Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.566/
Ședința publică din data de 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - procuror șef secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 43 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns av. - apărător ales pentru recurentul inculpat, lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că au sosit relațiile solicitate de la Tribunalul Brăila, după care;
Av. precizează că relațiile sosite de la Tribunalul Brăila sunt de la ultimul termen de judecată când s-a judecat apelul și consideră că trebuie solicitate relații și de la penultimul termen de judecată întrucât apare av. fără delegație în dosar, care din eroare se spune că a fost trecut în locul av. fiind important pentru a se vedea cum s-a desfășurat ședința de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că relațiile trimise de Tribunalul Brăila sunt suficiente și complete pentru clarificarea situației care a fost învederată la termenul anterior.
Curtea, deliberând respinge cererea formulată de av. pentru a se solicita noi relații de la Tribunalul Brăila, având în vedere că în încheierea din data de 6 ianuarie 2009, inculpatul a fost apărat de av. care avea delegație la dosar, fiind o eroare materială care s-a lămurit cu relațiile primite de la Tribunalul Brăila.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită casarea cu trimiterea cauzei la Judecătoria Brăila întrucât potrivit art. 378 alin. 1 pct. 3 Cod procedură penală instanțele trebuie să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate. Apărătorii inculpatului au cerut la ambele instanțe schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în cea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 și nici una din instanțe nu se pronunță cu privire la această schimbare de încadrare juridică solicitată. Consideră că acest aspect era esențial fiind de natură să influențeze soluția procesului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Consideră că ambele instanțe au reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și au dat faptei încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Arată că Tribunalul Brăila arată pe larg în motivare de ce nu se impune reținerea unei alte infracțiuni și că infracțiunea care a fost comisă de către inculpat este infracțiunea de înșelăciune. Partea vătămată a arătat în mod constant atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății că la momentul la care a fost contactată de către inculpat, nu i s-a adus la cunoștință că acesta nu are disponibil în cont și că eventual ar avea probleme cu plata mărfii. Având în vedere că firma inculpatului nu avea un sediu identificabil încă din luna noiembrie 2001, se afla în incidență de plăți și nu avea disponibil să plătească marfa, toate aceste elemente nu au fost aduse la cunoștința părții civile.
Apreciază că, în cauză, instanțele au reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune motiv pentru care în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Av., în replică, precizează că martora - fila 9 dosar urmărire penală a declarat că tot timpul inculpatul a asigurat-o că va avea disponibilul necesar în cont, deci aceasta a acceptat situația că inculpatul nu avea disponibil în cont ci "va avea".
Precizează că inculpatul a căutat să acopere prejudiciul cauzat în sumă de 95 milioane lei, nu a săvârșit fapta cu vinovăție și pentru acest motiv solicită achitarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la declarația martorei precizează că banii trebuiau plătiți pentru marfă până la o anumită dată și a fost asigurat administratorul că vor fi bani. Din probele administrate rezultă că ultima operațiune financiară este pe 10 ianuarie 2002, iar inculpatul știind clar că nu mai are operațiuni solicită o nouă amânare la plată iar partea civilă când a introdus fila CEC la plată s-a dovedit a fi lipsă total disponibil în cont.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul - a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 43 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 43 din 10 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 1271 din 8 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 9055/2004, menținând hotărârea atacată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1271 din 8 iunie 2007 a Judecătoriei Brăila, în baza art.215 al.1,3 și 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 15 februarie 2002 a infracțiunii de înșelăciune, parte vătămată ""
În baza art.865Cod penal s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1433 din 2 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.1493 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1433 din 2 iunie 2003 a Judecătoriei Ploiești cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
I s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal, respectiv: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art.36 al.3 Cod penal s-a dispus scăderea din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore din data de 28 martie 2003.
În baza art.140 Cod penal s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila din data de 30 iunie 2004.
În baza art.14 al.3 lit.b și art.346 Cod procedură penală, art.998 și urm. din cod civil au fost admise pretențiile civile solicitate de partea civilă constituită în cauză " G" B (fosta B) în sensul că inculpatul dispunându-se să fie obligat către această parte la plata sumei de 34.031,15 lei despăgubiri civile.
În baza art.189 - 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare datorate statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (av. ) ce s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 27 decembrie 2001 inculpatul în calitate de administrator a Ss -a prezentat la sediul societății B pentru a achiziționa marfă.
Astfel, între cele două societății sus-menționate a fost încheiat contractul de livrare nr.146 din 27 decembrie 2001 având ca obiect "vânzarea - cumpărarea de profile aluminiu tip și a accesoriilor aferente".
În ceea ce privește prețul și modalitatea de plata s-a stipulat în contract că "plata se efectuează cu filă CEC în lei, în termen de maxim 20 zile de la data facturării".
La acest contract s-a atașat și "anexa nr.1"din aceeași dată în care s-a stipulat că "decontarea contravalorii mărfii achiziționate în baza facturilor fiscale emise se face cu filă CEC în data de 21.01.2002 la cursul BCR din ziua plății".
Totodată în cauză au fost emise următoarele facturi fiscale:
- factura fiscală nr.-/27.12.2001 în valoare de 453.959.288 lei rol.
- factura fiscală nr.-/27.12.2001 în valoare de 2.776.425 lei rol.
În baza acestor facturi au fost întocmite și avizele de însoțire a mărfii nr.- din 27 decembrie 2001 pentru o valoare de 11.490,7975 Euro și nr.- din 27 decembrie 2001 pentru o valoare care nu apare stipulată pe act.
Contractul de vânzare-cumpărare precum și anexa la acesta a fost semnat de inculpat în calitate de administrator al "" S, iar valoarea stipulată în contract a fost de 456.735.713 lei rol.
Întrucât la acel moment (27 decembrie 2001) societatea B nu dispunea de întreaga cantitate de marfă, administratorul acestei societăți a convenit cu inculpatul să îi livreze marfă în valoare de 391.281.891 lei rol, urmând ca până în momentul efectuării plății să îi livreze și diferența.
Inculpatul a emis o filă CEC pentru valoarea de 456.735.713 lei rol cu scadența în data de 21 ianuarie 2002.
În data de 20 ianuarie 2002 inculpatul s-a prezentat la sediul societății B afirmând că dorește să ridice și diferența de marfă până la concurența sumei facturate, dar solicitând totodată să nu fie introdusă în bancă spre decontare fila CEC cu scadență la 21 ianuarie 2002 întrucât nu are disponibil în cont. Totodată inculpatul a precizat că va efectua plata în data de 25 ianuarie 2001.
Reprezentantul legal a B nu a fost de acord cu solicitarea inculpatului, însă la insistențele acestuia i-a restituit fila CEC.
Inculpatul a completat o altă filă CEC cu aceeași valoare și dată scadentă la 25 ianuarie 2002.
În data de 25 ianuarie 2002 inculpatul s-a prezentat la sediul societății B solicitând ca și prima dată diferența de marfă, precizând de asemenea că nu are disponibil în cont, moment în care administratorul societății a intrat în, gândindu-se că este posibil ca inculpatul să nu îi mai achite contravaloarea mărfii, astfel că i-a transmis inculpatului că nu îi livrează diferența de marfă până când nu o va achita pe cea deja primită.
În această situație, inculpatul a emis o filă CEC seria - 303 - în valoare de 391.281.891 lei rol (sumă ce reprezenta contravaloarea mărfii efectiv livrate) cu data scadentă la 15 februarie 2002, afirmând totodată că la termen va avea cu siguranță disponibilul necesar achitării contravalorii mărfii.
Anterior introducerii filei CEC la bancă spre decontare, administratorul societății - l-a contactat telefonic pe inculpat și i-a comunicat că de această dată va introduce fila CEC spre decontare la bancă și nu îl va mai amâna.
Astfel, în data de 15 februarie 2002 fila CEC a fost introdusă la BRD S spre decontare, dar a fost refuzată la plată pe motiv "lipsă total disponibil".
Reprezentantul părții vătămate a fost sunat imediat de inculpat care i-a spus că nu trebuia să introducă fila CEC la bancă întrucât nu avea disponibil în cont.
Urmare acestei situații partea vătămată Bas esizat organele de poliție constituindu-se parte civilă în procesul penal cu suma 391.281.891 lei rol.
În urma sesizării societății parte vătămată s-a efectuat cercetări de către organele de poliție care l-a identificat pe cel care a ridicat marfa în persoana martorului din comuna, județul I, care la solicitarea inculpatului a transportat marfa nu la S, unde era sediul, ci la un depozit în
La solicitarea lucrătorilor de poliție martorul a indicat un depozit din B situat pe-, unde a fost identificat și audiat martorul care a confirmat faptul că în luna decembrie 2001 venit la depozit un a cărui identitate nu o cunoaște, dar care a menționat că este reprezentantul societății S și l-a rugat să îi țină marfa în depozit.
După depozitare s-a stabilit că plata chiriei se va discuta mai târziu, apoi inculpatul a plecat. În data de 7 ianuarie 2002 martorul a constatat că materialele din depozit fuseseră ridicate, fără a mai da alte amănunte.
S administrată la inculpatul a intrat în procedura reorganizării și lichidării judiciare, contul acestei societăți fiind închis în data de 27 martie 2003, iar societatea radiată ca urmare a falimentului, potrivit relațiilor comunicate de de pe lângă Tribunalul Ialomița (fila 76 dosar).
După efectuarea verificărilor obligatorii, deși căutat în repetate rânduri, inculpatul nu a fost găsit, astfel că în data de 30 2002 a fost dat în urmărire generală, fiind depistat la. Otopeni și condus la. În fața organului de urmărire penală inculpatul a refuzat să dea vreo declarație în legătură cu învinuirea ce i se aduce, menționând că nu se consideră vinovat.
Partea vătămată G (fosta B) a comunicat instanței că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 34.031,15 lei prejudiciu produs de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul, care prin apărător a susținut că faptei comise de el îi lipsește intenția de a obține un folos material injust; că el nu a urmărit să înșele partea civilă și că după returnarea primei file CEC, reprezentantul părții civile a avut la cunoștință că societatea administrată de inculpat nu ar avea disponibil în cont. Pentru acest din urmă motiv, inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1, 3 și 4 Cod penal în infracțiunea de " emitere a unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient."prevăzută de art. 84 al.1 pct. 2 din Legea 59/1934.
Tribunalul examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în temeiul art. 371 al.2 Cod procedură penală a reținut următoarele:
Infracțiunea de înșelăciune în forma sa de bază se comite prin "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă,."
Inculpatul prezentându-se la societatea SC SRL B, a solicitat marfă și s-a prezentat ca fiind reprezentantul unei societăți viabile, cu potențial economic după spusele sale prezentând în acest sens și unele documente din care rezultă cifra de afaceri, rulajul contului etc.
Creând convingerea reprezentantului părții civile că societatea cumpărătoare are potențial economic s-a încheiat contractul s-a livrat și facturat marfa în valoare de 391.281.891 lei iar inculpatul a înmânat o filă CEC în valoare de 456.735.713 lei în care se includea și marfa nelivrată dar care era prevăzută în contract.
La data de 21 ianuarie 2002, termenul la care se împlinise scadența pentru introducerea la plată a filei CEC inculpatul a solicitat diferența de marfă și a adus la cunoștință reprezentantului părții civile lipsa disponibilului în cont.
Această informare nu este de natură să determine schimbarea încadrării juridice întrucât s-a produs după efectuarea manoperelor dolozive și după emiterea filei CEC; Dacă reprezentantul părții civile ar fi cunoscut lipsa disponibilului în cont nu ar fi încheiat contractul.
Nici emiterea unei noi file CEC la data de 21 ianuarie 2002 nu este de natură să determine schimbarea de încadrare juridică întrucât aceasta nu s-a produs ca urmare a încuviințării părții civile ca plata să se facă la o dată ulterioară ci pentru că aceasta a refuzat livrarea diferenței de marfă și se impunea emiterea unei noi file la valoarea mărfii livrate.
De altfel, pusă în fața unei situații pe care nu o putea schimba, partea civilă a fost nevoită să accepte înlocuirea filei CEC aspect care nu presupune că a fost de acord să primească o filă CEC fără acoperire, aspect care ar fi fost de natură să determine schimbarea încadrării juridice.
Infracțiunea de înșelăciune comisă de către inculpatul, se consumă la momentul producerii urmării imediate a infracțiunii respectiv producerea pagubei moment la care fila CEC a ajuns la scadență și anume data de 16 ianuarie 2002.
Faptul că apoi partea civilă a acceptat înlocuirea și celei de a doua file nu este de natură să ducă la concluzia că a fost de acord și a fost constrânsă de aceasta pentru a-și primi prețul mărfii anterior predate.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prin adresa fără număr aflată la fila 148 din dosarul de apel, partea civilă susține că prejudiciul actualizat este în sumă de 60.636,67 lei iar prejudiciul inițial este de 39.100 lei reprezentând contravaloarea filei CEC refuzată la plată.
Totodată Tribunalul a reținut că instanța de fond a obligat pe inculpat la plata sumei de 34.031,15 lei iar inculpatul a făcut dovada unor plăți succesive prin Casa Județeană de Pensii în cuantum total de 3400 lei, rămânând de plată suma de 35.700 lei.
Din punctul de vedere al laturii civile apelul fiind exercitat numai de inculpat, instanța de apel nu l-a obligat la plata acestei sume, superioară celei la care a fost obligat de instanța de fond, întrucât i s-ar fi creat o situație mai grea în propria cale de atac și s-ar fi încălcat prevederile art. 372 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale nr.43 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpatului-apelant, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei acestuia, din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prev.de art. 84 alin.1 din Legea 59/1934, în sensul că acesta ar fi înștiințat partea civilă că nu are disponibil în cont.
Motivul invocat se încadrează în prevederile art. 3859al.l pct.10 Cod procedură penală, însă este nefondat.
Analizând hotărârea recurată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor inculpatului-recurent, precum și prin prisma prevederilor art. 3859al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că Tribunalul Brăilaa pronunțat o hotărâre legală și temeinică și o va menține.
Instanța de apel, în mod corect, a menținut hotărârea instanței de fond arătând că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, stabilind întocmai situația de fapt, încadrarea în drept a faptei săvârșite, precum și individualizarea pedepsei aplicate.
De asemenea, Tribunalul Brăilaa motivat, pe larg, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea la legea cec-ului.
Din întreg probatoriul cauzei reiese intenția inculpatului de aoî nșela pe partea civilă, în cercând să o inducă în eroare cu privire la faptul că ar avea disponibil în cont.
Aceasta reiese din faptul că inculpatul a amânat de două ori data scadenței plății mărfii achiziționate, promițând că în viitor va avea disponibil în cont, precum și din faptul că, în final, acesta a încercat să părăsească țara, fără a achita marfa părții civile.
De asemenea, însăși faptul că partea civilă a refuzat să-i mai livreze marfă inculpatului, arată că aceasta, nu numai că nu a avut cunoștință de situația financiară a inculpatului, dar a sperat, că acesta va achita marfa la scadență, motiv pentru care a introdus fila cec la bancă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515al.l pct.l lit.b Cod procedură penală, să respingă recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 43/2009 a Tribunalului Brăila, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 3 martie 1972 în localitatea U, județul I, studii medii, necăsătorit, CNP -, domiciliat în localitatea U,-, - 2,. 5, județul I, fără forme legale în U,-, județul I) împotriva deciziei penale nr. 43 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr- - sentința penală nr. 1271 din 8 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosar nr. 9055/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./5 octombrie 2009
Tehnored.
2 ex./5 octombrie 2009
Fond:
Apel: -
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
