorului 5 B) prin decizia penală nr.1679/A/26.11.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală,ori potrivit art.21 alin.1 din Codul d e procedură penală introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului decedat interesează doar latura civilă a cauzei.
Un alt caz de casare invocat de recurenta inculpată estecel prev.de art.3859pct.17 Cod procedură penalăreferitor la greșita încadrare juridică dată faptei.
Așa cum s-a arătat, recurenta inculpată a participat nemijlocit la săvârșirea infracțiunilor împreună cu coinculpatul (decedat în 2006) și inculpatul.
Probele administrate în cursul procesului penal(urmărire penală și cercetare judecătorească),cauză ce a suferit două cicluri procesuale până în prezent,nu a statuat în vreun fel că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de către aceasta ar fi necorespunzătoare situației de fapt. Probele solicitate și administrate în instanță pentru recurenta inculpată nu au condus la o altă încadrare juridică. În cursul anului 1998 inculpații, -, și,după o înțelegere prealabilă au luat hotărârea infracțională ca,prin înșelăciune, inducere în eroare să intre în posesia unor apartamente,uzitând de metoda închirierii acestora și prin mijloace de vânzări fictive să devină proprietarii imobilelor închiriate,pentru aceasta realizând și activități de asociere și sprijinire a asocierii,activitate coordonată de către cu concursul persoanelor interpuse(inculpați în cauză) care,ulterior beneficiau de obținerea unor foloase ilicite,în raport de activitatea ilicită desfășurată în acest scop.
Astfel, se constată că în cauză nu este incident nici acest caz de casare.
În ceea ce privește cazul de casareprev.de art.3859pct.18 Cod procedură penală,se apreciază că nu există vreo eroare gravă de fapt. În cele două cicluri procesuale recurenta inculpată nu a putut produce nici o probă directă care să convingă instanțele că într-adevăr este nevinovată și nu avea nici o legătură cu infracțiunile săvârșite de către concubinul său (decedat). Astfel, raportul de expertiză criminalistică nr.-/2001 al Serviciului Criminalistic a concluzionat că semnăturile de pe cele 2 exemplare ale procurii autentificate sub nr.1816/29.09.1998 și de pe cererea nr.3812 de autentificare a procurii au fost executate de pentru numele de.
Faptul că inculpata nu a fost recunoscută din grup nu conduce la ideea că este nevinovată,această recunoaștere neputând răsturna proba științifică care se coroborează și cu declarațiile coinculpaților și ale martorilor luate în cauză de a lungul procesului penal.
Prin urmare, corect, instanța fondului a reținut în sarcina celor doi inculpați și încadrarea juridică prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal.
în declarația sa a susținut că,în toate vânzările și cumpărările de apartamente coordonarea infracțională o făcea inculpatul care folosea persoane interpuse prin intermediul cărora închiria imobilele, astfel ajungea în posesia actelor de proprietate, iar prin acte false de identitate folosea diferite persoane în calitate de cumpărător și diferite persoane în calitate de vânzător,apoi cumpăra apartamente,le revindea,inculpata era persoana cu care acesta se sfătuia.
Curtea nu poate primi apărarea inculpatei în sensul că nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată.
Din declarația martorului (care se ocupase de înmormântarea lui,preluând și cheile imobilului) și a moștenitoarei de drept a acesteia, reiese faptul că datorită intervenției sale inculpata împreună cu inculpatul nu au reușit să înstrăineze imobilul din B-,sector 1,dobândit de asemenea fraudulos(prin aceeași metodă ilicită)și al cărei proprietar fusese.
Se constată,așadar,că inculpata a interpretat și coroborat probele administrate în cauză,greșit.
În ceea ce privește cazul de casare invocat de inculpată prev.deart.3859pct.9 din Codul d e procedură penalăse constată că nu există contradicții între considerentele și soluția de condamnare pronunțată de instanță,aspect ce rezultă,de altfel și din cele relatate mai sus.
Cât privește cazul de casareprev.de art.3859pct.14 din Codul d e procedură penalăprivind greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, Curtea apreciază că instanțele au făcut referire la dispozițiile art.72 Cod penal vizând "Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor" cu referire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege,la împrejurările și modalitățile în care s-au săvârșit faptele,la pericolul social în concret pe care-l prezintă astfel de fapte,precum și dispozițiile prev.de art.52 Cod penal vizând scopul pedepsei - de prevenire și săvârșire de noi infracțiuni,apreciind că numai prin executarea pedepsei în regim de detenție,scopul acesteia poate fi atins, în ceea ce privește acest caz de casare,Curtea apreciază că instanțele au făcut o corectă și judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatei,în cauză neexistând elemente noi care să conducă la o reindividualizare judiciară a pedepsei.
În concluzie,nu poate fi primită cererea inculpatei de achitare pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată și ulterior condamnată pe motiv că nu este vinovată(art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală),față de cele menționate mai sus și care conduc evident la stabilirea vinovăției inculpatei,sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește cererea inculpatei de efectuare a unei expertize medico-legale care să demonstreze starea de sănătate a acesteia,Curtea nu o poate primi,apreciind-o ca fiind neîntemeiată în raport cu obiectul dosarului penal,considerând-o ca fiind o formă de tergiversare privind soluționarea recursurilor declarate în cauza dedusă judecății, o astfel de cerere eventual poate fi formulată,dar obiectul dosarului să permită pentru soluționare.
În ceea ce privește cererea formulată de către domnul avocat privind scutirea de amendă judiciară Curtea,apreciază că aceasta este nemotivată,sens în care o va respinge,dispunând darea în debit a acestuia.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurentul inculpat care a înțeles să critice soluția pentru nelegalitate și netemeinicie invocând cazurile de casare prev.de art.3899pct.9 și 1o din Codul d e procedură penală,solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel,în vederea rejudecării apelului,Curtea apreciază că susținerile recurentului-inculpat nu au susținere în materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Din însăși declarațiile inculpatului (filele 177-178-184 ) rezultă că recunoaște faptele reținute în sarcina sa și menține declarațiile date la urmărirea penală. A precizat că a cumpărat imobilele din str.- și - - pe numele său la insistențele lui care îi era șef,recunoscând totodată că era o simplă unealtă a inculpaților și.
A arătat că îi spunea să cumpere apartamente pe numele său,însă plata o făcea primul.
Nu are nici o justificare inculpatul care,personal a participat și la vânzarea imobilului din-- 184,sector 2,proprietar fiind u,contract încheiat între acesta și soții,cunoscut fiind faptul că primul cumpărase imobilul pe numele său,însă cu banii lui. Deși a avut o poziție procesuală oscilantă,ulterior recurentul inculpat a recunoscut faptul că avea cunoștință de modul fraudulos în care ceilalți doi inculpați și ajungeau beneficiari ai imobilelor proprietatea altor persoane.
În concluzie,nu se constată că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil,că a fost lipsit de dreptul la apărare,din contră a beneficiat de toate garanțiile procesuale pe care i le acordă legea. În ceea ce-l privește nu se regăsește în cauză cazurile de casare invocate nefiind motive,deci,de trimitere a acesteia spre rejudecare.
Curtea apreciază că,în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestui recurent inculpat,instanțele au avut în vedere Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prev.de art.72 Cod penal - precum și dispozițiile prev.de art.52 Cod penal vizând scopul pedepselor,o reindividualizare judiciară a pedepsei aplicate neimpunându-se.
Așa fiind,Curtea apreciază că sub acest aspect instanțele au pronunțat o soluție temeinică,neexistând motive concrete care să conducă la o reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate.
Cu adresa nr- din 6.11.2008 s-a înregistrat la registratura Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, recursul declarat în scris, n formă olografă,de către inculpatul, recurent decedat la data de 4.20.2007,astfel cum rezultă din certificatul său de deces.
Curtea a apreciat că acesta a fost formulat de o persoană fără calitate,sens în care în temeiul prev.de art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală,urmează a-l respinge,ca inadmisibil.
Așa fiind,Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală urmează a respinge,ca nefondate recursurile declarate de către recurenții inculpați și.
În baza art.381 Cod procedură penală rap.la art.383 Cod procedură penală urmează a constata că recurenta inculpată a fost reținută și arestată preventiv în perioada 12.04.2000 - 14.02.2001 și de la 12.03.2001 până la 27.09.2001,iar recurentul inculpat de la 24.02.1999,la 09.04.1999 și de la 12.04.2000 la 28.03.2001.
Urmează a respinge cererea apărătorului ales al inculpatei - avocat - privind scutirea de plata amenzii în cuantum de 2500 lei aplicată în temeiul prevederilor art.198 alin.3 Cod procedură penală și a dispune darea în debit a acestuia.
În baza art.38515pct.1 lit.a din Codul d e procedură penală urmează a respinge,ca inadmisibil,recursul declarat de numitul ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
De asemenea, urmează a înainta cauza la Judecătoria Sectorului 5 B,în vederea soluționării laturii civile a acesteia,conform deciziei penale nr.1679/A/26.11.2003 a Tribunalului București Secția a II-a Penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții inculpați și împotriva deciziei penale nr.270/A din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a penală.
Constată că recurenta inculpată a fost reținută și arestată preventiv de la 12.04.2000 până la 14.02.2001 și de la 12.03.2001 până la 27.09.2001.
Constată că recurentul inculpat a fost reținut și arestat preventiv de la 24.02.1999 până la 09.04.1999 și de la 12.04.2000 până la 28.03.2001.
Respinge cererea apărătorului ales al recurentei inculpată, av., privind scutirea de plată a amenzii, aplicată în temeiul prevăzut de art.198 alin.3 Cod procedură penală, în cuantum de 2500 lei și dispune darea în debit a acestuia.
Respinge,ca inadmisibil, recursul declarat de numitul,decedat la data de 4.10.2006,ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
Înaintează cauza la Judecătoria Sector 5 B, în vederea soluționării laturii civile a acesteia,conform deciziei penale nr.1679/A/26.11.2003 a Tribunalului București - Secția a II a Penală.
Obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.
Tehnored.IE/2 ex./27.05.2009
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Ciobanu Corina, Nedelcu Antoaneta
