Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 577/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 577/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
GREFIER-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de părțile vătămate Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ambele prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva deciziei penale nr.145/3.06.2008 a Tribunalului Brăila (sentință fond nr. 2334/6.12.2007 a Judecătoriei Brăila ) privind pe intimatul-inculpat.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I, în baza delegației emisă de Baroul Galați, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
procesuali precizează că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de părțile vătămate Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ambele prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, acesta nu au fost motivat, fiind declarate din eroare.
Av. I solicită respingerea recursurilor urmând a se dispune acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu.
Intimatul-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală apelată, înregistrată la această instanță sub nr. 814/25 februarie 2008 și care formează obiectul dosarului penal nr-, s-a dispus în baza art.215 indice 1 alineat 1 cod penal cu aplicarea dispozițiilor art.41 alineat 2 cod penal și art.37 litera "a" cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.
În baza dispozițiilor art.1o din Legea nr.137/1997 privind grațierea unor pedepse, s-a revocat grațierea pedepsei de 2 ani inchisoare aplicată prin sentința penală nr.265 din data de 13 februarie 1996 Judecătoriei Buzău așa cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr.476 din data de 6 august 1996 Tribunalului Buzău.
S-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 265 din data de 13 februarie 1996 Judecătoriei Buzău așa cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr.476 din data de 6 august 1996 Tribunalului Buzău ) cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.16o8 din data de 2 octombrie 1998 Judecătoriei Buzău și cu 3 (trei) pedepse a câte 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr.79/1995 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a constatat ca pedeapsa a fost executată în următoarele perioade: 2o august 1993 - 15 februarie 1994; 14 aprilie 1997 - 28 octombrie 1997; 16 august 1998 - 29 decembrie 1998.
În baza dispozițiilor art.39 alineat 2 cod penal, s-a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu restul de 1 an 5 luni și 27 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.371/1999 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 8 ani închisoare sporită la 8 ani si 3 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art.36 alineat 3 cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata efectiv executată cu începere de la data de 16 mai 2ooo și până la zi.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 "a", "b" si "c" cod penal; respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, pe întreaga durată prevăzută de art.71 cod penal.
S-a dispus anularea vechilor mandate de executare și emiterea unui nou mandate de executare al pedepsei închisorii corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza dispozițiilor art.11 punctul 2 litera "b" cod procedură penală raportat la art. 1o litera "g" cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.13 cod penal și a art. 41 alineat 2 cod penal și a art. 37 litera " a" cod penal.
In baza dispozițiilor art. 118 litera "d" cod penal, s-a confiscat în folosul statului suma de 146.6o2,8o ron.
În baza dispozițiilor art.189 și următoarele cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5oo ron cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 1oo ron reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat s-a avansat din fondul special al Ministerului Justiției (delegație nr.3366 din data de 15 octombrie 2oo2).
Pentru ca să pronunțe această sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Astfel, la inceputul lunii decembrie 1999 organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că administratorul unic al SC SRL B, a recoltat producția de porumb și soarelui cultivată pe terenul ce-l avea în arendă în zona comunei, județul B, valorificând întreaga cultură pe cont propriu fără aoe videnția în actele contabile.
Urmare materialului de urmărire penală efectuat în cauză s-a stabilit că administratorul unic al acestei societăți, respectiv inculpatul a dobândit aceasta calitate în luna septembrie 1999, anterior el fiind directorul acestei societăți, iar soția sa martora, fiind administrator unic. În calitatea sa de director și apoi de unic administrator, inculpatul s-a ocupat atât de înființarea culturilor de porumb și soarelui cât și de recoltarea lor.
Deoarece inculpatul a urmărit să nu plătească impozit, taxa și contribuții la bugetul statului, acesta nu a evidențiat în contabilitatea firmei producția realizată urmare culturilor pe care le-a înființat.
În mod normal, așa cum însuși inculpatul recunoaște, acesta avea obligația să întocmească proces verbal de recoltare în care să se specifice sortimentul și cantitatea de produs agricol recoltat, urmând ca la luarea în evidența contabilă să i se precizeze și valoarea.
Deoarece inculpatul nu a urmărit decât să înregistreze cheltuielile în vederea influențării obligațiilor fiscale, acesta a omis cu bună știință înregistrarea producției.
Astfel se explică pierderile înregJ. în bilanțul contabil anterior săvârșirii faptei.
Cu recoltarea producției inculpatul a însărcinat pe angajații săi:, și, cărora le-a încredințat carnete cu avize de însoțire a mărfii purtând antetul și ștampila acestei societăți. Cu privire la valorificarea recoltei inculpatul a cerut celor 3 angajați menționați mai sus să o valorifice, predând-o pe persoana fizică la centrele de colectare sau altor cumpărători, persoane juridice sau direct persoanelor juridice care aveau ca obiect de activitate achiziția de produse agricole. Pentru a fi sigur de încasarea contravalorii produselor agricole respective, inculpatul i-a cerut martorului să facă demersurile pentru a dobândi calitatea de "agent de achiziții produse agricole". În acest scop a încheiat contractul de agenție comercială cu SC SA G, act care îi permitea lui să îi achite, într-un termen foarte scurt de timp inculpatului contravaloarea produselor agricole deoarece acesta acționa în dubla sa calitate de vânzător cumpărător.
Pentru transportul produselor agricole de la locul recoltării la destinație nu s-au întocmit decât avizele de însoțire a mărfii.
În aceste condiții, a predat în nume propriu către SC SA 188,934 Kg soarelui în valoare totală de 719.613.000 lei. Aceste sume au fost predate inculpatului care și le-a însușit fără a le evidenția în actele contabile.
a predat 51.590 Kg soarelui în valoare de 123.320.750 lei și 245.050 Kg porumb boabe în valoare de 146.575.165 lei către martorul, care avea și el calitatea de achizitor al SC SA Martorul a predat și acești bani inculpatului.
Tot prin intermediul martorului s-a valorificat și cantitatea de 28.250 kg porumb boabe care a fost predată de martorul și pentru care acesta a primit suma de 18.286.452 lei, bani care, de asemenea, au fost predați inculpatului, aceasta însușindu-și-i fără a-i evidenția în contabilitatea firmei.
Tot din producția obținută de inculpat, martorii și au predat în nume propriu către SC SRL, județul B, cantitatea de 26.230 Kg porumb boabe, primind în schimb suma de 21.000.000 lei, bani predați inculpatului.
Este de reținut că în actul de control al Gărzii Financiare - Secția B s-a strecurat o eroare în sensul că se face mențiunea că s-ar fi vândut către SC SRL, dar în realitate s-a vândut porumb, așa cum susțin cei 2 martori și chiar inculpatul care afirmă că nu putea valorifica pentru că nu a cultivat.
Totalizând cantitățile de și sumele menționate mai sus se constată că cele 543.540 Kg soarelui recoltate de inculpat și cantitatea de 299.530 Kg porumb tot din producția realizată de societatea administrată de inculpat, bunuri proprietatea SC au fost folosite cu rea-credință de către inculpat, faptă care contravine prevederilor art.266 pct.2 din Legea 31/1990, deoarece banii și i-a însușit în folos propriu.
În aceste condiții devin aplicabile prevederile art.275 din aceeași lege, conform cărora în cauză sunt aplicabile prevederile art.215/1 alin.1 cod penal, deoarece fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare. Deoarece fapta are caracter de continuitate, sunt aplicabile și prevederile art.41 alin.2 cod penal.
Aceasta se justifica prin aceea ca în baza aceleiași rezoluțiuni, la intervale de timp inculpatul a folosit bunurile societății în folos propriu însușindu-și suma de 1.466.027.767 lei.
Pe lângă cantitățile menționate mai sus care n-au fost evidențiate în contabilitatea firmei, urmează a se constata că inculpatul nu a evidențiat nici cantitatea de 119.830 Kg porumb pe care a vândut-o către SC SA B în contul contravalorii serviciului prestat de aceasta, respectiv recoltarea culturii de pe cele 140 ha cultivate cu porumb si nici cantitatea de 236.703 kg pe care a predat-o către SC SRL S pentru a compensa contravaloarea porumbului de sămânță pus la dispoziție de acesta societatea inculpatului pentru înființarea culturii.
Deci în total, inculpatul nu a evidențiat prin actele contabile sau alte documente legale cantitatea de 536.450 kg soarelui și 656.063 kg porumb.
Împrejurarea că prin actul de control al Gărzii Financiare - Secția B se ajunge la concluzia că nu se datorează bugetului de stat urmare valorificării producției agricole este irelevantă sub aspect penal deoarece evidențierea producției și valorificării cerealelor trebuia făcută conform legii, pentru ca numai în acest mod se putea diminua -ul ce urma să fie dedus în viitor.
Fapta, inculpatului de a nu evidenția producția realizată în anul 1999 prin documente legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.13 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, având în vedere repetabilitatea actelor materiale și unicitatea rezoluției.
Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală s-a reținut că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale astfel ca în baza dispozițiilor art.11 punctul 2 litera "b" cod procedură penală raportat la art. 1o litera "g" cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal.
De asemenea sunt aplicabile si prevederile art.37 lit.a cod penal.
În apărarea sa inculpatul a susținut că a întocmit evidențe contabile atât pentru producția de cereale recoltată cât și pentru sumele de bani primite. Acesta pretinde că avea evidențele lui personale, care nu constau în facturi fiscale și chitanțe pentru că intenționa ca abia după valorificarea întregii producții agricole să întocmească astfel de documente.
În fapt inculpatul nu a mai întocmit niciodată astfel de documente, conform susținerilor, pentru că i-a fost furată evidența personală, dar în realitate nu a făcut această activitate pentru că așa cum rezultă din materialul de urmărire penală administrat în cauză, acesta a inițiat cele 2 infracțiuni încă de la începutul recoltării producției.
Se apreciază că în măsura în care tot ce-au vândut martorii menționați mai sus reprezintă cereale pe care aceștia le-au cumpărat de la societatea inculpatului, era obligat să fie întocmite facturi fiscale care să fie înregJ. în contabilitatea firmei.
-se la încheierea câtorva avize de însoțire a mărfii, fără ca acestea să aibă la bază facturi fiscale, nu se poate preciza și faptul că s-a făcut transferul dreptului de proprietate asupra cerealelor respective.
Ca dovadă că nici nu s-a urmărit așa ceva, urmează a se avea în vedere cerealele valorificate către SC SRL și către martorul.
Cu privire la însușirea sumei de 1.466.027.367 lei, s-a constatat că din probele adminJ. in cauza rezulta ca martorii au predat inculpatului această sumă de bani, deși inculpatul nu a recunoscut primirea ei în totalitate. În fapt inculpatul a susținut că a primit numai sumele de bani încasate pe cerealele pentru care s-a întocmit avize de însoțire a mărfii dar nu poate preciza cuantumul acestei sume.
Această apărare a fost înlăturată ca nefondată.
Tot cu scopul de a induce în eroare cercetările inculpatul a făcut o reclamație penală împotriva lui pretinzând ca acesta i-a furat din cultura anului 1999 cantitatea de 300.000 Kg porumb.
Întrebat cum poate dovedi această sesizare inculpatul a precizat că pentru această cantitate nu exista avize de însoțire a mărfii și deci a furat-o și a valorificat-o în nume propriu, însușindu-și contravaloarea.
Față de probele adminJ. în cauză s-a constatat că nu a acționat în nume propriu atunci când a valorificat producția cerealieră a anului 1999 ci în numele și pentru interesul inculpatului și din dispoziția acestuia.
Ca dovada în acest sens s-a constatat că a vândut atât porumb cât și soarelui predând inculpatului contravaloarea încasată chiar dacă nu a întocmit avize de însoțire a mărfii, documente care au menirea de a însoți transportul și nu de a dovedi dreptul de proprietate.
Față de cele menționate, s-a apreciat în mod judicios că fapta reclamată ca fiind săvârșită de nu exista și astfel s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.
În ceea ce o privește pe, împotriva acesteia s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.13 din legea 87/1994 si art.215/1 alin.1 cod penal, dar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru aceste infracțiuni deoarece atât materialul de urmarire penală cât și inculpatul confirmă faptul că aceasta nu a săvârșit nici una din infracțiunile pentru care a fost cercetată.
Situația de fapt expusă este dovedită cu următoarele mijloace de probă adminJ. în faza de urmărire penală și readminJ. în faza de cercetare judecătorească: contractul de agenție comercială întocmit pe numele martorului și dispozițiile de plata întocmite de acesta; fișele de calculație privind cantitățile de cereale vândute și prețul acestora; procesele verbale de recepție; dispozițiile de plată; borderourile de achiziții; depozițiile martorilor (, ); procesul verbal de control nr.33159 din data de 26 iunie 2oo2 întocmit de Garda Financiară - Secția B; procesele verbale de confruntare și declarațiile date de inculpat pe întreg parcursul procesului penal.
Având în vedere că fapta așa cum a fost mai sus prezentată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță a angajat răspunderea penală a acestuia prin aplicarea unei pedepse la a cărei individualizare s-au avut în vedere: împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta corelativ cu gradul de pericol social concret al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, dispozițiile părții generale a codului penal, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, aspectele legate de persoana inculpatului precum și orice alt element sau împrejurare de natura să conducă la o justă individualizare a pedepsei.
În contextul criteriilor enunțate, s-a reținut că prin fapta săvârșită inculpatul a adus atingere relațiilor sociale de natură patrimonială realizând conținutul infracțiunii de delapidare.
În concret inculpatul a realizat elemental material al infracțiunii de delapidare aducând astfel atingere relațiilor sociale de natură patrimonială a căror existență și dezvoltare este condiționată de menținerea poziției de fapt a bunurilor ce aparțin sau interesează o persoană juridică privată sau publică împotriva actelor gestionarilor sau administratorilor, de însușire sau folosire în scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activității de gestionare sau administrare.
În concret, inculpatul a realizat prin activitatea infracțională desfășurată elementul material al infracțiunii de delapidare prin însușirea contravalorii cerealelor vândute, activitate desfășurată prin acte materiale săvârșite în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, aspect de natură a face incidente și dispozițiile art.41 alineat 2 cod penal și de asemenea, este de natură a reflecta un grad de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite.
Relativ la latura subiectivă, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, așa cum aceasta este definită de dispozițiile art.19 punctul 1 litera "a" cod penal.
persoana inculpatului se constată că acesta este recidivist, are studii 13 clase, stagiul militar satisfăcut, este căsătorit, având 2 copii minori în întreținere. În cursul procesului penal inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră.
Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului s-a reținut că prin sentința penală nr.265 din data de 13 februarie 1996 Judecătoriei Buzău așa cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr.476 din data de 6 august 1996 Tribunalului Buzău, i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals ( art.288 alineat 1 cod penal si art.291 cod penal ), pedeapsă care a intrat sub incidența Legii nr.137/1997 privind grațierea unor pedepse.
Prin sentința penală nr.371/1999 a Judecătoriei Buzăus -a aplicat aceluiași inculpat o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare, din aceasta rămânând un rest neexecutat de 1 an 5 luni si 27 zile închisoare, față de care sunt incidente dispozițiile art.39 alineat 2 cod penal.
În baza elementelor de individualizare expuse și făcând aplicația dispozițiilor art.215 indice 1 alineat 1 cod penal cu aplicarea dispozitiilor art.41 alineat 2 cod penal și a art.37 litera "a" cod penal, Judecătoria i-a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, proporțională cu pericolul social concret al faptei.
În baza dispozițiilor art.1o din Legea nr.137/1997 privind grațierea unor pedepse s-a revocat grațierea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.265 din data de 13 februarie 1996 Judecătoriei Buzău așa cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr.476 din data de 6 august 1996 Tribunalului Buzău.
S-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 265 din data de 13 februarie 1996 Judecătoriei Buzău așa cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr.476 din data de 6 august 1996 Tribunalului Buzău ) cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.16o8 din data de 2 octombrie 1998 Judecătoriei Buzău și cu 3 (trei) pedepse a câte 1 an inchisoare aplicate prin sentința penală nr.79/1995 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a constatat că pedeapsa a fost executată în următoarele perioade: 2o august 1993 - 15 februarie 1994; 14 aprilie 1997 - 28 octombrie 1997; 16 august 1998 - 29 decembrie 1998.
În baza dispozițiilor art.39 alineat 2 cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu restul de 1 an 5 luni si 27 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.371/1999 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare la care s-a adăugat un spor în limitele prevăzute de lege.
În baza dispozițiilor art.36 alineat 3 cod penal s-a dedus din pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, s-a dedus din pedeapsă durata efectiv executată cu începere de la data de 16 mai 2000 și până la zi.
Relativ la modalitatea concretă de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins doar prin privare de libertate.
În consecință, se va face și aplicația dispozițiilor legale relative la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, interzicând inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 cod penal pe întreaga durată prevăzută de art.71 cod penal.
S-a dispus anularea vechilor mandate de executare și emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei închisorii corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza dispozițiilor art. 118 litera "d" cod penal s-a confiscat în folosul statului suma de 146.6o2,8o ron.
În baza dispozițiilor art.189 și următoarele cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5oo ron cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal apelantul - inculpat și apelanta parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
În apelul inculpatului s-a criticat sentința pentru nelegalitate în sensul inexistenței infracțiunii de delapidare, deoarece aceasta se referă la funcționari publici conform art. 147.pen. sau la orice alte salariat care exercită o însărcinare în serviciul altei persoane juridice. Că se confundă calitatea pe care o avea ca persoană juridică, cu cea de salariat sau funcționar. Că fiind, proprietar 100% al persoanei juridice, nu se putea delapida singur, fapt pentru care solicită achitarea sa, în baza art. 11 pct.2 lit. a pr.pen. în referire la art. 10 lit. a și c pr.pen. Achiesează și la introducerea în cauză a ANAF B ca parte civilă.
În apelul părții civile s-a criticat sentința sub două aspecte de nelegalitate:
1.Că exercitarea acțiunii civile în procesul penal, presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv producerea unei pagube, existența unui raport de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și fapta reclamată, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat.
acestor condiții, conferă în condițiile art. 15 alin.1 pr.pen. dreptul părții vătămate de a se constitui parte civilă în cadrul procesului penal și în cazul unei soluții de condamnare, de a încasa despăgubirile ce i se cuvin.
În raport de aceste considerente, un prim motiv de nelegalitate rezidă în aceea că instanța nu a soluționat latura civilă a cauzei deoarece nu a introdus în cauză în calitate de parte civilă ANAF și nu a acorda despăgubirile care se cuveneau.
Astfel, în conformitate cu nr.HG 495/2007 privind organizarea și funcționarea și, coroborată cu art. 19 din OG nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar reprezintă Statul Român în domeniul impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare.
De asemenea, în baza art. 4 alin.2 pct.44 din nr.HG 495/2007, este singura autoritate abilitată să reprezinte Statul Român în fața instanțelor și organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale.
Având în vedere aceste considerente, întrucât prejudiciul cauzat de faptele inculpatului au afectat bugetul de stat, pentru corecta soluționare a cauzei trebuia introdusă în cauză ca parte vătămată, dobândind calitatea de parte civilă, la momentul precizării pretențiilor, întrucât aceasta era singura instituție în măsură să aprecieze cu privire la existența și întinderea prejudiciului produs bugetului general consolidat.
Un al doilea motiv de nelegalitate constă în încălcarea art. 346 alin.1 pr.pen. deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile, deși a dispus o soluție de condamnare și una de încetare a procesului penal.
Această concluzie se impune întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni economice, de rezultat care au cauzat un prejudiciu bugetului de stat și chiar în situația incidenței uneia din cauzele de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 10 lit. g pr.pen. instanța era obligată să se pronunțe cu privire la latura civilă a cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 379 pct.2 lit. b pr.pen. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Prin decizia penală nr. 145/03.06.2008 a Tribunalului Brăilas -a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpatul și de partea vătămată Direcția Generală a Finanțelor Publice B, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Brăila.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 al.2 pr.pen. s-a constatat că apelurile formulate de către părți, sunt fondate.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, a formulat o cerere care poartă ștampila poștei pe plic 14 noiembrie 2007 (fila 583 dosar fond, volumul V), prin care solicită să se dispună citarea în cauză în calitate de parte civilă a singurei instituții care poate avea această calitate, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al Statului Român, în conformitate cu nr.HG 495/2007 privind organizarea și funcționarea și, coroborat cu nr.OG 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar.
Deși cauza s-a judecat în fond la 19 noiembrie 2007, iar pronunțarea sentinței a fost dată la 6 decembrie 2007, s-a ignorat această adresă.
Apelantul inculpat a achiesat la acest motiv de nelegalitate, în sensul greșitei citări a părții civile și introducerea în cauză a cu sediul în B, ca reprezentant al Statului Român.
Așa fiind, sub aspectul laturii civile, acest aspect de nelegalitate s-a apreciat ca fiind fondat, având calitate de parte civilă, deoarece prin subrogare a preluat ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale, toate creanțele.
Totodată, pe latură civilă, s-a constatat că deși inculpatul este condamnat pentru infracțiunea de delapidare în formă continuată, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de evaziune fiscală s-a dispus încetarea procesului penal, pentru că a intervenit prescripția, dispozițiile art. 14, 15, 346.pr.pen. raportat la art. 998.civ. nu s-au aplicat în cauză și nici măcar nu s-a precizat în vreun fel, motivul inexistenței acesteia.
Pentru cele două aspecte invocate de către apelanta Ministerul d e Finanțe B și având în vedere că la primul motiv a achiesat și inculpatul, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința atacată și potrivit art. 379 pct.2 lit. 1/b pr.pen. s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Brăila.
Conform dispozițiilor art. 383 al.3 Cod de procedură penală ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este apariția Hotărârii Guvernului nr. 495/2007, respectiv data de 6 iunie 2007 (conform hotărârii 495 din 23 mai 2007 anexate). Concret, este vorba de încheierea de ședință din 11.06.2007, fila 486 dosar fond, vol.
Cu ocazia rejudecării cauzei, s-s stabilit să fie avute în vedere și motivele invocate de către apelantul privind inexistența faptei, așa cum au fost expuse pe larg la fila 564 dosar fond, vol.
În baza art. 381 Cod de procedură penală s-a constatat că apelantul inculpat este arestat în altă cauză.
S-a dispus ca plata onorariului de apărător desemnat din oficiu să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs părțile vătămate Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ambele prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B fără însă a invoca în scris motivele de recurs și fără a se prezenta pentru a-și susține cale a de atac formulată.
Recursul declarat de părțile vătămate sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Potrivit art. 38510Cod pr. penală recursul trebuie să fie motivat iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile mai sus arătate instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod pr. penală, se iau în considerare din oficiu.
Totodată Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 3858Cod pr. penală instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat recurs.
Raportat la prevederile legale mai sus arătate Curtea apreciază că recursul declarat de părțile vătămate împotriva deciziei prin care li s-a admis apelul promovat, s-a desființat sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum părțile vătămate solicitaseră în motivele de apel, nu poate fi considerat decât nefondat în condițiile în care nu au fost evidențiate motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu și care să nu conducă la agravarea situației în propria cale de atac.
Față de cele mai sus arătate urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de părțile vătămate Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ambele prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat conform art. 192 al. 2 pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală (cu sediul în B,-, sector 5), ambele prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B (cu sediul în B,-) împotriva deciziei penale nr. 145/3.06.2008 a Tribunalului Brăila (sentință fond nr.2334/6.12.2007 a Judecătoriei Brăila privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.02.1958 în comuna Scorțoasa, județ B, cu domiciliul în localitatea, județ B, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G,CNP -).
Dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Obligă fiecare recurentă la plata către stat a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored. / 2 ex/30.10.2008
Jud.apel--
Jud.fond-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
