Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - art.215 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA NR. 6

Ședința publică din 21 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa

JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, și partea responsabilă civilmente SC SRL, împotriva sentinței penale nr. 365 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală - dosar nr-.

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, instanța, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, potrivit disp. art. 306 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 ianuarie 2009 și apoi pentru data de astăzi, 21 ianuarie 2009.

Deliberând,

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 365 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșania fost ondamnat inculpatul la pedepsele de:

- 3 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal, art. 74 lit.a și 76 alin. 2 Cod penal și 2 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit. b, c Cod penal;

- 2 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal, art. 74 lit.a și 76 lit. e Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa de 3(trei) și 6(șase) luni închisoare și 2 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit. b, c Cod penal.

S-a făcut în cauză aplic. art. 71 și 64 alin. 1, lit. a, teza a II-a, și lit. b, c Cod penal.

Prin aceeași sentință a fost ondamnată inculpata la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 și 42 Cod penal, 74 lit. a și 76 lit. c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal.

În temeiul art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

S-a făcut în cauză aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal.

A fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor: -prev. de art. 290 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. c Cod penal;

-prev. de art. 292 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. a Cod penal;

-prev. de art. 290 Cod penal rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. d Cod penal;

- prev. de art. 11 lit. d din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. d Cod penal;

A fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal rap.la art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. d Cod penal și prev. de art. 11 lit. d din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. d Cod penal;

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente "" B, la plata sumei de 2.795.045.000 lei ROL (279.504,5 lei RON), din care suma de 819.745.000 lei ROL (81.974,5 lei RON) în solidar și cu inculpata, către partea vătămată, constituită parte civilă - Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 23 mai 2005 cu excepția autobuzului marca, Mercedes" cu număr de înmatriculare BT - -, serie -, serie motor -, capacitate cilindrică 11967 mc, pentru care s-a dispus ridicarea măsurii prin încheierea din 12 octombrie 2006 Tribunalului Botoșani și pe care o menține.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente "" B, să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente "" B, la plata sumei de 600 lei cu același titlu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 14 decembrie 2004 (dosar nr. 158/P/2004 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 Cod penal, art. 33 lit. a, 34 Cod penal, comise prin aceea că în cursul anului 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a solicitat și obținut de la Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, suma de 2.009.625.000 lei, în baza unei documentații false referitoare la decontarea de tichete de transport pentru pensionari subvenționate 50%.

S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul este asociatul unic și administratorul Societății Comerciale," SRL B, având ca principal obiect de activitate efectuarea de transporturi terestre de călători.

La data de 26 martie 2003, organele de poliție s-au sesizat despre faptul că," SRL Bae fectuat în anul 2002 un număr de 327 curse B - B și retur, decontând pe aceste curse bilete de transport subvenționate 50% pentru pensionari, în valoare totală de 2.711.450.000 lei, fiind întocmite pentru obținerea decontului documentații false ce vizau persoanele din această categorie care ar fi călătorit pe ruta B - B și retur.

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a virat această sumă de bani în urma documentației efectuată de ," SRL B în contul acestei unități deschis la Trezoreria

Conform Normelor Metodologice nr. 1287/07 decembrie 2000 de aplicare a Legii nr. 147/2000, privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, călătoriile pentru această categorie de persoane se efectuează pe baza biletelor de călătorie specifice mijloacelor de transport pe calea ferată, auto sau naval, eliberate pensionarilor beneficiari de către agentul economic transportator în baza legitimării calității de pensionar și a prezentării cuponului talon de către pensionari.

Diferența de 50% din costul biletului de călătorie se suportă din bugetul de stat, de la care se recuperează de către agentul economic care a efectuat transportul.

Astfel, la intrarea în autocar, pensionarii trebuiau să completeze cupoanele talon eliberate de Casa Județeană de Pensii, formulare cu regim special, cu valoare și nominale, iar identificarea beneficiarului (pensionarului) să se facă în baza buletinului de identitate, respectiv a cărții de identitate, ocazie cu care să se urmărească dacă numele și adresa sunt aceleași cu cele înscrise în cuponul-talon, după care, aceștia trebuiau să primească de la conducătorii auto biletele având ca valoare diferența de 50%.

Aceste obligații nu au fost respectate de conducătorii auto angajați ai," SRL, care, la întoarcerea din cursă nu întocmeau documentele de predare-primire a documentelor de călătorie (scăderea din gestiune) pe care apoi să le predea învinuitei - casieră.

talon rămâneau la transportator," SRL B, iar pe baza acestora se recupera diferența de 50% din tarif.

Din punct de vedere formal, documentația întocmită în vederea decontării cupoanelor talon de călătorie cu reducere de 50 % a respectat prevederile Normelor Metodologice mai sus menționate, fapt pentru care Ministerul Transporturilor a și virat sumele solicitate prin adrese semnate de inculpat și soția sa - casieră, care de altfel, au întocmit și semnat întreaga documentație, cu mențiunea că,suntem direct răspunzători pentru oportunitatea și exactitatea datelor prezentate la decontare". Prin această prevedere inculpatul și soția sa și-au asumat întreaga răspundere în ceea ce privește realitatea și exactitatea documentației trimisă ministerului pentru decontare.

Existând indicii clare că pensionarii trecuți în cupoane nu ar fi cei care au efectuat călătoriile B - B și retur, prin sondaj, s-au identificat un număr de 31 persoane care au declarat că nu au efectuat călătoriile, nu au completat cupoanele talon pe care, susțin ei, că din motive materiale, le-au vândut unor persoane necunoscute. Logic era să existe un corespondent între tichetele talon și biletele eliberate de transportator.

În cursul cercetărilor au fost ridicate de organele de poliție un număr de 5.400 bilete de transport folosite de," SRL B, în cursul anului 2002, la decontare.

Profitând de faptul că metodologia mai sus menționată nu cerea ca la Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului să se trimită și biletele reprezentând 50% din valoarea transportului, în anul 2002," SRL B la solicitarea inculpatului a decontat un număr de 21.477 tichete pentru pensionari, rezultând în mod cert că un număr de 16.077 tichete pentru pensionari nu au corespondent în biletele de călătorie.

Pentru a ascunde această realitate, în cadrul," B, predarea cupoanelor talon se făcea fără nici un document din care să rezulte data, numărul și valoarea acestor cupoane, astfel că nu există posibilitatea stabilirii pe bază de documente, data când a fost efectuată călătoria, dacă s-a emis sau nu bilet pentru diferența de 50% din valoarea călătoriei.

, aceste cupoane achiziționate la "negru" de către inculpatul, personal sau prin alte persoane neidentificate, erau înregistrate în borderouri care cuprindeau rubricile: număr curent, număr dosar pensie, număr kilometri, valoarea totală a biletului, valoarea cu reducere de 50% a biletului, borderouri ce erau înaintate Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului, de la care," Bap rimit suma de 2.711.450.000 lei.

Având în vedere că un număr de 16.077 tichete pentru pensionari nu au justificare întrucât nu au corespondent în biletele de călătorie, actul de sesizare a reținut, că Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului fost prejudiciat cu suma de 2.009.625.000 lei.

Dosarul nr. 158/P/2004 a fost înregistrat la Judecătoria Botoșani la data de 27 decembrie 2004, sub nr. 15100/2004, cu termen de judecată la 25 ianuarie 2005.

La acest termen, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului s-a constituit parte civilă cu suma de 2.009.625.000 lei precum și obligarea la majorări legale de întârziere de la crearea prejudiciului la achitarea lui.

La următorul termen de judecată din 1 februarie 2005, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal, iar prin sentința penală nr. 384 din 04 februarie 2005 s-a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor și, în temeiul art. 42 Cod procedură penală și art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, având în vedere valoarea pagubei de peste 2 miliarde lei care atrage competența tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani la 8 aprilie 2005 sub nr. 2457/P/2005 (ulterior devenit -), cu termen de judecată la data de 05 mai 2005.

Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 18 decembrie 2005 (dosar nr. 1310/P/2005) au fost trimiși în judecată inculpații, cu datele mai sus arătate și, fiica lui și, născută la data de 04 noiembrie 1956 în localitatea, județul B, CNP -, domiciliată în municipiul B, str. - T, - 6, . 3,. 13, județul B, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal;

- înregistrarea de operațiuni nereale, prev. de art. 290 Cod penal, rap.la art. 37 din Legea nr. 82/1991;

- evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. d din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a și 34 Cod penal.

S-a reținut că în calitate de administrator, respectiv casier al ," B, în perioada anilor 2002 - 2003, au întocmit și prezentat borderouri de decontare, lunar, cuprinzând date nereale cu privire la numărul persoanelor care au circulat folosind tichete cu reducere de 50% pe cursele efectuate de către mijloacele de transport ale societății, prin intermediul cărora au decontat nelegal suma de 1.268.250.000 lei.

Din actul de sesizare al instanței rezultă că în urma unui control efectuat de B - Direcția Controlului Fiscal - la ," B s-a constatat faptul că în perioada aprilie 2002 - decembrie 2003, veniturile realizate din vânzarea biletelor de călătorie, decontate cu numerar, sunt mai mici decât valoarea decontată de societate pe baza tichetelor de călătorie cu reducere 50 %, valabile pentru transportul pensionarilor; în mod normal valoarea tichetelor decontate trebuind să fie egală cu cea a veniturilor încasate în numerar pentru acest tip de transport.

În urma controlului s-a constatat că valoarea totală a tichetelor primite și decontate în perioada aprilie 2002 - decembrie 2003, fost de 6.518.890.000 lei iar valoarea tuturor biletelor vândute cu numerar, înregistrate în contabilitate în acea perioadă a fost de 3.378.788.526 lei.

Organele de cercetare penală au solicitat Casei Județene de Pensii B datele de identificare ale persoanelor beneficiare ale biletelor de călătorie cu tarif redus.

În baza relațiilor furnizate au fost identificate un număr de 760 persoane pensionare, domiciliate pe raza județului B și, fiind audiate, un număr de 577 persoane, au declarat că nu au călătorit pe traseele B - B și B - T, în anii 2002 - 2003, iar 183 de persoane au declarat că au efectuat astfel de călătorii.

Verificările efectuate au dus la concluzia că în raport cu numărul de 577 persoane care au declarat că nu au circulat cu mijloacele de transport ale," B, societatea a decontat un număr de 2055 tichete pentru care, la valoarea medie a unei călătorii de 300.000 lei, s-a încasat nelegal suma de 308.250.000 lei.

Extinzând calculul la cele 8.455 tichete, pentru care nu există bilete vândute cu reducere de 50 % pentru pensionari, valoarea estimată a prejudiciului a fost de 1.268.250.000 lei.

Dosarul nr. 1310/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșania fost înaintat la Judecătoria Botoșani și înregistrat sub nr. 84 din 03 ianuarie 2006, cu prim termen de judecată la data de 03 februarie 2006.

La acest termen s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind vorba de indivizibilitate cu privire la fapta de înșelăciune pentru care anterior s-a pronunțat aceeași instanță.

S-a reținut că faptele prezentate în cele două rechizitorii întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prejudiciul total cauzat fiind de peste 2 miliarde lei ( 1.268.250.000 lei plus 2.009.625.000 lei) ceea ce atrage competența de soluționare a tribunalului.

Astfel, prin sentința penală nr. 339 din 03 februarie 2006 s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 215 alin. 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Botoșani.

La 28 februarie 2006, partea vătămată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului s-a constituit parte civilă în acest dosar cu suma de 1.268.250.000 lei (fila 89 dosar nr. 2457/2004).

La data de 27 aprilie 2006, după ce pe rolul Tribunalului Botoșania fost înregistrat și al doilea dosar (1636/2006) s-a dispus conexarea acestuia la dosarul 2457/2005, la termenul din 27 aprilie 2006.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, în cele două dosare conexate, precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești (depoziții de martori și raport de expertiză contabilă), prima instanță a reținut ca temeinic dovedită următoarea situație de fapt:

Inculpatul este asociat unic și administratorul," B, iar soția sa, îndeplinea funcția de casieră la aceeași societate, aceasta având ca principal obiect de activitate efectuarea de transporturi terestre de călători.

În urma unui control efectuat în luna aprilie 2004 de către B - Direcția Controlului Fiscal, la ," s-a constatat faptul că în perioada aprilie 2002 - decembrie 2003, societatea a decontat lunar tichete de călătorie pentru transportul pensionarilor potrivit prevederilor Legii nr. 147/2000 și a Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2007, privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, aprobat prin nr.HG 1287 din 07 decembrie 2000.

Conform actului normativ, călătoriile pentru această categorie de persoane se efectuează pe baza biletelor de călătorie specifice mijloacelor de transport eliberate pensionarilor beneficiari de către agentul economic transportator în baza legitimării calității de pensionar și a prezentării cuponului talon de către pensionari.

Diferența de 50% din costul biletului de călătorie se suportă din bugetul de stat de la care se recuperează de către agentul economic ce a efectuat transportul.

Ca procedură decontarea lunară a subvențiilor acordate pensionarilor s-a făcut în baza unei adrese către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, la care au fost anexate borderouri și în care erau evidențiate: numărul cuponului, numărul kilometrilor parcurși, valoarea biletului, totală și cu reducere 50 %.

Toate documentele au fost întocmite și semnate de și, aceștia fiind direct răspunzători pentru oportunitatea și exactitatea datelor prezentate la decontare.

Profitând de faptul că metodologia susmenționată nu cerea ca la Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului să se trimită și biletele reprezentând 50 % din valoarea transportului, inculpații au decontat un număr mult mai mare de tichete pentru pensionari care nu au corespondent în biletele de călătorie.

Cercetările au evidențiat faptul că din cele 760 persoane care figurează în evidențele," B, doar 183 persoane au călătorit pe ruta B - B și B - T, iar 577 nu au călătorit pe aceste trasee (în anul 2003). Acest aspect întărește convingerea că lunar, aceste cupoane erau achiziționate,la negru", fie de inculpat, fie de alte persoane neidentificate, erau înregistrate în borderouri, iar acestea trimise pentru decontare Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Întrucât inculpatul a negat valoarea prejudiciilor stabilite în cursul urmăririi penale și apoi reținute prin cele două rechizitorii, susținând că prejudiciul din al doilea rechizitoriu s-ar referi și la perioada anului 2002, pentru care se dispusese deja trimiterea în judecată, la cererea acestuia, prima instanță a admis efectuarea unei expertize contabile.

Raportul de expertiză a analizat defalcat situația transporturilor efectuate în anul 2002 și 2003, respectiv aprilie - decembrie 2002, rezultând un total de 847 curse din care 782 curse pe ruta B - B, tur și retur (327 în anul 2002 și 455 în anul 2003) și 65 curse pe ruta B - T (tur și retur), toate în anul 2003.

De asemenea a stabilit că în perioada ianuarie 2002 - martie 2002, s-au efectuat un număr de 71 transporturi pe ruta B -

La evaluarea prejudiciului expertul a luat în calcul și convențiile încheiate cu," SRL B și,PRO-RAPID" SRL B, ceea ce a dus la concluzia că încasările efectuate de cele două societăți în perioada septembrie - decembrie 2003, în sumă de 448.505.000 lei trebuie scăzute din valoarea totală a prejudiciului stabilit pentru anul 2003.

Raportul de expertiză a evidențiat că valoarea totală a cheltuielilor de exploatare pentru anii 2002 - 2003 este de 9.199.018.000 lei, iar valoarea veniturilor realizate a fost de 16.355.256.000 lei. Totodată au fost extrase și sumele de bani virate la bugetul de stat cu titlu de obligații fiscale în perioada supusă verificării.

Examinând dosarele conținând borderourile și cupoanele decontate în anii 2002 și 2003 expertul a constatat că în dosare sunt evidențiate cupoane talon originale (și nu copii), că acestea au înserate informațiile solicitate de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, aprobate prin HG1287/2000, astfel că nu există nici un fel de îndoieli cu privire la autenticitatea acestor tichete.

Referitor la valoarea reală a prejudiciilor reținute defalcat în cele două rechizitorii, expertul arată că suma de 1.268.250.000 lei reținută ca prejudiciu prin rechizitoriul nr. 1310/P/2004 din 18 decembrie 2005, se referă la cupoanele decontate aferente anului 2003, iar suma de 2.009.625.000 lei, reținută ca prejudiciu prin rechizitoriul nr. 158/P/2004 din 14 decembrie 2004 se referă la cupoanele decontate aferente anului 2002.

Cu privire la perioada ianuarie - martie 2002, expertul a arătat că așa cum rezultă din anexa la raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de cercetare penală, valoarea cupoanelor decontate pentru lunile ianuarie - martie 2002 este de 34.325.000 lei, ori această sumă poate diminua prejudiciul total de 2.009.625.000 lei, rămânând astfel un prejudiciu pentru anul 2002, de 1.975.300.000 lei.

Pentru anul 2003, valoarea prejudiciului de 1.268.250.000 lei se va diminua cu suma de 448.505.000 lei, așa cum s-a arătat în concluziile expuse mai sus.

Situația de fapt expusă mai sus, reține prima instanță că rezultă din întregul material probator administrat atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească. Raportul Direcției de Control Fiscal a B, expertizele contabile efectuate la urmărirea penală, dar și în instanță, audierea nemijlocită a tuturor martorilor din lucrări, probe care se coroborează cu recunoașterea faptelor de către inculpați. Inculpații au recunoscut faptul că ei sunt cei care au întocmit și semnat borderourile trimise apoi spre decontare, că într-adevăr nu există o corelare între tichete și bilete, deși logic ar fi fost ca să existe corespondent între tichetele talon și biletele eliberate de șofer, și că aceste nereguli se datorează, pe de o parte, inexistenței unor norme metodologice clare care să fi stabilit condițiile în care se poate cere decontarea acestor taloane, iar pe de altă parte, greutățile ivite pe traseu, în sensul că multe persoane prezentau două taloane de călătorie în locul diferenței de 50% din valoarea biletului de călătorie. Prin urmare, nici unul din inculpați nu faptul că au fost trimise spre decontare mai multe cupoane etalon decât numărul biletelor de călătorie eliberate cu reducere 50%.

Verificând condițiile de existență ale infracțiunii de înșelăciune, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate, a constatat prima instanță că nu există nici un fel de dubii cu privire la vinovăția celor doi inculpați pentru această faptă, fiind pe deplin dovedită intenția inculpaților de a induce în eroare Ministerul Transporturilor prin prezentarea ca fiind reale a unor cupoane așa-zis folosite, dar care în realitate nu-și au corespondent în biletele de călătorie și care nu se regăsesc nici în numărul curselor efectuate și nici la persoanele pretinse că le-ar fi folosit.

Urmarea imediată este paguba produsă prin infracțiune, iar raportul de cauzalitate între fapta de inducere în eroare și paguba pricinuită este de netăgăduit.

De asemenea, ambii inculpați au acționat cu intenție directă, scopul urmărit fiind obținerea unui folos material injust.

Împrejurarea că legea nu sancționează înstrăinarea biletelor speciale de călătorie nu este de natură să-i exonereze de răspundere penală pe cei doi inculpați după cum nu pot invoca nici împrejurarea că nici un pensionar nu a reclamat faptul că i s-au furat aceste bilete speciale de călătorie.

Mai reține tribunalul că inculpații se fac răspunzători în primul rând pentru întocmirea inexactă a documentelor de decontare, deși cunoșteau și chiar s-au angajat că vor răspunde pentru inexactitatea datelor trecute în aceste documente.

Prin urmare, reține că ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar funcție de valoarea defalcată a prejudiciilor, în sarcina inculpatului a reținut fapta prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și 42 Cod penal, iar pentru inculpata, infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal.

Având în vedere că și inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, funcție de concluziile expertizei contabile dispuse în cauză, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice faptei, dată fiind valoarea prejudiciului reținut pentru anul 2003, care este de 819.745.000 lei.

În sarcina inculpatului a reținut și infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată, prima instanță apreciind că acesta cunoștea faptul că datele de identificare și semnăturile titularilor din documentele trimise spre decontare nu sunt conforme cu realitatea. Nu s-a putut dovedi faptul că el ar fi falsificat înscrisul, dar legea nu condiționează existența infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, cerința de la 291 Cod penal fiind numai împrejurarea de a cunoaște că înscrisul nu conține date reale.

Cu privire la existența celorlalte infracțiuni reținute în actele de sesizare și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați, instanța a dispus achitarea acestora pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului instanța a reținut că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul a contrafăcut semnăturile titularilor de pe cupoane, motiv pentru care a dispus achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. c Cod procedură penală.

Pentru infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, din probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul ar fi dat în fața vreunei autorități vreo declarație din categoria celor la care se referă art. 292 Cod penal. Consecințe juridice în atare situație s-ar fi produs doar dacă acele cupoane etalon ar fi fost false, ceea ce nu este cazul în speță, astfel încât s-a apreciat că fapta prev. de art. 292 Cod penal nu există, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. a Cod penal a dispus achitarea inculpatului.

Pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal rap.la art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată, reținută în sarcina inculpaților și, instanța a dispus achitarea acestora pe temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât cupoanele statistice nu fac parte din categoria documentelor la care se referă legea.

Pe același temei a dispus și achitarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit.d din Legea nr. 87/1994, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal.

Deși rechizitoriul din 08 decembrie 2005 vorbește despre existența acestei infracțiuni, nu arată care sunt actele contabile distruse sau alterate, iar pe de altă parte, expertiza efectuată în cauză arată că în contabilitatea societății au fost înregistrate corect atât cheltuielile cât și veniturile societății.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptelor comise, de împrejurările în care au fost comise, de cuantumul prejudiciului produs, dar și de persoana fiecărui inculpat, de poziția procesuală relativ sinceră, de lipsa antecedentelor penale.

A apreciat așadar, că în favoarea fiecăruia pot fi reținute circumstanțe personale prev. de art. 74 lit. a Cod penal, funcție de care, în baza art. 76 alin. 2 Cod penal (pentru inculpatul ) și 76 lit. c Cod penal (pentru inculpata ) a coborât pedepsele sub minimul prevăzut de lege.

Având în vedere că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs, s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a și 34 Cod penal.

De asemenea, a apreciat, față de forma agravantă a infracțiunii de înșelăciune - art. 215 alin. 5 Cod penal -, că scopul pedepsei și reeducarea acestuia nu pot fi atinse decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul prevăzut de lege.

Cum dispozițiile art. 215 alin. 5 Cod penal prevăd și aplicarea pedepsei complimentare a dispus și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza II, b și c Cod penal.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza II, b și c Cod penal.

Pentru inculpata prima instanță a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea acesteia pot fi atinse și fără privare de libertate, astfel că în temeiul art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza II și b Cod penal, precum și aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.

Cât privește latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut suma rezultată din raportul de expertiză, reținând separat, obligarea inculpatei la prejudiciul cauzat în anul 2003.

Astfel, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Societatea Comercială," B, la plata sumei de 2.795.045.000 lei ( 279.504,5 lei RON), din care suma de 819.745.000 lei ( 81.974,5 lei RON), în solidar și cu inculpata, către partea vătămată, constituită parte civilă - Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

În temeiul art. 353 Cod procedură penală s-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 23 mai 2005, cu excepția autobuzului marca, Mercedes" cu număr de înmatriculare BT - -, serie -, serie motor -, capacitate cilindrică 11967 mc, pentru care s-a dispus ridicarea măsurii prin încheierea din 12 octombrie 2006 Tribunalului Botoșani și pe care o menține.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și partea responsabilă civilmente, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații, în motivarea apelurilor, au arătat că în speță nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune, precizează că prin decontarea cupoanelor talon nu s-au produs vreun prejudiciu părții civile - element condiție pentru existența infracțiunii de înșelăciune.

Pentru cele 6 călătorii simple cu reducere de 50%, diferența se suportă de bugetul de stat și din prevederile Legii 147/2000 nu rezultă că este interzisă vânzarea - cumpărarea acestor taloane speciale de călătorie. Acordarea acestor taloane are valoarea unui act juridic unilateral, cu titlu gratuit și translativ, fiind în esență, o liberalitate, fiind absurd a se reține că pentru folosirea lor, de un alt titular, s-ar produce vreun prejudiciu.

Cât privește infracțiunea de uz de fals, inculpații arată că atâta vreme cât dispozițiile Legii 147/2000 nu interzic înstrăinarea taloanelor speciale de călătorie cu reducere de 50%, împrejurarea că acestea au fost folosite de alte persoane, nu are nicio relevanță juridică, ca atare, nu au produs consecințe juridice, cerință prevăzută de textul incriminator.

În subsidiar, în cazul în care instanța va reține ca fiind dată infracțiunea de înșelăciune, trebuie avute în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în apel. Expertul opinează pentru deducerea obligațiilor fiscale, sens în care s-ar impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al. 2, 5 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 215 al. 1 Cod penal. Cu toate acestea, apreciază că nu se impune aplicarea disp. art. 334 Cod procedură penală pentru că aceeași expertiză formulează și alte concluzii cu valoare determinantă în adoptarea unei soluții temeinice și legale. Astfel, expertul a conchis că nu există prejudiciu în cazul în care instanța va admite că în realitate au existat pensionari care au călătorit cu unul sau mai multe cupoane talon.

În consecință, au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale și în rejudecare achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru ambele infracțiuni, ridicarea sechestrului asigurator și înlăturarea obligației de plată a prejudiciului.

Partea responsabilă civilmente, în motivarea apelului, arată că se impune achitarea celor 2 inculpați pentru ambele infracțiuni care au făcut obiectul condamnării la prima instanță, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, ridicarea sechestrului asigurator și exonerarea de la plata prejudiciului, întrucât acesta nu există. Apreciază că probele din care a rezultat pretinsul prejudiciu nu sunt concludente și nu s-a ținut cont de obligațiile fiscale achitate, precum și facturile emise de SC SRL și SC SRl în perioada septembrie - decembrie 2003, în sumă de 448.505.000 lei vechi.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 Cod procedură penală, curtea constată că apelurile declarate de inculpata și partea responsabilă civilmente sunt neîntemeiate, iar apelul declarat de inculpatul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpaților, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Astfel, inculpatul este asociat unic și administrator al SC SRL B, având ca principal obiect de activitate efectuarea de transporturi terestre de călători.

În cursul anului 2002 s-a efectuat de societate un număr de 327 curse B - B, decontându-se pentru aceste curse bilete de transport subvenționate 50 % pentru pensionari în valoare de 2.711.450.000 lei, fiind întocmite pentru obținerea decontului documentații în acest sens, iar partea vătămată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a virat această sumă de bani.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 147/2000 "pensionarii din sistemul asigurărilor sociale de stat, din sistemul de pensii și asigurări sociale pentru agricultori, precum și pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de 6 călătorii simple cu reducere de 50 % din tariful stabilit pentru călătoriile la trenul de persoane clasa a II-a, la transportul intern în comun".

Diferența de 50 % din costul biletului de călătorie se suportă din bugetul de stat, de la care se recuperează de către agentul economic care a efectuat transportul.

Art. 5, 17 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern prevăd că talonul special de călătorie este documentulprin care li se stabilește pensionarilorcalitatea de beneficiar al biletelor de călătorie, respectiv identificarea beneficiarului se face cu buletinul de identitate, respectiv cu cartea de identitate.

În cazul în care pensionarul se urcă, în parcurs, în mijlocul de transport, personalul stabilit pentru verificarea legitimațiilor de călătorie eliberează contra cost biletul cu reducere de 50 % pentru pensionari, reținând cuponul - talon, cu respectarea prevederilor privind legitimarea beneficiarului (art. 19 din aceleași norme).

Art. 20 din Normele metodologice prevăd că persoanele ce prezintă bilete cu reducere de 50 % pentru pensionari li se vor solicita buletinul de identitate și talonul de pensionare din care a fost detașat cuponul -talon. Persoanele care nu pot justifica utilizarea biletelor cu reducere 50 % pentru pensionari sunt considerate fără legitimație de călătorie și sunt tratate în conformitate cu reglementările specifice tipului de transport.

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că pensionarii trebuiau să completeze cupoanele talon eliberate de Casa Județeană de Pensii, să fie identificați conform art. 20, după care să primească biletele având ca valoare diferența de 50 %.

Analizând actele și lucrările dosarului, se reține că obligațiile mai sus menționate nu au fost respectate de conducătorii auto angajați ai SC SRL, iar la întoarcerea din cursă nu întocmeau documentele de predare - primire a documentelor de călătorie.

Au susținut inculpații că acordarea celor 6 cupoane talon de călătorie cu reducere de 50 % are valoarea unui act juridic unilateral, cu titlu gratuit și translativ, fiind, în esență, o liberalitate și că nicio dispoziție legală nu interzice înstrăinarea lor sau folosirea de către același pensionar la o călătorie a două sau mai multe cupoane talon în locul contravalorii a 50 % din biletul de călătorie.

Or, Legea nr. 147/26.07.2000 reglementează reducerile acordatepensionarilorpentru transportul intern, respectiv călătorii simple cu reducere de 50 % din tariful stabilit pentru călătoriile cu trenul de persoane clasa a II-a, la transportul intern în comun. Din dispozițiile acestei legi rezultă că regimul juridic al cupoanelor-talon este unul special, în sensul că, deși distribuite cu titlu gratuit, nu puteau fi efectiv utilizate decât de titularii acestora. Prin distribuirea acestor cupoane s-a urmărit ca de aceste servicii să beneficieze doar pensionarii, nu și alte persoane, așa cum în mod greșit au susținut inculpații.

S-a mai susținut de inculpați că au existat pensionari care au călătorit cu unul sau mai multe cupoane talon, afirmație ce nu poate fi reținută. Fiecare pensionar beneficiază anual de 6 călătoriisimple cu reducere. Art. 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 prevede că aceste călătorii se fac în baza legitimăriicalității de pensionarși a suportării tarifului de călătorie redus cu 50%, precum și a prezentării cuponului-talon, orice altă modalitate de compensare a diferenței de 50% nefiind posibilă.

lunară a subvențiilor acordate pensionarilor s-a făcut în baza unei adrese înaintate părții civile la care au fost anexate borderouri în care erau evidențiate numărul cuponului, numărul kilometrilor parcurși, valoarea biletului, documente ce au fost semnate de ambii inculpați.

unui număr mai mare de tichete pentru pensionari și care au corespondent în biletele de călătorie a fost posibilă întrucât la acea dată nu se impunea și atașarea biletelor reprezentând 50% din valoarea transportului.

Inculpații au recunoscut că nu există o corelare între tichete și bilete, însă au motivat că aceasta se datorează unor norme metodologice neclare, precum și faptul că parte din pensionari au achitat diferența de 50% din valoarea transportului cu unul sau mai multe tichete.

Solicitările de decontare a contravalorii tichetelor susținute de întocmirea unei documentații neadevărate, constituie o activitate de inducere în eroare în sensul art. 215 alin 1,2,5 Cod penal pentru inculpatul, respectiv art. 215 alin. 1,2 Cod penal pentru inculpata.

Față de cele mai sus reținute, corect prima instanță a reținut că faptele care au făcut obiectul condamnării celor doi inculpați există și au fost săvârșite cu vinovăție.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților apelanți s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, just apreciindu-se de instanța de fond că reeducarea acestora s-ar putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea acestora a dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal.

Recursul inculpatului este întemeiat doar sub aspectul aplicării unei pedepse greșit individualizate pentru infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă, precum și faptul că în favoarea acestuia a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a Cod penal.

Față de poziția procesuală a inculpaților, prejudiciul cauzat, nu se impune redozarea pedepselor aplicate inculpaților și nici modul de executare, relativ la inculpatul, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.81, 86/1 Cod penal.

Cât privește criticile aduse modului de soluționare a laturii civile a cauzei, acestea sunt nefondate.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul, rezultă că prejudiciul aferent anului 2002 se ridică la suma de 2.009.625.000 lei vechi, iar pentru anul 2003, la suma de 1.268.250.000 lei vechi, prejudicii care ar putea fi reevaluate (diminuate) cu sumele de 34.325.000 lei vechi, respectiv 448.505.000 lei vechi. Aceste din urmă sume reprezintă valoarea cupoanelor decontate pentru perioada ianuarie - martie 2002 (iar încasările în numerar aferente acestor curse nu au fost luate în considerare la evaluarea prejudiciului), respectiv contravaloarea facturilor emise de două societăți cu care "" a avut relații contractuale de prestări servicii, iar încasările în numerar aferente acestor cupoane au fost evidențiate în gestiunea financiară a acestora.

Prima instanță, însușindu-și concluziile acestei expertize, inclusiv cele referitoare la diminuarea cuantumului cu cele două sume mai sus menționate, a obligat pe cei doi inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2.795.045.000 lei vechi.

Noua expertiză contabilă efectuată în apel stabilește aceleași valori pentru prejudiciile aferente anilor 2002, 2003 și care se pot diminua cu contravaloarea transporturilor efectuate de cele două societăți - în perioada septembrie - decembrie 2002 - pentru călătorii pensionari care beneficiau de prevederile Legii nr. 147/2000. Mai concluzionează expertul că în condițiile în care instanța va admite că în realitate au existat pensionari care au călătorit cu unul sau mai multe cupoane talon, nu poate exista prejudiciu, însă pentru considerentele mai sus arătate, cu privire la imposibilitatea folosirii mai multor cupoane pentru o singură călătorie, această concluzie a expertului nu va fi reținută.

Au mai susținut apelanții că în cazul în care instanța ar aprecia că în speță există prejudiciu, s-ar impune diminuarea acestuia cu valoarea obligațiilor fiscale plătite de societate în anii 2002 și 2003 și care au fost stabilite în expertiza efectuată în apel.

De vreme ce activitatea inculpaților a avut un caracter ilicit, întreaga sumă de bani încasată prin inducerea în eroare a părții civile reprezintă paguba reală a părții civile care a finanțat, de la bugetul de stat, contravaloarea acestor cupoane talon. Nu are relevanță faptul că inculpații ar fi achitat obligațiile fiscale către stat, operațiunile în contabilitate fiind nereale.

Ceea ce se are în vedere la stabilirea prejudiciului este persoana fizică sau juridică în dauna căreia a fost cauzat. Or, potrivit dispozițiilor Legii nr.147/2000 și HG nr.1287/2000 (art.26) obligația de plată a sumelor către SC SRL Bar evenit Ministerului Transporturilor, aceasta fiind unitatea indusă în eroare prin activitatea ilicită a inculpaților. Sumele pe care partea responsabilă civilmente le-a achitat cu titlu de obligații fiscale către ANAF, în condițiile în care se va reține că nu erau datorate, pot fi recuperate pe alte căi procedurale.

Față de considerentele mai sus reținute, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata și partea responsabilă civilmente.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul, va desființa în parte sentința penală atacată, iar în rejudecare, va proceda, în sensul celor mai sus arătate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2,3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata, fiica lui și, născută la data de 04 noiembrie 1956 în localitatea, județul B, CNP -, domiciliată în mun. B, str. - T, - 6,. 3,. 13, județul B, și partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în municipiul B,-, parter, județul B, împotriva sentinței penale nr. 365 din data de 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr.-.

Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1956 în comuna Dumbrăveni, județul S, CNP -, domiciliat în municipiul B, str. - T, - 6,. 3,. 13, județul B, împotriva aceleiași sentințe.

Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:

Înlătură aplicarea disp. art.33 lit. a, 34 Cod penal relativ la inculpatul.

Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și 42 Cod penal, art.74 lit. a, art.76 lit. e Cod penal la pedeapsa de 2(două) luni închisoare (în loc de 2 închisoare).

În temeiul art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa de 3 și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 2, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 3 și 6 luni închisoare.

Pedeapsă principală de executat pentru inculpatul: 3(trei) și 6(șase) luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă inculpata și partea responsabilă civilmente SC SRL B să plătească statului câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Celelalte cheltuieli judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, 21 ianuarie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.

Dact.

2 ex./30.01.2009

Jud. fond:

Președinte:Andronic Tatiana Luisa
Judecători:Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Suceava