Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.552/

Ședința publică de la 30 septembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Ispas

JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase

JUDECĂTOR 3: Daniel

Grefier -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata - domiciliată în C,-,.40,.B,.24, împotriva deciziei penale nr.152 din data de 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1183 din data de 10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 septembrie 2009 și 30 septembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.

- CURTEA -

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

Prin sentința penală nr.1183/10.11.2008 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul nr- s-a hotărât:

-în baza art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal condamnarea inculpatei, fiica lui și, născută la data de 02.09.1956 în comuna, jud. C, domiciliată în C,-, Bl. 40, Sc. B, Ap.24, CNP -

la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare,

-în baza art. 291 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal, condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 1 (o) lună pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals;

-în baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai mare de 6 (șase) luni închisoare,

-în baza art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal;

-în baza art. 71 Cod penal, interzicerea inculpatei a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constatându-se suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei,

-în baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei;

-în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 și urm. Cod civil, obligarea inculpatei la plata sumei de 8.207,95 lei la care se adaugă dobânda legală către Asociația de proprietari nr. 656 C;

-în baza art. 191 Cod procedură penală, obligarea inculpatei la 1.400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul nr. 8697/P/2006 din 25.06.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanțas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal.

Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpatei că în calitate de administrator al Asociației de Proprietari nr. 656 Constanta și-a însușit în mod repetat, în perioada 01.12.2004 - 31.03.2006, diferite sume de bani din gestiune, sume totalizând 8.207,95 lei, și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale în perioada anilor 2005 - 2006 înregistrat în evidența contabilă factura fiscală seria - - nr.- și chitanțe fiscale seria - - nr. -, seria - - nr. - și seria - - nr. -, cunoscând că sunt falsificate, prin modificarea numărului asociației, a sumei de bani si a datei, în vederea producerii unor consecințe juridice (respectiv pentru ascunderea unei părți a prejudiciului creat).

Analizând actele și lucrările dosarului administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 31.08.2006 reprezentanții legali ai Asociației de Proprietari nr. 656 Constanta s-au adresat organelor de urmărire penala reclamând ca, in calitate de administrator al asociației, si-a însușit in mod repetat sume de bani din gestiune si a falsificat diferite documente.

În motivarea plângerii, s-a precizat ca aspectele menționate au rezultat din expertiza contabila extrajudiciara, efectuata la data de 24.07.2006 de către expertul contabil autorizat.

Inculpata a ocupat funcția de administrator al Asociației de Proprietari 656 în perioada 01.12.2004 - 31.03.2006.

Constatând nereguli în gestiunea asociației, reprezentanții legali ai acesteia au solicitat efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare.

Raportul de expertiza extrajudiciară a reținut o lipsă în gestiune de 8.153,37 lei, precum și înregistrarea în evidentele contabile a unor documente ce nu îndeplineau condițiile legale, în acest sens, s-a precizat ca 3 chitanțe erau contrafăcute, iar o chitanța privea alta asociație de proprietari, iar o factura privind consumul de apa era contrafăcută.

S-a mai reținut în raportul de expertiza extrajudiciară ca s-au emis chitanțe pentru încasarea întreținerii fără a fi înregistrate in registrul de casa, la încasări.

Pentru a determina prejudiciul cert produs de inculpata Asociatiei de Proprietari 656 Constanta, precum si a modalităților de producere a acestuia, in cauza s-a dispus si s-a efectuat în cursul urmăririi penale o expertiza contabila judiciara, de către expertul contabil autorizat si de către experții contabili (expert-parte pentru inculpată) si (expert-parte pentru persoana vătămata).

Din verificarea modului de reflectare a sumelor încasate, prin expertiza contabilă s-a stabilit că in unele fise individuale ale locatarilor figurează înregistrate încasări, ce nu sunt evidențiate in registrul de casa.

A rezultat ca s-au efectuat încasări pe baza a doua chitanțiere fiscale, având seriile --- si ---, in valoare totala de 3.692,33 lei, încasări ce nu au fost evidențiate in registrul de casa.

Experții au mai determinat ca s-au înregistrat in registrul de casa documentele ce nu reflecta realitatea plaților, acestea totalizând suma de 4.665,73 Lei si reprezentând copii ale chitanțelor ce nu reflecta realitatea, precum si trei chitanțe emise pentru alte asociații de proprietari (respectiv pentru Asociațiile de Proprietari nr. 243 si nr. 528).

Experții contabili au concluzionat ca in perioada cat a ocupat funcția de administrator al Asociației de proprietari 656, inculpata a produs un prejudiciu total de 8.207,95 lei, provenind din încasări efectuate si neînregistrate in registrul de casa (in valoare de 3.692,33 lei), din evidențierea platilor fara documente legale (in valoare de 4.665,73 lei), din soldul registrului de casa, nepredat (in valoare de 96,59 lei); din suma rezultata, respectiv 8.454,65 lei, expertii au scazut suma de 246,70 lei reprezentand incasari efectuate pentru obligatii salariale la bugetul de stat determinand astfel prejudiciul in valoare de 8.207,95 lei.

S-a mai apreciat de catre expertii contabili autorizati ca inculpata nu a intocmit corect borderourile de incasare a subventiilor la caldura, motiv pentru care a diminuat obligatiile la plata ale asociatiei cu suma de 5.379,61 lei.

S-a determinat totodata in suplimentul expertizei ca penalitatile aplicate de pentru perioada 2001-2004 (totalizand 8.582,73 lei) nu sunt in sarcina inculpatei.

Expertii au mai reținut ca gestiunea asociației nu a fost verificata lunar de catre comisia de cenzori si nici supravegheata permanent de catre presedintele asociatiei, motiv pentru care au fost create conditii de frauda si deficiente in administrarea asociatiei.

Din cercetarile efectuate cu privire la documentele ce nu reflectau realitatea, s-a determinat ca factura fiscala seria - - nr. - emisa de Constanta la 30.11.2005, chitanta fiscala seria - - nr. - emisa de Constanta la 22.02.2006, chitanta fiscala seria - - nr. - emisa de A Constanta la 20.03.2006 și chitanta fiscala seria - nr. - emisa de Constanta la 10.11.2004 - documente inregistrate de inculpata in registrul de casa - sunt falsificate.

Potrivit copiei conforme cu originalul, obtinuta de la. Constanta pe parcursul cercetarilor, factura mentionata fusese emisa de pentru suma de 965,99 lei, iar pe copia falsificata si inregistrata in evidentele contabile ale asociatiei figureaza suma de 1.527,41 lei; chitanta seria - - nr.-/22.02.2006 fusese emisa de Constanta Asociatiei de proprietari 528, pentru suma de 1.500,00 lei, iar pe copia falsificata figureaza Asociatia de proprietari 656; chitanta seria - - nr. -/20.03.2006 fusese emisa de Constanta Asociatiei de proprietari 243, pentru suma de 500 lei, iar pe copia falsificata figureaza Asociatia de proprietari 656; chitanta fiscala seria - - nr. -/10.11.2004 fusese emisa de Constanta Asociatiei de proprietari 243, pentru suma de 10.000.000 ROL, iar pe copia falsificata figureaza Asociatia de proprietari 656, pentru o pretinsa plata din data de 7.01.2005.

Audiată inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor și a declarat ca documentele respective au fost falsificate de catre numita, întrucât i se plânsese acesteia in legătura cu o diferența in gestiune, iar sus-numita s-a oferit sa o ajute.

nu a putut fi audiata in legătura cu aceste aspecte, întrucât la data de 21.10.2007 a decedat (conform copiei certificatului de deces seria - nr. - din 22.10.2007).

In cauza, nu s-a putut efectua nici constatarea tehnico-stiintifica grafoscopica cu privire la documentele menționate, intrucat conform adresei nr.-/16.11.2007 a Biroului de Expertize si Constatari Criminalistice Constanta, copiile multiplicate electrostatic (xerox) nu fac obiectul examinarilor de punct de vedere tehnico-grafic, întrucât în aceste condiții examenele si concluziile nu sunt pertinente.

Pe parcursul cercetărilor, inculpata a negat însușirea vreunei sume de bani din gestiune, motivând că lipsa constatată se datorează neglijentei si neatenției sale.

Situația de fapt expusă de către prima instanță a fost reținută pe baze următoarelor mijloace de probă: reclamațiile și declarațiile reprezentanților legali ai Asociației de Proprietari 656 Constanta; raportul de expertiza contabila extrajudiciară; raportul de expertiză contabilă judiciară; suplimentul de expertiză contabilă judiciară; copii ale celor 3 chitanțe fiscale, conform cu originalele si copiile falsificate ale chitanțelor; copia conformă cu originalul a facturii fiscale seria - - nr. - si copia falsificata a facturii fiscale; adresa nr. -/16.11.2007 Biroului Expertize si Constatări Criminalistice; copia certificatului de deces al numitei; declarațiile martorelor și, potrivit cărora inculpata le-a emis chitanțe care atestau nereal faptul că au achitat datoriile înscrise în fișele apartamentului și declarațiile inculpatei, că inculpata a acționat cu intenție directă, prin întreaga sa activitate infracțională urmărind însușirea unor sume de bani aflate în gestiunea sa.

Instanța de fond a apreciat că intenția inculpatei de însușire a sumei de bani de însușire este dovedită chiar de modalitatea de acțiune a acesteia, respectiv folosirea de facturii fiscale și chitanțe fiscale cunoscând că sunt falsificate, înregistrarea în registrul de casă a unor documente ce nu reflecta realitatea plaților, și neevidențierea în registrul de casă a tuturor chitanțelor fiscale, prin efectuarea acestor falsuri dorind să acopere însușirea unor sume de bani.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei care, în calitate de administrator al Asociația de proprietari 656 și-a însușit în mod repetat, diferite sume de bani din gestiune, sume totalizând 8.207,95 lei, a fost apreciată de către prima instanță ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 215¹al. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta inculpatei, care în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada 2005 - 2006, constând în înregistrarea în evidența contabilă a facturii fiscale seria - - nr.- și a chitanțelor fiscale seria - - nr. -, seria - - nr. - și seria - - nr. -, cunoscând că sunt falsificate, prin modificarea numărului asociației, a sumei de bani si a datei, în vederea producerii unor consecințe juridice, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, pericolul social concret raportat la modalitatea de săvârșire, caracterul continuat al infracțiunii comise, de valoarea prejudiciului de 8.207,95 lei și faptul că a rămas neacoperit, împrejurarea că inculpata este în vârstă de 52 de ani, este căsătorită, nu are antecedente penale.

Reținând că pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, inculpata nu a mai fost condamnată anterior și apreciind că scopul pedepsei, raportat la faptul că inculpata nu are antecedente penale, este căsătorită, are 52 de ani, prima instanță a considerat că reeducarea inculpatei, prevenirea de noi infracțiuni de și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire social pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate astfel încât a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către Asociația de Proprietari nr. 656 C, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și urm. Cod civil, și anume fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitatea între fapta și prejudiciu și vinovăția inculpatei, astfel încât în baza art. 14 rap la art. 346 Cod procedură penală, astfel încât a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpata la plata sumei de 8.207,95 lei la care a adăugat dobânda legală către Asociația de Proprietari nr. 656

Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticând-o numai pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținând că neacoperirea prejudiciului, modalitatea concretă de comitere a faptelor, forma continuată a acestora și nerecunoașterea lor de către inculpată impun majorarea pedepselor stabilite de către prima instanță prin reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante.

Împotriva aceleiași hotărâri, în termen legal a declarat apel și inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că singurele probe ce conduc la vinovăția inculpatei rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză care conține concluzii contradictorii.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, tribunalul a constatat că prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească în mod complet, a realizat o evaluare justă a întregului material probator administrat în cauză, reținând în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei precum și vinovăția acesteia.

În referire la operațiunea de individualizare a pedepselor, se constată că instanța de fond a dat eficiența corespunzătoare tuturor criteriilor generale prevăzut de art. 72.Cod Penal, a manifestat echilibru în dozarea pedepselor stabilind un cuantum care se circumscrie scopului preventiv prevăzut de lege și care este în măsură să asigure constrângerea și totodată reeducarea inculpatei.

Totodată, nivelul de instruire al inculpatei, vârsta acesteia, faptul că nu a mai intrat în conflict cu legea penală constituie, într-adevăr, suficiente elemente care conduc la concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta astfel încât scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare efectivă.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată de către prima instanță (fără însă a motiva necesitatea instituirii interdicțiilor respective), tribunalul a constatat că inculpata este nedemnă de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunilor comise - delapidare și uz de fals, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpata a demonstrat că nu le deține, având în vedere infracțiunile comisă.

În consecință, în temeiul art. 71.Cod Penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a arătat că se justifică și totodată se impune interzicerea exercițiului de către inculpată a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie, executarea acesteia fiind însă suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate.

Numai sub acest aspect luat în considerare de către instanța de control judiciar în urma analizei efectuate din oficiu, în conformitate cu art. 371 alin.2 C.P.P. apelul declarat de către procuror a fost admis cu consecința desființării, în parte, a sentinței atacate, a interzicerii inculpatei a exercițiului dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. c Cod Penal - de a desfășura activități în calitate de administrator și a aplicării art. 71 alin. 5.Cod Penal, în sensul de a se constata că interdicția este suspendată pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii aplicate acesteia.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b apelul Cod Penal declarat de către inculpata împotriva aceleiași sentințe penale a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs și inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că singurele probe ce conduc la vinovăția inculpatei rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză care conține concluzii contradictorii, nu a fost dovedită existența prejudiciului, astfel încât infracțiunea de delapidare nu există. La pagina 87 unde se află concluziile raportului de expertiză se menționează cuantumul unui prejudiciu, ulterior se spune că acesta este zero, pentru ca în final să se găsească chiar un surplus în gestiune. A solicitat să se acorde atenție suplimentului de expertiză efectuat de aceeași experți la solicitarea organelor de urmărire penală, pentru a se constata că de 3.692,33 lei a fost evidențiată în fișele locatarilor și nu în registrul de casă deoarece nu a fost încasată efectiv de la locatari. În privința sumei de 4.515,62 lei, susține că dacă chitanțele false nu au fost trecute, la plăți,de unde apare lipsa. Se mai arată că nu a fost scăzută din pasiv suma de 8.582,42 lei reprezentând penalități înregistrate înainte ca inculpata să fie administrator.

Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.385⁶alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, în privința infracțiunii de delapidare pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea inculpatei, curtea reține că, potrivit art. 215¹alin. 1.Cod Penal, constituie această infracțiune, nsusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza.

Sub aspectul laturii obiective, se observă că infracțiunea de delapidare este o infracțiune comisivă cu conținuturi alternative, putând fi realizată prin una din cele trei acțiuni, respectiv nsusirea, folosirea sau traficarea de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza. De menționat că, în ceea ce privește însușirea, atât jurisprudența cât și doctrina au statuat că aceasta modalitate presupune ca bunul să treacă efectiv în stăpânirea făptuitorului. Dacă intenția de a-l însuși s-a manifestat numai în scriptele unității -de exemplu- prin falsificarea acestora- infracțiunea de delapidare nu poate fi reținută.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de delapidare se săvârșește numai cu intenție. Aceasta implică știința și voința făptuitorului de a-și nsuși, folosi sau trafica bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza. Acesta fiind conținutul intenției în cazul delapidării, existența infracțiunii este exclusă, din lipsa elementului subiectiv, atunci când făptuitorul, plăsmuind o chitanță fictivă,nu a vrut să acopere prin aceasta o însușire, ci o cheltuială reală făcută în interesul unității.

În raport de cele arătate, curtea notează că reținerea vinovăției și dispunerea condamnării unei persoane pentru săvârșirea acestei infracțiuni se pot face numai după dovedirea tuturor elementelor constitutive sus-menționate pe bază de probe complete, sigure, certe și decisive.

În speță, curtea observă că, prin rechizitoriul nr. 8697/P/2006 din 25.06.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal.

Această situație de fapt și aceleași încadrări juridice au fost reținute și de cele două instanțe, respectiv instanța de fond și instanța de apel, având ca suport materialul probator administrat în faza de urmărire penală.

Analizând acest ansamblu probator se constată, însă, că, în privința infracțiunii de delapidare, situația de fapt descrisă în actul de sesizare și reținută în cele două hotărâri nu are un suport probator corespunzător. Mai exact, probele administrate in cauză nu dovedesc niciunul din elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

În concret, se observă că singura probă administrată în faza de urmărire penală, analizată de procuror și cele două instanțe, și reținută ca suficientă și decisivă în privința dovedirii existenței faptei și a vinovăției inculpatei este raportul de expertiză contabilă judiciară.

Reluând constatările și concluziile acestei expertize, curtea reține că xperții contabili au constatat că inculpata nu a întocmit evidența formularelor cu regim special, din facturile emise de către furnizorul de documente nu rezultă seriile carnetelor livrate pentru a se putea verifica și reconstitui utilizarea acestora, nu au fost puse la dispoziția expertului chitanțierele cu seriile --- si ---, pentru a fi supuse verificării, în acest context concluzionând ca in perioada cat a ocupat funcția de administrator al Asociației de proprietari 656, inculpata a produs un prejudiciu total de 8.207,95 lei, provenind din încasări efectuate si neînregistrate in registrul de casa (in valoare de 3.692,33 lei), din evidențierea platilor fara documente legale (in valoare de 4.665,73 lei), din soldul registrului de casa, nepredat (in valoare de 96,59 lei). Din suma rezultata, respectiv 8.454,65 lei, expertii au scazut suma de 246,70 lei reprezentand incasari efectuate pentru obligatii salariale la bugetul de stat, determinand astfel prejudiciul in valoare de 8.207,95 lei.

Răspunzând printr-un supliment de expertiză obiecțiunilor formulate, experții au arătat că pentru încasările de 3.692,33 lei nu există chitanțe fiscale și nici copii ale acestora la Asociației de proprietari 656, iar sumele ce totalizează această valoarea au fost extrase din fișele individuale ale locatarilor. Totodată experții rețin că există posibilitatea ca aceste încasări să fi fost operate în fișele locatarilor din subvenții solicitate și încasate în plus de către locatari și nu ca încasări de la locatari.

Prin același supliment, s-a determinat că penalitatile aplicate de pentru perioada 2001-2004 (totalizand 8.582,73 lei) nu sunt in sarcina inculpatei (filele 115-116 dos. ).

Se observă, astfel, că raportul de expertiză, pe baza actelor reținute, face o radiografie, o analiză a evidenței contabile a Asociației de proprietari 656, pentru perioada în care inculpata a avut calitatea de administrator, și constată existența certă a unor deficiențe, nereguli în ceea ce privește modalitatea în care a fost ținută această evidență, precum și posibilitatea existenței unui prejudiciu. Sub acest ultim aspect, se impune a fi făcute mai multe observații. S-a reținut ca prejudiciu total suma de 8.207,95 lei, provenind din încasări efectuate si neînregistrate in registrul de casa (in valoare de 3.692,33 lei), din evidențierea plăților fara documente legale (in valoare de 4.665,73 lei) și din soldul registrului de casa, nepredat (in valoare de 96,59 lei). Ulterior, în suplimentul de expertiză efectuat, s-a afirmat, referitor la suma de 3.692,33 lei, evidențiată în fișele locatarilor, că nu există chitanțe privind încasarea ei și că există posibilitatea ca aceasta nu fi fost încasată de la locatari. În privința sumei de 4.665,73 lei, s-a arătat în raport că aceasta reprezintă plăți fără documente legale înregistrate în registrul de casă, motiv pentru care experții au exclus-o din valoarea totală a plăților, fără să fie, însă, pusă în discuție realitate acestor plăți sau a unei părți din ele. Cu toate acestea, se observă că au existat modalități de abordare diferite, nejustificate, în privința reținerii celor două sume ca prejudiciu, respectiv deși suma de 4.665,73 lei a fost exclusă de la plăți și imputată inculpatei fiindcă nu existau documente legale care să ateste aceste plăți, suma de 3.692,33 lei a fost reținută ca fiind încasată deși nu existau documente legale (chitanțe) care să ateste încasarea ei.

Prin urmare, acest raport de expertiză nu poate proba cu certitudine nici existența unui prejudiciu, și cu atât mai puțin celelalte elemente ale laturii obiective, cum sunt elementul material și legătura de cauzalitate, fiind o infracțiune de rezultat, sau elementul subiectiv. Mai exact, acest mijloc de probă, în lipsa unei evidențe contabile corespunzătoare, nu a lămurit care sunt sumele certe încasate de inculpată, plățile certe efectuate și lipsa exactă în gestiune.

Or, în afara acestui mijloc de probă, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată nu au mai fosta administrate alte mijloace de probă care să susțină că inculpata și-a nsușit, folosit sau traficat vreo sumă de bani, valori sau alte bunuri pe care le-a administrat, respectiv că posibilul prejudiciu a fost cauzat prin astfel de acțiuni, și că, eventual, nu a fost cauzat din înțelegerea greșită a modului în care se face înregistrarea anumitor acte, din lipsa cunoștințelor necesare, din eroare, neglijență sau cauze asemănătoare.

Dimpotrivă, în faza de cercetare judecătorească au fost audiate de instanță martorele și, care au declarat că inculpata le-a eliberat chitanțe, martora depunând copia unei asemenea chitanțe, fără să achite suma înscrisă în aceste chitanțe, justificând că ele conțin scutirile de la căldură sau recalcularea unor penalități. Aceste declarații se coroborează cu declarația inculpatei dată în aceeași fază în care se arată că, în urma unor contestații ale locatarilor, a recalculat penalitățile și că au existat situații în care, pentru a șterge penalitățile din fișele acestora, le elibera chitanțe care atestau că au fost achitate, deși nu se plăteau efectiv sumele respective, iar chitanțele nu erau înregistrate în registrul de casă. Aceste împrejurări dovedesc lipsa cunoștințelor necesare și a modului defectuos în care a fost ținută evidența și nu a intenției de delapidare.

În contextul celor reținute, curtea constată că acuzarea și condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de delapidare nu are la bază probe certe, concludente ci doar simple presupuneri, bazate pe constatări vagi și discutabile, care au condus la o prezumție de vinovăție în privința însușirii de bani din gestiune.

Or, înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supuse judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Dacă însă în raport de probele administrate îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția penală, atunci această îndoială este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție".

Prin urmare, eținând că nu s-a putut dovedi cu probe certe elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare ci doar existența unei evidențe necorespunzătoare în gestiune, favorizată, așa cum se arată și în raportul de expertiză, de faptul că gestiunea nu a fost verificata lunar de către comisia de cenzori si nici supravegheata permanent de catre presedintele asociatiei, și că această faptă nu atrage o răspundere penală, ci poate atrage o răspundere materială sau altă formă de răspundere, curtea urmează să achite pe inculpată pentru această infracțiune.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, având în vedere modul și mijloacele în care au fost săvârșite faptele, scopul urmărit, urmarea produsă, documentele respective fiind falsificate de către o altă persoană și folosite de inculpată în contextul unei înțelegeri greșite a modului în care se face înregistrarea anumitor acte, din lipsa cunoștințelor necesare, din eroare și chiar neglijență în privința exercitării actelor de administrare și a unor divergențe avute cu președintele asociației, a lipsei unor consecințe importante pentru asociație, dar și a datelor ce caracterizează persoana inculpatei, aceasta a recunoscut săvârșirea faptelor, este în vârstă de 52 de ani, este căsătorită, nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, curtea constată că în cauză pot fi aplicate dispozițiile art. 18¹.Cod Penal, faptele neprezentând gradul de pericol social al unei.

În raport de considerentele expuse, observând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin.1 pct. 18.C.P.P. respectiv acela că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, curtea urmează ca, în baza art.385¹⁵alin.(1) pct.(2) lit.b) Cod procedură penală, să admită recursul penal declarat de inculpata, să caseze decizia și sentința atacate și să dispună, în baza art.11 pct.(2) lit.a) și art.10 lit.b) Cod procedură penală, achitarea inculpatei pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.215¹alin.(1) Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art.11 pct.(2) lit.a) și art.10 lit.¹Cod procedură penală, va achita pe aceeași inculpata pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art.18¹și art.91 Cod penal va aplica inculpatei amenda administrativă de 500 lei.

În baza art.346 alin.(4) Cod procedură penală, curtea va lasă nesoluționată acțiunea civilă, având în vedere temeiul și considerentele reținute în privința infracțiunii de delapidare.

În baza art.192 alin.(1) pct.(1) lit.d) Cod procedură penală, va obliga recurenta la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 Cod procedură penală, va dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵alin.(1) pct.(2) lit.b) Cod procedură penală, admite recursul penal declarat de inculpata - domiciliată în C,-,.40,.B,.24, împotriva deciziei penale nr.152 din data de 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1183 din data de 10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-.

Casează decizia și sentința atacate și dispune:

În baza art.11 pct.(2) lit.a) și art.10 lit.b) Cod procedură penală, achită pe inculpata pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.215¹alin.(1) Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art.11 pct.(2) lit.a) și art.10 lit.¹Cod procedură penală, achită pe aceeași inculpata pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art.18¹și art.91 Cod penal aplică inculpatei amenda administrativă de 500 lei.

În baza art.346 alin.(4) Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art.192 alin.(1) pct.(1) lit.d) Cod procedură penală, obligă recurenta la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând 50% din onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Jud. fond.:

Jud.apel:,

tehnored.dec.jud.:

3 ex./16.10.2009

Președinte:Adriana Ispas
Judecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Constanta