Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.564
Ședința publică de la 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - JUDECĂTOR 3: Gheorghe Vintilă
G - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea civilă SC COMERȚ SRL B, împotriva deciziei penale nr.11 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe inculpatul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenta parte civilă SC COMERȚ SRL B, apărător ales și avocat, pentru intimatul inculpat -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se că dosarul se află în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru societatea recurentă, susține motivele de recurs depuse la dosar și critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, în principal în ceea ce privește nerespectarea de către instanța de prim control judiciar a indicațiilor date de instanța de recurs, în rejudecare și în consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.
De asemenea, susține că încadrarea juridică dată faptei este nelegală, fapta săvârșită de inculpat întrunind elementele infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că acesta a emis 8 file CEC, cu consecința prejudicierii societății recurente, marfa primită de la aceasta fiind vândută de intimat și suma de bani rezultată însușită de acesta.
Avocat pentru intimatul inculpat având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, susținând că decizia recurată este temeinică și legală.
În acest sens, motivează că intimatul nu a avut intenția de a prejudicia recurenta, invocând în acest sens angajamentul de plată dat de intimat pe parcursul urmăririi penale și depus la fila nr.105
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, susține că decizia este legală și temeinică, instanța de apel în rejudecare conformându-se indicațiilor date de instanța de recurs prin decizia de casare.
Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 Cod penal, susținând că încadrarea juridică dată faptei este infracțiunea prevăzută de Legea nr.59/1934, cu modificările din Legea nr.83/1994.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.148 din 26 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal, județul O, în dosarul nr-, inculpatul - fiul lui - și, născut la 8 decembrie 1982, în C, județul O, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, administrator la SC AMICAL SRL C, necăsătorit, domiciliat în C,-, județul O, CNP -, a fost condamnat în baza art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, modificată prin Legea nr.83/1994, la câte 1 an închisoare (52 de acte infracționale), dispunându-se în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe perioada prev.de art.82 Cod penal.
În esență, prima instanță a reținut că în calitate de administrator la SC AMICAL SRL C, inculpatul a emis un număr de 52 file CEC pentru plata furnizorilor, fără a avea disponibil în cont, în înțelegere cu administratorii societăților furnizoare, urmând ca plata să se facă ulterior în decurs de o săptămână sau două.
Aceasta, în condițiile în care înțelegerea profita atât vânzătorului, cât și cumpărătorului, cei dintâi având posibilitatea să desfacă produsele obținute în procesul de producție, iar societatea care achiziționa, respectiv cea administrată de inculpat, să le vândă la rândul său și să remită după o perioadă de grație banii către furnizori.
În aceste circumstanțe, la 23 februarie 2006, au fost introduse spre decontare la BCR Sucursala C, 4 file CEC, plata fiind refuzată datorită lipsei totale de disponibil la data respectivă, societatea intrând în interdicție bancară.
În acest mod, probele au evidențiat un prejudiciu de 153.984,74 lei pentru care au fost emise file CEC, iar societățile furnizoare nu au încasat contravaloarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate, cu privire la rezolvarea acțiunii civile, susținându-se că în mod nelegal inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor către apelantă.
Prin decizia penală nr.186 din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, apelul a fost respins ca inadmisibil, instanța de prim control judiciar apreciind că apelanta nu avea calitate procesuală de parte vătămată sau parte civilă, având în vedere că instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului 52 de infracțiuni prev.de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, privind emiterea de Cec-uri fără a avea la tras disponibilul suficient, astfel că, sub aspectul laturii obiective nu se face nicio referire la o urmare cu consecințe patrimoniale, ci se referă doar la crearea unei stări de pericol care nu vizează o transformare de ordin material, cu consecința stabilirii unui prejudiciu.
La 12 decembrie 2007, împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel și SC COMERȚ SRL B, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că încadrarea juridică dată faptei este nelegală, faptele repetate săvârșite de intimatul inculpat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
Prin decizia penală nr.11 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, a respins apelul ca inadmisibil, instanța constatând că apelanta nu a avut nici calitatea de parte vătămată, nici calitatea de parte civilă în cauza dedusă judecății, astfel că nu avea deschisă calea unei căi de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond.
Mai mult, s-a apreciat că apelanta ar fi avut calitatea de parte civilă numai în situația în care în sarcina inculpatului s-ar fi reținut infracțiunea de înșelăciune prin emiterea de CEC-uri, acesta având cunoștință că pentru valorificarea acestora nu există acoperirea necesară cu disponibil bănesc.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC COMERȚ SRL B, criticând-o pentru nelegalitate, care prin decizia penală nr.320 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, a fost admis, s-a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.362 Cod pr.penală, care stabilesc în mod imperativ persoanele care pot declara apel, soluția pronunțată de instanța de prim control judiciar este nelegală, întrucât se putea constata inadmisibilitatea numai în situația în care apelanta nu este una din părțile procesului penal, condiție neîndeplinită în cauza dedusă judecății.
După casare, conformându-se indicației instanței de recurs, prin decizia penală nr.11 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, a respins apelul declarat de SC COMERȚ SRL B, ca nefondat.
Instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia sentinței, în sensul că, potrivit înțelegerilor stabilite între inculpat și societățile de la care au fost achiziționate mărfurile, de comun acord s-a stabilit ca filele CEC să fie introduse la plată într-un termen prestabilit, pentru a se permite cumpărătorului să vândă o parte din marfă până în momentul introducerii filelor Cec, în vederea înlesnirii relațiilor comerciale.
Procedând în acest mod, s-a constatat că vânzătorii au cunoscut sau cel puțin au acceptat posibilitatea ca în momentul emiterii filelor CEC, societatea debitoare să nu dețină disponibil necesar în vederea achitării sumei, existând perspectiva convenită ca până la împlinirea termenului de introducere la plată să existe suma necesară plății mărfurilor achiziționate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC COMERȚ SRL B, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că instanța de apel cu ocazia rejudecării nu a respectat indicațiile din decizia pronunțată de instanța de recurs, iar pe de altă parte, că faptele pentru care intimatul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat întrunesc elementele constitutive infracțiunii de înșelăciune în varianta prev.de art.215 alin.4 Cod penal.
În atare situație, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.4 Cod penal, cu consecința condamnării inculpatului intimat la o pedeapsă corespunzătoare circumstanțelor prev.de art.72 și dispozițiilor art.52 Cod penal, iar sub aspectul laturii civile, inculpatul să fie obligat la despăgubiri civile către recurentă.
Recursul este nefondat.
Curtea apreciază că instanța de prim control judiciar s-a conformat indicațiilor date de instanța de recurs prin decizia de casare care privea numai aspecte privind admisibilitatea căii de atac exercitată de recurentă.
Prin urmare, în mod legal instanța de apel a constatat că apelul este admisibil, dar este nefondat.
Evaluând întreg materialul probator administrat în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, Curtea constată că actele repetate săvârșite de intimat nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind intenția acestuia de a frauda societățile, concretizarea fiind înțelegerea dintre furnizori și achizitor, cu privire la preluarea mărfurilor și la efectuarea plăților după împlinirea unui termen de grație, furnizorii cunoscând împrejurarea că la data achiziționării bunurilor trasul nu are disponibilul necesar efectuării plății.
În consecință, inculpatul nu a folosit mijloace dolosive cu intenția de a induce în eroare furnizorii de bunuri, eșalonarea fiind stabilită printr-un angajament luat de acesta în scris și depus în copie la fila 105
Practica judiciară este stabilită în speță prin decizia nr.IX a ÎCCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că ori de câte ori beneficiarul are cunoștință în momentul emiterii CEC-ului că nu există disponibilul necesar acoperirii la tras, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 și nu ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.4 Cod penal, lipsind unul din elementele constitutive, respectiv intenția inducerii în eroare.
Curtea constată legalitatea și temeinicia deciziei, urmând ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea civilă SC COMERȚ SRL B, împotriva deciziei penale nr.11 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2009.
- - - - G -
Grefier,
Red.jud.CM
MC.
PS/3.06.2009
28 mai 2009.
- Administrația Finanțelor Publice sector 2 B, va încasa de la rec.parte civilă suma de 400 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Ștefan Făurar, Gheorghe Vintilă
