Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 532/
Ședințapublică din 09 Octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de partea civilă. - prin administrator, împotriva deciziei penale nr.83/A din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reprezentantul recurentei-părți civile, personal și asistat de avocați aleși și și avocat din oficiu G pentru intimatul-inculpat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2445/2008 emisă de Baroul A, lipsind intimatul-inculpat.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-parte civilă, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, întrucât sunt nelegale și netemeinice pentru motivele prev.de art.3859pct.9,17 și 18 din Codul d e procedură penală.
Astfel, un prim motiv de recurs vizează faptul că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată cu privire la latura civilă a cauzei, precum și faptul că infracțiunii sesizate și judecate i s-a dat o greșită încadrare juridică cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
Consideră că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, astfel că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins cererea părții civile de schimbare a încadrării juridice din disp.art.215 alin.4 în disp.art.215 alin.1,2,3 Cod penal.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatului pentru infr.prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplic.art.41 și art.42 Cod penal și obligarea acestuia la despăgubiri civile către partea civilă și la cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-parte civilă, în completarea celor relatate de antevorbitorul său, arată că probele indubitabile administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului sub forma intenției directe de a prezenta părții civile la încheierea celor două contracte comerciale ca adevărate a unor fapte mincinoase sub aspectul condițiilor și posibilităților financiare de plată a mărfurilor primite și neachitate nici până în prezent. Profitând de credulitatea părții civile, inculpatul a emis cele două bilete la ordin prin inducerea în eroare și realizarea scopului urmărit de mărire a patrimoniului și, pe cale de consecință, de realizare a intenției infracționale.
De asemenea, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infr.prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei în acest stadiu procesual.
Avocatul din oficiu G, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind decizia tribunalului ca fiind legală și temeinică, urmând a fi menținută sub toate aspectele.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 40 din 14.02.2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată SC SRL, cu sediul în C, lui, -.2,. 4, jud. D, prin reprezentantul legal din infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 4 cod penal reținută în sarcina inculpatului din municipiul D,- județul V, în infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 și 4 cod penal cu aplic. art. 41 și art. 42 cod;
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod penal;
Inculpatul din municipiul D,- județul V, a fost achitat pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 4 cod penal;
S-a respins acțiunea civilă;
În baza art. 192 pct. 1 lit. a cod proc. pen;
Partea vătămată SC SRL, cu sediul în C, lui, -.2,. 4, jud. Daf ost obligată să plătească statului, suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2007 în baza art.2781alin.8 lit.c Cod de procedură penală, a fost admisă plângerea formulată de petiționara SC SRL, prin reprezentantul legal, desființată rezoluția din data de 10 mai 2007 de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului dată în dosarul nr.450/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani și a fost reținută cauza spre judecare.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
Inculpatul, administrator al SC SRL D, județul V, în data de 8 septembrie 2005, conform susținerii părții vătămate SC SRL, Caa chiziționat cu factură de la aceasta, cantitatea de 250 bucăți tablă în valoare de 4129,99 lei, marfa urmând să fie achitată cu ordin de plată, în 3 zile.
Deși nu a achitat contravaloarea mărfii achiziționată anterior, în ziua de 6 decembrie 2005, inculpatul a mers din nou la sediul părții vătămate de unde a mai ridicat cantitatea de 437 bucăți tablă zincată în valoare de 6994,40 lei, fiind emisă factura nr.-/6 decembrie 2005 din care rezultă că plata urma să fie efectuată cu ordin de plată în termen de 5 zile. La dosarul cauzei, au fost depuse 2 bilete la ordin, unul emis la 2 decembrie 2005, cu scadența la 23 decembrie 2005, iar cel de-al doilea, la data de 12 ianuarie 2006 cu scadența la 3 februarie 2006, ambele pentru suma de 6994,40 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.- din 6 decembrie 2005. Nici unul din cele două bilete la ordin nu a fost emis pentru factura fiscală din data de 8 septembrie 2005, împrejurările emiterii acestora, fiind următoarele:
Tranzacțiile între partea vătămată și inculpat au avut loc anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv, livrării-achiziționării mărfii din datele de 8 septembrie și, respectiv, 6 decembrie 2005, pe când biletele la ordin au fost emise ulterior, la sfârșitul lunii decembrie 2005 și respectiv, luna ianuarie 2006.
Astfel, pentru primul bilet la ordin datat 2 decembrie 2005, reprezentantul părții vătămate, recunoaște că acesta a fost datat 2 decembrie 2005 cu data scadentă la 23 decembrie 2005, dar în realitate a fost completat de inculpat și înmânat reprezentantului părții vătămate la sfârșitul lunii decembrie 2005, fiind indubitabil că cel din urmă a acceptat situația de fapt creată, referitoare la plata mărfii achiziționate de inculpat, mai exact, amânarea plății.
A mai reținut instanța de fond că, tot din declarația reprezentantului părții vătămate rezultă că la data emiterii celor două bilete la ordin a cunoscut și acceptat faptul că în contul societății inculpatului nu exista disponibil, intenția inculpatului, atât la emiterea primului bilet la ordin, cât și la emiterea celui de-al doilea rezultând cu certitudine din declarația martorului în care se arată că, solicitând inculpatului să restituie marfa, fie parte din ea și diferența de bani, aceasta a răspuns că la rândul lui are de primit banii și că ulterior va achita prețul mărfii sau chiar va contracta un împrumut bancar, iar ca garanție a celor afirmate a emis cel de-al doilea bilet la ordin. În plus, faptul că de fiecare dată la emiterea celor două bilete la ordin inculpatul a cerut reprezentantului părții vătămate un anumit termen în care să nu introducă biletul la plată întărește convingerea că intenția acestuia nu a fost de aoi nduce sau menține în eroare pe partea vătămată, ci de a curge timpul necesar aprovizionării contului sau contractării-conform susținerii sale - unui împrumut bancar.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut că emiterea unui bilet la ordin, știind că pentru valorificare nu există acoperirea necesară, nu se încadrează în prevederile art.215 alin.4 din Codul penal, biletul la ordin neputând fi asimilat cecului; o atare faptă, dacă fost comisă cu intenția de a înșela și s-a pricinuit pagubă, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal. Pentru a întregi însă conținutul infracțiunii, acțiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată trebuie să fie săvârșită cu intenție ca formă a vinovăției. Din situația de fapt expusă, a rezultat cu certitudine că în momentul emiterii celor două bilete la ordin, inculpatul nu a acționat cu intenția de a induce sau menține în eroare pe partea vătămată cu privire la posibilitățile de achitare a mărfii achiziționate, astfel încât, condiția imperativă pentru existența infracțiunii nu este îndeplinită.
Tot referitor la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a mai reținut că la emiterea biletului la ordin, care potrivit legii nr.58/1934 este un înscris prin care o persoană, numită emitent, se obligă să plătească altei persoane numită beneficiar, or la ordinul acesteia o sumă de bani la scadență, legea nu cere existența pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să i-l plătească beneficiarului astfel că, nu se poate afirma că emitentul induce în eroare pe beneficiar prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă în bilet, acesta doar se obligă ca la o anumită dată să plătească o anumită sumă și nu atestă nereal că și, posedă acea sumă în momentul emiterii titlului.
Infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.3 din Codul penal nu subzistă atunci când emitentul da viza de plată asupra unui bilet la ordin știind că nu are disponibil din care să execute plata. Aceasta pe de o parte, pentru că prin emiterea biletului la ordin, emitentul își asumă o obligație și nu atestă un fapt, apoi pentru că între momentul vizei și scadență există un interval de timp care îi permite emitentului să asigure realizarea plății pentru că legea a prevăzut instituția protestului ca pe o cale de atac de care dispune beneficiarul în cazul refuzului de vize din partea emitentului și mai ales pentru faptul că legiuitorul nu cere îndeplinirea acestei condiții a existenței disponibilului în momentul emiterii titlului.
În speță, fiind vorba de un angajament de plată ce conține asumarea în mod unilateral a unei obligații pecuniare, față de beneficiar, în caz de neplată este atrasă o răspundere contractuală generată de neexecutarea unei obligații asumate într-un contract, ceea ce dă naștere unei acțiuni civile în justiție sau executării nemijlocite a biletului la ordin. Simpla neexecutare a unei obligații civile asumate în baza unui contract, nu poate avea consecințe de natură penală atâta timp cât nu s-au folosit mijloace frauduloase.
În raport de cele reținute, instanța de fond a respins cererea apărătorului părții vătămate prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infr.prev.de art.215 alin.4 din Codul penal în infr.prev.de art.215 alin.1, 3, 4 Cod penal cu aplic.art.41 și art.42 din Codul penal. Cu referire la infracțiunea prev.de art.215 alin.4 din Codul penal s-a reținut că, textul de lege menționat se referă în exclusivitate la emiterea unui cec în condițiile, scopul și cu urmarea expres arătate în text. Biletul la ordin este ca și cecul un titlu de credit însă între acestea există deosebiri fundamentale, legiuitorul prevăzându-le prin reglementări distincte.
sferei de aplicare a prevederilor art.215 alin.4 din Codul penal care se referă la cecul fără acoperire, pe calea interpretării judiciare, la biletul la ordin constituie o încălcare a prejudiciului legalității incriminării consacrat în art.2 din Codul penal.
Prin urmare, încadrarea juridică a faptei inculpatului, de a emite bilete la ordin pentru achitarea mărfurilor cumpărate, știind că nu nare disponibilul necesar în cont, în prevederile art.215 alin.4 din Codul penal este greșită și, în consecință, s-a dispus achitarea.
În ce privește acțiunea civilă, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă care prin reprezentantul său legal a susținut că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului deoarece, de la început acesta a avut intenția de a induce în eroare partea civilă în sensul că a achiziționat în 2 rânduri cantitatea de 687
bucăți tablă zincată, de fiecare dată emițând bilet la ordin deși nu avea disponibilități în cont. S-a solicitat din nou schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. în art.215 alin.4 din Codul penal în cea prevăzută în art.215 alin.1, 3, 4 din Codul penal și condamnarea inculpatului în baza acestor din urmă texte de lege.
Prin decizia penală nr.83/A/14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceas -a admis apelul declarat de partea civilă și s-a desființat în parte sentința în sensul că s- schimbat temeiul achitării din art.10 lit.a Cod procedură penală în art.10 lit.d din Codul d e procedură penală.
S-a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei și s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă SC SRL, care prin reprezentantul său legal a susținut că: nici sentința și nici hotărârea instanței de apel nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, (caz de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod procedură penală), faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică ( caz de casare prevăzut în art.385/9 pct.17 Cod procedură penală) și instanțele au comis o gravă eroare de fapt având drept consecință, pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului ( caz de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală).
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate care în drept se încadrează în dispozițiile art.385/9 punctele 9, 17 și 18 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu potrivit art.385/9 alin.ultim din același cod, curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art.346 alin.2 din Codul d e procedură penală, " când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art.10 alin.1) lit.1) ori pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile".
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că partea vătămată prin reprezentantul său legal s-a constituit parte civilă cu suma de 11119,30 lei reprezentând contravaloarea celor două facturi neachitate plus penalitățile de întârziere legale ce se vor calcula de la data primirii mărfurilor, până la recuperarea sumei în totalitate ( fila 42 dosar instanța de fond).
Instanța de apel a dispus schimbarea temeiului achitării intimatului-inculpat din art.10 lit.a în art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, cu motivarea că infracțiunea de înșelăciune exista în realitate însă, lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția inculpatului de a înșela partea civilă și cu toate acestea, contrar dispozițiilor legale sus-menționate, care reglementează rezolvarea acțiunii civile a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei fără a motiva în considerentele deciziei care face obiectul prezentei cauze soluția adoptată.
Prin urmare, constatând că hotărârea pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în ce privește latura civilă a cauzei, critică invocată de partea civilă prin reprezentantul său în primul motiv de recurs și care se încadrează în cazul de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.9 din Codul d e procedură penală, recursul declarat se privește ca nefondat și se va admite ca atare, potrivit disp.art.385/15 pct.2 lit.c) din Codul d e procedură penală cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, respectiv Tribunalul Vâlcea. Mai mult, curtea constată că în cauză este incident și cazul de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru partea civilă recurentă de natură să genereze dreptul acesteia și să influențeze soluția procesului.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să examineze și celelalte două critici aduse deciziei de către partea civilă și anume greșita încadrare juridică a faptei și greșita soluție de condamnare a inculpatului-intimat.
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă SC SRL cu sediul în C, lui, -.8,.2,.4 - prin administrator U, împotriva deciziei penale nr. 83/A din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-.
Casează în totalitate decizia susmenționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
4 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
17.10.2008.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
