Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.59/

Ședința publică din data de 04 aprilie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate JUDECĂTOR

JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție

Serviciului Teritorial Galați -

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de apelanții-inculpați -, MN -, -, și împotriva Sentinței penale nr.546 din 15.12.2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.55/P/2003.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea în cauză la data de 28.03.2008 și, ulterior, la data de 04.04.2008, dată la care, ulterior deliberării;

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 546/15.12.2005 a Tribunalului Galațis -a dispus în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului - din infracțiunea de abuz in serviciu in formă calificată, prev. de art.246 Cod penal in referire la art. 248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, in referire la art. 17 lit. d raportat la art. 18 alin.1 Cod penal din Legea 78/2000, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificata, prev. de art. 246 Cod penal, in referire la art. 248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal și, in noua încadrare juridica a faptei, a condamnat pe inculpatul -, la o pedeapsa principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b și c din Codul penal pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin.1 în referire la art. 5 alin. 1 din Legea 78/2000, și la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, și c din Codul penal, pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 - 34 lit. b și art. 35 din Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul - să execute pedeapsa principală mai grea de 9 ani închisoare, sporită la 10 ani și 6 luni închisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a,b si c din Codul penal pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art. 334 din Codul d e procedura penala, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută in sarcina inculpatului din infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in formă calificată si continuata, prev. de art. 246 Cod penal, in referire la art. 248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal si art. 41 alin.2-42 Cod penal, in referire la art. 17 lit. d raportat la art. 18 alin.1 din Legea 78/2000, in infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in formă calificată si continuata prev. de art. 246 Cod penal, in referire la art. 248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal si art. 41 alin.2 si 42 Cod penal.

In noua încadrare juridica a faptei a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 lit. a,b si c din Codul penal, pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei principale aplicată.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2-42 Cod penal, in referire la art. 5 din Legea 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru instigare la fals sub semnătură privată, prev. de art. 25 Cod penal, în referire la art. 290 alin. l Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2-42 Cod penal in referire la art. 17 lit. c si art.18 alin. l din Legea 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 17 lit. c si art. 18 alin.1 din Legea 78/2000.

În baza art. 33-34 lit."b" din Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate si s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare sporita la 4 ani și 8 luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2-42 Cod penal, raportat la art. 17 lit.c și art 18 alin.l din Legea 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.266 pct. 2 din Legea 31/1990, republicată, în referire la art. 17 lit. h și art. 18 alin.5 din Legea 78/2000.

În baza art. 33-34 lit. b din Codul penal, au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c din Codul penal, pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,3 și 5 Cod penal.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 in referire la art. 17 lit. h și 18 alin.5 din Legea 78/2000.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de, prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal, in referire la art. 5 din Legea 78/2000.

În baza art. 33-34 lit. "b" și 35 din Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare sporită la 10 ani și 4 luni închisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b și c din Codul penal, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsa principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b si c din Codul penal, pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3 si 5 din Codul penal.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 in referire la art. 17 lit. h si art. 18 alin. 5 din Legea 78/2000,

In baza art.33-34 lit. b, si 35 din Codul penal a fost contopite pedepsele aplicate si s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 10 ani sporită la 10 ani și 2 luni inchisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit. a, b si c din Codul penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpaților, si, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.

Potrivit art. 88 Cod penal, au fost deduse din pedepsele principale aplicate inculpaților duratele executate astfel:

- pentru inculpatul, de la 25.11.2000 până la 14.03.2001;

- pentru inculpatul, de la 13.11.2000 până la 23.03.2001;

- pentru inculpatul, de la 20.11.2001 până la 20.02.2002;

- pentru inculpatul de la 5.12.2000 până la 30.03.2001;

- pentru inculpatul de la 17.11.2000 până la 30.11.2000.

S-a constatat că mandatul de arestare preventivă emis in faza de urmărire penală pe numele inculpatului nu a fost pus in executare și a fost anulat acest mandat.

În baza art. 254 alin. 3 din Codul penal, a fost confiscată in folosul statului de la inculpatul suma de 180 milioane lei vechi.

În baza art. 257 alin. 2 in referire la art. 256 din Codul penal a fost confiscată in folosul statului de la inculpatul suma valutară de 75.000 DM sau echivalentul in moneda națională la data confiscării, precum și suma de 704 milioane lei vechi.

În baza art. 348 din Codul d e procedura penală, s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- chitanța sub semnătură privată (olografă) încheiata intre inculpații și cu conținutul identic copiei de la fila 98

- fila CEC cu nr.BA-300;- pentru suma de 500 milioane lei vechi emisă la data de 23.10.2000.

S-a constatat ca partea vătămată - SA G (fosta - ) a renunțat la pretențiile civile față de inculpații și și, in consecință:

In baza art. 118 lit. d Cod penal in referire la art. 19 din Legea 78/2000 au fost confiscate in folosul statului de la inculpații și, câte 8,8 miliarde lei vechi fiecare.

În baza art. 14 Cod procedura penala, in referire la art.998 și 1000 alin.3 din Codul civil, a obligat in solidar pe inculpatul cu părțile responsabile civilmente -," SRL si - "" SRL T la plata sumei de 22.936.746.828 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă - SA.

In baza art. 114 Cod procedură penală, 998, 1003 si 1000 alin.3 din Codul civil au fost obligați in solidar pe inculpații, și iar pe acesta din urma in solidar și cu - SA H, prin lichidator, la plata sumei de 38.539.012.492 lei vechi, despăgubiri civile către partea civila - SA -

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate in cauză ca nefondate.

Au fost menținute măsurile asiguratorii instituite in faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaților.

A fost menținută măsura indisponibilizării sumei valutare a inculpatului, instituită in faza de urmărire penală (vol. III).

S-a dispus comunicarea unor copii de pe această hotărâre la Registrul Comertului G și, respectiv,

A fost respinsă cererea formulată de expertul, privind suplimentarea onorariului de expert.

In baza art. 189 și 191 din Codul d e procedura penala, a obligat pe inculpații și la plata a câte 10 milioane lei vechi fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

In baza art. 189 și 191 alin.3 din Codul d e procedură penală a obligat pe inculpatul in solidar cu părțile responsabile civilmente - SRL și - SRL T la plata sumei de 15 milioane lei vechi, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 și 191 din Codul d e procedura penală, a obligat pe inculpații și la plata a câte 10 milioane lei vechi fiecare cheltuieli judiciare catre stat.

În baza art. 189 și 191 alin.3 din Codul d e procedură penală a fost obligat, in solidar, inculpatul cu partea responsabila civilmente - SA H, prin lichidator, la plata sumei de 15 milioane lei vechi cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr.45/P/ din 17.12.2002 al Parchetului Național Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații:

1. -, pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 246, în ref. la art. 248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal în ref. la art. 17 lit.,d", raportat la art. 18 al. 1 din Legea 78/2000.

- luare de mită, prevăzută de art. 254 al.1 Cod penal în ref. la art. 5 al. 1 din Legea 78/2000.

2. -, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 246 Cod penal, în ref. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal, art. 41 al. 2 - 42 Cod penal, in ref. la art. 17 lit. d raportat la art. 18 din Legea 78/2000.

3., pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de influență, prevăzută de art. 257 al.1, cu aplicarea art. 41 al. 2-42 Cod penal, în ref. la art. 5 din Legea 78/2000.

- instigare la fals, prevăzută de art.25 Cod penal, in ref. la art. 290 al. 1, cu aplicarea art. 41 al.2 - 42 Cod penal si art.291 Cod penal, ambele infracțiuni raportate la art. 17 lit. c și art. 118 al. 1 din Legea nr.78/2000.

4., pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- fals, prevăzută de art. 290 al.1, cu aplicarea art. 41 al.2 - 42 Cod penal, raportat la art. 17 lit. c și art. 18 alin.1 din Legea 78/2000;

- infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 a societăților comerciale republicata, in ref. la art. 17 lit. h si art. 18 al. 5 din Legea 78/2000.

5., pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 al. 1,3 și 5 din Codul penal;

- infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, in ref. la art.17 lit. h si 18 al. 5 din Legea 78/2000;

- dare de, prevăzută de art. 255 al. 1 Cod penal in ref. la art. 5 al.1 din Legea 78/2000.

6., pentru comiterea următoarelor infracțiuni;

- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 al. 1,3 si 5 din Codul penal;

- infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 in ref. la art. 17 lit. h si art. 18 al. 5 din Legea 78/2000.

Prin actul de sesizare al instanței se rețin, in sinteză, următoarele;

- SA G, fostul Combinat G, a devenit societate comerciala pe acțiuni începând cu anul 1991 iar, in anul 2000, structura acționariatului era formata din 73,3% cota de participare a statului S; 20,9 cota de participare a FMB; alți actionari 4,7% cota de participare.

La nivelul anului 2000, - SA G era cel mai mare producător de produse metalurgice din țară, producând 785 din producția de și 98% din produsele plate laminate de pe piața internă.

În luna aprilie 2000, s-a realizat o noua organizare a - SA structurată pe următoarele nivele.

- Adunarea generala a acționarilor - Comisia de cenzori.

- Consiliul de AdminJ. Consiliul de Direcție:

- Președinte - director general

- Departamentele:

- Directii subordonate directorului general.

Tot in luna aprilie 2000 s-a ales Comitetul de direcție, format din martorul, și, organism care adopta hotărâri ce erau supuse aprobării Consiliului de Administrație.

Începând cu data de 12.04.2000, funcția de director general și președinte al Consiliului de Administrație a fost deținută de martorul, înlocuitorul său fiind directorul executiv.

În luna mai 2000, la conducerea Direcției Comerciale cu Furnizorii și Clienții Interni a fost numitul inculpatul -, care anterior a ocupat funcția de șef serviciu desfacere.

La data de 12 aprilie 2000, inculpatul, a fost numit, prin Hotărârea nr. 17, membru al Consiliului de Administrație, recomandat fiind de

Încă din luna aprilie 2000, organele de conducere ale - SA G au luat o serie de masuri pentru rentabilizarea și eficientizarea activității societății.

Membrii Consiliului de Administrație, deci și inculpatul, au coordonat și răspuns de atingerea unor standarde și obiective economice, emițând hotărâri în diferite domenii de activitate ale societății ca: restructurarea societății în vederea privatizării; realizarea indicatoarelor de producție: asigurarea calității produselor; relațiile comerciale cu furnizorii interni și externi, etc.

Întrucât societatea-parte vătămată trecea printr-o perioadă economică dificilă, în special datorită lipsei lichidităților, Comitetul de Direcție, din care face parte și inculpatul, a emis la data de 23 mai 2000, Hotărârea nr.3, prin care se stipula, în esență, modalități de derulare a afacerilor între - SA și clienții săi:

Astfel, s-a stabilit ca livrările de produse să fie efectuate ritmic și vor fi respectate următoarele:

- comercializarea produselor către clienții care efectuează plăți directe fără măsuri asiguratorii de plată.

- clienții care efectuează plăți in avans sau la livrare.

- clienții care efectuează plăți directe cu măsuri asiguratorii de plată (instrumente de plata garantate de instituțiile bancare).

Inculpatul, în calitate de director relații comerciale, avea sarcina de a selecta clienții in vederea încheierii de contracte avantajoase pentru societate, aspect ce rezultă atât din Hotărârea nr.3 cât și din fișa postului.

S-au elaborat metodologii de lucru vizând selectarea clienților care îndeplinesc condițiile de plată stabilite de conducerea societății-parte vătămată și s-a stabilit prin decizie interdicția rescadențării biletelor la ordin de altă persoană in afara directorului general sau a directorului executiv.

Toate prevederile obligatorii vizând revitalizarea activității societății erau bine cunoscute de inculpații și prin natura funcțiilor deținute de aceștia, dar, chiar așa fiind, aceștia și-au încălcat cu buna știință atribuțiile de serviciu, provocând grave vătămări intereselor legale ale - SA

Pe fondul unor relații de prietenie și trafic de influență, inculpații și și-au exercitat atribuțiile de serviciu în mod abuziv, încălcând hotărârile luate de conducerea societății prin perfectarea unor contracte comerciale total dezavantajoase pentru societate, in totală contradicție cu hotărârile luate de conducere.

Astfel, pe relația - SA - - T au fost derulate mai multe contracte, unele dezavantajoase pentru societatea - SA.

Aceasta societate din T era administrată efectiv de către inculpatul, acesta cunoscându-se bine cu inculpatul, care, la rândul său, era in relații de prietenie cu inculpatul.

Prin intermediul inculpatului, inculpatul a luat legătura cu, care deținea funcția de administrator și membru al Comitetului de Direcție de la - SA G, și a solicitat acestuia să fie ajutat in achiziționarea unor produse laminate pentru -

Folosind o modalitate ilegală de comercializare, respectiv constituirea unui avans prin introducerea de mărfuri în - SA, inculpatul a acceptat derularea unei afaceri cu societatea - din T, deși în avans puteau fi achitați numai bani nu și mărfuri de către partea contractantă.

La data de 23.05.2005, Comitetul de direcție al societății - SA a emis o nouă hotărâre și mai restrictivă, in sensul că livrarea de produse siderurgice către clienți se face numai dacă aceștia achită in avans prețul sau cu posibilitatea de plată la livrarea mărfii.

Cu toate acestea, inculpatul a intervenit personal în sensul încheierii unor contracte cu - SA, primind ca avans de la aceasta unele role care nu erau necesare societății - SA.

Pe oferta primită de la - SA și semnată de inculpatul, inculpatul a pus rezoluția "tratare", cu înțelesul de a fi soluționată favorabil cererea, deși între atribuțiile de serviciu ale acestuia nu figura selectarea clienților.

Inculpatul a intervenit și telefonic la martorul, care deținea funcția de director general adjunct, rugându-1 să analizeze și să satisfacă cererea de ofertă făcută de - T trimițându-l, totodată, și pe inculpatul, care era prezentat ca fiind " senator".

În mod nelegal a fost acceptată - T la o licitație care viza achiziționarea de role, deși acestea nu erau necesare societății parte vătămată, și, în cele din urmă, societatea din T, administrată de inculpatul, a câștigat licitația și s-a încheiat contractul cu nr.15 din 30 mai 2000.

Concomitent, inculpatul a luat legătura cu coinculpatul pentru a aproba livrarea de tablă către - T, această livrare urmând să se facă pe baza minimului de avans creat prin livrarea de role de transportoare, deși hotărârile imperative ale societății-parte vătămată se refereau la avans bănesc sau plata în avans integrală a prețului ori la data livrării produsului.

Deși inculpatul cunoștea hotărârile luate de conducere privind comercializarea produselor siderurgice, a încălcat cu bună-știință aceste hotărâri, acceptând livrarea pe bază de comenzi de tablă și alte produse siderurgice către -

În înțelegere cu inculpatul, inculpatul a acceptat livrarea in lunile iunie - iulie 2000 1750 tone tablă; 300 tone alte produse siderurgice și, deși au fost atenționați de serviciile de resort din societate să stopeze livrările, acestea au continuat.

S-au emis atenționări către - pentru plata prețului, aceasta nu a dat nici un răspuns și, chiar in aceste condiții, inculpatul a suplimentat contractul nr.1530/2000, cu încă 500 tone tablă laminată la.

În perioada 1.06.2000 -30.08.2000, - SRL Taa chiziționat de la - SA G produse siderurgice în valoare de circa 9.8 miliarde lei, și a achitat doar parțial prin compensare doar 3,7 miliarde lei, rămânând neachitat circa 6.1 miliarde lei contravaloare marfă, plus penalități de circa 13,7 miliarde lei.

Încheierea unor contracte la termene extrem de scurte 30.05.2000, respectiv 6.06.2000, pentru - T, s-a datorat in principal traficului de influență exercitat de inculpatul, zis "", prieten foarte apropiat cu inculpatul.

Inculpatul a relatat că pentru intervențiile făcute de
la conducerea - acesta pretindea bani pentru
răsplăti pe "Șeful", adică pe inculpatul -.

La insistențele lui, inculpatul a împrumutat suma de 25.000 mărci germane de la martorii și pentru aor emite acestuia, adică inculpatului.

În luna august 2000 s-au întâlnit într-un apartament din G, ocazie cu care inculpatul a dat suma de 25.000 mărci inculpatului; acesta a pus suma intr-o geanta și s-a deplasat spre locuinta inculpatului cu un autoturism.

Inculpatul a rămas in autoturism timp in care inculpatul s-a deplasat la apartamentul inculpatului, iar la venire a asigurat pe că a dat 20.000 mărci inculpatului iar suma de 5000 mărci a oprit-o pentru sine.

Se mai reține prin actul de sesizare că inculpatul, pe toată durata derulării relațiilor comerciale cu - SRL T, a achitat diferite consumații la restaurant inculpaților și, în valoare de circa 4 milioane lei.

Apreciind că - a beneficiat în mod gratuit de produse siderurgice de peste 6 miliarde lei datorita intervențiilor sale, a solicitat de la suma de 500 milioane lei, echivalentul a 50.000 mărci germane.

Pentru a se asigura că va primi suma de la, inculpatul l-a determinat pe acesta să redacteze o chitanță din care să rezulte că, garantează plata cu un autoturism marca "Mercedes" plus o filă in valoare de 500 milioane lei, pe care să o folosească in eventualitatea neprimirii sumei menționate anterior.

Chitanța pretinsă de inculpatul a fost vinovată și de martorul, in calitate de " martor asistent".

În rechizitoriu se mai reține că inculpatul a folosit cu rea-credință bunurile in creditul societății intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate la care avea interese directe sau indirecte.

În fapt, inculpatul a valorificat produse siderurgice obținute nelegal de la partea vătămată - SA, către diverși beneficiari, iar sumele încasate erau folosite de către acesta în interes personal și in folosul - SRL T, la care a fost fondator și administrator împreuna cu martorul -.

Din verificările efectuate in luna noiembrie 2000 s-a constatat că in perioada mai 2000 - septembrie 2000, inculpatul a virat din contul - in contul - SRL T, cu ordin de plata suma de 1.143.6000.000 lei reprezentând avans marfă, sumă din care s-a restituit la - 468 milioane lei, rămânând un beneficiu de 676 milioane lei societății - SRL T, ambele societăți fiind adminJ. de acest inculpat.

Invocând unele contracte de consultanță, inculpatul a folosit in interes propriu in luna mai 2000, suma de 990 milioane lei de la - SRL T, emițând pentru aceasta ordine de plată și chitanțe care atestau mișcarea sumelor între cele doua societăți unde era fondator și administrator relația - H - - SRL.

În vederea participării la o licitație publică organizată pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni la - T de circa 71%, inculpații, și martorii și G au încheiat o convenție de asociere autentificată la Notarul public, din B, la data de 20.XII.1999.

Conform înțelegerii, după adjudecare, din pachetul majoritar de acțiuni, trebuia sa primească 23,8%; G 23,8% iar și câte 11,9%.

Martorul achitase 3,2 miliarde lei iar inculpații și erau interesați de procurarea sumei de 4,5 miliarde lei în vederea achitării ratei la Fondul Proprietății de Stat, precum și de procurarea acțiunilor martorului.

Pentru a face rost de bani, inculpatul, reprezentat al - SRL, și inculpatul, director general al - SA H, au contactat pe inculpatul, știind că acesta este bun prieten cu inculpatul, în vederea achiziționării unor produse siderurgice.

Într-o zi din luna septembrie 2000, inculpatul și inculpatul s-au deplasat in municipiul C-N, pentru a se întâlni cu inculpatul și a-i da acestuia suma de 200 milioane lei drept mită în vederea încheierii unui contract pentru livrarea de produse siderurgice.

Întâlnirea de la C-N nu a avut loc, dar inculpatul s-a întâlnit la G cu și a dat acestuia suma de 180 milioane lei mită pentru ca inculpatul, în calitatea ce o avea, să ajute la încheierea unui contract de livrare a unor produse siderurgice către - SA H, societate administrată de colaboratorul inculpatului, respectiv inculpatul.

După primirea sumei de 180 milioane lei, inculpatul a intervenit la inculpatul pentru ca aceasta să aprobe două comenzi către - SA H din 4.2000, pentru cantitatea de 825 tone produse siderurgice (tablă).

S-a reținut că nu au fost încheiate contracte de livrare pentru cantitatea de 825 tone tablă, intre - si - SA H, la data de 4.2000.

La fel de nelegal la data de 9 și, respectiv 10.2000, s-a suplimentat livrarea către - SA H cu alte două comenzi, nr. 110 si 111, pentru 400 tone fiecare, aprobate de, in total cantitatea de tabla livrată către societatea inculpatului a fost de 11.426.687.527 lei.

Pentru a valorifica tabla primită și a obține bani in vederea achiziționării pachetului de acțiuni de la - SA T, la data de 10.2000, inculpații și au încheiat un contract de livrare marfă către - SA G, in valoare de circa 9 miliarde lei, contract intervenit intre această societate și - SRL sub nr. 4648 din 10.2000.

Administratorul - SA G, martorul, a plătit pentru virament suma de 4,128 miliarde lei, iar pentru diferența de până la 9 miliarde lei a dat in compensare materiale de construcții.

La data de 13.2000, - SRL a virat in contul martorului suma de 4,5 miliarde lei pentru a obține și partea acțiunilor acestuia existente la - SA

S-a mai reținut in rechizitoriu, cu privire la inculpații și, că au folosit cu rea-credință creditele și bunurile societăților ce le administrau, intr-un scop contrar intereselor acestor societati.

În concret, inculpatul, reprezentant al - SRL, și inculpatul, administrator al - SA H, în dorința de a satisface un interes propriu, respectiv de a deveni acționari la - SA T, au implicat societățile proprii în afaceri, iar sumele de bani rezultate din valorificarea produselor obținute de la - G, prin fapte de corupție le-au folosit in scop contrar propriilor societăți.

Inculpatul se cunoștea bine cu martorul, administrator al - SA G, cunoștea dispozițiile prev. de art. 266 din Legea 31/1990, știa că prin vânzarea tablei către această societate poate să obțină o parte din banii necesari pentru cumpărarea de acțiuni la - SA

Pe rolul Tribunalului G, cauza a fost înregistrată sub nr. 55/P/2003 din 6.1.2003.

Prin cererea depusă la dosar, partea vătămată - SA G, devenită ulterior -, apoi -, s-a constituit parte civila și și-a prezentat cuantumul pretențiilor cauzate de inculpați.

Pe durata judecării cauzei, unii inculpați au solicitat strămutarea judecării cauzei la o alta instanță echivalentă in grad Tribunalului Galați, dar instanța supremă a respins cererile ca nefondate.

Audiat in fata instanței, inculpatul a avut o atitudine in general nesinceră, precizând, printre altele, că in perioada 1999-2000, avut funcție de răspundere în cadrul - SA G, fiind printre altele și înlocuitorul președintelui Consiliului de Administrație.

Din declarația aceluiași inculpat mai rezultă că era in relații de bună colegialitate cu inculpatul și se cunoștea cu inculpații și.

Același inculpat a mai declarat că a dat unele telefoane la Serviciul Comercial al -, dar a rugat sa fie soluționate cererile de ofertă in limita legalității arătând, apoi, că în diferite împrejurări s-a întâlnit și cu inculpații și.

Prima instanță a reținut că și inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră precizând, printre altele, că nu intra în atribuțiile sale de serviciu verificarea solvabilității și bonități partenerului comercial care dorea să achiziționeze produse siderurgice de la - SA

Din declarația acestui inculpat rezultă că știa de hotărârile luate de Consiliul de Administrație privind rentabilizarea societății și condițiile de contractare cu partenerii comerciali, respectiv plata in avans sau la ridicarea mărfii.

Inculpatul a precizat că se cunoștea de mulți ani cu inculpatul și a menținut relațiile de prietenie cu acesta și când acesta a devenit înlocuitor al președintelui Consiliului de Administrație al -

Acest inculpat a precizat că se cunoștea cu inculpații și și că a fost odată cu acesta din urmă la locuința inculpatului din zona -

Inculpatul confirmă existența unei,chitanțe" scrisă de inculpatul, iar la întocmirea chitanței au fost prezenți și martorii si, și mai arată că fila C emisă de inculpatul este fără acoperire.

Instanța de fond a apreciat că inculpatul a fost, în general, sincer precizând că inculpatul avea influență la inculpatul și acesta i-a pretins suma de 25.000 mărci germane pentru a o da inculpatului in vederea încheierii unui contract cu - SA G, în favoarea - SA T, firmă administrată de inculpatul.

Inculpatul a mai arătat că nu avea contract încheiat personal cu - SA G dar, cu toate acestea, primea tabla de la aceasta societate, în timp ce societatea sa livrase role și benzi transportoare la societatea parte vătămată in compensare.

S-a mai arătat de către inculpat că a întocmit o chitanță la insistențele inculpatului și a emis o fila CEC la rugămintea acestuia deși nu avea disponibil în contul bancar.

Și inculpatul a avut o atitudine, in general, nesinceră, dar a precizat că era prieten cu inculpatul, a încheiat un contract de asociere în participațiune pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de la - SA

Din declarația inculpatului mai rezultă că nici el și nici inculpatul nu aveau bani suficienți pentru a cumpăra pachetul majoritar de acțiuni de la societatea scoasă la privatizare, motiv pentru care a apelat la - SA G, pentru achiziționarea de tablă, după care să o revândă in vederea obținerii de lichidități.

A mai precizat inculpatul că pentru comanda de tabla aprobarea a fost data de inculpatul, si nu a fost plătită tabla in avans sau la livrarea mărfii.

Inculpatul a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul inculpatului în vara anului 2000, înainte de a începe afacerea cu tabla de la - SA

Același inculpat a mai precizat că s-a întâlnit cu inculpatul și in apartamentul acestuia din G, unde a fost prezent si inculpatul.

Inculpatul a recunoscut faptele în faza de urmărire penală.

Cu excepția inculpaților și (in faza de urmărire penală), care au avut o atitudine sinceră, ceilalți inculpați au negat faptele reținute in rechizitoriu, dar au dat unele elemente care coroborate cu alte probe adminJ. in faza de judecata și in faza de urmărire penală conduc la stabilirea certă a vinovăției fiecărui inculpat.

În faza dezbaterilor judiciare, în apărare, inculpații și au solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de abuz in serviciu reținută prin rechizitoriu, in aceeași infracțiune dar cu înlăturarea disp. art. 17 lit. d și art. 18 al.1 din Legea 78/2000.

S-a mai solicitat de către toți inculpații restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea și completarea urmăririi penale.

Pe fondul cauzei, inculpații și au solicitat achitarea, conform art. 10 lit. d din Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de abuz in serviciu, iar inculpatul a solicitat achitarea, conform art. 10 lit. a din Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 5 al. 1 din Legea 78/2000.

Inculpatul a solicitat, prin apărător, în faza dezbaterilor judiciare, achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal, conform art.10 lit. a sau 10 lit. d din Cod procedură penală, și achitarea pe aceleași temeiuri și cu privire la infracțiunile de fals.

Inculpatul a solicitat, in principal, achitarea sa, conform art.10 lit. d din Cod procedură penală, pentru ambele infracțiuni iar in subsidiar aplicarea unor pedepse reduse care, in urma contopirii, să fie suspendată executarea cu privire la pedeapsa rezultantă stabilită.

Și inculpatul a solicitat achitarea, conform art.10 lit. d din Cod procedură penală, pentru faptele deduse judecății, iar cu privire la darea de, prev. de art.255 din Codul penal, a solicitat achitarea, potrivit art.10 lit. a din Cod penal (fapta nu există).

Inculpatul, prin apărător, in faza dezbaterilor judiciare a solicitat achitarea conform art. 10 lit. d din Cod procedură penală pentru ambele infracțiuni deduse judecății.

Inculpații au mai solicitat exonerarea de plata despăgubirilor, ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în faza de urmărire penală, etc.

Trecând la analiza infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina fiecărui inculpat, prin prisma probelor ce au fost adminJ. atât la urmărirea penală cât și la judecată, instanța de fond a constatat că toate faptele există in materialitatea lor, au fost comise cu intenție de fiecare inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor specifice in parte.

Prima instanță a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, in forma calificată, reținută în sarcina inculpaților și, dar numai sub aspectul reținerii greșite a disp. art. 17 lit."d" și 18 al. 1 din Legea 78/2000 deoarece:

Din materialul probator existent se reține că faptele de abuz in serviciu au fost comise in cursul anului 2000 ori, prin Legea 78/2000 la art. 17 lit."d" nu se reținea infracțiune, în legătură cu infracțiunea de corupție abuzul in serviciu contra intereselor private, ci numai abuzul contra intereselor publice.

Ulterior, în cursul anului 2003, au fost modificate disp. art. 17 lit.d" din Legea 78/2000, in sensul că s-a introdus și abuzul contra intereselor private or, cum legea penală nu are caracter retroactiv, a apreciat că nu se pot reține in sarcina celor doi inculpați agravantele prev. de art. 17 lit. d și 18 al. 1 din Legea 78/2000.

Pe de alta parte, nu a putut fi admis punctul de vedere al Parchetului in sensul că s-ar impune schimbarea încadrării juridice din abuz in serviciu contra intereselor private in abuz in serviciu contra intereselor publice deoarece partea vătămată - era reorganizată in baza Legii 31/1990, ca societate comercială cu capital propriu, pe acțiuni.

S-a apreciat că nu se impune restituirea cauzei la Parchet deoarece organul de urmărire penală a făcut o cercetare temeinică, a administrat toate probele necesare si posibile pentru stabilirea corectă a situației de fapt și a vinovăției inculpaților.

S-a reținut că prezenta cauză a fost restituită in cursul anului 2001 la Parchet, conform art. 333 din Cod procedură penală, când, in urma finalizării urmăririi penale, s-au remediat toate nelegalitățile constatate de Tribunalul Galați prin sentința penală nr. 348 din 8.10.2001.

Instanța de fond a fost legal sesizată in rejudecarea cauzei prin rechizitoriul cu nr.45/P/2002 din 17.XII.2002 și s-a reținut că așa zisele nulități invocate gen: lipsa rezoluției de începere a urmăririi penale; neaudierea unor martori; efectuarea abuzivă a cercetărilor pot fi apreciate doar ca niște nulități relative și trebuiau invocate numai in cursul efectuării actului procedural existent.

Unii inculpați si chiar unii martori au invocat aspecte de cercetare abuzivă, arestare nelegală, abuzuri comise de organele de politie sau chiar de către procuror dar nu au dovedit in nici un fel aceste susțineri și, mai mult decât atât, nu au sesizat organele abilitate in cursul efectuării actului procedural sau imediat după aceea.

Cu privire la infracțiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in formă calificată, s-a reținut că acestea au fost comise cu bună știință de către inculpații si, aceștia fiind obligați sa respecte cu strictețe dispozițiile luate de Consiliul de Administrație, privind rentabilizarea societății, dar cu toate acestea a încălcat hotărârile luate de consiliu, nerespectând astfel o normă legală cu aplicare internă.

În concret, s-a stabilit că, comercializarea produselor siderurgice să fie efectuată de către partea vătămată - SA G numai către parteneri comerciali care efectuează plata prețului in avans sau la ridicarea mărfii.

Din declarațiile martorului rezultă că hotărârile luate de Consiliul de Administrație al - SA G erau obligatorii, dar uneori au fost încălcate.

A mai precizat martorul că rezoluțiile de furnizare a produselor siderurgice erau semnate de către inculpatul, care era directorul direcției comerciale a societății, iar el personal a primit unele,bilete" de la inculpatul pentru a accepta anumite contracte.

Martorul a confirmat că au existat relații comerciale atât cu - T cât și cu - SA H, și nu au fost respectate in cazul acestor societăți dispozițiile imperative stabilite de Consiliul de Administrație.

Martora a precizat ca s-a insistat și asupra ei pentru acceptarea unor contracte nelegale iar in cazul - T s-a aprobat nelegal livrarea de tablă deoarece aceasta societate nu plătise prețul in avans și nici la livrarea mărfii.

comise de cei doi inculpați cu privire la livrarea de tablă către - si - SA H sunt confirmate si prin declarațiile martorilor -, si.

Martorii au mai precizat că erau întârziate plățile prin compensare cu alte produse furnizate de comerciantul cumpărător.

Tribunalul Galația apreciat că vinovăția celor doi inculpați cu privire la gravele abuzuri comise in timpul exercitării sarcinilor profesionale este confirmată și cu probele adminJ. in faza de urmărire penală.

Inculpații și au invocat faptul că acele hotărâri luate de Consiliul de Administrație in vederea rentabilizării societății in vederea eventualei privatizări erau hotărâri,lucrative" care puteau fi adaptate și implicit încălcate in timpul contractării produselor siderurgice.

Prima instanță a apreciat că o astfel de apărare este total eronată atâta timp cât hotărârea avea caracter obligatoriu, nu prevedea derogări pentru anumite societăți comerciale contractante și stipula ferm faptul că vânzările se pot efectua numai dacă partenerul comercial depune in avans prețul (banii) ori dacă plătește marfa la momentul livrării.

Prin plata in avans era clar definit că această plata se face în bani și nicidecum in mărfuri.

De altfel, societatea parte vătămată - SA G era in perioada 1999 - 2000, in gravă criză financiară datorită lipsei lichidităților curente, ceea ce a justificat imperios emiterea unor hotărâri de către Consiliul de Administrație, care să prevadă condiții stricte de comercializare a produselor fabricate de unitate.

Infracțiunile de abuz in serviciu contra intereselor persoanei au fost posibile și datorită relațiilor de prietenie existente între inculpatul și, acesta intervenind de mai multe ori la inculpatul pentru ca acesta in baza autorității deosebite ce o avea sa accepte încheierea unor contracte intre societatea parte vătămată și societățile comerciale din T și H, adminJ. de inculpații și, respectiv,.

Cât privește sintagma prev. de art. 246 Cod penal, respectiv aceea de "funcționar public", Tribunalul Galația apreciat ca inculpații si îndeplineau condițiile de funcționar public, așa cum sunt definite de art. 145 și 147 Cod penal, deoarece la data comiterii faptelor - SA era societate comercială cu capital majoritar de stat și, mai mult decât atât, inculpatul era reprezentant al statului in Consiliul de Administrație al societății numit la recomandarea Fondului Proprietății de Stat ( ).

În legătură cu infracțiunea de luare de mită reținută in sarcina inculpatului, s-a constatat că și această faptă este pe deplin dovedită.

Astfel, din declarația inculpatului dată in faza de urmărire penală rezultă fără echivoc că inculpatul a primit de la acesta suma de 180 milioane lei cu scopul de a aproba in condiții nelegale încheierea unui contract la data de 6.12.2000, pentru livrarea către - H de produse laminate.

În fața instanței de judecată inculpatul - a revenit asupra declarației precizând ca nu o menține, deoarece în faza de urmărire penală s-au făcut presiuni asupra sa, aspect total nedovedit și, prin urmare, au fost apreciate ca reale afirmațiile inculpatului (mituitorul) dată in faza de urmărire penală.

S-a reținut că s-a efectuat în faza de urmărire penală o confruntare între inculpații și iar acesta din urma și-a menținut poziția în sensul că a dat ca mită suma de 180 milioane lei inculpatului.

Afirmația de dare de mită susținută de inculpatul se coroborează și cu împrejurarea că aceasta dare de a avut loc la începutul lunii octombrie 2000, iar imediat la data de 4.10.2000 inculpatul a intervenit la inculpatul pentru ca acesta să aprobe două comenzi de livrare a 825 tone tablă către - SA

Cu privire la aceasta infracțiune, Tribunalul Galați a mai reținut că cel care l-a pus in legătură pe inculpatul cu inculpatul a fost inculpatul, iar la unele discuții a participat și martorul.

Fiind conștient că a fost răsplătit cu suma de 180 milioane lei, inculpatul a intervenit in zilele următoare la inculpatul pentru suplimentarea livrărilor de tabla in condiții nelegale, cu încălcarea hotărârilor luate de Consiliul de Administrație, către societatea administrată de inculpatul - SA H (prieten și asociat al inculpatului ).

S-a apreciat că declarațiile date de inculpatul privind darea de mită către inculpatul se coroborează in parte cu declarația martorului și cu declarațiile inculpatului, adresele de rescadențare, declarația martorului și a inculpatului.

Din probele existente la dosarul de fond - volumul 7 ( filele 483 - 486 ) rezultă că au existat mai multe convorbiri telefonice între inculpatul și inculpatul, primul inculpat trebuind să justifice prin activități materiale concrete banii primiți de la inculpatul, respectiv suma de 180 milioane lei.

Și faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite și au fost comise cu intenție de către acesta.

În legătură cu traficul de influenta prev. de art. 257 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2000, inculpatul a pretins și primit de la inculpații și diferite sume de bani și valuta pentru ca inculpatul să intervină la conducerea - SA G, respectiv pentru ca acesta să aprobe unele contracte privind livrarea de produse siderurgice.

Inculpatul era bun prieten cu inculpatul și se cunoștea bine și cu inculpații și.

Inculpatul a precizat că a dat inițial inculpatului la solicitarea acestuia 25.000 mărci germane, după care a constituit și o garanție fictivă printr-o "chitanță".

Cu privire la suma de 50.000 mărci germane, concretizată intr-un autoturism marca "Mercedes" și o fila C, în valoare de 500 milioane lei, pentru care a recunoscut că nu avea disponibil in contul bancar, aceste aspecte au fost confirmate in faza de urmărire penală și de către martorii și.

Chitanța fictivă emisă de inculpatul la insistențele inculpatului a fost semnată și de către martorul, aspect ce rezulta și din copia aflata la dosar (fila 98 - vol. I).

Inculpatul își justifică cererile adresate inculpaților și prin aceea că le-a adus servicii consistente, respectiv intervenția sa la inculpatul era determinantă in acceptarea livrării de produse siderurgice către - și -

Faptul că inculpatul a exercitat trafic de influență este dovedit și prin declarația inculpatului, care a declarat printre altele că in timp ce a deținut funcția de înlocuitor al președintelui Consiliului de Administrație a fost vizitat de mai multe ori de și s-au purtat discutii cu acesta.

De asemenea, prima instanță a reținut că inculpatul l-a vizitat și pe inculpatul și a fost văzut de unii martori de mai multe ori în cadrul -, inclusiv la Direcția comercială - desfacere.

Și probele existente la dosarele de urmărire penală confirmă faptul că inculpatul a pretins și primit bani pentru a interveni la conducerea - în vederea derulării unor contracte comerciale in condiții nelegale.

S-a apreciat ca fiind lesne de înțeles că inculpatul nu ar fi intervenit la persoane cu funcții de conducere știind că aprobările de contractări se emiteau foarte greu, dacă nu era răsplătit in mod consistent de către cumpărătorii de influență.

Inculpatul a declarat la urmărirea penală că a dat inculpatului suma de 200 milioane lei la solicitarea acestuia știind că acesta are cunoștințe și influență pentru a obține un contract avantajos cu partea vătămată -

Inculpatul a recunoscut faptul că l-a determinat pe inculpatul să întocmească o chitanță sub semnătură privată, dar a precizat că, conținutul înscrisului este real.

Pe de alta parte, inculpatul a precizat că nu avea nici o datorie față de, iar conținutul chitanței este fals, fiind întocmită la cererea inculpatului.

Chitanța falsificată a fost folosită de către inculpatul ca "probă" de justificare în fața inculpatului și in fața autorităților judiciare.

Prima instanță a reținut că așa-zisul împrumut de 50.000, trecut in chitanță, nu este real, iar chitanța nu avea alt scop decât acela a unui mijloc de presiune față de pentru ca acesta să mai răsplătească "cu ceva" pe inculpatul.

S-a dovedit prin relațiile solicitate băncii că fila C emisă la stăruința inculpatului și semnată de, nu avea acoperire bancară, aspect confirmat și de către acesta.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a făcut unele precizări reale care, coroborate cu celelalte probe conduc la stabilirea indubitabilă a vinovăției sale pentru toate faptele deduse judecății.

S-a mai reținut că inculpatul, deși avea venituri lunare foarte mici (pensionar cu 2.000 lei la nivelul anului 2000 ) totuși își "permite" să facă cheltuieli consistente ca: plată hotel, mai multe consumații proprii la restaurante pentru el și persoanele apropiate, ceea ce nu se poate justifica decât prin faptul că acesta pretindea și primea bani de la cumpărătorii de influență pentru a-i ajuta in obținerea unor contracte avantajoase.

În ceea ce privește pe inculpatul, prima instanță a constatat că acesta a recunoscut ambele infracțiuni reținute in sarcina sa atât la audierea din faza de urmărire penală cât și la audierea din faza de judecată.

Inculpatul, prin declarațiile date, a recunoscut că a dat inițial inculpatului suma de 25.000 mărci germane la solicitarea acestuia, pentru ca acesta sa intervină la conducerea - SA G, personal la inculpatul.

După alte insistențe a eliberat in fals o chitanță din care rezultă că este dator la inculpatul cu suma de 50.000 mărci germane, care ar reprezenta contravaloarea unui autoturism.

Aspectul privind caracterul fals al chitanței depusă in copie și la dosar (fila 98 vol.I judecata) este confirmat și de martorul, care a și semnat această chitanță, in calitate de martor asistent, precum și de declarația martorului.

Chitanța falsă a fost întocmită de către inculpatul și semnată personal la indemnul inculpatului, în ideea că acesta din urma să se asigure că va mai primi "ceva bani" pentru intervențiile ce le făcea la inculpatul, pentru aprobări ilegale de livrări de tablă către societatea inculpatului - SRL

Inculpatul a folosit cu rea credință creditul societății, într-un scop contrar acestuia, fapta pedepsita de art. 266 pct. 2 din Legea nr.31/1990 a societăților comerciale, aspect ce rezultă din declarația sinceră a acestuia, verificările contabile efectuate, declarația martorului, coroborate cu celelalte probe adminJ.

In urma unui control efectuat la data de 17.11.2000 de către Direcția de Control Financiar G la - Tar ezultat că, in perioada mai -septembrie 2000, inculpatul a virat in contul - SRL T, cu ordin de plată suma de peste 1,1 miliarde lei reprezentând avans marfă.

În interes propriu invocând contractele de consultanță nr.101 si nr.301/2000, inculpatul a folosit suma de 990 milioane lei, de la - SRL T prin emiterea de ordine de plata și chitanțe.

Martorul a confirmat aceste abuzuri comise de către inculpatul si a precizat că el personal nu a beneficiat de bani, luați sau transferați între societăți de către.

Situația de fapt descrisă mai sus nu a fost negată de inculpatul și este dovedită și prin probele adminJ. la urmărirea penală (vol.4 - filele 219-231, 239-242 - vo.11, filele 180-185 - vol.4).

Relativ la vinovăția inculpaților și, privind relațiile de afaceri derulate pe axa - - SA H - - SRL, judetul H, prima instanță reținut următoarele:

Așa cum corect se consemnează in rechizitoriu, inculpații si, buni prieteni, au intenționat la începutul anului 2000 să cumpere pachetul majoritar de acțiuni al - SA T, societate scoasă la licitație in vederea privatizării, dar nu dispuneau de sumele necesare de bani, in vederea adjudecării.

S-a încheiat prin notar public o convenție in participațiune la data de 20.12.1999, ce cuprindea pe lângă cei doi inculpați și pe martorii G și.

Pentru a se asigura de o majoritate a acțiunilor cumpărate inculpații și au hotărât că se impune și achiziționarea acțiunilor martorului, care achitase deja suma de 3,2 miliarde lei.

Pentru participarea la licitație și achiziționarea de acțiuni celor doi inculpați le era necesar circa 4,5 miliarde lei și s-au gândit că ar putea face rost de această sumă prin cumpărarea de tablă de la - SA G, după care să o vândă prin - SA H sau - SRL și astfel să facă rost de bani.

Inculpatul, in realizarea scopului infracțional, l-a contactat pe inculpatul, pe care il cunoștea știind că acesta poate să intervina la conducerea - SA personal la inculpatul in vederea procurării de tablă.

a pretins suma de 200 milioane lei pentru a interveni la inculpatul și a stabili o întâlnire intre și acest ultim inculpat.

Așa cum s-a analizat la descrierea infracțiunii de luare de mită comisă de inculpatul, inculpatul a mers la apartamentul acestuia din G, la începutul lunii octombrie 2000 și i-a înmânat direct suma de 180 milioane lei.

Inculpatul a luat suma de 180 milioane lei dată de către și, imediat după câteva zile, a derulat procesul de livrare de tablă către - SA H, societate administrată de către inculpatul asociat cu in vederea cumpărării pachetului majoritar de acțiuni de la - SA

Vinovăția inculpatului pentru dare de mită a fost analizată in detaliu de prima instanță când s-a descris fapta de luare de mită comisă de inculpatul, recunoscând, de altfel, fapta in faza de urmărire penală, iar revenirile sale față de acele declarații nu au putut fi luate in considerare.

Martora a confirmat la urmărirea penală, dar și la judecată că la începutul lunii octombrie 2000, inculpatul era interesat de derularea rapidă a livrării de tablă către - SA H, deși această societate nu îndeplinea condițiile de "bun contractant", așa cum stabileau ferm hotărârile Consiliului de Administrație in sensul că partea contractuală cumpărătoare sa facă plata in avans sau la predarea mărfii către aceasta.

Și ceilalți martori audiați, care aveau legătură directă cu compartimentul desfaceri, au confirmat că a existat o grabă nejustificată de livrare de tablă către - SA H, iar livrările încălcau hotărârile Consiliului de Administrație privind bonitatea cumpărătorului.

Imediat după primirea sumei de 180 milioane lei, drept mită, s-au intensificat convorbirile telefonice intre inculpatul și inculpatul, acesta din urmă trebuind să justifice prin acțiuni materiale concrete banii primiți de la.

S-a reținut că, in continuare, tabla cumpărată pe numele - SA H nu a fost transportată in orașul H, județul V, ci a fost vândută imediat către - SA G, societate administrată de martorul.

Existând un contract de asociere între cei doi inculpați și societățile comerciale ale acestora - și - SRL, tabla a fost vândută prin - SRL conform contractului de 4648 din 10.10.2000, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Martorii și au confirmat această situație de fapt atât la urmărirea penală, cât și la judecată.

Valoarea contractului încheiat la data de 10.10.2000, între - și - SA Gaf ost de 9.056.326.403 lei, inculpații și acceptând ca plata tablei să se facă parțial prin virament anume suma de 4,2 miliarde lei, iar pentru diferență să fie acceptate materiale de construcții.

Martorul a precizat, printre altele, că a însoțit pe inculpații si, atât la sediile -, cât și la -, pentru a se convinge că aceștia prin cumpărări și vânzări de tablă fac rost de bani pentru achitarea contravalorii acțiunilor de la - SA

Martorul a precizat printre altele că livrarea de tablă către - SA H era ilegală dar cu toate acestea, inculpatul a insistat in livrarea de tablă și pentru a crea o aparență de "legalitate" era interesat și de unele compensări cu bonuri "".

Încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale privind comercializarea produselor siderurgice către - SA H și Taf ost descrisă și de martorii, -, audiați atât in fața instanței de judecată cât și la urmărirea penală.

După obținerea banilor de la - SA G, inculpații și au virat suma de 4,5 miliarde lei din contul - SRL, in contul personal al martorului, suma pe care acesta din urma a virat-o in contul - conform convenției de asociere din 20.11.1999, aspecte recunoscute și de către inculpatul.

Din descrierea situației de fapt și a activității infracționale a inculpaților și s-a constatat că aceștia, prin diferite modalități, au implicat societățile adminJ. și reprezentate de ei - și - SRL în afaceri, urmând satisfacerea unui interes propriu, respectiv acela de a deveni acționari la - SA

Creditele celor două societăți au fost folosite cu rea-credință de ambii inculpați în alte scopuri decât satisfacerea intereselor comercial - financiare ale acestora.

Față de aspectele analizate mai sus, coroborate cu toate probele adminJ. la urmărirea penală, Tribunalul Galația constatat, fără dubii, că inculpații, și, sunt vinovați de toate faptele reținute in sarcina lor prin rechizitoriu.

Prin analiza faptelor descrisă mai sus coroborate cu aspectele reținute și in rechizitoriu, a constatat că nu sunt aplicabile pentru nici un inculpat temeiurile de achitare invocate de aceștia deoarece faptele există, au fost comise cu vinovăție și întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor reținute și analizate.

În faza de judecată s-a solicitat și s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, pentru a se stabili în esență dacă inculpații și au cauzat prejudicii societății parte vătămată, modalitatea de producere a prejudiciilor, valoarea acestora, relațiile contractuale existente intre partea vătămată și alte societăți in anii 1999 - 2000.

Această expertiză și concluziile trase de expert, au fost înlăturate deoarece nu se coroborează cu majoritatea probelor adminJ. care indică in mod cert culpa celor doi inculpați, dar și a celorlalți, care nu aveau calitatea de "salariați" ai - SA

Pe de altă parte, martorii audiați și înscrisurile aflate la dosar confirmă indubitabil existența prejudiciilor cauzate de inculpații și și mai ales atitudinea abuzivă a acestora in nerespectarea strictă a hotărârilor Consiliului de administrație.

Valoarea certă a contractelor încheiate de - SA, livrările de produse siderurgice rezultă cu certitudine din înscrisurile oficiale aflate la dosarul de urmărire penală.

În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpaților și, care, in calitate de înlocuitor al președintelui Consiliului de administrație și respectiv director relații comerciale, au încălcat cu bună-știință hotărârile Consiliului de administrație, vizând valorificarea produselor siderurgice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificată prev. de art. 246 Cod penal în referire la art. 248 indice 1 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal.

Fapta inculpatului -, care a pretins și primit de la inculpatul suma de 180 milioane lei pentru ca in baza funcției deținute în cadrul societății parte vătămată să intervină cu scopul livrării nelegale de tablă către - SA H, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal, in referire la art.5 alin.1 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului de a pretinde în mod repetat bani și alte foloase de la inculpații și, pentru a exercita influență asupra funcționarilor cu înalte funcții de conducere din cadrul - SA și personal asupra inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41 - 42 Cod penal, in referire la art. 5 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Faptele aceluiași inculpat de a-l determina pe inculpatul să redacteze și să semneze în fals o chitanță vizând un împrumut nereal și de a folosi această chitanță in scop personal sau in fața organelor judiciare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals sub semnătură privată și uz de fals prev. de art. 25 Cod penal in referire la art. 290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41-42 Cod penal și, respectiv, infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 - 42 Cod penal ambele cu aplicarea art. 17 lit. c si art. 18 alin.1 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului de a redacta o "chitanță" sub semnătură privată, care nu reflecta realitatea unui împrumut de 50.000 mărci germane și o filă C, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privată in formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 - 42 Cod penal și art. 17 lit. c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Fapta aceluiași inculpat de a folosi cu rea credință creditele - in scop contrar intereselor acesteia, pentru a favoriza o altă societate administrată de acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990, in referire la art. 17 lit. h și art. 18 alin. 5 din Legea nr.78/2000.

Faptele inculpaților și constând în aceea că pentru materializarea unui împrumut pentru obținerea sumei de circa 4,5 miliarde lei, ce le era necesară pentru a deveni acționari la - SA T prin corupere și atitudine abuziva a inculpaților și, au obținut produse siderurgice de circa 11 miliarde lei, știind că pentru acoperirea contravalorii nu au posibilități de plată, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal.

Fapta acelorași inculpați de a folosi cu rea credință fondurile societăților - SA H și - SRL, unde erau administratori și respectiv reprezentanți, pentru a favoriza celelalte societăți unde aveau interese directe, urmând satisfacerea unor interese proprii, respectiv de a deveni acționari la - SA T, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 in referire la art. 17 lit. h si 18 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului de a da suma de 180 milioane lei drept mită inculpatului, in vederea obținerii livrării de tablă in condiții nelegale de la - SA G, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 Cod penal, in referire la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Pentru infracțiunile comise, toți inculpații din cauză au fost pedepsiți penal.

La dozarea și individualizarea pedepselor au fost luate in considerare criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, privind pericolul social al faptelor, împrejurările și condițiile in care s-au comis, dar și persoana fiecărui inculpat.

Cu excepția inculpaților și, care au avut atitudini sincere, ceilalți inculpați au negat in general faptele comise, dar au dat totuși unele detalii care, coroborate cu ansamblul probelor adminJ. conduc la stabilirea certă a vinovăției lor.

Au fost aplicate fiecărui inculpat pedepse în cuantumuri mai ridicate, inclusiv pedepse rezultante, având in vedere în principal valorile foarte ridicate ale prejudiciilor cauzate, sumele de bani folosite cu rea-credință, gravitatea intrinsecă a fiecărei infracțiuni, dar și modurile oarecum organizate de comitere a infracțiunilor și nesinceritatea unor inculpați.

Pentru infracțiunile unde legea prevede și pedeapsa complementară a fost aplicată și aceasta, având în vedere dispozițiile imperative prevăzute de art. 65 alin. 2 Cod penal.

Instanța de fond a apreciat că scopul educativ al pedepselor rezultante aplicate fiecărui inculpat se poate realiza numai prin privarea efectivă de libertate a acestora și, prin urmare, au fost aplicate fiecărui inculpat și pedeapsa accesorie conform art. 71 și 64 Cod penal.

Chiar daca inculpatul a avut o atitudine sinceră, având in vedere că la comiterea infracțiunii prev. de art. 266 din Legea nr. 31/1990 a folosit cu rea credință sume foarte mari de bani, respectiv de peste 2 miliarde lei, și pedeapsa rezultantă aplicată acestuia s-a dispus a fi executata prin privare de libertate.

Din pedepsele principale aplicate inculpaților, și au fost deduse, conform art. 88 Cod penal, perioadele executate de fiecare prin privare de libertate în faza de urmărire penală, până la punerea acestora efectivă in libertate.

Inculpatul s-a sustras executării mandatului de arestare preventivă emis in faza de urmărire penală și, prin urmare, a fost anulat acest mandat, urmând ca dupa rămânerea definitivă a acestei hotărâri să fie emis un mandat de executare a pedepsei.

Având in vedere că s-a probat luarea sumei de 180 milioane lei mită de către inculpatul, potrivit art. 254 alin.3 Cod penal, această suma a fost confiscată in folosul statului de la acesta.

Probele adminJ. au relevat că pentru comiterea infracțiunii de trafic de influența, prevăzută de art.257 Cod penal, inculpatul a primit și pretins bani și bunuri și, prin urmare, aceste sume au fost confiscate in folosul statului, având in vedere cerințele art. 256 și 257 Cod penal.

Potrivit art. 348 și art. 14 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv "chitanța" întocmită de către inculpatul, cu conținutul identic copiei aflată la dosar, și fila C emisă de acesta la solicitarea inculpatului, fila C pentru care nu exista acoperire necesara in banca.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că, atât pe relația - SA G, - SRL T, cât și pe relația contractuală - - SA H, inculpații și prin dispozițiile contrare hotărârilor Consiliului de Administrație au produs însemnate prejudicii părții vătămate - SA

Prejudiciile cauzate de acești inculpați sunt de ordinul zecilor de miliarde, nu au fost recuperate nici cel puțin în parte, motiv foarte serios ca pedepsele aplicate sa fie dozate in cuantum ridicat.

Prima instanță a reținut că între activitatea infracțională a inculpaților și și rezultatul produs, respectiv cauzarea prejudiciului părții vătămate - SA G, actualmente - SA G, există un raport de cauzalitate.

Prin rechizitoriu s-a reținut cauzarea de către inculpații și a unui prejudiciu total de 17,6 miliarde lei părții vătămate - SA G, actualmente - SA

Valoarea prejudiciului indicat de partea vătămată era pe deplin dovedită, conform art.1169 Cod civil, atât in ceea ce privește pe inculpații și, cât și cu privire la ceilalți inculpați cu următoarele mijloace de probă: declarații de martori, contracte comerciale, note de evaluări, contract de asociere, comenzi de livrare către - SA H, note de constatări încheiate de G, transcrierea convorbirilor telefonice, facturi și chitanțe fiscale, procese - verbale de cântărire, coroborate cu declarațiile inculpaților și celelalte probe adminJ. in cauză.

Deși, inițial, societatea parte vătămată s-a constituit parte civilă împotriva tuturor inculpaților care au cauzat prejudicii materiale societății, ulterior, in faza dezbaterilor judiciare, prin adresa nr.5410 din 7.12.2005 și-a limitat pretențiile civile in sensul că renunță la prejudiciile cauzate numai de inculpații si.

Văzând dispozițiile art. 118 lit.d Cod procedură penală, s-a constatat că in situația in care partea vătămată renunță la pretențiile civile, deși acestea sunt certe și bine determinate sau nu mai profită acesteia, valoarea prejudiciului s-a confiscat in folosul statului și, prin urmare, prejudiciul cauzat de cei doi inculpați a fost divizat in doua și s-a dispus confiscarea de la fiecare a câte 8,8 miliarde lei vechi.

Prin aceeași adresa din 7.12.2005, partea vătămată, actualmente - SA G, insista in despăgubirile civile față de ceilalți inculpați și solicita obligarea acestora la prejudiciul cauzat efectiv plus penalitățile de întârziere.

Având in vedere principiile instituite de art. 14 Cod procedura penală și art. 998 Cod civil, privind realizarea unei despăgubiri integrale și actuale care să cuprindă, prejudiciul efectiv plus folosul nerealizat, prima instanță a apreciat că se impune despăgubirea integrală a părții vătămate cu ultimele valori de prejudiciu indicate prin adresa din 7.12.2005.

Așa fiind, inculpatul a fost obligat in solidar cu cele două societăți pe care le reprezenta ca administrator la plata sumei de 22.936.746.828 lei vechi, către partea vătămată constituită parte civila in cauză.

Pentru relația - - SA H, inculpații, și, au fost obligați in solidar cu - SA H, prin lichidatorul judiciar la plata despăgubirilor actualizate de 38.539.012.492 lei vechi către partea civilă - SA

Au fost respinse celelalte pretenții civile solicitate in cauză ca fiind total nedovedite in raport de cerințele prev. de art. 1169 Cod civil.

S-a comunicat prezenta hotărâre la Registrul Comerțului G și V, având in vedere că in cauză s-au comis de către unii inculpați infracțiuni incompatibile cu calitatea de comerciant.

Cererea de suplimentare a onorariului de expert formulată de expertul contabil a fost respinsă deoarece inițial s-a stabilit pentru acesta un onorariu destul de ridicat, a efectuat expertiza depășind cu mult un termen rezonabil și prin urmare nu s-a impus o majorare a onorariului.

Având in vedere că inculpații au cauzat prejudicii însemnate prin faptele comise, prejudiciile nu sunt recuperate, pentru asigurarea laturii civile a cauzei, au fost menținute măsurile asiguratorii instituite in faza de urmărire penală asupra unor bunuri și sume valutare ale inculpaților.

Fiind in culpa infracțională, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, in raport de valoarea cheltuielilor efectuate și modul de obligare la plata despăgubirilor civile.

În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați precum și inculpații -, -, - și -.

1. În ceea ce privește criticile formulate de procuror Curtea constată că în motivele scrise depuse la dosarul cauzei s-a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus în baza art. 118 lit.d Cod penal în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea în folosul statului de la inculpații - și - a câte 8,8 miliarde lei fiecare. S-a invocat faptul că adresa nr. 3014/07.12.2005 depusă la dosar de către partea vătămată - SA G, prin care se preciza că se renunță la solicitarea de constituire de parte civilă față de cei doi inculpați, este lipsită de valoare juridică întrucât este semnată de o persoană pentru care nu s-a făcut dovada că este împuternicită să reprezinte societatea conform art. 143 din Legea nr. 31/1990. În consecință, a susținut procurorul în motivele scrise de apel, instanța de fond trebuia să dispună obligarea inculpaților - și -, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata a câte 8,8 miliarde lei către partea vătămată - SA

Pe de altă parte cu ocazia dezbaterilor prezentelor apeluri procurorul a invocat un alt motiv de apel susținând că de fapt ar trebui schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a dispus confiscarea sumelor de 8,8 miliarde lei de la cei doi inculpați mai sus menționați din cel prevăzut de art. 118 lit. d Cod penal în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 în cel prevăzut de art. 118 lit. e Cod penal.

Curtea, deși constată contradictorialitatea dintre cele două motive de apel invocate de procuror, ținând seama că procurorul de ședință nu a renunțat expres la critica formulată în motivele scrise, văzând și prevederile art. 371 al. 2, art. 374 Cod pr. penală dar și decizia Curții Constituționale nr. 190 din 26 februarie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul d e procedură penală publicată în Monitorul Oficial nr. 213 din 20 martie 2008, urmează a examina ambele motive invocate de procuror precum și din oficiu întreaga latură civilă a cauzei.

2. Inculpații - și -, la rândul lor, au criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați sub mai multe aspecte:

instanța de fond nu a analizat corespunzător materialul probator administrat în cauză rezumându-se la reproducerea integrală a actului de trimitere în judecată;

motivarea defectuoasă a hotărârii, în cuprinsul acesteia existând numeroase inadvertențe precum și unele greșeli de exprimare sau de dactilografiere;

în cauză a existat un caz de incompatibilitate întrucât judecătorul care a pronunțat hotărârea apelată și-a exprimat anterior părerea cu privire la vinovăția celor doi inculpați, făcând parte din completul care a soluționat, înainte de restituirea cauzei la procuror, un recurs declarat de inculpați împotriva încheierii Judecătoriei Galați prin care se dispusese prelungirea măsurii arestării preventive a acestora. Sub un alt aspect inculpații apelanți au susținut că judecătorul fondului cauzei s-a antepronunțat prin modalitatea de motivare a hotărârii dar și prin faptul că nu a dispus amânarea judecății atunci când procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății;

hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind încălcate prevederile art. 356 Cod pr. penală, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei și impune trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 379 pct. 2 lit. b Cod pr. penală;

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor invocate de inculpați în cauză, respectiv asupra excepției nelegalei sesizări a instanței și asupra unei cereri de completare a materialului probator cu efectuarea unei verificări de natură financiar-contabilă. De asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal. În plus, au arătat inculpații, instanța de fond a înlăturat nemotivat concluziile favorabile ale expertizei contabile efectuate în cauză;

în mod greșit s-a dispus prin sentința apelată condamnarea inculpaților, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, câtă vreme nu s-a făcut dovada că inculpații și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu astfel cum pe larg s-a arătat, atât în motivele scrise, cât și în concluziile orale depuse de apărătorii aleși;

în mod greșit s-a dispus confiscarea de la inculpați a câte 8,8 miliarde lei vechi câtă vreme aceștia nu au dobândit vreo parte din această sumă;

în cauză nu sunt probe din care să rezulte cu certitudine săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpatul - la începutul lunii octombrie 2000, cu atât mai mult cu cât în cauză există date certe că în perioada 05-18.10.2000 inculpatul a fost plecat din țară și din orașul De asemenea s-a arătat că inculpatul - nu putea avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de "luare de mită" deoarece nu avea vreo atribuție concretă privind încheierea și derularea contractelor privind de a produselor siderurgice;

instanța de fond a aplicat în mod nelegal inculpatului - pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare fără a respecta etapele prevăzute de art. 34 lit. b Cod penal, respectiv dispunerea executării pedepsei celei mai grele, sporită până la maximul special la care apoi, motivat, să se aplice eventual un spor;

în fine, au arătat inculpații - și -, dacă se trece peste apărările mai sus menționate, în cauză se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal și constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale.

3. Apelantul-inculpat - a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

instanța de fond nu a motivat corespunzător sentința pronunțată;

inculpatul - nu a avut vreo implicare în comiterea infracțiunii de înșelăciune, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală;

în cauză nu există probe privind folosirea cu rea-credință de către inculpat a bunurilor societății pe care o administra, într-un scop contrar intereselor acesteia;

o parte din actele adminJ. în cauză în timpul urmăririi penale sunt lovite de nulitate absolută întrucât unele din declarații sunt luate înainte de începerea urmăririi penale fără a exista un proces-verbal de consemnare a acestor declarații, contrar art. 224 teza III Cod procedură penală;

constatarea nulității absolute în ceea ce privește sesizarea instanței și trimiterea cauzei spre rejudecare;

4. Apelantul-inculpat -, prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

în cauză judecătorul care a soluționat fondul era incompatibil, pentru motivele dezvoltate de apelanții - și -;

hotărârea instanței de fond nu este motivată corespunzător;

în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

inculpatul - nu se poate face vinovat de comiterea infracțiunii de "înșelăciune" deoarece nu a fost reprezentant al - SA H care a achiziționat produse siderurgice de la partea vătămată - SA În plus instrumentul de plată emis nu ajunsese la scadență atunci când s-au declanșat cercetările astfel că nu se poate reține că a intenționat să inducă în eroare pe partea vătămată.

în cauză se impune achitarea inculpatului și sub aspectul infracțiunii de "dare de mită" întrucât nu s-a făcut dovada că inculpații - și - ar fi fost mituiți.

5. Inculpatul, prin apărătorul ales, a criticat sentința penală apelată sub următoarele aspecte:

în cauză nu trebuia să se țină seama de autodenunțul formulat de inculpatul întrucât acesta a fost determinat prin modalitatea în care a fost condusă ancheta de procurorul de caz;

cauza s-a judecat cu lipsă de procedură față de părțile responsabile civilmente - SRL T și - SRL T întrucât acestea se aflau în procedură de lichidare și nu au fost citate prin lichidator;

hotărârea instanței de fond nu este motivată corespunzător întrucât s-a reprodusad litteramrechizitoriul;

în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" deoarece fila cec și chitanța completate de inculpatul nu au fost alterate în vreunul dintre modurile prevăzute de art. 288 Cod penal. De asemenea în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" întrucât este vorba de transferarea unor bani din contul unei societăți către altă societate în condițiile în care ambele erau adminJ. de inculpatul;

în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" și "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzute de art. 290 al. 1 și respectiv de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

în mod nelegal s-a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri fără a se stabili dacă faptele săvârșite sunt cauzatoare de prejudicii;

în cauză nu trebuia să se dispună confiscarea de la inculpatul a sumelor pretins date de inculpatul;

6. În sfârșit, apelantul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

instanța de fond nu a lămurit complet situația de fapt, nu a făcut o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, hotărârea conținând numeroase inadvertențe și greșeli de exprimare;

în cauză se impunea achitarea sa pentru infracțiune de "trafic de influență" întrucât nu există probe certe din care să rezulte că încheierea celor două contracte de livrare de produse siderurgice dintre partea vătămată - SA și - SA T respectiv - SA H s-a datorat influenței exercitate de el asupra inculpatului - sau asupra altor funcționari angajați ai părții vătămate. De asemenea nu există probe certe privind primirea de la inculpatul a sumei de 25.000 mărci sau oferirea de către acesta a unor consumații la restaurant, depozițiile inculpatului fiind contradictorii și necoroborându-se cu alte mijloace de probă adminJ. în cauză. În ceea ce privește chitanța de împrumut de 50.000 mărci, datată 01.09.2000, inculpatul a arătat că acea sumă de bani i-a fost dată lui și reprezenta contravaloarea unui autoturism Mercedes, pe care îl cumpărase de la, dar de la care nu primise toate actele mașinii. Până când inculpatul urma să ii dea actele respective inculpatul, pentru a nu se întoarce cu banii la el, i-a lăsat suma de bani inculpatului și s-a menționat că autoturismul Mercedes rămâne gaj al împrumutului. În realitate, fost o sumă de bani lăsată pentru a nu se întoarce în cu banii asupra lui. Nicio persoană nu l-a auzit pe pretinzându-i suma de 50.000 mărci iar în legătură cu fila CEC de 500 milioane lei vechi, aceasta a fost predată de inculpatul ca o garanție suplimentară a restituirii împrumutului. Totodată, a susținut inculpatul, nu există probe certe privind primirea de la inculpatul - a sumei de 200 milioane lei vechi, pentru a interveni pe lângă inculpatul -, chiar inculpatul - negând acest aspect cu ocazia audierilor sale după restituirea cauzei la procuror;

în cauză se impunea achitarea inculpatului și pentru infracțiunile de "uz de fals" și respectiv instigare la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" deoarece chitanța și fila cec scrise de inculpatul au reprezentat voința părților și nu au fost alterate, modificate în vreunul dintre modurile arătate în art. 288 Cod penal;

în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile mai sus arătate;

în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către partea vătămată - SA G, alături de ceilalți inculpați din cauză, câtă vreme susnumitul inculpat nu a fost condamnat pentru vreo infracțiune contra patrimoniului;

în mod greșit a dispus instanța de fond confiscarea de la inculpatul a sumei de 704 milioane lei vechi și a sumei de 75.000 mărci neexistând probe privind primirea de către inculpat a acestor sume de bani;

în cauză nu se impunea anularea chitanței încheiate între inculpații și;

instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată și perioada în care inculpatul a fost arestat în Statele Unite al Americii în vederea extrădării.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații -, -, - și - sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Analizând sentința penală supusă controlului judiciar prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată, în primul rând, că instanța de fond a reținut o situație de fapt care în cea mai mare măsură corespunde realității (cu unele excepții care vor fi mai jos evidențiate) și că a dat faptelor comise de inculpați o încadrare juridică corespunzătoare.

În ceea ce privește motivarea dată Sentinței, Curtea constată că instanța de fond a căutat să respecte prevederile art. 356 Cod procedură penală însă cu toate acestea hotărârea conține unele inadvertențe și este totodată lacunară în privința unor aspecte asupra cărora se impunea o mai mare atenție, criticile formulate de toți inculpații fiind din acest punct de vedere întemeiate.

Cu toate acestea Curtea nu poate fi de acord în întregime cu susținerile inculpaților, care au invocat o motivare total necorespunzătoare, susținând că instanța de fond nu a analizat corespunzător materialul probator administrat în cauză și s-a rezumat la reproducerea integrală a actului de trimitere în judecată întrucât din conținutul hotărârii apelate rezultă că, după ce a prezentat situația de fapt reținută prin rechizitoriu, judecătorul fondului a arătat detaliat care sunt mijloacele de probă în baza cărora reține ca reală situația de fapt din actul de sesizare, de unde rezultă cu evidență că hotărârea este rezultatul deliberării judecătorului fondului cauzei și a interpretării sale asupra materialului probator administrat în cauză.

De asemenea, Curtea nu poate fi de acord cu cererile formulate de inculpați privind trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță sub cuvânt că motivarea defectuoasă echivalează practic cu nesoluționarea cauzei, pentru că instanța de fond a soluționat cauza, pronunțând o hotărâre în ceea ce privește faptele și infracțiunile cu care a fost sesizată, împrejurarea că motivarea hotărârii nu este cea mai bună cu putință, neechivalând totuși cu inexistența acesteia și implicit cu nesoluționarea cauzei deduse judecății.

Pe de altă parte trebuie remarcat că de la data pronunțării și redactării sentinței apelate (15.12.2005 respectiv 24.02.2005) textul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, ce reglementează situațiile când în urma admiterii apelului se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, a fost modificat prin Legea nr. 356/2006 în sensul că această soluție se poate dispune doar atunci când judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Întrucât prin această modificare s-a eliminat vechea prevedere conform căreia rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre fusese desființată se dispunea și atunci când prin hotărâre nu era soluționat fondul cauzei Curtea constată că solicitările de trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond pentru acest considerent sunt lipsite de suport legal și în consecință nu pot fi primite.

În ceea ce privește împrejurarea că în cauză ar fi existat un caz de incompatibilitate întrucât judecătorul care a pronunțat hotărârea apelată și-a exprimat anterior părerea cu privire la vinovăția inculpaților - și -, făcând parte din completul care a soluționat, înainte de restituirea cauzei la procuror, un recurs declarat de inculpați împotriva încheierii Judecătoriei Galați prin care se dispusese prelungirea măsurii arestării preventive a acestora (motivele de apel d e la punctele 2.c și 4.a) Curtea constată că această critică este neîntemeiată.

Potrivit art. 47 al. 2 Cod procedură penală este incompatibil și nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Rezultă din cele mai sus arătate că este oprit ca judecătorul, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai lua parte la judecată, să își exprime opinia cu privire la felul cum trebuie soluționat fondul cauzei, respectiv felul în care trebuie rezolvată acțiunea penală prin condamnarea sau achitarea inculpatului ori prin încetarea procesului penal dar și felul în care trebuie rezolvată acțiunea civilă alăturată acțiunii penale conform art. 346-348 Cod procedură penală.

Ori în cauză Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele de mai sus pentru a fi incidente prevederile art. 47 al. 2 Cod procedură penală.

În concret judecătorul care a soluționat fondul cauzei a făcut parte din completul de judecată ce a respins ca nefondat (decizia penală nr.70/01.02.2001 a Tribunalului Galați ), în opinie majoritară, recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 23.01.2001 prin care Judecătoria Galați dispusese prelungirea arestării preventive a inculpatului cu încă 30 de zile.

În cuprinsul acestei decizii nu s-a făcut o analiză a fondului cauzei și nu s-au făcut aprecieri cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, susținerile instanței fiind cu caracter general cu referire doar la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate, la acel moment, a inculpatului -. Este adevărat că în cuprinsul motivării deciziei se afirmă și faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală încercând să-și atenueze răspunderea penală însă nu se poate considera că această susținere singulară constituie o antepronunțare în sensul art. 47 al. 2 Cod procedură penală, întrucât la acea dată dosarul era în fază incipientă iar probele nu fuseseră adminJ. în întregime pentru a se putea trage o concluzie definitivă cu privire la vinovăția persoanelor puse sub urmărire.

De altfel este de remarcat că niciunul dintre inculpați nu a formulat o cerere de recuzare față de judecătorul fondului cauzei situație în care aspectele invocate ar fi putut fi analizate de un alt complet care ar fi tranșat astfel din timp asupra existenței sau inexistenței cazului de incompatibilitate invocat.

Sub un alt aspect Curtea nu poate primi nici susținerea inculpaților apelanți - și - privind faptul că judecătorul fondului cauzei s-a antepronunțat prin modalitatea de motivare a hotărârii, pentru că la momentul la care s-a întocmit motivarea judecătorul deja se pronunțase în cauză, în sensul celor cuprinse în minuta și dispozitivul sentinței, astfel că nu se mai putea pune problema unei antepronunțări indiferent de modalitatea în care își motiva apoi soluția dată.

Tot neîntemeiată este susținerea privind antepronunțarea judecătorului prin faptul că nu a dispus amânarea judecății atunci când procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății fiind evident că printr-o astfel de măsură judecătorul nu își exprimă și opinia cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză.

Cât privește critica inculpaților - și - referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin aceea că la data la care au avut loc dezbaterile instanța de fond nu a acordat un termen pentru pregătirea apărării atunci când s-a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror din infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 Cod penal în infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 248 Cod penal Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată.

Astfel Curtea reține că la termenul la care au avut loc dezbaterile au fost formulate și alte cereri de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării prevederilor art. 17 lit. d și art. 18 din Legea nr. 78/2000 și a înlăturării reținerii prevederilor art. 248¹Cod penal în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu de săvârșirea cărora erau acuzați inculpații - și -. Instanța de fond a apreciat că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată față de împrejurarea că unele dintre aceste cereri de schimbare fuseseră aduse în discuție la termene anterioare precum și față de împrejurarea că apărătorii aleși ai inculpaților erau în măsură să asigure o replică juridică corespunzătoare, cum de altfel s-a și întâmplat în cauză, cererea procurorului fiind pertinent combătută de către aceștia.

Așa fiind, ținând seama și de faptul că prin sentință instanța de fond nu a primit cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, Curtea apreciază că în concret dreptul la apărare al inculpaților nu a fost afectat prin neacordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării cu privire la cererea formulată de procuror.

Nefondat este și motivul invocat de inculpații - și - referitor la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat și nu ar fi răspuns la unele cereri și excepții invocate de aceștia, ceea ce ar atrage desființarea cauzei și trimiterea ei spre rejudecare la aceeași instanță (motivul de apel d e la punctul 2.e).

Astfel, instanța de fond a arătat în motivarea hotărârii, chiar dacă foarte succint, că instanța a fost legal sesizată și că aspectele de nelegalitate invocate de inculpați pot constitui cel mult nulități relative.

Răspunzând criticilor formulate de inculpații mai sus menționați cu privire la aceste aspecte Curtea reține că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile art. 332 Cod pr. penală privind restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale întrucât cercetarea penală s-a efectuat de organul competent și au fost respectate dispozițiile privitoare la competența după materie.

În acest sens nu se poate primi susținerea inculpaților cum că în cauză urmărirea penală nu trebuia efectuată de fostul Parchet Național Anticorupție câtă vreme inculpații erau acuzați, printre altele, și de comiterea unor infracțiuni de corupție (prevăzute de art. 254 al. 1 Cod penal în referire la art. 5 al. 1 din Legea nr. 78/2000 - inculpatul -, art. 255 al. 1 Cod penal în referire la art. 5 al. 1 din Legea nr. 78/2000 - inculpatul - și respectiv de art. 257 al. 1 Cod penal în referire la art. 5 al. 1 din Legea nr. 78/2000 - inculpatul ) iar potrivit art. 3 al. 1 lit. a din OUG nr. 43/04.04.2000, în reglementarea în vigoare la acea vreme Parchetul Național Anticorupție avea printre atribuții efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Ori câtă vreme potrivit art. 5 al. 1 din Legea nr. 78/2000 în înțelesul acestei legi, sunt infracțiuni de corupție infracțiunile prevăzute la art. 254 - 257 din Codul penal, precum și infracțiunile prevăzute în legi speciale, ca modalități specifice ale infracțiunilor prevăzute la art. 254 - 257 din Codul penal, în funcție de calitatea persoanelor care săvârșesc sau față de care se săvârșesc faptele ori în raport cu sectoarele de activitate unde acestea se comit, rezultă cu claritate că Parchetul Național Anticorupție era pe deplin competent să efectueze la acea vreme urmărirea penală în cauză.

În ceea ce privește susținerea inculpatului - cum că în cauză nu există un act de începere a urmăririi penale față de el cu privire la infracțiunea de "luare de mită" constând în pretinderea și primirea sumei de 180 milioane lei vechi de la inculpatul - Curtea reține că față de acest inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea mai sus menționată, în formă continuată, încă din primul ciclu al fazei de cercetare penală. După restituirea cauzei la procuror în urma autodenunțului inculpatului - a fost începută urmărirea penală și față de acest inculpat pentru infracțiunea de "dare de mită" constând în aceea că i-a dat inculpatului - suma de 180.000.000 lei pentru a-l determina să-l ajute pe el și pe inculpatul - la încheierea contractului de livrare de produse siderurgice nr. 3018/06.10.2000 intervenit între - SA G și - SA

Este adevărat că în cauză nu s-a întocmit un alt act de începere a urmăririi penale separat pentru acest act material însă Curtea apreciază că acest procedeu nu este greșit de vreme ce în cauză exista deja o dispoziție de urmărire penală a inculpatului - și pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 Cod penal. În plus cu ocazia audierii și prezentării materialului de urmărire penală inculpatului - i s-a adus la cunoștință că este cercetat și pentru de luarea de mită mai sus descrisă (filele 9,12 - vol. XI dosar urmărire penală) astfel că drepturile procesuale ale inculpatului nu au fost în concret afectate.

Cât privește faptul că instanța de fond a pășit la soluționarea cauzei fără a se pronunța asupra unei cereri anterioare de completare a materialului probator cu efectuarea unei verificări de natură financiar-contabilă Curtea reține că această verificare nu era necesară câtă vreme în cauză se efectuase deja o expertiză contabilă judiciară ale cărei concluzii puteau fi avute în vedere la soluționarea cauzei în măsura în care se coroborau cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.

În plus o astfel de verificare a evidențelor părții civile nu ar fi avut nicio finalitate deoarece aceasta a precizat expres că în scriptele sale figurează ca și debitori doar părțile responsabile civilmente - SRL T și - SA H, societăți cărora partea vătămată - SA G le-a livrat produse siderurgice, și nu inculpații din prezenta cauză.

Nici critica inculpaților - și - referitoare la faptul că judecătorul fondului nu s-a pronunțat expres asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal nu poate constitui un motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.

Sub acest aspect Curtea apreciază că de vreme ce prin dispozitivul hotărârii s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării doar a dispozițiilor art. 17 și 18 din Legea nr. 78/2000 și nu și a dispozițiilor art. 248¹Cod penal, astfel cum au solicitat inculpații, instanța s-a pronunțat implicit și în sensul respingerii cererii formulate de inculpați.

Cât privește motivarea neprimirii cererii de schimbare a încadrării juridice în sensul formulat de inculpați Curtea reține că potrivit art. 248¹Cod penal infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" este mai gravă atunci când a produs consecințe deosebit de grave adică o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității unei persoane juridice sau fizice (art. 146 Cod penal în redactarea în vigoare la data comiterii faptelor). Ori dacă în speță nu se poate reține că faptele inculpaților - și - au produs o perturbare deosebit de gravă a activității părții vătămate - SA G, este totuși evident că prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu cei doi inculpați, funcționari ai părții vătămate, au contribuit la producerea prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a neachitării de către societățile beneficiare a produselor siderurgice achiziționate.

Curtea nu poate reține ca fiind întemeiată nici critica inculpaților - și - care au susținut că în mod greșit au fost condamnați pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" întrucât în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni (motivul de apel d e la punctul 2.).

Astfel din probele adminJ. în cauză rezultă că inculpații - și -, funcționari cu atribuții de conducere în cadrul părții vătămate - SA G, cu știință, și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, încălcând dispozițiile și hotărârile interne ale organelor de conducere colegiale ale părții vătămate ce stipulau reguli clare și stricte privind modalitatea de livrare a produselor siderurgice în scopul reducerii riscului de neplată și a obținerii de lichidități, în sensul că au dat dispoziții privind încheierea și derularea a două contracte de livrare cu încălcarea hotărârilor respective, ceea ce a facilitat producerea unui prejudiciu însemnat ca urmare a neplății contravalorii mărfurilor de către societățile beneficiare.

În sprijinul celor mai sus arătate, reținute în esență și de instanța de fond, Curtea subliniază următoarele aspecte:

- prin contractul de administrare nr.110/486/23.03.2000 (filele 11-16, vol. I, dosar urmărire penală) încheiat între partea vătămată denumită la acea dată Combinatul "" SA G și inculpatul - se stabilea că acesta dobândea calitatea de administrator al părții vătămate având, alături de alte persoane atribuții de organizare și gestionare a activității părții vătămate pe bază de obiective și criterii de performanță, purtând totodată răspunderea pentru modul de înfăptuire a actelor de administrare a societății. În ceea ce privește răspunderea părților contractul respectiv stipula că inculpatul, în calitate de administrator, răspundea civil și comercial pentru daunele produse societății comerciale prin orice act al său contrar intereselor acesteia, prin acte de gestiune imprudentă, prin utilizarea abuzivă sau neglijentă a fondurilor societății, dacă acestea nu constituie infracțiuni.

- prin Hotărârea nr.17/12.04.2000 (filele 39-41, vol. I, dosar urmărire penală) Consiliul de Administrație al - SA Gaa les în funcția de președinte al consiliului și director general al societății pe martorul - și a stabilit componența Comitetului de direcție - organ echivalent Consiliului de administrație - alături de președinte fiind desemnați membri și inculpatul -.

- prin Hotărârea nr. 20/24.05.2000 a Consiliul de Administrație (fila 45, vol. I, dosar urmărire penală) s-a aprobat, printre altele, deplasarea în străinătate a președintelui-director general - în perioada 30.05 - 11.06.2000 și înlocuirea acestuia de către și de inculpatul - acesta din urmă în privința atribuțiilor de președinte al Consiliului de administrație. Cum contractele privind relația comercială cu - SRL T au fost încheiate tocmai în acea perioadă ( contract nr. 15/30.05.2000 privind livrarea de role și respectiv contract nr. 1530/06.06.2000 privind livrarea de produse siderurgice) este evident că inculpatul - a profitat de situația creată și a impus demararea acestei relații comerciale.

- prin Decizia nr. 936/03.05.2000 a Consiliul de Administrație și a Directorului - s-a dispus delegarea inculpatului - pe o durată de 3 luni, începând cu data de 24.04.2000, în funcția de director al Direcției de Relații Comerciale cu Furnizori și Clienți Interni din cadrul Departamentului Strategie Economică și Prognoză, delegație care a fost prelungită cu încă trei luni prin Decizia nr. 1403/03.05.2000 (filele 16, 17 vol. II, dosar urmărire penală).

- potrivit fișei postului și a contractului individual de muncă(filele 18-21 vol. II, dosar urmărire penală) inculpatul - avea obligația de a încheia contracte avantajoase pentru societate și de a respecta dispozițiile legale, statutul societății, fișa postului precum și hotărârile și dispozițiile Președintelui Consiliului de Administrație și ale Directorului -. Din aceleași acte rezultă că inculpatul era obligat să acționeze numai în concordanță cu interesele legale ale societății iar lipsa de preocupare în exercitarea atributelor funcției, lipsa de loialitate, orientarea greșită în activitate, colaborarea nesatisfăcătoare cu alți directori, neeficiența în activitate precum și alte deficiențe, care nu sunt considerate infracțiuni, atrăgeau eliberarea din funcție. De menționat că, atunci când considera că sunt necesare alte măsuri sau variante mai eficiente decât cele expres menționate de Președintele Consiliului de Administrație și Directorul - inculpatul avea obligația de a informa și de a argumenta poziția sa.

- prin Hotărârea nr. 3/23.05.2000 a Comitetului de direcție (fila 31, vol. II, dosar urmărire penală) s-a aprobat strategia de desfacere a produselor pe piața internă în perioada iunie-decembrie 2000 fiind stabilite măsuri concrete care să asigure obținerea de lichidități din vânzarea produselor și împiedicarea tergiversării de către beneficiari a plății produselor achiziționate. În acest sens se prevedea diminuarea încasărilor prin compensare și cedare de creanțe precum și scurtarea perioadei de încasare a facturilor prin practicarea unor prețuri preferențiale pentru plata cash în avans și a unui suprapreț de urgență pentru societățile neincluse în programul de fabricație din luna curentă. În plus la punctul 1.8 din Hotărâre ( de îndeplinirea căruia răspundea inculpatul -) se prevedea în mod expres că începând cu semestrul II se vor încheia contracte de desfacere a produselor numai prin negociere directă, cu plata în cash - la livrare sau în avans. În ceea ce privește comenzile aflate în derulare se prevedea expres că acestea se vor lansa în fabricație în funcție de clauza referitoare la asigurarea plății.

Cu toate că din cele mai sus arătate rezultă cu claritate că atât inculpatul -, în calitate de membru al Comitetului de direcție cât și inculpatul -, în calitate de director al Direcției de Relații Comerciale cu Furnizori și Clienți Interni aveau atribuții privind rentabilizarea părții vătămate, asigurarea încasării prompte a contravalorii produselor livrate furnizorilor și evitarea producerii unor pagube ca urmare a încheierii și derulării unor contracte în condiții dezavantajoase pentru partea vătămată, sens în care trebuiau să acționeze pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor emise de organele de conducere, aceștia și-au încălcat flagrant aceste atribuții de serviciu în cazul contractelor de livrare produse siderurgice către - SRL T și - SRL

Această conduită a inculpaților, în cazul inculpatului - motivată și de primirea unor importante sume de bani, a avut ca urmare producerea unor consecințe deosebit de grave, în sensul art. 248¹Cod penal, partea vătămată - SA G suferind pagube totale de 17.073.007.911 lei ROL urmare a neachitării integrale de către societățile mai sus menționate a produselor livrate de partea vătămată.

Referitor la acest aspect Curtea nu poate reține criticile inculpaților - și - care au susținut că prejudiciul produs părții vătămate nu le este imputabil, în scriptele acesteia figurând ca debitoare doar cele două societăți beneficiare ale produselor siderurgice și că eventual fapta comisă ar constitui doar infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 Cod penal. Este adevărat că inculpații nu sunt înscriși în evidențele părții vătămate ca datorând vreo sumă de bani acesteia, în acest sens fiind și poziția părții vătămate privind constituirea de parte civilă, și că în varianta de bază infracțiunea de abuz în serviciu nu presupune neapărat existența unui prejudiciu material, însă nu trebuie omis faptul că în forma agravată, prevăzută de art. 248¹Cod penal, această infracțiune este legată indisolubil de producerea unor consecințe deosebit de grave, care, în accepțiunea art. 146 Cod penal înseamnă și producerea unei pagube materiale mai mari de 2.000.000.000 lei ROL.

Ori câtă vreme există un raport de cauzalitate între nerespectarea de către cei doi inculpați a atribuțiilor de serviciu, prin efectuarea unor acte contrare hotărârilor Comitetului de direcție și atribuțiilor din contractele de administrare și respectiv de muncă încheiate cu partea vătămată, și producerea prejudiciului constând în contravaloarea mărfii livrate către cele două societăți beneficiare, livrări care nu ar fi avut loc dacă inculpații nu acționau în detrimentul intereselor comerciale ale părții vătămate, este evident că din punct de vedere legal sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

Cât privește implicarea celor doi inculpați în încheierea și derularea celor două contracte de livrare produse siderurgice cu - SRL T și - SRL T, în plus față de cele reținute de instanța de fond, Curtea constată că aceasta rezultă din următoarele mijloace de probă:

1. Relația cu - SRL T:

- raportul de constatare tehnico-științific grafoscopic (filele 67-73, vol. I, dosar urmărire penală) din care rezultă că inculpatul - a pus o rezoluție pe oferta de role făcută de - SRL T în atenția martorului - (director general adjunct al Departamentului de Investiții și Reparații din cadrul - SA G) cu mențiunea "tratare". Este de menționat că martorul a precizat (fila 146 verso, vol. I, dosar urmărire penală) că nu își explică cum de a ajuns inculpatul să pună o astfel de rezoluție pentru că regula era ca astfel de oferte să fie transmise directorului general sau lui personal și că a fost și personal sunat de care l-a rugat să analizeze oferta.

Faptul că inculpatul - s-a implicat nejustificat în această tranzacție, dând dispoziții privind acceptarea ofertei, și că inculpatul proceda astfel când avea un interes rezultă și din declarația dată de - în calitate de martor (fila 144, vol. I, dosar urmărire penală) care precizează că atunci când inculpatul intervenea în cazul unor societăți, de obicei din zona Clujului, o făcea fie telefonic, fie în baza unor rezoluții scrise constând în termenul "tratare".

- în ceea ce privește oferta de role făcută de - SRL T martora a arătat în declarațiile date că dimensiunile indicate în ofertă nu erau necesare și că a întocmit un referat în care a precizat dimensiunile de role care erau necesare părții vătămate în procesul de producție. Licitația organizată pentru livrarea de role a fost câștigată de - SRL T care a oferit un preț foarte redus, ceea ce trezit suspiciuni inginerului. Acesta a dispus constituirea unei comisii, din care a făcut parte și martora, care a procedat la o verificare la locul unde rolele erau depozitate constatând că de fapt rolele erau la alte dimensiuni decât cele aflate în ofertă, respectiv la dimensiunile ce erau necesare - SA

- prin contractul 15/30.05.2000 (filele 109-115, vol. IV, dosar urmărire penală) se prevedea livrarea de către - SRL T mai multor cantități de role către - SA G în valoare totală de 1.007.902.000 lei ROL, plata urmând a se face în compensare cu produse siderurgice, iar prin contractul 16/20.07.2000 (filele 140-146, vol. IV, dosar urmărire penală) s-a convenit livrarea în aceleași condiții de role în valoare totală de 1.553.310.000 lei ROL.

- prin contractul 1530/06.06.2000 (filele 69-70, vol. IV, dosar urmărire penală), semnat în primul rând de inculpatul - în calitate de director Relații Comerciale, - SA G se obliga să livreze către - SRL T produse siderurgice (tablă) până la data de 31.12.2000 cu mențiunea că plata trebuia să se facă în avans, la livrare sau la termen dar cu instituirea unor măsuri asigurătorii.

Cele mai sus arătate, coroborate cu Hotărârea nr. 3/23.05.2000 a Comitetului de direcție, impuneau obligația ca începând cu luna iulie 2000 livrările de produse siderurgice către - SRL T să se facă, după atingerea plafonului reprezentat de contravaloarea rolelor livrate de această societate, doar cu plata în cash - la livrare sau în avans.

Cu toate a acestea la intervențiile inculpaților - și -, care au dat dispoziții verbale iar uneori și prin bilețele scrise, livrările de tablă către - SRL T au continuat până la data de 30.08.2000 depășind cu 6.162.948.665 lei ROL valoarea produselor date în compensare de - SRL

În acest sens sunt depozițiile martorilor:

- - care atunci când a sistat livrările către - SRL T deoarece acestea atinseseră plafonul valoric al rolelor aduse în de această societate, a fost sunat de inculpatul care i-a cerut să continue livrările dispoziție ce i-a fost confirmată și de inculpatul. În plus martorul a arătat că a primit și bilețele scrise de la inculpatul - prin care i se cerea continuarea livrărilor către - SRL T,

- - care a refuzat să continue livrările către dar a fost sunat de inculpatul spunându-i-se să reia livrările deoarece această firmă va aduce ulterior produse în compensare,

- - care a fost sunată de - și i s-a dat dispoziție să continue livrările către pentru că și el la rândul lui fusese sunat în acest sens de inculpatul -. Tot această martoră arată că astfel de dispoziții au fost date de inculpat și în cazul altor firme și că acestea erau adresate atât în scris cât și verbal și către inculpatul -.

Faptul că inculpatul avea cunoștință de situația livrărilor către - SRL T și că acestea depășiseră plafonul valorii rolelor rezultă și din adresa de atenționare întocmită de acesta (2222/16052/21.07.2000 - (fila 93, vol. IV, dosar urmărire penală) însă cu toate acestea a dat dispoziții privind continuarea livrărilor de produse siderurgice, la solicitarea inculpatului - încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu și hotărârile Comitetului de Direcție.

2. Relația cu - SA H:

- prin contractul 3018/06.10.2000 (filele 22-24, vol. VII, dosar urmărire penală), semnat în primul rând de inculpatul - în calitate de director Relații Comerciale, - SA G se obliga să livreze către - SA H produse siderurgice (tablă) până la data de 31.12.2000 cu mențiunea că plata trebuia să se facă la 30 de zile cu bilet la ordin ca măsură asiguratorie. Este de menționat că acest contract s-a încheiat ca urmare a intervenției inculpatului - ce urma să primească de la inculpatul - importante sume de bani pentru ajutorul dat și că dispozițiile contractuale privind condițiile de plată erau contrare prevederilor Hotărârii nr. 3/23.05.2000 a Comitetului de direcție ce dispuneau ca livrarea de produse în semestrul II al anului 2000 să se facă doar cu plata în cash - la livrare sau în avans.

- martorele - și au arătat că li s-a părut suspectă graba cu care s-a încheiat acest contract și rapiditatea cu care s-au derulat livrările de tablă către - SA De asemenea martorele au fost surprinse de faptul că a fost suplimentată comanda inițială de 825 tone de tablă cu încă două comenzi a câte 400 tone tablă deși prima comandă nu fusese achitată.

Cât privește susținerile inculpaților cum că tabla livrată era din stoc și provenea din căderi la export situație în care se putea proceda la vânzare fără ca plata să se facă în cash Curtea constată că acestea nu corespund realității întrucât Hotărârea nr. 3/23.05.2000 a Comitetului de direcție prevedea pentru astfel de produse doar acordarea unui discount și nu o altă modalitate de plată (punctul 2 al hotărârii) ceea ce însemna că și pentru aceste produse plata trebuia să se facă în cash - la livrare sau în avans.

Referitor la raportul de expertiză contabilă judiciară ( filele 119-131 volumul V dosar fond) Curtea constată că unele dintre obiectivele stabilite de instanță și răspunsurile formulate de expert exced limitelor de competență înlăuntrul cărora un expert își poate exprima părerea fără a se substitui instanței de judecată iar altele dintre obiective nu necesitau opinia unui expert, răspunsurile la acestea rezultând din probele adminJ. în cauză.

Așa fiind Curtea constată că în mod justificat a înlăturat instanța de fond concluziile acestei expertize atunci când a examinat materialul probator administrat în cauză.

Față de cele mai sus expuse Curtea apreciază că în cauză este dovedită vinovăția inculpaților - și - în ceea ce privește infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" în formă calificată(pentru cel de-al doilea inculpat în formă continuată) și că apărările acestora referitoare la lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni sunt nefondate.

În ceea ce privește infracțiunea de "luare de mită" (motivul de apel d e la punctul 2.h) pentru care a fost condamnat inculpatul -, Curtea reține că la dosar există probe privind săvârșirea acesteia de către inculpat cu mențiunea că fapta nu s-a consumat la începutul lunii octombrie 2000, cum a reținut prima instanță, ci la sfârșitul lunii octombrie 2000.

În acest sens, în plus față de argumentele reținute de prima instanță, Curtea reține declarațiile inițiale ale inculpatului -, care a arătat că la sugestia lui a luat legătura cu inculpatul -, spunându-i, privitor la încheierea contractului de livrare produse către - SA H, că trebuie să "mai dea ceva șefului pentru ajutorul dat". Inculpatul a arătat că era convins de faptul că H obținuse livrări importante de tablă, ce au fost imediat facturate către societatea sa - SRL, cu plata prin bilet la ordin, datorită intervenției inculpatului așa că l-a contactat telefonic pe acesta și a stabilit cu el o întâlnire la apartamentul din strada -. Cu acea ocazie, a mai arătat inculpatul, i-a dat inculpatului - suma de 180.000.000 lei ROL pe care o avea într-o sacoșă din plastic acesta din urmă luând banii și spunând "bine, mulțumesc".

În ceea ce privește perioada în care s-a petrecut acest eveniment, inculpatul îl plasează, cu ocazia unei confruntări efectuate între el și inculpatul (fila 141 verso, vol. I, dosar urmărire penală), la sfârșitul lunii octombrie 2000, după terminarea livrărilor către - SA H adică după 25.10.2000 situație în care împrejurarea invocată de inculpatul - în apărarea sa, respectiv faptul că a fost plecat în străinătate în perioada 05-18.10.2000 nu mai prezintă relevanță.

Este adevărat că ulterior inculpatul a retractat aceste afirmații, susținând că nu a dat vreo sumă de bani inculpatului, însă nu a justificat în mod plauzibil revenirea asupra declarațiilor sale inițiale.

Faptul că inculpatul - a intervenit pentru încheierea afacerii cu - SA H și că pentru ajutorul primit inculpatului - i-au fost pretinse sume de bani este de altfel confirmat și de martorul, acesta fiind beneficiarul final al sumelor obținute din derularea acestei afaceri, martorul aflând despre aceste aspecte de la inculpatul -.

În ceea ce privește faptul că inculpatul - nu putea fi subiect activ al infracțiunii de "luare de mită" întrucât nu avea atribuții în materia livrării de produse siderurgice Curtea amintește că inculpatul avea calitatea de membru în Comitetul de direcție al părții vătămate - SA G situație în care avea obligația de a respecta hotărârile emise acest organ de conducere și de a acționa pentru rentabilizarea societății atribuții pe care inculpatul și le-a încălcat, efectuând acte contrare acestora, în sensul că a făcut demersuri pentru încheierea unui contract dezavantajos pentru partea vătămată, ce stipula plata prin bilet la ordin, scadent la 30 de zile, deși Hotărârea nr. 3/23.05.2000 a Comitetului de direcție dispunea expres ca livrarea de produse în semestrul II al anului 2000 să se facă doar cu plata în cash - la livrare sau în avans.

Apelurile declarate de inculpații - și - sunt însă fondate sub următoarele aspecte:

- în mod greșit s-a dispus în cauză confiscarea de la aceștia a sumei de câte 8,8 miliarde de lei vechi, în baza art. 118 lit. d Cod penal în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000, întrucât aceste texte de lege condiționează măsura de siguranță de împrejurarea ca banii sau valorile supuse confiscării să fie dobândite prin săvârșirea infracțiunii. Ori în speță nu s-a făcut dovada că inculpații - și - au obținut vreo sumă de bani din contravaloarea produselor siderurgice livrate de partea vătămată către - SRL T și - SA H, pentru ca, atunci când partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă față de cei doi inculpați, să se poată dispune confiscarea de la aceștia. În consecință Curtea va înlătura din conținutul sentinței apelate dispoziția privind confiscarea de la cei doi inculpați a sumelor mai sus menționate.

- pedepsele aplicate de instanța de fond inculpaților - și - pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" în formă calificată prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal au fost în mod nejustificat orientate spre maximul special de 10 ani închisoare în condițiile în care celelalte pedepse aplicate în cauză sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infecțiunile comise. Este adevărat că prin activitatea infracțională desfășurată cei doi inculpați au contribuit la producerea unui prejudiciu însemnat, însă același prejudiciu ridicat nu a determinat instanța de fond să aplice inculpaților și decât pedepse de 10 ani închisoare, ce reprezintă minimul special al infracțiunii de "înșelăciune" în formă continuată pentru care aceștia au fost condamnați.

În plus nu trebuie omis faptul că în cauză nu s-a făcut dovada obținerii de către inculpații - și - a vreunei sume de bani din valorificarea produselor livrate de partea vătămată astfel că nu este echitabil ca doar lor să li se aplice pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru una dintre infracțiunile comise.

Așa fiind Curtea va reduce pedepsele aplicate în cauză celor doi inculpați pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" în formă calificată până la un cuantum care să reflecte corespunzător criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.

În ceea ce privește motivele de apel invocate de inculpatul - Curtea reține că acestea sunt nefondate.

Astfel referitor la analiza probelor adminJ. în cauză și faptul că instanța de fond nu ar fi motivat corespunzător hotărârea pronunțată situație care ar atrage desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Curtea face trimitere la argumentele invocate cu ocazia analizei criticilor formulate de inculpații - și - și subliniază încă o dată că în speță hotărârea exprimă convingerea judecătorului fondului cauzei la care acesta a ajuns ca urmare a analizei materialului probator administrat în cauză chiar dacă situația de fapt coincide cu aceea reținută în actul de sesizare.

De altfel, la fel cum s-a arătat și în cazul inculpaților mai sus arătați, o eventuală motivare necorespunzătoare a sentinței nu poate atrage desființarea acesteia și trimiterea cauzei la aceeași instanță având în vedere prevederile art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.

Nici criticile inculpatului - referitoare la nelegala sesizare a instanței și la nulitatea absolută a unor acte efectuate în cursul urmăririi penale pe motiv că unele din declarații sunt luate înainte de începerea urmăririi penale fără a exista un proces-verbal de consemnare a acestor declarații, contrar art. 224 teza III Cod procedură penală, nu pot fi primite favorabil.

Astfel Curtea reține că urmărirea penală a fost efectuată de organul competent, potrivit dispozițiilor în vigoare la acea dată și că în cauză au fost respectate dispozițiile ce garantează drepturile procesuale ale persoanelor acuzate de comiterea unor infracțiuni. Pe de altă parte, analizând textul de lege invocat de inculpat ( în fapt art. 224 al. 3 Cod procedură penală) Curtea apreciază că acesta se referă la alte acte premergătoare decât declarațiile persoanelor audiate în cauză întrucât în cazul acestora din urmă nu este necesar, pentru validitate, întocmirea unui proces-verbal separat privitor la audierea efectuată ca act premergător începerii urmăririi penale.

Cât privește participația inculpatului - la săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" Curtea constată că în mod justificat s-a reținut de către instanța de fond faptul că inculpatul mai sus menționat a acționat împreună cu inculpatul - pentru inducerea în eroare a părții vătămate - SA G cu ocazia achiziționării de produse siderurgice de către partea responsabilă civilmente - SA

În acest sens sunt declarațiile martorului care a arătat că banii virați în contul FPS de către inculpatul - proveneau din revânzarea unei cantități de tablă ce fusese achiziționată de la partea vătămată - SA G de firma inculpatului -, respectiv de către - SA H și că această achiziție se realizase datorită intervenției lui.

Tot acest martor arată (fila 110, vol. I, dosar urmărire penală) că în preziua arestării lui -, la solicitarea acestuia, s-a întâlnit cu el și cu inculpatul - în fața cabinetului avocatului ocazie cu care au inculpații și au discutat despre posibilitatea achitării prejudiciului produs părții vătămate - SA G, luându-se în calcul inclusiv achiziționarea unor bonuri de compensare tip, cu mențiunea că ulterior acestui moment inculpatul - s-a ascuns sustrăgându-se urmăririi penale deși s-a dispus arestarea sa în lipsă.

De asemenea, este de remarcat faptul că produsele siderurgice au fost achiziționate de - SA H de la partea vătămată - SA G cu intenția de a fi revândute imediat către - SRL, societate care aparținea inculpatului -, care la rândul său urma să le vândă în condiții extrem de dezavantajoase către - SA G pentru a obține rapid banii necesari achitării acțiunilor cumpărate de la FPS.

Această "schemă" utilizată de inculpații - și - rezultă cu claritate din modul în care s-a desfășurat afacerea cu produse siderurgice, acestea fiind achiziționate din de către societatea inculpatului - și nu direct de către societatea inculpatului - doar pentru faptul că aceasta din urmă nu îndeplinea condițiile impuse de pentru desfășurarea de relații comerciale, situație în care este evident că inculpatul - a acționat de la bun început cu intenția de a înșela partea vătămată neavând nici un moment intenția de a achita produsele cumpărate.

Împrejurarea că ulterior inculpatul - a făcut anumite propuneri de compensare a datoriei, însă și acestea fără vreun rezultat concret( inculpatul nu s-a prezentat la Ministerul Industriei și Comerțului așa cum a convenit cu reprezentanții părții vătămate pentru a realiza o compensare cu bonuri ) nu poate înlătura răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea de "înșelăciune" ci dimpotrivă confirmă intenția frauduloasă inițială a inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate.

Tot nefondată este și apărarea formulată de inculpatul - cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000, întrucât din probele adminJ. în cauză rezultă că susnumitul a folosit cu rea credință bunurile societății - SA H, al cărei administrator unic era, pentru a-i facilita inculpatului - obținerea unor sume de bani importante în scopul de a primi de la martorul o parte din acțiunile societății SA T achiziționate de acesta din urmă de la FPS și neachitate integral.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul - Curtea constată că motivele invocate de acesta sunt nefondate.

Astfel, instanța de prim control judiciar nu poate primi favorabil susținerile apelantului referitoare la existența unui caz de incompatibilitate pentru judecătorul care a soluționat fondul cauzei sau că hotărârea primei instanțe nu este corespunzător motivată pentru considerentele expuse pe larg cu ocazia examinării apelurilor inculpaților -, - și -.

Tot nefondată este și critica inculpatului - referitoare la faptul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de "înșelăciune" în dauna părții vătămate - SA Astfel, așa cum s-a arătat și în cazul inculpatului -, probele adminJ. în cauză dovedesc o acțiune concertată a celor doi inculpați, ambii plănuind achiziționarea de mărfuri de la partea vătămată pentru ca din prețul obținut în urma revânzării să se obțină sumele de bani necesare plății acțiunilor achiziționate la - SA

Împrejurarea că produsele siderurgice nu au fost achiziționate de la partea vătămată de către societatea inculpatului - s-a datorat doar faptului că aceasta nu îndeplinea condițiile de contractare impuse da partea vătămată, faptul că apoi, în aceeași zi, mărfurile au fost refacturate către - SRL care la rândul ei le-a vândut către - SA G în condiții dezavantajoase contra unor sume de bani însușite de inculpatul - demonstrând fără dubiu intenția frauduloasă a acestuia.

Cât privește susținerea acestuia că instrumentul de plată emis nu ajunsese la scadență când s-au declanșat cercetările aceasta nu poate demonstra nevinovăția inculpatului - câtă vreme este cert că acesta nu a intenționat nici un moment să achite contravaloarea mărfurilor achiziționate prin intermediul - SA H de la partea vătămată - SA G ci să își procure banii necesari pentru plata acțiunilor de la - SA În acest sens trebuie interpretată și împrejurarea că inculpatul - a acceptat să primească de la - SA G doar aproximativ 4 miliarde de lei și o cantitate de bairamix cu un preț de 10 ori peste prețul pieței( conform declarațiilor martorului, administrator la - SA G) deși marfa livrată către această societate era în valoare de peste 9 miliarde de lei.

Nici solicitarea inculpatului de achitare pentru infracțiunea de "dare de mită" nu poate fi primită favorabil câtă vreme acesta a dat declarații în care a relatat pe larg modalitatea de comitere a acestei infracțiuni iar revenirea sa asupra declarațiilor inițiale nu a fost convingător motivată. În plus, așa cum s-a arătat și mai sus, martorul l-a auzit pe inculpat spunând că a dat bani pentru încheierea afacerii cu - SA

Referitor la faptul că în cauză s-ar fi împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 Curtea reține că din probele adminJ. rezultă că această infracțiune s-a consumat la data de 13.10.2000, când inculpatul - a virat din contul - SRL în contul martorului suma de 4,5 miliarde lei ROL, astfel că termenul de 7 ani și 6 luni în urma căruia intervine prescripția răspunderii penale (art. 124 în referire la art. 122 al. 1 lit. d Cod penal) nu s-a împlinit până la data pronunțării prezentei hotărâri.

În ceea ce privește apelul declarat de către inculpatul Curtea constată că unele dintre motivele de apel invocate sunt nefondate iar altele sunt întemeiate.

Astfel nu poate fi primită critica referitoare la nemotivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și nici aceea referitoare la faptul că judecata s-a desfășurat cu lipsă de procedură cu părțile responsabile civilmente - SRL T și - SRL

Cu privire la acest ultim aspect Curtea reține că aceste două societăți au fost citate la adresele indicate, de la care citațiile s-au întors cu mențiunea "mutat", dar și prin afișare la sediul Consiliului Local G, astfel că instanța de fond a respectat pe deplin prevederile art. 177 al. 9 în referire la art. 177 al. 1,2,3 și 4 Cod pr. penală.

Nici susținerile inculpatului referitoare la faptul că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" și "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" nu pot fi primite favorabil.

Astfel plăsmuirea în întregime a unui înscris sub semnătură privată, prin atestarea unor împrejurări neconforme realității( în cazul de față o filă cec și o chitanță în care s-au consemnat nereal existența unor datorii ale inculpatului către inculpatul ), constituie în drept infracțiunea prevăzută de art. 290 al. 1 Cod penal, practica judiciară, inclusiv a instanței supreme fiind constantă în acest sens.

Și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000 Curtea reține că sunt întrunite elementele constitutive întrucât probele adminJ. în cauză dovedesc faptul că în perioada mai-septembrie 2000 inculpatul a folosit atât în interes personal cât și în interesul - SRL T sume ridicate din conturile - SRL T la care inculpatul era administrator. Împrejurarea că la - SRL T inculpatul avea și calitatea de administrator, alături de martorul, nu poate conduce concluzia că nu a fost comisă infracțiunea mai sus arătată, ci dimpotrivă, pentru că textul de lege mai sus arătat sancționează inclusiv fapta administratorului de a folosi cu rea credință bunuri sau creditul de care se bucură societatea pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Există însă și câteva aspecte sub care motivele de apel invocate de inculpatul apar ca fiind întemeiate.

Astfel, raportat la data săvârșirii lor (mai-septembrie 2000), se constată că în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 290 al. 1 Cod penal, în referire la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la acest aspect Curtea reține că termenul de 7 ani și 6 luni în urma căruia intervine prescripția specială a răspunderii penale (art. 124 în referire la art. 122 al. 1 lit. d Cod penal), a curs neîntrerupt și nu a fost suspendat pe durata cât procesul penal a fost suspendat ca urmare a invocării în cauză a unei excepții de neconstituționalitate, întrucât prevederile art. 128 al. 1 Cod penal privitoare la suspendarea cursului prescripției se referă doar la suspendarea termenului prescripției prevăzute de art. 122 Cod penal și nu sunt incidente în cazul prescripției speciale. În această situație Curtea apreciază că dacă prescripția specială se consideră împlinită când termenul obișnuit este depășit cu încă J, indiferent câte întreruperi ar interveni( situații în care după fiecare întrerupere curge un nou termen de prescripție) cu atât mai mult trebuie considerat că prescripția specială este incidentă oricâte suspendări ale termenului obișnuit ar interveni pentru că aceste situații nu determină curgerea unui nou termen al prescripției.

Pe de altă parte este de remarcat că rațiunea reglementării instituției prescripției speciale este incompatibilă cu o interpretare contrară celei mai sus expuse pentru că altfel s-ar putea ajunge în situația ca, în urma unor suspendări repetate, "conflictul penal" să rămână deschis, permanentizându-se, ceea ce este desigur inacceptabil.

Așa fiind, constatând intervenită prescripția specială a răspunderii penale, Curtea va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul pentru infracțiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" și "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți".

Și motivul de apel referitor la greșita obligare a inculpatului la despăgubiri civile către partea vătămată - SA GGe ste fondat.

Astfel Curtea constată că în cauză nu s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat pentru o infracțiune care să poată atrage obligarea sa, pe latura civilă, la plata de despăgubiri către partea vătămată - SA

În concret prin rechizitoriul întocmit de procuror s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" și "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" și scoaterea inculpatului de sub urmărire penală pentru infracțiunea de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 al. 1,2,4 Cod penal.

Ori, câtă vreme doar condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de "înșelăciune" comisă în dauna părții vătămate - SA G ar fi putut atrage obligarea acestuia la plata prejudiciului produs printr-o astfel de infracțiune, Curtea constată că dispoziția instanței de fond de obligare a inculpatului la plata sumei de 22.936.746.828 lei vechi către partea civilă - SA G este nelegală urmând aoî nlătura cu ocazia soluționării prezentului apel.

Cât privește faptul că în cauză nu ar fi trebuit să se dispună confiscarea de la inculpatul a sumelor de bani pretins a fi fost date acestuia de către inculpatul curtea reține că, potrivit art. 257 al. 2 în referire la art. 256 al.2 Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite de autorul infracțiunii de "trafic de influență" se confiscă, astfel că susținerea inculpatului nu este fondată. Referitor însă la cuantumul sumelor ce trebuiau confiscate Curtea urmează a face precizări cu ocazia examinării situației apelului declarat de către inculpatul.

În sfârșit, analizând motivele de apel invocate de apelantul Curtea reține următoarele.

Astfel, în ceea ce privește criticile referitoare la modalitatea de motivare a hotărârii instanței de fond și la faptul că aceasta nu ar fi făcut o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că a mai analizat această critică pe parcursul prezentei decizii și a constatat că este neîntemeiată. Este adevărat, așa cum susține și apelantul, că sentința supusă controlului judiciar conține unele inadvertențe și greșeli de exprimare însă acest aspect nu poate conduce la concluzia că hotărârea este nemotivată și nici nu poate atrage trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cât privește susținerea inculpatului cum că în cauză se impunea achitarea sa pentru infracțiune de "trafic de influență" întrucât nu există probe certe din care să rezulte că încheierea celor două contracte de livrare de produse siderurgice dintre partea vătămată - SA și - SA respectiv - SA H s-a datorat influenței exercitate de el asupra inculpatului - sau asupra altor funcționari angajați ai părții vătămate, Curtea constată că este nefondată și nu o poate primi favorabil.

Astfel la dosar există probe certe că inculpatul se afla în relații de prietenie cu inculpatul - și că la recomandarea sa acesta din urmă a făcut toate demersurile necesare pentru încheierea și derularea unor contracte de livrare de produse siderurgice în condiții dezavantajoase pentru partea vătămată - SA G, încălcându-și flagrant atribuțiile de serviciu ( cu mențiunea că în cazul relației cu - SA Hap retins și primit pentru acest lucru o importantă sumă de bani de la inculpatul -).

Faptul că inculpatul avea o influență deosebită asupra inculpatului - și că a intervenit constant pe lângă acesta pentru încheierea și derularea contractelor în discuție rezultă fără dubiu din depozițiile unor angajați ai părții vătămate care au remarcat trecerea de care se bucura inculpatul, acesta recomandându-se sub numele de "senatorul" și făcând presiuni pentru reluarea livrărilor atunci când acestea erau sistate (în acest sens declarațiile martorilor, u și )

Deosebit de acest aspect, pentru că infracțiunea de "trafic de influență" subzistă chiar dacă influența asupra funcționarului nu este reală, Curtea reține că la dosar există dovezi clare că inculpatul a pretins și a primit bani de la inculpații și - pentru a-l determina pe inculpatul -, funcționar în cadrul părții vătămate - SA G, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu în sensul de a nu respecta dispozițiile organelor de conducere ale părții vătămate privind condițiile de contractare și desfășurare a livrărilor de produse siderurgice.

În acest sens sunt declarațiile inculpaților și - dar și ale martorilor (care cunoștea că inculpatul a fost ajutat de inculpatul să ia tablă din pe datorie și care a fost trimis de să plătească consumații făcute la restaurant de inculpații, - și -) și (care l-a auzit pe inculpatul spunând că inculpatul îi promisese bani și un autoturism "Mercedes"pentru ajutorul dat la achiziționarea de produse siderurgice din ).

Cât privește sumele reținute de prima instanță ca fiind primite de inculpatul urmare a desfășurării activității sale infracționale Curtea constată că nu există probe certe decât cu privire la 200.000.000 lei ROL dați la C de către inculpatul -, 4.000.000 lei ROL ce reprezintă contravaloarea consumațiilor făcute la restaurant de inculpații, - și - și achitate de inculpatul, la cererea inculpatului precum și a sumei de 5.000 mărci germane din cele 25.000 mărci germane date de inculpatul pentru că aceasta era suma pe care inculpatul trebuia să și-o oprească (conform înțelegerii dintre cei doi) restul trebuind să fie transmis inculpatului -.

Cu privire la celelalte sume de bani reținute de instanța de fond a fi pretinse și primite de către inculpatul (50.000 mărci germane consemnate ca fiind împrumutate de inculpatul în chitanța întocmită de acesta și 500.000.000 lei ROL consemnate în fila CEC emisă de același inculpat ) Curtea constată că acestea nu au fost obținute efectiv de către inculpatul pentru a se putea dispune confiscarea lor conform art. 257 al. 2 în referire la art. 256 al. 2 Cod penal, sens în care urmează a se modifica dispozițiile privind confiscarea specială cuprinse în sentința apelată.

Referitor la infracțiunile de "uz de fals" și respectiv instigare la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" despre care inculpatul apelant - a susținut că nu pot fi reținute în cauză deoarece chitanța și fila cec scrise de inculpatul au reprezentat voința părților și nu au fost alterate, modificate în vreunul dintre modurile arătate în art. 288 Cod penal, Curtea apreciază, așa cum a arătat și cu ocazia examinării apelului declarat de inculpatul, că falsificarea unui înscris sub semnătură privată are semnificație penală și atunci când înscrisul este în întregime plăsmuit și nu doar atunci când ulterior întocmirii este alterat în materialitatea sa.

În ceea ce privește realitatea raporturilor consemnate în înscrisurile respective Curtea constată că acestea nu exprimă raporturi juridice reale și că au fost încheiate la cererea inculpatului pentru a ascunde natura sumelor pretinse pentru a trafica influența asupra inculpatului - și pentru a-l determina pe inculpatul să-și îndeplinească promisiunea de remitere a acestor sume (în acest sens declarațiile inculpatului și ale martorului care l-a auzit pe inculpatul spunând că inculpatul nu îi dă sumele promise pentru ajutorul dat în afacerea ).

Cât privește prescripția răspunderii penale Curtea reține că în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale doar pentru instigarea la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" (care s-a consumat în luna septembrie 2000) și că pentru infracțiunea de "uz de fals" (care a fost săvârșită în luna noiembrie 2002) termenul prevăzut de art. 124 în referire la art. 122 al. 1 lit. d Cod penal nu s-a împlinit încă.

Sub un alt aspect Curtea constată că în cauză în mod greșit a dispus instanța de fond obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către partea vătămată - SA G, alături de inculpații - și -, câtă vreme susnumitul inculpat nu a fost condamnat pentru infracțiunea de "înșelăciune". Cum inculpații - și - au fost obligați la despăgubiri constând în paguba produsă ca urmare a activității de inducere în eroare a părții vătămate, activitate la care nu s-a reținut participarea inculpatului, rezultă că în cauză nu există vreun temei legal pentru obligarea la despăgubiri a acestuia în solidar cu primii doi inculpați, sens în care urmează a fi modificată sentința instanței de fond.

În sfârșit ultimele două motive de apel formulate de inculpatul sunt apreciate de C ca fiind nefondate.

Astfel se reține că în mod corect a dispus instanța de fond anularea înscrisului fals întocmit de inculpatul și a filei CEC emisă de acesta, la cererea inculpatului, câtă vreme în cauză s-a reținut incidența infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, dându-se astfel eficiență prevederilor art. 348 Cod pr. penală. Împrejurarea că la dosar nu se află originalul înscrisului fals întocmit de inculpatul nu putea conduce la o soluție contrară câtă vreme instanța de fond a precizat expres că se anulează înscrisul original cu mențiunea că acesta are conținutul identic cu al copiei depuse la dosar la fila 98, măsura fiind dispusă pentru a lipsi de efecte încercarea de folosire ulterioară a originalului înscrisului.

Cât privește deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei cât acesta a fost deținut în Statele Unite al Americii Curtea costată că la dosar nu există date certe din care să rezulte că în perioada indicată, 09.08.2001 - 19.11.2000, inculpatul ar fi fost deținut în vederea extrădării sale în România.

În ceea ce privește criticile formulate de procuror Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel referitor la faptul că adresa nr. 3014/07.12.2005 depusă la dosar de către partea vătămată - SA G, prin care se preciza că se renunță la solicitarea de constituire de parte civilă față de cei doi inculpați, este lipsită de valoare juridică întrucât este semnată de o persoană pentru care nu s-a făcut dovada că este împuternicită să reprezinte societatea conform art. 143 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că această afirmație nu este dovedită cu atât mai mult cu cât adresa respectivă are ștampila părții vătămate.

În plus partea vătămată nu a revenit asupra poziției precizate prin respectiva adresă, ba mai mult prin adresele depuse la dosarul cauzei în apel (filele 127,177,178), aceasta a precizat încă o dată că renunță la pretențiile civile formulate față de inculpații - și -.

Așa fiind Curtea constată că în mod corect nu a dispus instanța de fond obligarea acestor doi inculpați la despăgubiri, dând întâietate principiului disponibilității ce guvernează soluționarea laturii civile a cauzei, cu precizarea că în cauză nu se impunea nici confiscarea de la aceștia a sumei de câte 8,8 miliarde lei vechi, astfel cum s-a arătat cu ocazia analizei apelurilor formulate de aceștia.

Cât privește motivul de apel invocat oral de procuror, de schimbare a temeiului dispoziției de confiscare în acela prevăzut de art. 118 lit. e Cod penal Curtea nu îl poate primi favorabil pentru că și acest text de lege condiționează măsura confiscării de dobândirea efectivă a unor bunuri prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ori în cauză s-a stabilit că cei doi inculpați nu au dobândit vreo parte din contravaloarea mărfurilor cu care partea vătămată a fost înșelată.

Deosebit de cele mai sus expuse, examinând din oficiu hotărârea supusă controlului judiciar sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală Curtea costată că sentința apelată se impune a fi modificată sub următoarele aspecte:

- pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal necesită modificări, având în vedere schimbările legislative și de interpretare a dispozițiilor art. 71 Cod penal, astfel că se vor interzice inculpaților -, -, - și - drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b și c Cod penal iar inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal,

- dispoziția de obligare în solidar a inculpaților - și - iar pe acesta din urmă și în solidar cu partea responsabilă civilmente - SA H, la plata sumei de 38.539.012.492 lei vechi către partea civilă - SA G nu este justificată deoarece prejudiciul efectiv produs de aceștia este în sumă de 10.910.059.246 lei ROL, restul până la suma mai sus menționată reprezentându-l penalități de întârziere. În opinia Curții în cauză nu se impune acordarea acestor penalități întrucât ele nu sunt dovedite, fiind calculate de către partea vătămată după o metodă ce nu poate fi verificată. Este adevărat că partea vătămată are dreptul la o reparație integrală pentru prejudiciul suferit însă acest lucru se poate realiza în faza de executare a hotărârii când cuantumul stabilit de instanță poate fi actualizat cu indicii anuali de inflație de către executorul judecătoresc.

- în cauză se impune a fi ridicate măsurile asiguratorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaților câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile privind obligarea acestora la despăgubiri civile sau cele referitoare la confiscarea specială sunt nelegale.

Față de cele mai sus expuse Curtea urmează să admită apelurile formulate în cauză, să desființeze în parte sentința supusă controlului judiciar și în rejudecare să dispună modificarea acesteia conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Văzând și prevederile art. 379 pct. 2 lit. a și cele ale art. 192 al. 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpații - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 09.09.1946 în comuna, oraș G, județul C, cu domiciliul în municipiul C-N,-, apartament 2, județul C), - (fiul lui și, născut la data de 13.05.1957 în S, cu domiciliul în G,-, apartament 4, județul G), (fiul lui și, născut la data de 22.03.1942 în localitatea, Republica M, cu domiciliul în D,-, județul C), (fiul lui și, născut la data de 07.10.1970 în T, județul G, cu domiciliul în T, strada -. - nr.24, județul G), - (fiul lui - și, născut la data de 06.01.1951 în de H, județul V, cu domiciliul în H,-, bloc 19, apartament 7, județul V, fără forme legale în Slănic M,-, județul B) și - (fiul lui - și, născut la data de 21.11.1955 în comuna, sat, județul V, cu domiciliul în H, strada - -, - 10, apartament 4, județul V) împotriva Sentinței penale nr.546/F/15.12.2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.55/P/2003.

Desființează în parte, atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile, sentința penală nr. 546/F/15.12.2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului - prin sentința penală apelată:

- 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 5 ani, aplicate pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată" prevăzută de art. 246 Cod penal în referire la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal,

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani, aplicate pentru infracțiunea de "luare de mită" prevăzută de art. 254 al. 1 Cod penal în referire la art. 5 al. 1 din Legea nr. 78/2000.

Reduce pedepsele aplicate pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată" prevăzută de art. 246 Cod penal în referire la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, la 7 ani închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului - urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la8 (opt) ani închisoareși pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Reduce pedepsele aplicate inculpatului - pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată" prevăzută de art. 246 Cod penal în referire la art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal de la 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal la6 (șase) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, după executarea pedepsei principale.

Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală apelată:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de "trafic de influență" în formă continuată

prevăzută de art. 257 al. 1 Cod penal, în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,

- 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub

semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 25 Cod penal în referire la art. 290 al. 1 Cod penal, în referire la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod

penal, în referire la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b în referire la art. 10 lit. g, teza a II-a Cod procedură penală încetează procesul penal față de inculpatul pentru instigare la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 25 Cod penal în referire la art. 290 al. 1 Cod penal, în referire la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de "trafic de influență" în formă continuată prevăzută de art. 257 al. 1 Cod penal, în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și 1 an închisoare pentru infracțiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, în referire la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000 urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 aniînchisoare sporită la 4 (patru) ani și 4 luni închisoare.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnarea inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b în referire la art. 10 lit. g, teza a II-a Cod pr. penală încetează procesul penal față de inculpatul pentru infracțiunile de:

- "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art.

290 al. 1 Cod penal, în referire la art. 17 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal,

- "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzută de

art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h și art. 18 al. 5 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 383 al. 2 deduce din pedepsele rezultante principale aplicate durata reținerii și arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpatul - durata arestării preventive de la

25.11.2000 până la 14.03.2001,

- pentru inculpatul - durata arestării preventive de la

13.11.2000 până la 23.03.2001,

- pentru inculpatul durata arestării preventive de la

20.11.2001 până la 20.02.2002,

- pentru inculpatul - durata reținerii și arestării preventive de la

04.12.2000 până la 30.03.2001.

Modifică dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi în sensul că interzice inculpaților -, -, - și - drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b și c Cod penal iar inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Modifică dispoziția privind confiscarea unor sume de bani de la inculpatul în sensul că în baza art. 257 al. 2 în referire la art. 256 al. 2 Cod penal dispune confiscarea de la acest inculpat a sumei de 20.400 lei RON și a echivalentului în lei a sumei de 5.000 mărci germane.

Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind confiscarea de la inculpații - și - a câte 8,8 miliarde lei vechi fiecare.

Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente - SRL T și - SRL T la plata de despăgubiri civile către partea civilă - SA

Modifică dispoziția de obligare la despăgubiri către partea civilă - SA Gai nculpaților, - și -, în sensul că dispune obligarea în solidar a inculpaților - și - iar pe acesta din urmă și în solidar cu partea responsabilă civilmente - SA H, la plata sumei de 1.091.005,9246 lei RON către partea civilă - SA

Dispune ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaților -, - și.

Menține celelalte măsuri asiguratorii instituite în faza de urmărire penală până la concurența sumelor la care au fost obligați inculpații - și - și a sumelor pentru care s-a dispus confiscarea de la inculpatul.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul -, în sumă de 100 lei, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în termen de 10 zilede la pronunțarepentru: apelantul-inculpat -, pentru apelantul-inculpat -, pentru apelantul-inculpat, pentru apelantul-inculpat, pentru apelantul-inculpat -, șide la comunicarepentru apelantul-inculpat -, în H,-, bloc 19, apartament 7, județul V, în Slănic M,-, județul B, pentru intimata-parte civilă G SA, cu sediul în G,-, județul G, Cod postal -, pentru intimata-parte responsabilă civilmente - SRL T, cu sediul în T,-, apartament 11, județul G, Cod poștal -, prin afișare la sediul Consiliului Local G, județul G, și prin lichidator judiciar Price SRL G, cu sediul în G,-, apartament 11, județul G, pentru intimata-parte responsabilă civilmente - SRL, cu sediul în T, strada 1 - 2. -efamiliști 2. apartament 16, județul G, Cod poștal -, prin afișare la sediul Consiliului Local G, județul G, și prin administrator judiciar, cu sediul în G,-, apartament 16, județul G, pentru intimata-parte responsabilă civilmente - SA T, cu sediul în T, strada 1 - 2. nr.134, județul G, Cod poștal -, prin afișare la sediul Consiliului Local G, județul G, și prin administrator judiciar, cu sediul în G,-, județul G, pentru intimata-parte responsabilă civilmente - SRL, cu sediul în, Bd. -, bloc 4, scara 3, apartament 89, județul H, și prin afișare la sediul Consiliului Local G, județul G, pentru intimata-parte responsabilă civilmente - SA H, cu sediul în H, strada - - 13, județul V, și prin afișare la sediul Consiliului Local G, județul

Pronunțată în ședință publică azi 04.04.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - -

Grefier,

- -

Red. /05.06.2008

Tehnored. -/2 ex./09.06.2008

Fond:

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă

Vezi şi alte speţe de drept penal: