Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CONSTANTA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CPENALE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALA NR.54/
Sedinta publica din data de 13 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat in examinare apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE TRIBUNALUL CONSTANTAîmpotriva sentinței penale nr.527 din data de 18 decembrie 2008, pronunțata de Tribunalul Constanta in dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - trimis in judecata pentru infracțiunile prevăzute si pedepsite de art.290, 20-215 Cod penal.
In conformitate cu disp.art.297 Cod procedura penala, la apleul nominal făcut in ședința publica se prezintă intimatul inculpat personal si asistat de aparatorul sau ales - avocat - in baza împuternicirii avocațiale nr.08806/2008 emisa de Baroul de Avocati C - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinita cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedura penala.
Intimatul inculpat, având cuvântul, precizează ca isi menține declarațiile date anterior, nu mai are nimic de adăugat, motiv pentru care nu mai da o alta declarație, sens in care s-a încheiat proces verbal si s-a atașat la dosarul cauzei.
In conformitate cu disp.art.301 Cod procedura penala, partile prezente arata ca nu mai au alte cereri de solicitat si nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedura penala, constata îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.366-374 Cod procedura penala si acorda cuvântul pentru dezbateri in ordinea prevăzuta de disp.art.377 Cod procedura penala.
Procurorul, având cuvântul, precizează ca a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond pe care o apreciază ca fiind nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:
1. In fapt, critică in principal, greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de disp.art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținută in sarcina inculpatului in infracțiunea prevăzută de disp.art.31 alin.2 Cod penal raportata la art.291 Cod penal si apoi l-a achitat pe acesta in temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedura penala.
Precizează că instanța de fond a dispus achitarea inculpatului in mod greșit, deși exista un raport tehnico-științific nr.- din 10.10.2006 din care rezultă că impresiunile de ștampila cu mențiunea " / si mențiunea C // România, existente pe copia xerografiata a comenzii nr.3195/18.08.2006, nu sunt autentice, fiind realizate prin metoda multiplicării electrostatice iar impresiunea de ștampila de pe declarația vamală de import nu sunt de asemenea autentice, fiind realizate cu imprimanta color, cu jet de cerneala.
Cele doua containere care au fost scoase din port, cu ajutorul acestor înscrisuri pe care inculpatul le-a înmânat șoferului, nu conțineau obiecte sanitare așa cum se menționa in comanda nr.3195/18.08.2006, ci deșeuri din cupru de la "Remat", pe care inculpatul urma sa si le însușească, prejudiciind astfel aceasta societate.
Precizează că declarația vamală de import in regim de tranzit, este o declarație proformă, însă nu cuprinde numele real al declarantului, pentru că la data documentului, aceasta nu mai era angajata "" SRL, ștampila vamala cu indicativul 069 aparținea lucrătorului vamal, nu putea fi aplicata de acesta întrucât la acea data, acesta nu se afla in cadrul compartimentului in care se aplica ștampila "pentru încărcare".
Deci, cele două înscrisuri la care a făcut referire, au fost falsificate prin metoda multiplicării electrostatice si prin folosirea unei imprimante color cu jet de cerneala a impresiunilor de ștampila aplicate pe fotocopia declarației vamale de import si pe copia xerografiata a comenzii nr.3195/18.08.2006 și nu prin executarea semnăturii si scrisului olograf ce completează rubricile înscrisului multiplicat electrostatic denumit "comanda nr.3195/18.08.2006, cum in mod greșit a reținut instanța de fond.
Tocmai din aceste motive, raportul de expertiza stabilește că nu scrisul inculpatului figurează pe acea comanda ci pe înscrisul "comanda nr.3195", mijloc de proba ce urma a fi înlăturat in opinia sa, atâta timp cat, acuzarea nu s-a bazat pe completarea prin aceasta metoda de falsificare, a înscrisurilor pe baza cărora au fost scoase din port cele doua containere, fiind folosite tehnici moderne.
De asemeni, formulează si critici la adresa soluției de achitare a inculpatului, pentru instigare la tentativa la infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, in condițiile in care inculpatul a încredințat angajatului sau, C, aceste înscrisuri.
Ulterior, C s-a prezentat la vamă, a reușit să scoată din port cele doua containere și numai vigilența lucrătorilor vamali care au sesizat aceste neconcordanțe au permis ca producerea prejudiciului sa nu fie realizată, fapta sa rămână in forma tentativei.
Precizează că declarațiile martorului C date în cursul urmăririi penale, dovedesc ca inculpatul i-a solicitat sa demonteze numerele aplicate pe capul, cap care a fost lăsat in apropierea punctului vamal, apoi intr-un loc păzit de unde inculpatul a reușit totuși sa demonteze acele numere false, nereușind același lucru de pe partea din fata a capului, dovada ca au existat doua numere de înmatriculare diferite, cu ajutorul cărora se urmarea tocmai ștergerea urmelor infracțiuni, prin folosirea unui număr de înmatriculare fals.
Arata ca s-au dat declarații contradictorii de către martorul C, deși acesta a relatat ca locul in care au fost depozitate acele numere de înmatriculare, era numai autoturismul inculpatului de unde se poate concluziona ca acesta a avut cunoștință si a avut o contribuție esențială la instigarea lui C, care a acționat fără vinovăție așa cum a stabilit procurorul prin rechizitoriu.
Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, stabilește că urma papilara prelevată de pe plăcuța CT-1329, ce fusese înlocuită în noaptea respectivă, a fost creată de inculpat, dovadă că acesta nu putea să aibă contact cu acest mijloc de proba decât prin implicarea sa directă în săvârșirea infracțiunii.
Considera ca apărările sale "pro cauza" în sensul că nu a avut cunoștință că a fost sunat de persoane necunoscute care l-au rugat să facă acest demers, să transporte aceste containere, fără a putea indica cine sunt si nici o posibilitate de a-i identifica, întărește actul de acuzare iar instanța de fond cu ușurință a apreciat ca nu sunt întrunite elementele constitutive, bazându-se exclusiv pe depoziția inculpatului care este contrazisa flagrant de mijloace de proba științifice, de rapoarte de constatare, de declarațiile martorului si ale martorului.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile deduse judecații, în condițiile in care inculpatul se face vinovat și de falsificarea ca mijloc, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la înșelăciune.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat, in baza art.379 alin.1 lit."b" Cod procedura penală, solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat, menținerea hotărârii ca fiind legală și
temeinică, hotărâre dată în baza probatoriului pe care parchetul l-a administrat in această cauză și care în opina sa nu pot fi interpretate, de maniera în care să conducă în final, la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea vreuneia din infracțiunile deduse judecății.
Solicită a se constata că susținerile rechizitoriului precum si motivele de apel, se fundamentează pe interpretarea probelor de maniera în care creează prezumții si presupuneri in legătură cu săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Precizează ca se face trimitere la declarațiile unor martori si ale unor persoane care in opinia parchetului, ar fi fost date "pro cauza" si la probe științifice care in opinia parchetului nu ar trebui luate in seama de către instanțele de judecată.
Totodată, arata ca nu a contestat nimeni ca ar fi fost posibil sau este posibil, ca la acel moment, anume persoane sa fi încercat sa cauzeze o paguba, un prejudiciu, o frauda, in dauna unor societăți comerciale, numai că acea persoană nu este inculpatul.
S-a susținut că, inculpatul a falsificat comanda nr.3195/18.08.2006 si pro forma unei declarații de import in regim de tranzit.
asupra acestei chestiuni, întrucât in cursul judecății, la fond, a solicitat ca probă efectuarea unei expertize grafoscopice asupra înscrisurilor incriminate și în legătură cu care proba, reprezentantul parchetului susține ca nu ar fi concludenta si nici nu ar fi fost pertinenta administrării, in cauza, deoarece nu s-ar fi susținut niciodată că inculpatul a falsificat înscrisuri.
Pe de altă parte, susține parchetul și își fundamentează cererea de admitere a apelului pe împrejurarea că tot pe calea unor probe științifice, s-a stabilit ca impresiunea ștampilei este falsă, însă lucru pe care nu l-a contestat și nici nu avea motive să o facă, nefiind de specialitate si mai ales ca nici prin rechizitoriu si nici in cursul cercetării judecătorești, reprezentantul parchetului nu a spus niciodată si nici nu a putut arata prin ce mijloc de proba, s-ar putea ajunge la concluzia ca inculpatul este cel care a falsificat o ștampila sau a aplicat o ștampila falsa.
Consideră că parchetul ignoră in opinia sa, cu bună știință si oarecum cu crea credință din perspectiva soluției pe care o solicită instanței de apel, faptul că, expertizele dactilosopice nu relevă împrejurări de natură a conduce la concluzia certa ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestor infracțiuni.
Precizează ca așa cum retine si rechizitoriul, acea impresiune digitală a fost găsită pe un număr de înmatriculare al capului tractor, care aparținea in materialitatea lui, inculpatului. Este normal ca impresiunile digitale de pe acea tăbliță de metal să poarte eventual si impresiuni digitale ale inculpatului.
Dar in același rechizitoriu, parchetul spune ca tocmai acest fapt demonstrează ca inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru ca a
montat sau a înmânat unei alte persoane aceasta plăcuța metalică pentru a fi montata pe capul tractor, in momentul in care mijlocul de transport se afal in paza si custodia organelor de politie.
Si totuși, nici o persoana nu a fost depistată vreodată de către vreun lucrător de politie sau de către altcineva însărcinat cu paza, care sa monteze sau sa demonteze plăcuțe de înmatriculare pe autovehiculul sau mijlocul de transport.
In aceste condiții, consideră că este îndreptățit a susține că acuzațiile care i-au fost aduse inculpatului prin rechizitoriu, sunt fundamentate pe presupuneri, prezumții, pe concluzii trase din analiza, interpretarea "pro cauza", din perspectiva susținerii acuzării de către procuror, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine că inculpatul a săvârșit vreuna din infracțiunile deduse judecății, nici in varianta încadrării juridice cu care a fost sesizată instanța de judecata nici in varianta încadrărilor juridice la care s-a oprit instanța de judecata, urmare schimbării încadrării juridice.
Pentru aceste motive, solicita respingerea apelului ca nefondat.
Procurorul, având cuvântul, in replică, precizează ca nu s-a susținut nici o ca nu s-ar fi dispus trimiterea sa in judecata si pentru infracțiunea de fals.
A specificat ca procurorul a precizat atunci când a vorbit de încadrarea juridica, ca nu inculpatul a completat in fals rubricile respective, motiv pentru care nu era utila examinarea scrisului inculpatului, atât timp cât procurorul nu asta a imputat. Procurorul a imputat că a falsificat ștampilele care erau aplicate iar mențiunile erau false pentru că ștampila aplicată nu putea aparține acelei persoane care nu mai lucra la acel compartiment.
Precizează că în această modalitate a fost falsificată pro forma și încredințată șoferului pentru a debloca cele doua containere, iar impresiunea digitala de pe numărul de înmatriculare care s-a stabilit că îi aparține inculpatului nu îi profită în opinia sa, atâta timp cât numărul de înmatriculare ce fusese anterior aplicat atunci când s-a reușit deblocarea din port, era un altul, era un număr fals și îl implică cu atât mai mult pe inculpat.
In opinia sa, vinovăția inculpatului este dovedită întrucât cu știrea acestuia au fost montate si aceste plăcuțe care îi aparțineau.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat, având cuvântul in replică, precizează că discuția în legătură cu numerele de înmatriculare nu reprezintă altceva decât o încercare de a dovedi participarea in vreun fel sau altul a inculpatului, la săvârșirea infracțiunilor de fals si de folosirea a înscrisurilor false pentru a scoate fraudulos containerele din posesia -ului.
Consideră că parchetul nu a dovedit dacă și în ce modalitate, inculpatul a aplicat cumva acea ștampilî pe documentele care ar fi fost falsificate de alte persoane.
Ce anume trebuie să îl determine să ajungă la concluzia certă că numai inculpatul putea să aplice acea ștampila pe înscrisurile incriminate și nu persoanele care efectiv poate, probabil, cu siguranță au fost interesate să sustragă containerele de la.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța - Secția Penală, prin sentința penală nr.527/18.12.2007, în baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul - fiul lui și, născut la data de 15.09.1977,în C, căsătorit, studii medii, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în C- B,bloc 50,. C,.34 județul C - CNP -, din infracțiunile prev. de art.20 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal și art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal în infracțiunile prev. de art.31alin.2 Cod penal în ref. la art.20 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal și art.31 alin.2 Cod penal în ref. la art.291 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală rap. la art.10 lit."d" Cod procedură penală,
A achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31alin.2 Cod penal în ref. la art.20 Cod penal rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit."a" Cod procedură penală rap. la art.10 lit."d" Cod procedură penală,
A achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.31 alin.2 Cod penal în ref. la art.291 Cod penal.
În baza art.445 Cod procedură penală,
A dispus anularea înscrisurilor falsificate, aflate în copie la dosar, respectiv comanda nr.3195/18.08.2006 și proforma.
În baza art.118 lit. b Cod procedură penală,
A dispus confiscarea plăcuței cu nr. B - 17 -, ridicată cu ocazia întocmirii procesului verbal, din data de 21.08.2006.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța cu nr.1536/P/2006, din 04 mai 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1,2 și 5 Cod penal și art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 20.08.2006, în jurul orei 3,30 învinuitul, angajat al SC C TRANS SRL C, s-a prezentata la poarta nr 1 de acces în terminalul de containere al SC SA C, conducând un autotren cu cap de tractor și semiremorcă. Capul de tractor purta plăcuțe de înmatriculare cu nr B-18-. iar semiS. plăcuțe cu nr. -.
Inculpatul a prezentat martorului, angajat la, comanda nr.3195/18.08.2006 prin care sde solicita decblocarea containerelor cu seriile --7 și --7 și încărcarea lor pe auto cu nr. de înmatriculare B-18- și o proformă a unei declarații vamale de import în regim de transport.
Martorul a verificat documentele prezentate și și-a format convingerea că totul este în regulă și a permis numitului C să intre în terminal, să identifice și să încarce containerele.
S-a identificat containerul cu nr. --7 și când să fie încărcat pe autotren, martorul a observat că lipsește un sigiliu.
S-a identificat și cel de-al doilea container înscris în comandă, dar martorul a constatat că o cifră din nr.înscris pe container un coincidea cu cel înscris pe comandă, martorul a considerat că totul este o eroare și a modificat cifra.
S-au verificat în containere nr.de pe sigiliu, unde din nou s-au constatat nereguli. Martorul a permis încărcarea containerului pe auto autotren dar a dispus ca autotrenul să nu iasă din port până când nu se fac verificări suplimentare.
Astfel, s-a constatat că cele două containere proveneau de la și SRL B și erau
exportului. În declarația (proformă) vamală se menționa că cele două containere provin din import iar operațiunea se făcea în regim de transport.
Comanda prezentată pentru ridicarea containerului venea de la România și era vizată de martorul.
Martorul a luat legătura cu, ocazie cu care acesta ar fi negat că el a lansat sau vizat o astfel de comandă.
În acest context, martorul C, șoferul autotrenului, a precizat că a primit comanda de la patronul său inculpatul. Inculpatul, întrebat de această comandă, arătat că a primit-o de la un importator care l-a rugat să facă transportul la Bac elor două containere.
Actele de urmărire penală administrate în cauză au evidențiat faptul că societatea la care e angajat martorul nu are contracte cu societatea administrată de inculpatul.
Cu privire la nr.de înmatriculare - Serviciul Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor a comunicat cu adresa nr.1 din -/30.08.2006, că sub acest număr figurează înmatriculat un autoturism marca MITSUBISHI PAJERO, an de fabricație 2000, al cărui deținător este Agricultura Servicii SRL din localitatea Negrești, O, județul S
Numărul de înmatriculare B-18-, nu a fost atribuit niciunui autovehicul.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/10.10.2006, s-a stabilit că impresiunile de ștampilă cu mențiunea - /KT -/CNP - și mențiunea - SOCIETATE COMERCIALĂ C - România, existente pe copia xerografiată a comenzii nr.3195/28.08.2006, nu sunt autentice, fiind realizați prin metoda multiplicării electrostatice .
S-au expertizat și impresiunile de ștampilă PENTRU ÎNCĂRCARE, VAMA ROMÂNĂ BIROUL VAMAL C PORT/069 și ROMÂNIA C/ SRL de pe fotocopia declarației vamale de import, ocazie cu care s-a constatat că niciuna dintre acestea nu este autentică și primele două au caracteristici specifice realizătii cu o imprimantă color cu jet de cerneală, iar ultima are caracteristici specifice realizării prin metoda multiplicării electrostatice.
Au fost deschise cele două containere de unitatea vamală și organul de poliție, la data de 24.08.2006 și s-a constatat că în interior nu se aflau articole sanitare, cum era menționat în comanda nr 3195/18.08.2006, ci deșeuri din cupru de la SC SA și SC SRL
Despre declarația vamală de import în regim de tranzit, DIRECTIA REGIONALA VAMALĂ CONSTANȚĂ a comunicat la data de 25.08.2006, prin adresa nr 13066, că aceasta este o declarație proformă ( declarația în formă inițială, care de regulă se întocmește de către comisionar) care îndeplinește condițiile de formă dar nu și de fond prevăzute de legislația vamală în vigoare. Date din document reprezintă un amestece de date cerute de vechea metodologie de completare și cea nouă. Au fost indicate precis date menționate
în document și care, prin verificare, au stabilit caracterul fals al acestuia. S-a precizat, de exemplu, despre declarantul indicat " ", că aceasta, la data de 18.08.2006 ( data documentului ), nu mai era angajată la SC SRL iar ștampila vamală cu indicativul 068 aparține lucrătorului vamal, dar acesta, la data respectivă, nu se afla în cadrul compartimentului în care se aplica ștampila "PENTRU ÎNCĂRCARE".
S-au prelevat probe de pe cabina și nr. de înmatriculare ale tractorului și de pe nr. de înmatriculare ale semiremorcii.
Rezultatele explorării științifice consemnate în raportul de constatare dactiloscopică din 29.08.2006, nu sunt relevante deoarece amprentele erau ale proprietarului.
S-a stabilit de asemeni că pentru autotractor exista licență de execuție, licență de transport valabilă până la 21.08.2006 și nu contract de leasing. Cu privire la remorcă, s-a stabilit că aceasta a fost împrumutată de inculpat de la Gm dar fără acte.
Martorul C, a susținut că numerele de înmatriculare găsite de organul de poliție pe autotractor și pe remorcă, i-au fost date de inculpat, care le-a transportat cu autoturismul propriu - marca BMW și el le-a montat.
Tribunalul Constanța ca instanță de fond a reținut aceeași situație de fapt.
Dar, interpretând probele administrate în cauză a stabilit că, procurorul a dat o greșită încadrare juridică faptelor.
Astfel, s-a stabilit că inculpatul, nu este autor al faptei de tentativă la infracțiunea de înșelăciune. El nu a făcut decât să dea martorului C actele false și acesta le-a prezentat pentru ridicarea containerelor.
În acest context, sarcina inculpatului se poate reține o participare improprie, conform art.31 al.2 Cod procedură penală.
A mai stabilit instanța că din raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/10.10.2006 întocmit de Biroul de Expertize și Constatări Criminalistice și din raportul de expertiză nr.69917/20.10.2007, întocmit de Biroul de Expertize și Constatări Criminalistice, rezultă că a fost falsificată comanda nr.3195/28.08.2006, dar nu sunt probe că acțiunea de falsificare a fost realizată de inculpatul. Dacă s-ar reține că inculpatul avea cunoștință că actul este fals, pentru inculpat încadrarea juridică a faptei, ar fi cea prevăzută de art.31 al.2 - 291 Cod penal.
Tribunalul, pentru acuratețe juridică a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală, schimbând încadrarea juridică în sensul celor mai sus prezentate.
Interpretând prevederile art.31 al.2 Cod penal, privind participația improprie, instanța de fond a concluzionat că atât faptele de tentativă la înșelăciune, cât și de uz de fals, sunt sancționate dacă sunt comise cu intenție.
Arată tribunalul că, în cauză nu sunt probe care să conducă la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție, respectiv ar fi cunoscut caracterul fals al înscrisurilor și că a realizat o activitate de instigare a martorului C la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel se arată:
1.În mod greșit, prima instanță a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.291 Cod penal.
2. În mod greșit prima instanță l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.291 Cod penal și a infracțiunii prevăzute de art.31 alin.2 Cod penal în referire la art.20 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,5 Cod penal, în temeiul art.11 pucnt 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În esență, se solicită înlăturarea raportului de expertiză nr.69917/20.10.2007, întocmit în faza cercetării judecătorești, deoarece nu este o probă utilă, pertinentă și concludentă cauzei. Inculpatului nu i se impută că ar fi semnat înscrisul denumit comandă, ci faptul că falsificarea comenzii și a declarației vamale, s-a realizat prin metoda multiplicării eletrostatice și prin folosirea unei imprimante color cu jet de cerneală a impresiunilor de ștampilă.
Inculpatul a comis cu intenție directă și tentativa la infracțiunea de înșelăciune deoarece el fost cel care i-a dat actele false martorului C, el i-a dat și numerele de înmatriculare false și chiar le-a înlocuit pe cele originale. Se invocă și faptul că acțiunea de scoatere a containerelor din port, s-a declanșat noaptea, în jurul orelor 3, are aceeași intenție de înșelare.
Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecându-se cauza pe fond, să se pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art.31 alin.2 Cod penal în referire la art.20 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,5 Cod penal și art.290 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Verificând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.20 raportat la art.215 al.1,2,5 Cod penal și art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Curtea constată că prima instanță a reținut situația de fapt pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare.
Din declarațiile inculpatului și ale martorului C, declarații care se coroborează cu înscrisurile de la filele 182-196 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul era asociat la C & TRANS SRL care, avea în obiectul de activitate și activitatea de transport rutier de mărfuri.
Din aceleași înscrisuri rezultă că martorul C era angajatul acestei societăți în funcția de conducător auto.
Din declarațiile inculpatului și ale martorului C, rezultă că la data de 17.08.2006, inculpatul a fost contactat de o persoană rămasă neidentificată care i-a propus să efectueze un transport de containere din port.
În ziua de 18.08.2006, în jurul orelor 18,00, inculpatul s-a întâlnit cu persoana neidentificată care i-a înmânat comanda nr.3195/18.08.2006 și o declarație vamală, ambele în xerocopie. Ambele înscrisuri aveau înscrise numerele a două containere. I s-a precizat că, trebuie dus în port în jurul orelor 20,00.
Inculpatul nu deținea remorci pentru transport containere, dar pentru că prețul oferit pentru acest servviciu - 3000 RON i s-a părut atractiv, a fost de accord să execute transportul în condițiile impuse. a împrumutat-o de la numitul Aceasta era înmatriculată cu nr.DB-80_HFN.
și semiS. au intrat în port cu numere false, predate de inculpate martorului, care le-a montat.
Dar, numeroase inadvertențe, între cele înscrise pe comandă și pe declarația vamală și containere, au trezit suspiciuni martorului, care a procedat la verificări amănunțite. S-a stabilit că probele administrate în faza de urmărire penală și nemijlocit în instanță, că aceste înscrisuri sunt false (fals realizat prin metoda multiplicării electrostatice și prin folosirea unei imprimante color cu jet de cerneală), cele două containere nu conțineau bunurile înscrise în note de comandă și în declarația vamală și nu erau din import în tranzit ci erau pentru export, marfă exportată de Remat C și SRL
Din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi avut vreo contrubuție la falsificarea celor două înscrisuri și astfel corect prima instanță a stabilit că inculpatul nu a comis infracțiunea de falsificare a unui înscris sub semnătură privată.
Dacă totuși s-ar reține că, a știut că aceste acte sunt falsificate și le-a dat martorului C să le folosească la ridicarea containerelor, cum corect a stabilit și prima instanță, inculpatul ar putea fi acuzat de comiterea
infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal, în forma participației improprii.
Referitoa la încadrarea juridică adusă acestei fapte prin actul de inculpare, apelantul nu face decât niște supoziții, fără a indica fapte și probe concrete că inculpatul a falsificat comanda și declarația vamală.
Simplul fapt că aceste înscrisuri s-au aflat în posesia sa și el le-a dat lui C să le folosească, nu are valoare probatorie în susținerea că el este autorul falsului.
Simplă afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu mijloacele de probă credibile, nu poate fi acceptată ca adevăr.
În considerarea celor mai sus arătate, curtea constată că primul motiv de appel este nefondat.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat.
Față de această încadrare juridică dată de tribunal faptelor inculpatului, în mod întemeiat s-a stabilit că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
De altfel, apelantul consideră că, prima instanță în mod corect a stabilit că la comiterea tentativei la infracțiunea de înșelăciune, inculpatul a avut o participație improprie și corect a făcut aplicarea art.31 al.2 Cod penal.
Dar, nu sunt probe care să dovedească intenția inculpatului de a folosi acte falsificate, în scopul înșelării autorităților care trebuia să predea containerele. În lipsa unor probe directe și concludente, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată. Se știe că orice dubiu profită inculpatului.
Apelantul, în motivarea apelului nu indică nici o probă directă și concludentă care să conducă la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție.
Simplul fapt că toată acțiunea s-a desfășurat noaptea nu poate conduce la concluzia că s-a urmărit înșelarea autorităților. Asta ar putea conduce la concluzia că toate operațiunile portuare care se efectuează pe timp de noapte, stau sub semnul dubiului că sunt fapte penale.
Pentru a ajunge la concluzia că declarațiile inculpatului și ale martorului C sunt mincinoase, cu privire la implicarea unor persoane neidentificate, sunt necesare probe cu care să se facă dovada în acest sens.
Curtea constată că, probele administrate în prezenta cauză nu conduc neîndoielnic la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție. Fapta de folosire a unor acte falsificate și a unui mojloc de transport cu numere false de înmatriculare în vederea înșelării vigilenței organelor portuare și intrării în posesia unor containere, există în materialitatea ei, dar nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals și tentativă de înșelăciune, sub aspectul laturii subiective.
În contextul celor mai sus prezentate, curtea constată că hotărârea apelată este temeinică și legală și în consecință, apelul parchetului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
În baza art.379 punct 1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANTAîmpotriva sentinței penale nr.527 din data de 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data:24.05.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir
