Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Ședința publică de la 29 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu

Grefier - -

DECIZIA PENALĂ Nr. 569

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 332/03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de înșelăciune (art. 215.Cod Penal)

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales și partea civilă intimată, lipsă fiind celelalte părți civile intimate.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelată fiind, partea civilă precizează că nu i-a fost achitat de către inculpat prejudiciul și că menține pretențiile civile formulate în cauză.

Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 332/03.07.2009 a Tribunalului Iași prin care a fost menținută sentința Judecătoriei Iași, prin care s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Ambele instanțe au reținut că inculpatul a indus în eroare cu intenție directă părțile vătămate, determinându-le să plătească diferit sume de bani reprezentând chiria în avans pentru diferite perioade de timp.Din probele administrate nu rezultă intenția directă a inculpatului, având în vedere că inculpatul nu și-a atribuit calitatea de proprietar imobilelor închiriate și că părțile vătămate au încheiat acele contracte de închiriere în sediul unei agenții imobiliare. Toate părțile vătămate au primit câte o copie de pe actul de identitate a inculpatului, astfel că din acest punct de vedere nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii sub aspectul acțiunii frauduloase de inducere în eroare a părților civile cu privire la calitatea reală, respectiv de agent imobiliar, nu de proprietar al locuințelor supuse încheierii. Partea civilă a declarat că a fost trimisă de o altă agenție imobiliară iar inculpatul doar a întocmit contractul de închiriere. Nu este îndeplinită nici intenția directă menționată în considerentele sentinței întrucât nu obligat persoanele să plătească sumele în avans și nu a îndeplinit nici un act premergător fraudulos. Contractele de închiriere nu s-au materializat deoarece acele persoane nu au venit să plătească diferența de chirie. Pentru aceste motive solicită achitarea inculpatului, având în vedere lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția directă.

În subsidiar, daca instanța va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, solicită redozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului, care este căsătorit, are un copil minor și de pericolul social redus al faptelor sal.

Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond și cea de apel au analizat atât probatoriul administrat, cât și apărările inculpatului și au apreciat că versiunea corectă este cea reținută în rechizitoriu. Faptul că acele contracte de închiriere au fost încheiate în sediul unei agenții imobiliare, nu este favorabil inculpatului, ba dimpotrivă, inculpatul încercând prin acest mod să creeze părților vătămate părerea că totul este în regulă.În plus inculpatul a semnat ca și proprietar al apartamentelor și a prezentat părților vătămate apartamentele libere fără a preciza acestora situația reală respectiv că acele apartamente sunt subînchiriate pentru doar o lună. Intenția de a înșela este vizibilă și este confirmată și de conduita ulterioară a inculpatului, care nu a mai răspuns la telefon pentru a lămuri situația. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului în baza disp. art. 385 ind. 15 Cod procedură penală, având în vedere numărul mare de părți vătămate și manoperele realizate de inculpat.

Av. solicitând cuvântul în replică arată că doar într un singur caz a venit proprietarul în celelalte nu s-a dovedit că apartamentele erau subînchiriate de inculpat.

Partea civilă, având cuvântul, solicită respingerea recursului arătând că inculpatul i-a cerut în avans banii pentru un an, în timp ce apartamentul era închiriat pentru o lună.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că de la dosar lipsesc probe administrate în apărare și că ar fi fost necesară audierea proprietarilor apartamentelor pentru a demonstra că a avut acordul acestora pentru subînchiriere. Solicită reducerea pedepsei arătând că se consideră vinovat doar pentru faptul că nu a înapoiat sumele de bani.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față.

Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1418/10.04.2009 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. "a" Cod penal, art. 37 lit. "a" Cod penal (faptă comisă la 21.03.2008 moment al epuizării).

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 1010/5.04.2007 a Judecătoriei Iași, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare. S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. "b,c" Cod penal.

S-au aplicat inculpatului disp. art. 65 Cod penal, interzicându-i-se dreptul de a exercita profesia de agent imobiliar pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

S-a dedus pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la 5.09.2008 la zi și în baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile:

- -5.500 lei; - 360 euro sau echivalentul în lei la data plății; - 300 euro sau echivalentul în lei; - 2660 lei; a - 495 euro sau echivalentul în lei la data plății minus 100 lei; -2650 lei; 2000 lei; -1900 lei; -130 lei: - 1680 lei și -1880 lei.

A fost respinsă cererea părții civile privind acordarea de daune morale.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1400 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr. 3630 /P/2008 din 29.09.2008 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași acestei sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui și, născut la 30.06.1970 în județul I, domiciliat în municipiul I,-, -. B, parter,. 1, jud. I, cetățean român, CNP - -, căsătorit, 1 (un) copil minor, studii 12 clase, ocupația agent imobiliar, religia ortodoxă, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal.

Față de inculpatul a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.

Inculpatul a fost adus la Judecătoria Iași cu propunere de arestare preventivă, prin încheierea din 06.09.2008 dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, încheiere menținută prin de Tribunalul Iași la data de 08.09.2008.

Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că în cauză există indicii temeinice că în perioada 28.02.2008- 21.03.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a indus în eroare un număr de 11 părți vătămate -, -, a, cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere a unor apartamente, prezentându-se drept proprietar, determinându-le să plătească diferite sume de bani, ce reprezentau chiria în avans, producând astfel un prejudiciu total de 20.880 lei și 960 Euro.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului aceiași situație de fapt ca cea reținută cu ocazia propunerii de arestare.

S-a mai reținut, prin rechizitoriu, că inculpatul, după comiterea faptelor, a fugit ori s-a ascuns, plecând din țară, în scopul de a se sustrage de la cercetările penale.

S-a arătat că situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: a) plângerile și declarațiile părților vătămate; b) contractele de închiriere; c) declarațiile martorilor; d) ziarul "Evenimentul" de I, ce conține anunțurile inculpatului; e) declarațiile inculpatului.

În faza urmăririi penale, dar și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă inculpatul a fost de acord să dea declarație, precizând că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, cu precizarea că intenția sa nu a fost să înșele părțile vătămate.

Astfel, inculpatul a declarat că a lucrat ca agent imobiliar la "" din luna ianuarie 2008, pentru atragerea de clienți dând două anunțuri în ziar la rubrica publicitate din "Evenimentul de I", oferind spre închiriere două apartamente situate în zona "", respectiv -.

Ca urmare a celor două anunțuri din ziar inculpatul a fost contactat de părțile vătămate din prezenta cauză care au fost de acord cu închirierea apartamentelor după ce acestea au fost vizionate.

Pentru închirierea apartamentelor inculpatul a arătat că a folosit niște contracte tip existente la sediul agenției imobiliare la care lucra, fără ca acestea să poarte ștampila agenției, el semnând la rubrica proprietar.

Cu privire la apartamentul situat în zona - inculpatul a declarat că îl închiriase pentru o lună de la numitul și nu a avut acceptul acestuia de a-l subînchiria.

În ceea ce privește intenția sa, inculpatul a precizat că aceasta a nu a fost să înșele părțile vătămate, ci doar de a le "agăța" pentru a deveni clienți ai agenției, urmând să le găsească alte apartamente pe care să le ofere spre închiriere, deși nu a discutat și nu a avut o înțelegere cu părțile vătămate în acest sens.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul a fost de acord să dea declarație, menținându-și declarațiile date anterior și fiind de acord să despăgubească părțile vătămate constituite părți civile în cadrul procesului penal. Inculpatul și-a menținut declarația în sensul că nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, nu a afirmat față de acestea că ar fi fost proprietarul apartamentelor oferite spre închiriere sau al agenției imobiliare.

În considerarea probei cu acte in circumstanțiere încuviințată de judecătorie, inculpatul, prin apărător, a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere.

Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul a lucrat ca agent imobiliar la "" I începând cu luna ianuarie 2008.

Cu această ocazie, inculpatul l-a cunoscut pe numitul, care apelase serviciile agenției în vederea închirierii apartamentului său, situat în I,-, Bloc 958, scara C, etajul 4,. 23, la două studente.

Pe data de 03.03.2008 inculpatul s-a prezentat la apartamentul numitului împreună cu două tinere pe care le-a prezentat acestuia ca fiind nepoatele sale, acestea fiind de acord să închirieze.

În acest sens, Inculpatul a plătit suma de 1.450 lei numitului pentru cele două fete, sumă ce reprezintă închirierea apartamentului pe durata unei luni și garanția pe perioada șederii.

Pentru întărirea convingerii, inculpatul i-a înmânat numitului o copie după cartea sa de identitate, pe versoul căreia a scris mențiunea"azi, 03.03.2008 am dat suma de 1.450 ron reprezentând chiria pe o lună și garanția pe perioada șederii",totodată, solicitând și două chei ale apartamentului.

De asemenea, inculpatul deținea o cameră de cămin, situată în I,-, Bl. "T", etajul 4, Camera 416, ce aparținea numitului, apartament ce i-a fost încredințat spre închiriere sau vânzare, după cum rezultă din declarațiile inculpatului. Cu ocazia verificărilor, nu a putut fi depistat proprietarul apartamentului.

Totodată, inculpatul a intrat în posesia apartamentului situat în I,-, -. 7,. 1, pe care l-a închiriat el personal de la numitul.

Profitând de acest fapt, inculpatul a dat anunț la publicitate la Ziarul "Evenimentul" de I în care oferea spre închiriere apartamentele respective, deși nu avea acceptul proprietarilor.

1. Astfel, în data de 27.02.2008, partea vătămată a l-a contactat pe inculpatul în urma anunțului de la publicitate și s-a întâlnit cu aceasta a doua zi 28.02.2008 pentru a vedea apartamentul situat în I,-, Bl. "T",. 4, Camera 416 în care urma să locuiască împreună cu prietenul său,.

Fiind de acord cu închirierea, partea vătămată aap lătit suma de 300 Euro care reprezenta avans la închirierea apartamentului urmând ca ulterior să primească diferențe în sumă de 195 Euro, începând cu data de 10.03.2008 până la data de 10.03.2009, încheind în acest sens un contract de închiriere cu inculpatul, în care s-a precizat că el are calitatea de "proprietar" al apartamentului iar partea vătămată are calitatea de "chiriaș".

În data de 10.03.2008, inculpatul s-a întâlnit cu prietenul părții vătămate, respectiv cu numitul care i-a dat suma de 720 ron ce reprezenta diferența chiriei pentru trei luni, aspect stipulat tot în contractul de închiriere. U ca în data de 12.03.2008 partea vătămată să primească cheia apartamentului, dată la care inculpatul nu a mai răspuns la telefon deoarece ambele telefoane erau închise.

2. În data de 28.02.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate care i-a spus acestuia că are un apartament de închiriat, situat pe Șoseaua - din municipiul I și, în aceeași zi, s-au întâlnit să vizioneze apartamentul situat în I,-, -. 7,. 1.

Partea vătămată, fiind de acord cu închirierea apartamentului, conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "", unde partea vătămată a plătit suma de 3.240 lei ce reprezenta chiria pentru șase luni începând cu data de 08.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat de inculpatul, urmând ca la o dată ulterioară să achite diferența. În data de 07.03.2008 inculpatul a primit de la partea vătămată diferența de plată în sumă de 2.800 lei, iar a doua zi (08.03.2008), partea vătămată a primit cheile apartamentului și s-a mutat efectiv în locuința închiriată.

În data de 28.03.2008, la apartamentul închiriat de partea vătămată s-au prezentat proprietarii de drept ai apartamentului, respectiv numiții și - care i-au solicitat acesteia să-i plătească chiria lunară în sumă de 200 Euro.

3. Partea vătămată a contactat Agenția Imobiliară "" I în vederea închirierii unui apartament. Lucrătorii acestei agenții, după ce studiase anunțurile de la publicitate a ziarului "Evenimentul" de I, au găsit anunțul dat de inculpatul prin care arăta că închiriază apartamentul de pe Șoseaua - din -l pe acesta telefonic la numărul din anunț, inculpatul s-a recomandat că el este proprietarul, apartamentului situat în Blocul 958 de pe- și poate fi închiriat.

În data de 13.03.2008, partea vătămată însoțită de agenții imobiliari de la Agenția Imobiliară S,C, "" s-au întâlnit cu inculpatul pentru a merge la apartament și după ce l-au vizionat, partea vătămată a fost de acord cu închirierea.

Pentru a întocmi documentele necesare, aceștia au mers la "" de pe Șoseaua - unde martora a întocmit Contractul de închiriere în care a specificat că inculpatul are calitatea de proprietar al apartamentului iar partea vătămată are calitatea de chiriaș și după ce contractul a fost semnat de aceștia, partea vătămată i-a dat inculpatul suma de 2.650 lei (echivalentul a 720 Euro), sumă ce reprezintă contravaloarea închirierii apartamentului pentru o perioadă de trei luni și o lună garanție, urmând ca ulterior să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

4. În data de 13.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea închirierii unui apartament, acesta spunându-i că are un apartament ce poate fi închiriat, situat pe Șoseaua - din municipiul I și în aceeași zi s-au întâlnit să vizioneze apartamentul situat în I,-, Bl. 958,. C,. 4,. 23.

Partea vătămată fiind de acord cu închirierea apartamentului și, conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "" unde a plătit suma de 2.660 lei care reprezenta chiria pentru patru luni începând cu data de 20.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat de inculpatul, urmând ca în data de 19.03.2008 să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

5. În data de 17.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea închirierii unui apartament, acesta spunându-i că are un apartament ce poate fi închiriat, situat pe Șoseaua - din municipiul I și în aceeași zi s-au întâlnit să vizioneze apartamentul situat pe-, Bloc 958,. C,. 4,. 23 și, întrucât a fost de acord cu închirierea, conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "" unde a plătit suma de 2.000 lei care reprezenta chiria pentru trei luni începând cu data de 20.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat și semnat de inculpatul, urmând ca în data de 21.03.2008 să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul, sub diferite pretexte, refuza să se mai întâlnească cu partea vătămată și în cele din urmă nici nu a mai răspuns la telefon.

6. În data de 18.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea încheierii unui apartament, acesta spunându-i că are un apartament ce poate fi închiriat, situat pe Șoseaua - din municipiul I și în aceeași zi s-au întâlnit să vizioneze apartamentul situat pe-, Bl. 958,. C,. 4,. 23.

Întrucât partea vătămată a fost de acord cu închirierea apartamentului și conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "" unde a plătit suma de 360 Euro, care reprezenta chiria pentru două luni începând cu data de 23.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat și semnat de inculpatul, urmând ca la data de 22.03.2008 să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon, apartamentul fiind deja închiriat altei persoane.

7. În data de 18.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea închirierii unui apartament, acesta spunându-i că are un apartament ce poate fi închiriat, situat pe strada - din municipiul I, în aceeași zi s-au întâlnit să vizioneze apartamentul situat pe-, Bloc "T",. 4, Camera 416.

După ce partea vătămată a vizionat apartamentul, acesta a fost de acord să-l închirieze și, conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "" unde a plătit suma de 510 Euro, care reprezenta chiria pentru trei luni începând cu data de 23.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat și semnat de inculpatul, urmând ca ulterior să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

8. În data de 17.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea închirierii unui apartament, acesta spunându-i că este administratorul unui apartament ce poate fi închiriat, situat pe Șoseaua - din municipiul

Pentru a putea fi vizionat apartamentul, inculpatul a contactat partea vătămată în data de 19.03.2008, dată la care s-au și întâlnit și au mers la apartamentul din I,-, Bl. 958,. C,. 4,. 23.

După ce partea vătămată a vizionat apartamentul, acesta a fost de acord să-l închirieze și conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "" unde a plătit suma de 1.350 lei care reprezenta chiria pentru două luni începând cu data de 23.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat și semnat de inculpatul, urmând ca în circa 2-3 zile să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

9. În data de 19.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea închirierii unui apartament, acesta spunându-i că are un apartament ce poate fi închiriat, situat pe strada - din municipiul I și, în aceeași zi, s-au întâlnit să vizioneze apartamentul situat pe-, Bloc "T",. 4, Camera 416.

După ce partea vătămată a vizionat apartamentul, aceasta a fost de acord să-l închirieze și, conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "" unde a plătit suma de 1.680 lei reprezentând chiria pentru trei luni începând cu data de 24.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat și semnat de inculpatul, urmând ca ulterior să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

10. În data de 20.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea închirierii unui apartament, acesta spunându-i că este administratorul unui apartament ce poate fi închiriat, situat pe Șoseaua - din municipiul I și, în aceeași zi, s-au întâlnit și au mers la apartamentul situat pe-, Bl. 958,. C,. 4,. 23.

După ce partea vătămată a vizionat apartamentul, aceasta a fost de acord să-l închirieze și, conform înțelegerilor, s-au deplasat la sediul Agenției Imobiliare "" unde a plătit suma de 1.880 lei, care reprezenta chiria pentru trei luni începând cu data de 24.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat și semnat de inculpatul, urmând ca în zilele de 22 sau 23.03.2008 să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

11. În data de 19.03.2008, partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon din anunțul de publicitate în vederea închirierii unui apartament, acesta spunându-i că este proprietarul unui apartament ce poate fi închiriat, situat pe strada - din municipiul

Pentru a putea fi vizionat apartamentul, partea vătămată l-a contactat din nou pe inculpatul în data de 21.03.2008, dată la care s-au și întâlnit și au mers la apartamentul din-A, Căminul T, etajul 4, Camera 416.

După ce partea vătămată a vizionat apartamentul, aceasta a fost de acord să-l închirieze și, conform înțelegerilor, s-au deplasat la un bar situat în zona "" unde a plătit suma de 300 lei care reprezenta chiria pentru două luni, începând cu data de 26.03.2008, în acest sens încheind un contract de închiriere ce a fost completat și semnat de inculpatul, urmând ca ulterior să primească cheia apartamentului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece inculpatul nu a mai răspuns la telefon.

Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către prima instanța de judecată, se probează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză respectiv cu:

- plângerile și declarațiile celor 11 părți vătămate care au descris în amănunt împrejurările în care au închiriat de la inculpat apartamentele oferite de către acesta, faptul că inculpatul le-a cerut chiria în avans, declarându-se proprietar al acestor apartamente, încheind cu acesta contracte de închiriere;

- ziarul "Evenimentul de I", în original, din data de 18.03.2008 în care apar la rubrica "Închirieri" anunțurile date de către inculpat privind închirierea a trei apartamente cu o cameră situate în zona "", respectiv -;

- declarația martorului care a arătat că inculpatul a lucrat o perioadă ca agent imobiliar, fără carte de muncă la "";

- declarația martorului, proprietarul apartamentului situat în-, județul I care a declarat că a închiriat apartamentul anterior menționat, inculpatului din prezenta cauză, mai precis unor așa zise nepoate ale acestuia cu care a venit însoțit cu ocazia vizionării apartamentului. Martorul a mai arătat că a primit de la inculpat suma de 1450 lei reprezentând chiria pe o lună și o garanție pe perioada șederii;

- copia contractului de vânzare cumpărare privind apartamentul aparținând martorului;

- contractele de închiriere încheiate între inculpat și părțile vătămate având ca obiect închirierea apartamentelor apărute în ziarul "Evenimentul de I", neștampilate și semnate de către inculpat la rubrica PROPRIETAR;

- declarațiile martorilor din lucrări care au arătat că inculpatul s-a prezentat ca proprietar al apartamentelor oferite spre închiriere, neexistând posibilitatea ca părților vătămate să le fie găsite alte apartamente în eventualitatea imposibilității de a se muta în apartamentele închiriate;

- raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 21.05.2008 care a concluzionat că scrisul și semnătura de la rubrica "PROPRIETAR" de pe contractele de închiriere supuse examinării au fost executate de către inculpatul din prezenta cauză;

- declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale, prin care a recunoscut parțial faptele reținute prin actul de sesizare a instanței, mai puțin faptul că nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, nu a afirmat față de acestea că ar fi fost proprietarul apartamentelor oferite spre închiriere sau al agenției imobiliare.

La reținerea declarațiilor date de inculpat în cursul procesului penal, prin care acesta a recunoscut parțial săvârșirea faptei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.69 Cod procedură penală, în sensul că aceste declarații se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate in cauză (declarații martori, declarații părți vătămate, contracte de închiriere încheiate între inculpat și părțile vătămate precum si raportul de constatare tehnico-științifică privind expertiza scrisului).

În drept, judecătoria a reținut că:

Faptele inculpatului care, în perioada 28.02.2008- 21.03.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare un număr de 11 părți vătămate -, -, a, cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere a unor apartamente, prezentându-se drept proprietar, determinându-le să plătească diferite sume de bani, ce reprezentau chiria în avans, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" în formă continuată prev. de art. 215 alin.1-3 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.

Prima instanță a reținut că fapta săvârșită de inculpat are caracterul unei infracțiuni continuate în sensul dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, text ce prevede că există infracțiune continuată ori de câte ori, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, făptuitorul comite acte materiale ce prezintă fiecare in parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Astfel, activitatea inculpatului se caracterizează, sub aspect subiectiv, prin unitate de rezoluție. Aceasta rezultă din unitatea de timp, respectiv inducerea in eroare a părților vătămate ocazia încheierii unor contracte de închiriere a unor apartamente, prezentându-se drept proprietar, în decursul a aproximativ o lună de zile, în aceeași modalitate, fapt ce arată că a prevăzut, chiar si in linii generale, încă de la primul act de executare, activitatea infracțională desfășurată ulterior si rezultatele ei, si că aceasta rezoluție unică s-a menținut pe întreg parcursul executării.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției in forma intenției directe, conform disp. art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unor prejudicii în patrimoniul părților civile, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust) si a urmărit producerea acestora prin săvârșirea faptelor.

Sub aspectul laturii obiective, prin săvârșirea faptei de înșelăciune prevăzută de lege, s-a produs rezultatul socialmente periculos, si anume paguba pricinuită patrimoniului părților civile respectiv sumele de bani plătite de către acestea cu titlu de chirie sau garanție, între fapta săvârșită si urmarea produsă existând raport de cauzalitate.

Prima instanță a arătat că nu poate primi susținerile inculpatului în sensul că nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, nu a afirmat față de acestea că ar fi fost proprietarul apartamentelor oferite spre închiriere sau al agenției imobiliare, întrucât nu există nici un dubiu cu privire la faptul că acțiunile inculpatului întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată, fiind comise cu intenția de a prejudicia părțile civile, atâta timp cât toate aceste părți civile au afirmat că inculpatul s-a prezentat ca proprietar al apartamentelor oferite spre închiriere, semnând totodată contractele de închiriere la rubrica "PROPRIETAR".

Având în vedere că faptele inculpatului există, au fost comise de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege, prima instanță l-a condamnat la pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea căreia a ținut cont de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, si anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic si concret ridicat al faptelor, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia.

Prima instanță a ținut cont de faptul că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală fapta ce a format obiectul prezentei cauze fiind săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie, respectiv pe termenul de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr.1010 din 05.04.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr-, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 494 din 30.10.2007 a Tribunalului Iași prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, "înșelăciune" în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Având în vedere însă și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, reținerea formei continuate prevăzute de art.41 alin.2 Cod penal, cauză reală de agravare facultativă a pedepsei, dar și starea de recidivă, faptul că inculpatul nu a acoperit prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, judecătoria nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante și nu a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite.

Astfel, punând în balanță toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare este aptă să atingă scopul preventiv si educativ al sancțiunii, răspunzând astfel dezideratelor înscrise in art. 52 Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1010 din 05.04.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr-, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 494 din 30.10.2007 a Tribunalului Iași, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în întregime și alăturat pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală criticată.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, judecătoria a reținut că natura faptelor comise conduce la concluzia existenței unei nedemnități în exercițiul drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora i-a fost interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei, in temeiul art.71 Cod penal.

Nu i s-a interzice inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având in vedere exigențele CEDO, reflectate in cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia și împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă in funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis, întrucât condamnații nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

De asemenea, în baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de agent imobiliar pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii. Aplicarea acestei pedepse este determinată de periculozitatea inculpatului care s-a folosit de ocupația sa de agent imobiliar la săvârșirea faptei, condamnarea anterioară din cazier fiind, de asemenea, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune (s-a reținut prin sentința penală de condamnare că în perioada 27.09.2005 - 02.10.2005 a indus în eroare un număr de (6) șase părți vătămate ( -, a, și ) cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere a unui apartament, determinându-le să plătească diferite sume de bani, reprezentând chiria în avans, deși nu avea acceptul proprietarului apartamentului de a-l închiria, în scopul obținerii, pentru sine, a sumelor de bani, creând un prejudiciu total de 2.870 Euro).

În temeiul art. 88 Cod penal s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestării preventive de la 05.09.2008 la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, numărul mare de acte materiale reținute în sarcina inculpatului, faptul că este recidivist și că este judecat într-o alta cauză de același fel formând primei instanțe convingerea că există date suficiente că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni de aceeași natură.

Privitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu diferite sume de bani reprezentând contravaloarea chiriei în avans plătite inculpatului sau a garanției aferente.

Acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin infracțiune se face în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) din Codul d e procedură penală.

Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul d e procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prejudiciul nu a fost recuperat, există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu suferit și s-a stabilit vinovăția inculpatului care, audiat de judecătorie, a fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele de bani primite de la acestea.

Pe cale de consecință în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil s-au admis acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal și, în consecință, a fost obligat inculpatul, la plata următoarelor sume de bani:

1) părții civile - suma de 5500 lei cu titlu de despăgubiri civile;

2) părții civile - suma de 360 euro sau echivalentul în lei la data plății efective;

3) părții civile - suma de 300 Euro sau echivalentul în lei la data plății efective;

4) părții civile - suma de 2660 Lei cu titlu de despăgubiri civile;

5) părții civile a - suma de 495 Euro sau echivalentul în lei la data plății efective din care se scade suma de 100 lei restituită de inculpat părții civile;

6) părții civile - suma de 2650 lei cu titlu de despăgubiri civile;

7) părții civile - suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile;

8) părții civile - suma de 1900 lei cu titlu de despăgubiri civile;

9) părții civile - suma de 1350 lei cu titlu de despăgubiri civile;

10) părții civile - suma de 1680 lei cu titlu de despăgubiri civile;

11) părții civile - suma de 1880 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a respins cererea părții civile privind acordarea de daune morale, aceasta nefăcând dovada prejudiciului moral suferit.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul cercetării judecătorești, pentru termenul din 16.12.2008, în cuantum de 100 lei s-a dispus a fi achitat Baroului I din fondurile speciale avansate de Ministerul Justiției, urmând a fi inclus in cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În baza art. 349 și 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1400 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de acesta".

Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat inculpatul a invocat, în esență, următoarele:

a) faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare;

b) faptul că în mod greșit și nelegal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, dându-se greșit eficiență dispozițiilor art. 83 Cod penal și nu celor prevăzute de art. 85 Cod penal referitoare la anularea suspendării condiționate a executării acestei pedepse, cum era corect. Inculpatul a susținut că faptele pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare sunt concurente cu altele pentru care a început să fie judecat în anul 2008;

c) faptul că nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, el nefăcând altceva decât să recurgă la o practică des folosită de agențiile imobiliare în a racola clienți, nerealizând că activitățile sale în acest sens ar putea constitui infracțiuni. În acest sens, prin motivele de apel, inculpatul a susținut că a încheiat contractele cu părțile vătămate la sediul agenției imobiliare, el nedeclarându-le că ar fi proprietar la imobilelor oferite spre închiriere. A susținut apelantul că și din conținutul contractului unde și-a trecut adresa de domiciliu, cât și din locul unde se încheiau contractele părțile vătămate știa că el nu este proprietar.

Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 332/3.07.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1418/10.04.2009 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-

În baza art. 383 al. 1 ind. 1 raportat la art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de executat arestarea preventivă de la 10.04.2009 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.

Instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu semnificativ, pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit, în mod corect, situația de fapt, ce nu comportă critici. De asemenea, prima instanță - în considerentele sentinței apelate - a făcut o analiză detaliată a mijloacelor de probă, pe baza cărora a stabilit, corect, că faptele imputate inculpatului există și că ele au fost comise de acesta cu vinovăție. Totodată, aceasta a analizat, în detaliu, și comportamentul procesual al inculpatului, precum și apărările sale, pe care le-a înlăturat, motivat, în mod corect. Din această perspectivă se constată că au fost respectate dispozițiile art. 356 lit. "b" și "c" Cod procedură penală.

Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost prezentate în detaliu, indicându-se în ce au constat, cât și timpul și locul în care au fost săvârșite.

Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ceea ce privește faptele deduse judecății.

Într-adevăr, în special din:

a) plângerea și declarațiile constante ale tuturor celor 11 părți vătămate

b) înscrisurile depuse la dosar ori ridicate și atașate la aceasta, în original sau în copie, în special contractele de închiriere încheiate fraudulos de inculpat, incluziv ziarele în care inculpatul a dat anunțuri;

c) procesele-verbale de constatare ori de verificare întocmite de lucrătorii de poliție, inclusiv procesul-verbal de depistare a inculpatului și cel de percheziție corporală a acestuia;

d) declarațiile date în ambele faze procesuale de către martorii (administratorul agenției SC "" SRL I), - (ocular la una din fapte - parte vătămată ), (care i-a închiria inculpatului apartamentul său din I, Șos. -, fără a-i da acceptul să-l subînchirieze), (ocular la fapta comisă în dauna părții vătămate ), - (ocular la fapta comisă în dauna părții vătămate ), și a (ambele oculare la fapta comisă în dauna părții vătămate -), - (ocular la fapta comisă în dauna părții vătămate ), - (ocular la fapta comisă în dauna părții vătămate C-tin), (ocular la fapta comisă în dauna părții vătămate );

e) raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/21.05.2008 întocmit de I - Serviciul Criminalistic care a concluzionat că scrisul de pe cele 6 contracte de închiriere examinate, cât și semnătura de la rubrica "proprietar" aparțin inculpatului;

f) declarațiile date în ambele faze procesuale de către inculpat, analizate coroborat, inclusiv declarația dată în fața judecătorului ce a dispus arestarea sa preventivă;

rezultă, fără echivoc, săvârșirea faptelor imputate inculpatului, cu vinovăție.

Motivele de apel ale inculpatului-apelant privitoare la lipsa intenției

de a induce în eroare sunt nefondate. Inculpatul a știut de la început ce urmează să facă, a planificat minuțios comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa și a avut deplina reprezentare a caracterului penal al acestora, acționând cuintenție directă, după cum corect a reținut și judecătoria.

Apărările inculpatului în această privință sunt oscilante și puerile și nu pot fi acceptate.

Intenția sa directă în comiterea faptelor rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente:

a) numărul mare al actelor materiale comise în mai puțin de o lună (11), în modalități similare. de comitere este aproape identică și cu alte fapte pentru care acesta a fost deja condamnat în antecedență: 1) 6 acte materiale și 6 părți vătămate, fapte comise în perioada 27.09.2005-02.10.2005, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1010/2007 a Judecătoriei Iași, modificată în apel, la pedeapsa de 1 un an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei; 2) alte 3 acte materiale comise în perioada august 2006 - 13-09-2006 - 4 părți vătămate, pentru care fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașio nr.8898/P/2006 din 10.04.2008 înregistrat pe rolul Judecătorie I sub nr-, aflată încă pe rolul Judecătoriei Iași la acest moment, conform celor rezultate din verificărilor efectuate din oficiu în sistemul ECRIS;

b) din faptul că nici una din părțile vătămate nu a putut să folosească imobilul pentru care plătise bani inculpatului, în avans, cu titlu de chirie și garanție, sume care, într-o proporție covârșitoare, nu au mai putut fi recuperate de la inculpat, care le-a cheltuit în interes personal;

c) faptul că imediat după comiterea faptelor inculpatul a fugit în Republica M, sustrăgându-se urmăririi penale o perioadă semnificativă (cca. 6-7 luni);

d) din faptul că tuturor părților vătămate (așa cum rezultă din depozițiile acestora coroborate perfect, în cele mai mici detalii, cu declarațiile martorilor oculari care le-au însoțit la negocieri și încheierea contractelor cu inculpatul) le-a făcut precizări nereale și mincinoase despre titularul dreptului de proprietate al apartamentelor oferite spre închiriere, despre momentul când acestea se vor elibera ori despre alte aspecte esențiale, care dacă ar fi fost cunoscute de acestea, le-ar fi determinat să nu mai încheie respectivele contracte și să plătească sumele de bani în avans;

e) faptul că nu a avut acordul proprietarului de la care el închiriase un apartament să-l ofere spre subînchiriere (așa cum chiar el a recunoscut);

f) faptul că nu a adus la cunoștință nici uneia dintre părțile vătămate că ulterior le va oferi spre închiriere un alt apartament, așa cum a susținut el (chestiune ilogică, de altfel, fiind absurd a crede că după ce au vizionat un apartament pe care au acceptat să-l închirieze în considerarea și a modului în care arată, ulterior părțile vătămate ar fi acceptat înlocuirea bunului închiriat cu un altul necunoscut), nedepunând, de altfel, nici o diligență în acest sens;

g) faptul că a susținut către unele din părțile vătămate că este proprietarul imobilelor și chiar a semnat la rubrica "proprietar" a tuturor contractelor de închiriere perfectate.

Susținerea inculpatului cum că părțile vătămate și au putut da seama că nu el este proprietarul întrucât în contract a trecut la domiciliul său adresa sa reală, din actul de identitate, pe care l-a și prezentat acestora părților vătămate, nu poate fi acceptată de tribunal întrucât faptul că o persoană are domiciliul la o anumită adresă nu înseamnă că acea persoană nu poate fi proprietarul unui imobil situat la o altă adresă. Din contră, de regulă, proprietarii care oferă apartamente spre închiriere au domiciliul stabil (cel trecut în actul de identitate) la o altă adresă, respectiv aceea a imobilului în care locuiesc efectiv.

De asemenea, pentru existența infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este irelevant cât de ușor sau nu acesta a reușit inducerea în eroare a părților vătămate și nici cât de diligente au fost acestea. Datele cauzei relevă că inculpatul a acționat intenționat fraudulos, creându-și toate condițiile pentru a putea induce în eroare părțile vătămate și a le crea, inițial,o aparențăde persoană onorabilă, credibilă, care chiar este îndreptățit să ofere spre închiriere acele apartamente.

Prin urmare, motivul de apel referitor la lipsa intenției și la o eventuală apreciere greșită a mijloacelor de probă administrate în cauză este vădit nefondat.

Prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor

deduse judecății. Corect s-a reținut deci săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" în formă continuată prev. de art. 215 alin.1-3 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal. Inculpatul a urmărit expres să le inducă în eroare pe cele 11 părți vătămate cu prilejul încheierii contractelor de închiriere, în scopul obținerii sumelor de bani plătite cu titlu de chirie în avans și garanție.

Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima

instanță a făcut o aplicare corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, pe de o parte, se constată că s-a ținut seama atât de dispozițiile părții generale a Codului penal și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social concret al acestora, precum și de urmările efectiv produse, de numărul foarte mare al actelor materiale și al părților vătămate (11), cât și de cuantumul concret al prejudiciului cauzat părților vătămate, care, în cea mai mare parte, nu a fost nici în prezent recuperat, deși a trecut o perioadă semnificativă de timp. De asemenea, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului deduse din: a) atitudinea sa procesuală incorectă, de sustragere de la urmărirea penală bine de 6 luni și de poziția procesuală parțial necorespunzătoare, constând într-o recunoaștere formală a faptelor, dar în neasumarea caracterului lor penal (a susținut că nu a indus în eroare); b) de faptul că nu a recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate; c) de antecedența sa penală similară (ce relevă că inculpatul este recidivist și că a ignorat clemența acordată inițial de instanța care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate lui anterior) și de faptul că a mi comis și alte fapte similare pentru care este judecat într-un alt dosar, ceea ce relevă perseverență infracțională și lipsă de corijare; d) persoana și circumstanțele inculpatului.

În opinia tribunalului, elemente anterior arătate sunt suficiente pentru a releva, fără echivoc, că nu se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, care oricum a fost orientată spre limita minimă prevăzută de lege (care este de trei ani).

Mai mult, tribunalul observă și că deși s-a reținut în sarcina inculpatului că a comis o infracțiune în formă continuată cu nu mai puțin de 11 acte materiale, iar dispozițiile art. 42 Cod penal ar fi permis judecătoriei să-i aplice inculpatului un spor de pedeapsă, acest lucru nu a mai fost făcut, deși, poate, s-ar fi impus.

Cu o argumentare pertinentă și în acord cu probatoriile administrate în cauză, precum și cu criteriile mai sus enunțate, judecătoria a făcut o corectă stabilire și individualizare a pedepselor accesorie și complementară aplicate inculpatului, care, în speță, sunt întru-totul justificate.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că în mod greșit și nelegal s-ar fi dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, dându-se greșit eficiență dispozițiilor art. 83 Cod penal și nu celor prevăzute de art. 85 Cod penal referitoare la anularea suspendării condiționate a executării acestei pedepse, tribunalul constată că acesta este, în mod manifest, nefondat.

Astfel, prin sentința penală nr.1010 din 05.04.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr-, modificată prin decizia penală nr. 494 din 30.10.2007 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul-apelant a fost condamnat la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, care a început să curgă de la momentul rămânerii definitive a acestei hotărâri, deci din noiembrie 2007.

Inculpatul a comis noile infracțiuni, deduse judecății, în februarie-martie 2008, deci după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare anterioare și în cursul termenului de încercare, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 83 Cod penal, potrivit cărora "dacă în decursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune".

Dispozițiile art. 85 Cod penal invocate de apelant nu sunt aplicabile în cauză întrucât noile infracțiuni descoperite au fost comise nu înainte, ci după rămânerea definitivă a hotărârii din antecedență de condamnare, deci după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.1010 din 05.04.2007 a Judecătoriei Iași.

Faptele la care se referă inculpatul că ar fi fost comise înainte de a fi fost el condamnat definitiv prin sentința penală nr.1010 din 05.04.2007 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr-, modificată prin decizia penală nr. 494 din 30.10.2007 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare, nu sunt cele deduse judecății pentru a putea deveni operabile dispozițiile art. 85 Cod penal, ci altele și anume cele pentru care el a fost trimis în judecată într-un alt dosar și anume 3 acte materiale comise în perioada august 2006 - 13.09.2006, pentru care fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașio nr.8898/P/2006 din 10.04.2008 înregistrat pe rolul Judecătorie I sub nr-, cauză aflată încă pe rolul Judecătoriei Iași la acest moment, conform celor rezultate din verificărilor efectuate din oficiu în sistemul ECRIS. Doar prin raportare la acestea s-ar putea pune eventual problema incidenței sau nu și a dispozițiilor art. 85 Cod penal, precum și care dispoziții legale au prioritate în aplicare: art. 83 sau art. 85 Cod penal? Dar, dosarul nr- este încă pe rolul instanțelor de judecată, în el nepronunțându-de încă nici o soluție definitivă. Abia după pronunțarea unei soluții definitive în acest dosar, inculpatul va putea eventual să solicite, printr-o cerere separată, întemeiată pe art.447 Cod procedură penală art. 449 sau/și art. 36 Cod penal, contopirea pedepselor sau aplicarea art. 85 Cod penal, evident dacă va fi condamnat și în noul dosar.

Prin urmare, acest motiv de apel este, la rându-i, nefondat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță, în mod corect și cu o justificare bine argumentată, bazată pe probe certe a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către părțile civile.

De altfel, inculpatul a achiesat la pretenții în fața judecătoriei și nici nu a criticat sentința primei instanțe în latura civilă, care deci nu a fost devoluată expres în acest sens.

Față de toate cele mai sus arătate, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1418/10.04.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o va menține.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior, menținerii stării de arest preventiv a inculpatului-apelant nu s-au modificat, ci din contră, s-au consolidat (mai ales că se va respinge apelul declarat de acesta), văzând că această măsură este legală și temeinică, tribunalul, în baza art. 383 al. 1¹raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului-apelant.

În baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului-apelant de către prima instanță durata deținerii de după 10.04.2009 (data pronunțării sentinței apelate) la zi.

În termenul prevăzut de art. 385 ind.3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând aceleași motive ca și în apel.

Astfel inculpatul recurent arată că în mod greșit a fost condamnat de instanța de fond întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina sa atât sub aspectul laturii obiective și subiective cât și sub aspectul intenției directe. Arată inculpatul că el nu a determinat sau obligat părțile vătămate să-i plătească sumele în avans și nu a îndeplinit nici un act pregătitor fraudulos iar partea civilă a venit la el trimis de o altă agenție, el nefăcând decât contractul de închiriere.

Solicită inculpatul să se constate nelegalitatea adăugirii pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, întrucât aceasta trebuia anulată, conform art. 85 al. 1 Cod penal.

În subsidiar inculpatul solicită redozarea pedepsei în sensul orientării acesteia spre minimul special, având în vedere că faptele cu un grad redus de pericol social iar el este căsătorit și are 1 copil minor în întreținere.

Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal.

Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate. Astfel, în perioada 28.02.2008 -21 martie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a indus în eroare un număr de 11 părți vătămate:, a, -a, și, cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere a unor apartament, prezentându-se drept proprietar, determinându-le să plătească diferite sume de bani ce reprezentau chiria în avans, în scopul însușirii acestora.

Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpatul și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel motivează temeinic de ce sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului, sub aspectul laturii obiective și subiective și al intenției directe, apărările inculpatului fiind nefondate.

Încadrarea juridică a faptelor a fost corect stabilită de instanța de fond care a reținut forma continuată prin unitatea de rezoluție care rezultă din unitatea de timp, respectiv inducerea în eroare a 11 părți vătămate cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere a unor apartamente în decursul a aproximativ o lună de zile, în aceeași modalitate, fapt ce arată că a prevăzut inculpatul de la primul act de executare activitatea infracțională desfășurată ulterior și rezultatele ei, rezoluția unică menținându-se pe întreg parcursul executării.

În mod legal s-a reținut starea de recidivă post condamnatorii, prev. de art. 37 lit. "a" Cod penal, întrucât inculpatul a comis noua infracțiune în decursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală 1010/5.04.2007 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare prin decizia penală 494/30.10.2007 a Tribunalului Iași, fapt care atrage aplicarea disp. art. 83 Cod penal și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 1 an și 6 luni închisoare, precum și cumularea acesteia cu cea aplicată pentru noua infracțiune, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 85 Cod penal.

Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatul s- făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, numărul mare de acte materiale (11), cât și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut parțial faptele, este recidivist și a recuperat parțial prejudiciul cauzat.

Instanța de fond și de apel au apreciat te4meinic în cauză că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului și coborârea ei până la minimul prevăzut de lege pentru fapta comisă față de numărul mare de acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, nerecuperarea prejudiciului cauzat și persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.

S-a apreciat temeinic în cauză că scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, poate fi atins în cazul inculpatului doar prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni pentru formarea unei atitudini concrete a inculpatului față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Față de cele elaborate, instanța de recurs constată ca neîntemeiate motivele de recurs formulate de inculpat.

Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 332/3.07.2009 a Tribunalului Iași pe care o va menține.

Conform art. 383 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa rezultantă durata arestării de la 3.07.2009 la zi.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva decizii penale nr. 332/3.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 iulie 2009, la zi.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

05.10.2009

Tehnored.

2 ex.

06.10.2009

Tribunalul Iași:

-

-

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu

Vezi şi alte speţe de drept penal: