Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 5 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR. 59
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul și părțile civile " " B și AL, împotriva sentinței penale nr. 77/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, vând ca obiect infracțiunea de înșelăciune (art. 215.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28 aprilie 2009, apoi pentru azi 5 mai 2009.
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.77/28 ianuarie 2009 Tribunalului Vasluia fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 al.1, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. "a", art.76 lit. a și art.76 al.2 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și art.64 lit. a, b, c Cod penal.
S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanța procurorului nr.102/P/2007 din 24.09.2007.
S-au aplicat dispozițiile art.27 din OUG nr.86/2006.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de SRL Bîrlad.
A fost respinsă cererea părții civile Bîrlad de acordare a dobânzii la valoarea investită, a daunelor interese și a daunelor morale.
A fost respinsă cererea părții civile Al de acordare a daunelor morale.
A fost respinsă cererea părților civile de instituire a sechestrului asupra altor imobile.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Inculpatul are calitatea de practician în insolvență figurând ca lichidator judiciar cu nr.10577 în registrul UNPIR
Prin sentința civilă nr.102/F/30.09.2002 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Vasluia fost admisă cererea Bârlad și a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr.64/1995. A fost desemnat ca administrator al Bârlad inculpatul.
- SRL Bîrlad a fost înființată după reclamațiile unor foști angajați ai - SA Bârlad ca firmă acesteia de către directorul de atunci și ing. șef. Cert este că, - SRL a fost înființată la 21.12.1999 având ca numărul de ordine în Registrul Comerțului J- cu sediul în Bârlad,-, având ca asociați pe, și - SA Bârlad care a venit cu aport în natură la noua societate prin transfer de bunuri.
La 25.09.2001, înființează - SRL înregistrat în Registrul comerțului sub nr.J- cu sediul în Bârlad, -, județul V, la data înființării era asociat unic și administrator al acestei societăți. Sunt cooptați apoi în societate numiții și, iar la 23.11.2001 și cesionează părțile lor sociale către care devine astfel asociat unic și administrator rămâne în continuare administrator al - SA Bîrlad ȘI - SRL Bârlad.
La 20 mai 2002 - SRL vinde către - SRL reprezentat de o suprafață de 1891. teren în valoare de 18.909.114 lei vechi, iar la 28 mai 2002 aceeași societate vinde către - SRL o anexă, sediul administrativ, situată în- (parter, 152,4. format din 4 birouri, hol, WC și etaj 152,4. format din 4 birouri, hol, WC) și terenul aferent de 152,4. în valoare totală de 120 milioane le vechi. În factură se menționează că plata s- făcut prin compensare.
Cele 2 facturi fiscale nu au fost înregistrate în contabilitatea - SRL Bârlad iar în contabilitatea - SRL, factura privind vânzarea suprafeței de 1891m.p. teren este înregistrată la 31.12.2002 iar factura privind vânzarea clădirii și a terenului în suprafață de 152,4. a fost înregistrată la 31 ian.2003.
La 24 septembrie 2002 în calitate de administrator al - SRL Bârlad solicitase deschiderea procedurii falimentului acestei societăți pe motiv că aceasta fusese creată prin aport de capital de la - SA Bârlad, societate care intrase în faliment la 20 august 2002.
Așa cum s- arătat prin încheierea din 30 septembrie 2002 judecătorului sindic a fost admisă cererea - SRL Bârlad și s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 și a fost desemnat inculpatul ca administrator al societății. La 1 octombrie 2002 i-a predat inculpatului bunurile și actele societății încheindu-se un proces verbal în acest sens.
După ce a încheiat această activitate, la 19.12.2002 este cooptat din nou în - SRL Bârlad unde îi cedează o parte din părțile sociale și astfel devine acționar majoritar și administrator al societății.
Înregistrează în contabilitate cele două facturi fiscale arătate anterior după care promovează 2 acțiuni la udecătoria Bârlad la 17.02.2003 prin care cheamă în judecată - SRL solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra părții din imobil și al terenului aferent acestuia plus suprafața de 1891. situate în Bârlad -, fără a încunoștința instanța că împotriva societății pârâte se declanșase procedura prevăzută de Legea nr.64/1995.
Contrar dispozițiilor 64/1995 și încălcarea atribuțiilor pe care inculpatul le avea ca administrator al - SRL Bârlad, inculpatul a întocmit la 18.02.2003 deci în ziua următoare celei în care au fost introduse cele două acțiuni de către, două adrese prin care învederează instanței că este de acord cu acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată și roagă instanța să pronunțe hotărâre în acest sens.
La 24.02.2003 Judecătoria Bârlad a pronunțat Sentințele civile nr.407 și 408 prin care constatat că unitatea reclamantă respectiv - SRL Bârlad este proprietara terenului în suprafață de 1891. precum și a imobilului situat în Bârlad, - format din parter și etaj a câte 4 birouri, hol, WC și teren aferent în suprafață de 152,4. în ambele cauze - SRL fost reprezentată de către inculpatul care s-a declarat de acord cu cererile reclamantei fără să precizeze care era situația juridică a pârâtei și că el era prezent în instanță de administrator judiciar. Cele două hotărâri au rămas definitive prin neapelare.
La 24 iunie 2003, prin încheierea nr.173/ judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Vaslui întrucât nu s-a depus până la acea dată un plan de reorganizare de către creditori, s- dispus intrarea în faliment - SRL Bârlad și s- desemnat ca lichidator al bunurilor debitorului inculpatul.
La 7 iulie 2003 judecătorul sindic numește ca expert pentru evaluarea bunurilor mobile și imobile ale debitoarei pe numitul, expert tehnic judiciar în specialitatea construcții civile și industriale și evaluări bunuri mobile.
Expertul a luat legătura cu inculpatul desemnat ca persoană de contact prin adresa primită de la ribunalul Vaslui și acesta i- pus la dispoziție liste de inventar cu bunurile mobile și imobile aflate în patrimoniul - SRL și i- cerut să evalueze sediul societății, compus dintr- clădire cu etaj și terenul aferent de 2000 situate în Bârlad,-. Pe lângă aceste bunuri imobile trebuia să mai evalueze și câteva bunuri mobile ce erau depozitate într-o încăpere din sediul administrativ (vopsele, tușuri, etc.) toate aceste bunuri se aflau atât în listele de inventar cât și în evidența contabilă societății. Inculpatul i- spus expertului că imobilul trebuia evaluat în integralitatea sa și nu i- adus la cunoștință că acesta ar fi fost împărțit în mai multe loturi.
Expertul s-a prezentat la locul unde era imobilul și clădirea i- fost prezentată de martorul. Acesta i- prezentat întreg imobilul și expertul inspectat toate camerele după care a întocmit raportul de evaluare.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare întocmit de expertul rezultă că, imobilul se compune din suprafața de 2000. cu valoare de 300 mil. lei și cu suprafață construită de 544. la parter și 582,55.p la etaj cu o valoare de 4.784.750.000 lei, valoarea totală de circulație a imobilului fiind de 5.084.750.000 lei. S- mai precizat că imobilul era ipotecat în favoarea BRD Bârlad.
Prin Încheierea din 26 august 2003 judecătorul sindic și- însuși raportul de expertiză tehnică privind evaluarea bunurilor din patrimoniul - SRL Bîrlad întocmit de expertul și s- dispus scoaterea la vânzare imobilului prin licitație. S- stabilit data licitației la 24 octombrie 2003 sens în care inculpatul a făcut publicații de vânzare în " afacerilor" 25.09.2003, "Obiectiv" - 24 sept.2003 și " Evenimentul" - 26.09.2003.
Anunțul avea următorul conținut: "conform Legii nr.64 se scoate la vânzare prin licitație publică cu strigare - SRL Bârlad din orașul Bârlad -. Societatea are în dotare următoarele: 1. clădire sediu birou 4.784.750.000 lei; 2. teren aferent clădit și neclădit 489.100.000 lei. Documentația se află la sediul societății".
La data stabilită, 24 octombrie 2003 la licitație s-a prezentat partea vătămată Al, reprezentant al - SRL Bârlad care a făcut dovada achitării taxei de participare și garanției de 20% respectiv suma de 1.020.000.000 lei. Din partea creditorului principal - Bârlad a participat martorul referent în cadrul acestei instituții.
Partea vătămată studiat raportul de evaluare pentru că nu exista caiet de sarcini luând astfel cunoștință despre imobilul scos la vânzare și a trecut apoi la prezentarea imobilului scos la vânzare. Partea vătămată însoțită de soțul acesteia împreună cu inculpatul și martorul au vizitat imobilul cameră cu cameră și susține partea vătămată că i- fost prezentată inclusiv partea din imobil care făcuse obiectul transferului de proprietate către - SRL. La această parte din imobil, partea vătămată a constatat că existau infiltrații motiv pentru care solicitat o reducere a prețului, ea oferind suma de 4.500.000.000 lei. Pentru aceasta inculpatul a luat legătura cu judecătorul sindic care nu a fost de acord cu reducerea prețului. Susținerile părții vătămate precum că i-ar fi fost prezentat întreg imobilul sunt confirmate de declarațiile martorului Al care însoțit-o pe partea vătămată și a participat la vizionarea efectivă a tuturor camerelor componente ale imobilului. De asemenea, chiar dacă indirect susținerile părții vătămate sunt confirmate de declarațiile martorilor și care știau că a fost scos la vânzare întregul imobil și din raportul de evaluare care precizează că suprafața construită la parter este de 544,4. suprafață care corespunde cu cea a întregului imobil și nu numai cu a unei părți din acesta.
La cercetarea locală făcută în timpul cercetării judecătorești s- constatat că la birourile de la etaj în partea de imobil ce a putut fi vizionată nu existau infiltrații în tavanul acestora ceea ce conduce la ideea că într-adevăr partea vătămată constatat infiltrații doar la camerele ce se aflau în partea de clădire în litigiu.
După vizitarea clădirii și după discuția cu judecătorul sindic s-a procedat la întocmirea procesului verbal scris de martorul, pentru că în acel proces verbal nu s-au consemnat exact numărul de încăperi și destinația acestora s- scris un nou proces verbal în care s- specificat că obiectivul adjudecat se compune din 11 birouri, 7 holuri, 2 casa scării, o sală de ședințe, 3 grupuri sanitare, construcție compusă din parter și etaj situată în- și teren aferent clădirii până la 2000.
Se mai specifică în procesul verbal că, lichidatorul pune la dispoziția cumpărătorului schița imobilului, documentația cadastrală și toate actele necesare încheierii tranzacției. În cazul în care cumpărătorul nu achită suma integrală la termenul stabilit, acesta va pierde sumele avansate.
La aceeași dată, respectiv 24.10.2003 inculpatul, în calitate de lichidator al bunurilor din patrimoniul debitorului, întocmit actul de adjudecare prin care arată că, activul ce a făcut obiectul licitației se compune din 11 birouri, 7 holuri, 2 casa scării, o sală de ședințe, 3 grupuri sanitare și teren în suprafață de 2000, conform documentației cadastrale și este scris în cartea funciară nr.1039 a localității Bârlad cu nr. cadastral 814/2.
Potrivit mențiunilor din F nr.1039N al loc Bârlad rezultă că imobilul înregistrat la poziția nr.814/2 a fost dezmembrat la 10.11.2003 ceea ce înseamnă că la data licitației și încheierii actului de adjudecare, imobilul de la punctul C1, nr. cadastral 814- sediul Bârlad - era intabulat ca fiind o proprietate nedezmembrată și care cuprindea construcția reprezentând sediul Bârlad în integralitatea sa.
La data de 31.10.2003 inculpatul întocmit un proces verbal de predare a imobilului prin care s- specificat că acesta s-a predat încăpere cu încăpere potrivit schemelor anexă. Aceste schițe care au fost avute în vedere de evaluator precum și de partea vătămată atunci când licitat cumpărarea imobilului cuprind imobilul în întregimea sa inclusiv partea ce făcuse obiectul transmiterii către - SRL.
În baza actelor întocmite ca urmare a desfășurării licitației inculpatul întocmit la 27.10.2003 raportul către judecătorul sindic prin care a evidențiat modul de desfășurare a licitației, condițiile adjudecării imobilului, modul de plată al acestuia și consecințele nerespectării obligațiilor asumate.
Rezultă din toate actele întocmite de către inculpat, că obiectul licitației l- constituit suprafața de 2000. teren din care clădit 544,4. și 1455,6. teren neclădit. Această situație reținută corespunde cu datele ce rezultă din raportul de evaluare acceptat și avut în vedere de judecătorul sindic și aceasta a fost situația transmisă adjudecatarului.
Situația ce rezultă din actele prezentate corespunde cu declarațiile părții vătămate ale martorului Al și în parte cu declarațiile inculpatului. În atitudinea relativ nesinceră pe care acesta avut-o, el a recunoscut că a prezentat părții vătămate un preț stabilit pentru întreaga construcție și pt. suprafața de 2000. care includea și terenul de sub clădirea transmisă în modul arătat către - SRL, însă motivat că apreciat el că prețul stabilit era și așa prea mic față de prețul practicat pe metru pătrat de construcție la data licitației.
Declarațiile martorilor și propuși de inculpat în apărare sunt pe de o parte contradictorii iar pe de altă parte în contradicție evidentă cu datele ce rezultă din actele aflate la dosarul cauzei. întâlnire ce ar fi avut loc între adjudecatari și fiind intermediată de apare ca fiind dacă avem în vedere modul în care s-au desfășurat faptele pornit de la actele avute în vedere la licitație și conduita ulterioară a părții vătămate. Dacă partea vătămată ar fi cunoscut că o parte din clădire aparținea societății la care era acționar nu ar fi făcut demersuri pentru amenajarea și acelui spațiu prin achiziționarea unor geamuri termopan și practicarea unei căi de acces în acea clădire. Martorii și se contrazic în ceea ce privește momentul în care au constatat inițiativa părții vătămate și modul în care unul și celălalt și-au comunicat acest lucru. Interesul comun a lui și este evident din afacerile pe care le-au derulat împreună în acest sens, de menționat fiind contractul de vânzare cumpărare încheiat între - SRL și Asociația reprezentată de la 21 noiembrie 2001 prin care acesta din urmă cumpărat un apartament situat în B de la - SRL Bîrlad reprezentat atunci de în calitate de director tehnic. În acest context declarațiile martorilor și urmează a fi apreciate ca fiind influențate de interesul comun pe care aceștia îl au și că nu sunt relevante cu privire la soluționarea cauzei.
De asemenea martora este soția inculpatului și întrucât, declarațiile acesteia, dincolo de subiectivismul inerent calității pe care o are, nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, urmează a fi înlăturate ca fiind nesincere.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul reține că inculpatul a prezentat ca fiind reală o situație neconformă cu realitatea părții vătămate - SRL Bârlad prin reprezentat legal Al, determinând-o pe aceasta să contracteze în condițiile arătate, cu consecința producerii unei pagube acesteia din urmă constând în ratele achitate și care potrivit contractului nu mai puteau fi recuperate, precum și a lucrărilor efectuate prin care s- sporit valoarea imobilului și care de asemenea nu mai pot fi recuperate.
Este evident că inculpatul acționat în scopul obținerii unui folos material pentru altul, respectiv pentru acționar majoritar la - SRL Bârlad, persoană pentru care inculpatul în mod evident acționat pe tot parcursul activității sale ca lichidator judiciar aceasta decurgând și din conduita pe care el avut- în timpul derulării acțiunilor judiciare finalizate prin pronunțarea Sentințelor civile nr.407 și 408 din 2003 ale Judecătoriei Bârlad.
Fapta inculpatului realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni inculpatului i s- aplicat o pedeapsă la individualizarea căreia în cadrul general prevăzut de art.52 și 72 Cod penal au fost avute în vedere pericolul social al faptei comise, datele privind persoana inculpatului precum și conduita relativ nesinceră acestuia în timpul procesului penal. Dată fiind conduita bună a inculpatului până la comiterea faptei, tribunalul apreciază că în favoarea lui poate fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 lit. a Cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă și în limitele prevăzute de art.76 alin.2 Cod penal.
Pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal.
Pentru asigura executarea despăgubirilor civile stabilite prin hotărâre s-a menținut sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor inculpatului, respectiv al unui apartament situat în Bârlad, str. - nr.190,.2,. A,.11 și asupra unei case situată în Bârlad, str. - nr.2, măsură luată prin Ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr.102/P/2007 din 24.09.2007.
Având în vedere dispozițiile OUG nr.86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, în baza art.64 lit. c Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul de a fi practician în insolvență.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă - SRL Bârlad prin reprezentant legal aceasta a fost admisă în parte. Rezultă din actele dosarului că aceasta a efectuat plăți în contul ratelor stabilite și care potrivit actului de adjudecare nu-i pot fi returnate în sumă de 267.000 lei la această sumă partea civilă este îndreptățită să ceară și să obțină și dobânda legală calculată conform legii. Nu a dovedit partea civilă că pentru plata acestor rate a contractat un împrumut la care să fi plătit dobânda legală și eventual dobânzi penalizatoare. Partea civilă a depus la dosar un contract de credit încheiat cu BRD SA prin Agenția H la 21.12.2004 cu mult după apariția problemelor litigioase legate de adjudecarea imobilului ce face obiectul prezentei cauze.
Este justificată solicitarea părții civile de a fi obligat inculpatul care prin activitatea sa a determinat- să facă îmbunătățiri la imobilul adjudecat însă valoarea reală acestor îmbunătățiri este de 58.076,02 lei așa cum a fost stabilită prin expertiza tehnică în construcții efectuată în cursul urmăririi penale. Nu se justifică și nu a fost dovedită solicitarea de a fi obligat inculpatul la plata sumei de 600.210 lei reprezentând îmbunătățiri precum și la plata sumei de 178.496,86 lei reprezentând dobânda legală la valoarea investiției efectuate. Nu a dovedit partea civilă lipsa de folosință a imobilului apreciată la suma 269.863,35 lei. Partea civilă a propus inițial efectuarea unei expertize merceologice și tehnice în construcții însă a renunțat la această probă astfel că potrivit principiului disponibilității și a dovedirii pretențiilor civile solicitate conf. art.1169 Cod civil, instanța urmează să respingă ca nedovedite pretențiile civile formulate.
În ceea ce privește obligarea inculpatului la plata de daune morale, formulată atât de partea civilă - SRL Bârlad cât și de Al în nume personal tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate. Părțile civile au motivat această cerere prin aceea că, au fost obligate prin activitatea inculpatului să urmeze proceduri judiciare care le- afectat timpul personal, activitatea proprie și credibilitatea în societate.
Este adevărat că procedurile judiciare determinate inclusiv de activitatea inculpatului au presupus consumarea unui fond de timp și de resurse din partea părților civile însă acestea au acceptat din că, implicarea într-o procedură judiciară cum este cea a licitației presupune proceduri cum ar fi contestații, acțiuni judiciare, etc. proceduri care presupun alocarea unui fond de timp și unor resurse materiale, astfel că nu se justifică susținerea că în cauza de față părțile civile au suferit un prejudiciu moral care ar justifica cererea de compensare acestora prin plata unei sume de bani.
În concluziile scrise depuse de către părțile civile au solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului. Tribunalul a reținut că cererea este nefondată întrucât prin sechestrul asigurător menținut de instanță se asigură executarea dispozițiilor dispuse privind acoperirea daunelor suferite de părțile civile.
În termen hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, nu a existat o acțiune de inducere în eroare sau menținere în eroare, că nu s-a obținut un folos material pentru martorul, că soluția de condamnare a inculpatului are la bază doar plângerea reprezentantului părții vătămate și a soțului acesteia, că nu s-a coroborat întreg materialul probator administrat, că au fost înlăturate nejustificat declarațiile martorilor, că reprezentanții părții vătămate nu au fost în eroare, că nu s-a pricinuit o pagubă având în vedere că suma de bani plătită de adjudecatar se află la bancă la dispoziția reprezentanților părții vătămate, că în mod neîntemeiat s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului.
Solicită achitarea pe temeiul că fapta nu există.
Hotărârea a fost apelată și de părțile civile cu motivarea că în mod neîntemeiat nu au fost acordate daune pentru lipsa de folosință a imobilului, contravaloarea investițiilor și pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă Al, că neîntemeiat a fost respinsă cererea pentru instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.
Apelurile formulate nu sunt fondate.
Prima instanță a reținut o situație de fapt în concordanță cu probele administrate și a soluționat corect latura penală și civilă a cauzei.
Nu numai că nu a existat o acțiune de inducere în eroare a reprezentantului părții vătămate de către inculpat, ci manoperele dolosive ale inculpatului au avut la bază o situație premisă creată de inculpat și martorul.
Transferul imobilelor, teren și construcție, din patrimoniul - SRL către - SRL în baza unor facturi fiscale, neînregistrarea acestora în contabilitatea celor două societăți în momentul când au fost emise, deschiderea procedurii de reorganizare a - SRL la cererea martorului, urmată de revenirea acestuia ca administrator la - SRL după ce a predat administrarea - SRL inculpatului, revenire urmată de înregistrarea facturilor și apoi promovarea unor acțiuni de chemare în judecată a - SRL prin care să se constate că - SRL este proprietara terenului în suprafață de 1891. și a imobilului, acțiuni la care inculpatul, la acel moment administrator al - SRL, a achiesat printr-o adresă emisă a doua zi după înregistrarea cererii de chemare în judecată constituie situația premisă creată de inculpat și martorul, ce a stat la baza acțiunilor ulterioare de inducere în eroare. Tot în acest sens se înscrie și neîntocmirea până la data de 24 iunie 2003 unui plan de reorganizare a - SRL, de către creditori.
Acțiunea inculpatului care, în calitate de lichidator a - SRL, a pus la dispoziție expertului evaluator inclusiv bunurile imobile care nu mai erau în patrimoniul societății al cărei lichidator fusese numit deși știa că o parte din imobil (construcție și teren) fusese înstrăinată, neaducerea la cunoștință judecătorului sindic a situației reale a imobilului, contrar dispozițiilor art.116 al.2 din Legea nr.64/1995, efectuarea de publicații de vânzare neconforme realității, organizarea licitației, vânzarea și întocmirea actului de adjudecare în aceste condiții, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții.
Prejudiciul, reprezentând prețul plătit și îmbunătățirile aduse imobilului s-a localizat în patrimoniul adjudecatarului, iar folosul material injust în patrimoniul societății aflate în lichidare. De sporirea valorii masei credale a societății care se afla în lichidare era direct interesat și martorul.
Prima instanță a analizat prin coroborare toate probele și a înlăturat justificat declarațiile martorilor, și.
Este lipsit de logică a susține că reprezentantul părții vătămate a avut cunoștință despre situația reală a imobilului pe care l-a adjudecat prin vânzare la licitație.
De altfel, indirect, în declarațiile date, inculpatul, atunci când susține că a vândut astfel imobilul întrucât prețul era oricum prea mic, își recunoaște fapta.
Nicio dispoziție legală nu îl obliga să vândă bunul dacă considera că prețul stabilit de evaluator nu corespunde realității.
Pentru aceste considerente fapta așa cum a fost reținută de prima instanță există, realizează toate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Pedeapsa a fost corect individualizată, toate criteriile generale enumerate la art.72 Cod penal au fost avute în vedere de prima instanță.
Măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului proprietatea inculpatului a fost corect menținută de prima instanță, având în vedere valoarea despăgubirilor civile la care acesta a fost obligat.
Și latura civilă a cauzei a fost soluționată conform cu probele administrate, nu s-a făcut dovada că partea din prețul achitat pentru adjudecare este urmare a unui împrumut bancar. Simpla prezentare a unui contract de împrumut nu face dovada că împrumutul s-a făcut pentru plata prețului imobilului adjudecat.
valorii imobilului cu îmbunătățirile aduse a fost avută în vedere de prima instanță, prejudiciul rezultat ca urmare a acestei activități a fost corect apreciat în baza expertizei tehnice efectuate în cauză.
Nu s-a dovedit suma pretinsă de reprezentanții părții civile, iar acordarea de dobânzi la valoarea îmbunătățirilor este nejustificată. pot fi acordate numai atunci când prejudiciul este dat de o sumă de bani indisponibilizată, când acesta reprezintă obiectul material al faptei.
La calcularea prejudiciului reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului s-a avut în vedere valoarea cu care a sporit prețul imobilului și nu suma de bani investită.
Prima instanță a reținut motivat că nu s-a dovedit un prejudiciu dat de lipsa de folosință a imobilului, folosință care nu ar fi putut produce beneficii dacă avem în vedere că în perioada cât a avut posesia imobilului partea civilă a efectuat lucrări de îmbunătățire a acestuia.
În astfel de cazuri nici nu se poate vorbi de un prejudiciu moral adus persoanei juridice, astfel că prima instanță a respins corect acest capăt de cerere.
Prejudiciu moral, ori prejudiciu de agrement, reprezintă totalitatea suferințelor fizice și psihice pe care le-a suportat o persoană, care pe perioada existenței acestora, nu mai poate duce o viață socială conform cu aptitudinile și preocupările ei.
Nu se poate reține în cauza de față că partea civilă Al urmare a acțiunii inculpatului a avut o suferință psihică de natură a fi compensată prin echivalent bănesc.
Partea civilă a avut posibilitatea să-și continue normal viața în comunitate.
Pentru aceste motive, în baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală apelurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile civile - " " SRL Bârlad și Al împotriva sentinței penale nr.77/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe apelanți să plătească statului câte 550 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
--
12.2009.-
2 ex.-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Otilia Susanu
