Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.530/
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpat - domiciliat în Comuna, sat Vama Veche,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.29/P din data de 28 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.265 din data de 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.215 al.1,3 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- Recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales - - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
Se constată lipsa:
- intimatele părți civile și pentru care răspunde avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul de Avocați B - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat -, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că recursul declarat, vizează cele două hotărâri pronunțate în cauză.
Criticile vizează greșita condamnare a inculpatului pentru cele 2 infracțiuni, neidentificându-se nicio o acțiune de inducere în eroare, manoperele acelea frauduloase specific actului infracțional al înșelăciunii, prin care inculpatul să fi înșelat părțile vătămate din dosar.
Cu privire la prima infracțiune de înșelăciune asupra părții vătămate, se reține în mod greșit de cele două instanțe că suprafața de teren de 19.000. ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare/cumpărare cu numitul, a fost anterior vândut numitului.
Cele două instanțe consideră că, obligațiile pe care părțile - și -, și le-au asumat prin antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la 22 aprilie 1999, au fost executate la data încheierii acestei convenții, întrucât inculpatul a încasat prețul vânzării iar numitul, a intrat în posesia terenului pe care l-a cumpărat. Datorită acestui fapt, inculpatul nu mai era îndreptățit să ofere spre vânzare același bun, numiților și și să primească de la aceștia diferite sume de bani.
Apreciază că este nelegală reținerea acestei infracțiuni având în vedere pe de o parte că, în cauză, cu s-a încheiat un antecontract, care evident nu a transferat proprietatea.
, de la încheierea acelui antecontract s-a răzgândit și i-a cerut inculpatului banii, aspect care s-a și realizat, respectiv inculpatul i-a restituit suma de 14.000.000 ROL, astfel că, în conștiința inculpatului, el s-a considerat dezlegat de acea promisiune de vânzare - cumpărare.
Iar în aceste condiții, a intervenit a doua promisiune de vânzare - cumpărare cu care, evident a achitat prețul convenit la acea dată.
Se reține de asemenea, că după ce a fost vândut lui, greșit spus, dar așa se reține, pentru că doar a fost promis și după aceea a fost vândut prin contract autentic lui, care a și plătit suma de bani convenită.
Ambele instanțe au reținut în mod greșit faptul că inculpatul ar fi vândut, deși în prealabil, mai fuse vândut altă dată.
La acest moment, terenul este proprietatea lui care a și primit suma de bani, reprezentând avansul, pe care a achitat-o inculpatului.
Precizează că la momentul la care s-a vândut terenul lui, inculpatul era proprietarul acestuia iar faptul că nu și-a asumat obligațiile din alte contracte de vânzare - cumpărare, nu poate în nici un caz să atragă răspunderea penală, fiind eventual vorba despre o răspundere civilă, în speță, nefiind respectate anumite clauze din acel antecontract de vânzare -cumpărare.
Solicită a se avea în vedere și criticile expuse prin motivele de recurs și faptul că nu se identifică nicio acțiune sau manoperele acelea frauduloase de inducere în eroare.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Avocat, apărător ales al intimatelor părți civile, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Procurorul, având cuvântul, solicită a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și că hotărârile pronunțate în cauză, sunt legale și temeinice.
Precizează că, s-a reținut în sarcina inculpatului că în mod succesiv, a vândut aceiași suprafață de teren la trei persoane, fără ca în momentul încheierii contractului cu cumpărătorii, să le aducă la cunoștință acestora, că terenul a mai fost vândut și altor persoane, astfel încât, în această situație, părțile vătămate nu ar fi încheiat astfel de contracte cu inculpatul, fiind în mod evident induse în eroare.
Solicită a se constat că recursul declarat de inculpat este nefondat atât sub aspectul stabilirii corecte a situației de fapt, a încadrărilor juridice precum și a individualizării pedepsei aplicată inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele si lucrările dosarului, curtea constata ca, Tribunalul Constanta, Secția Penala, prin decizia penala nr.265/22.05.2008, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedura penala a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-inculpat-intimat și de apelanții-părți civile-intimați și, împotriva sentinței penale nr. 29/P din 28 01 2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin 2 cod procedură penală:
A obligat pe apelantul inculpat și pe apelanții părți civile, fiecare, la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Tribunalul Constanta, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Mangalia nr.1592/P/09.11.2007, inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea a doua infracțiuni de inselaciune in concurs real, prevăzuta de art.215 alin.1 si 3 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit. a" Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24 august 2001, inculpatul convenit cu sa-i vândă suprafața de teren de 19.000 metri pătrați pentru suma de 100,000,000 lei, in condițiile in care același teren promisese ca il vinde numitului, contra sumei de 14.000.000 lei. Cu acesta din urma a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare in forma autentica si a încasat si prețul.
Cu, a încheiat un sub semnătura privata si a primit si prețul.
In actul încheiat cei doi au convenit ca actele autentica sa le încheie la data de 10.01.2005, avându-se in vedere interdicția legala de înstrăinarea terenului.
Același teren, inculpatul l-a vândut si numitului, prin contractul autentificat sub nr.4797/03.12.2002, încasând si prețul in suma de 150.000.000 lei.
Pe parcursul cercetărilor, partea vătămata, a precizat ca nu mai are nici o pretenție civila de inculpat întrucât si-a recuperat prejudiciul.
Partea vătămata si soția acestuia, s-au constituit parți civile, solicitând sa fie despăgubiți cu c/valoarea prețului plătit.
Judecătoria Mangalia ca instanța de fond analizând materialul probator administrat in cauza, a aceeași situație de fapt, aceeași încadrare juridica a faptelor.
Reținând comiterea cu vinovăție a faptelor, Judecătoria Mangalia, prin sentința penala nr.29/P/28.01.2008, a dispus: în baza disp.art.215 al.1 și 3 din Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru fapta de inducere în eroare numitului cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din 24.08.2001 privind terenul în suprafață de 19000 mp din parcela 474/13 aparținând inculpatului.
În baza dispozițiilor art.215 al.1 și 3 din Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru fapta de inducere în eroare a părților vătămate și cu prilejul încheierii contractului autentificat sub nr.4797/3.12.2002 BNP -
În baza dispozițiilor art.33 a - 34 b Cod penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 luni închisoare.
În baza disp.art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art.82 Cod penal a stabilit termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen ce se compune din durata pedepsei aplicate prin prezenta sentință la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Conform art.346 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile și echivalente cu suma de 15.000 lei(RON) actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe penale, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Au mai declarat apel si partile civile si.
Inculpatul in motivarea cererii de apel, susține netemeinicia hotărârii primei instanțe, deoarece nu s-a făcut o corecta interpretare a probelor, fapt ce a determinat condamnarea sa pentru fapte care nu exista si obligarea la plata de despăgubiri pe care nu le datorează.
Partile civile susțin ca in mod greșit prima instanța l-a obligat pe inculpat sa le restituie suma plătita cu titlu de preț in anul 2002.
Considera aceștia ca despăgubirile trebuiau sa constea in c/valoarea valorii de circulație a terenului.
Tribunalul Constanta, examinând hotărârea apelata, actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel si din oficiu a constatat ca apelurile sunt nefondate.
S-a stabilit ca inculpatul la data de când a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare cu numitul, in forma autentica, avea interdicția instrainarii terenului.
Acest antecontract nu a fost reziliat iar inculpatul făcut din nou o promisiune de vânzare - campare, numitul, încasând si prețul integral. In aceasta promisiune de vânzare - cumpărare partile au stabilit ca actul de vânzare - cumpărare in forma autentica sa se încheie in ianuarie 2005 când expira interdicția.
Dar si de aceasta data inculpatul a vândut din nou același teren prin autentic partea civila, încasând si prețul.
de aceasta situație de fapt, a constatat Tribunalul Constanta ca Judecătoria Mangalia, in mod corect a procedat la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, făcând in același timp o justa individualizare a pedepsei si a modalității de executare.
Cu privire la apelul parților civile, instanța a reținut ca este nefondat, având in vedere prevederile art.14 alin.3 Cod procedura penala si art.116 Cod civil, valoarea prejudiciului dovedita cu probe, este cea înscrisa in contractul de vânzare - cumpărare încheiat in forma autentica, ca fiind prețul plătit de partile civile.
Inculpatul a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri pronunțate in cauza, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie.
Cazul de casare invocat este cel prevăzut de art.3858pct.13 Cod procedura penala.
Se susține ca, împrejurările faptice, au fost stabilite prin interpretarea trunchiata a probelor.
Afirma inculpatul ca intre el si nu s-a realizat o vânzare - cumpărare cu transmiterea dreptului de proprietate ci numai o promisiune de vânzare - cumpărare.
Astfel ca, atunci când a încheiat cu, antecontractul de vânzare - cumpărare el încă mai era proprietarul terenului si deci putea dispune de el. In plus restituise lui, banii încasați cu titlu de preț iar acesta nu mai avea posesia terenului.
de aceasta situație de fapt, inculpatul a fost convins ca poate vinde terenul lui.
Deci, lipsește intenția, calificata prin scop, ca element esențial in conținutul constitutiv al infracțiunii de inselaciune. Susține recurentul ca lipsesc si manoperele frauduloase de ducere in eroare.
Întrucât si cu a încheiat numai un antecontract de vânzare - cumpărare pentru considerentele mai sus arătate, apreciază inculpatul ca dreptul de proprietate nu s-a transmis, iar el putea din nou dispune de teren. Având convingerea ca este in continuare proprietar al terenului, inculpatul l-a înstrăinat familia. Mai susține inculpatul ca nici nu știa de interdicția de înstrăinare a terenului pe o perioada de 10 ani si astfel la încheierea contractului cu familia el a fost de buna credința. Din nou, instanța trebuia sa constate lipsa intenției de a insela familia.
Inculpatul solicita admiterea recursului casarea ambelor hotărâri si rejudecând cauza sa se dispună achitarea sa in baza art.11 punct 2 lit."a" raportat la art.10 lit."b" Cod procedura penala.
Examinând atât motivele de recurs invocate, cat si din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.3959alin.3 Cod procedura penala, combinate cu art.3856alin.1 si art.3857Cod procedura penala, curtea constata ca prima instanța a reținut in mod corect situația de fapt si vinovatia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridica corespunzătoare.
De asemenea, prima instanța a efectuat o justa individualizare a pedepselor aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii si al cuantumului acestora, cat si ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute in art.72 Cod penal.
Invocarea de către inculpat a nevinovatiei in raport cu faptele savarsite contrazice probatoriile administrate in cauza.
Inculpatul a fost cercetat si condamnat pentru comiterea in concurs real a doua infracțiuni de inselaciune in forma prevăzuta si pedepsita de art.215 al.1 si 3 Cod penal.
Potrivit textului de lege incriminator, constituie infracțiunea de inselaciune, fapta de inducere in eroare sau menținere in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevărate, cu ocazia încheierii sau executării unui contract in scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba. Inducerea sau menținerea in eroare a unei persoane trebuie savarsite in așa fel incat fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi încheiat sau executat contractul in condițiile stipulate.
Din probe rezulta ca inculpatul, a dus in eroare partea vătămata la încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare din 24 august 2001. Prin acest antecontract partile au stabilit prețul terenului - 100.000.000 lei si data de 10.01.2005 pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare in forma autentica. S-a stabilit aceasta data avându-se in vedere "interdicția legala de înstrăinare a terenului".
Din clauzele acestui contract, rezulta clar promisiunea inculpatului ca va încheia actul in forma autentica la 10.01.2005, ca inculpatul știa de interdicția de înstrăinare, ceea ce l-a determinat pe sa achite integral prețul stabilit.
După un an de la încheierea acestui contract, inculpatul găsește un "alt client" amator sa ofere pentru acest tern un preț mai bun 150.000.000 lei, familia, fapt ce-l determina sa il vanda prin autentificat sub nr. 4797/03.12.2002, -. Acestora nu le spune nimic de promisiunea făcuta lui, de faptul ca primit prețul de la acesta.
Daca familia cunoștea aceste lucruri nu încheia actul de vânzare - cumpărare.
Aceste aspecte releva clar si fara dubii intenția inculpatului de a insela familia.
Susținerea inculpatului, ca, nu a fost inselat si nici nu s-a considerat dus in eroare de antecontractul de vânzare - cumpărare cu inculpatul este contrazisa de faptul ca, acesta imediat ce a aflat ca inculpatul a înstrăinat terenul a formulat acțiunea civila, împotriva familiei solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sun nr.4737/03.12.2002 - BNP.
Instanța civila a constatat întemeiata acțiunea reclamantului si prin sentința civila nr.1071/09.06.2006, Judecătoria Mangaliaa constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4797/03.12.2002.
Antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat cu nu a putut si executat din cauze imputabile inculpatului.
Inculpatul știa ca i-a promis lui, ca va încheia contractul in forma autentica in 10.01.2005 si mai știa ca fara aceasta promisiune nu încheia antecontractul de vânzare - cumpărare si nu plătea prețul. Acestuia, inculpatul nu i-a spus nici ca mai încheiase un antecontract cu de la care primise prețul - 100.000.000 lei.
de inducere in eroare ori menținerea in eroare se poate realiza prin orice mijloace chiar si simple reticente.
In speta, inculpatul nu a spus familiei ca deja a promis parții vătămate, ca-i va vinde terenul in 10.01.2005 si ca, a încasat deja prețul si ca are interdicție legala de a-l vinde pana la 01.01.2005.
In declarația de la fila 49, dosar de urmărire penal, partea vătămata, arata "Precizez ca nu am știut ca anterior, in anul 1999, mai încheiase un alt antecontract pentru suprafața respectiva, întrucât din discuțiile purtate cu acesta am primit asigurări ca sunt prima persoana care s-a interesat de terenul in cauza".
Si inculpatul in declarațiile date la urmărirea penala, arata ca știa ca după încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare, nu mai putea vinde terenul dar având in vedere promisiunile făcute de numitul, ca rezolva el cu si ca noii clienți ii vor da o suma mai mare decât a fost de acord cu vânzarea către familia.
Deci nu se poate retine, cum solicita inculpatul, ca intenția lui nu a fost de insela partea vătămata si partile civile si ca faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inselaciune.
Scopul urmărit de inculpat prin aceste promisiuni de vânzare succesive si prin vânzarea efectuata către partile civile, a fost obținerea de foloase pentru sine.
Prețul terenului plătit de a fost de 14 mil.lei vechi, cel plătit de a fost de 100 mil.lei vechi iar cel achitat de partile civile, a fost de 150 mil.lei vechi.
In acest context, corect s-a stabilit ca scopul urmărit de inculpat, a fost de a obține pentru sine un folos material, injust iar urmarea imediata s-a produs prin crearea unei pagube parții vătămate si partile civile si.
In considerarea celor mai sus prezentate, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat - domiciliat în Comuna, sat Vama Veche,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.29/P din data de 28 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.265 din data de 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel G;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 27.11.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Lucia Dragomir
