Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.62/A/2008
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de partea civilăSC SRL - SUCURSALAși inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 158 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 10 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea hotărârii în cauză amânându-se pentru data de 17 iunie 2008, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.158/P din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.215 al.1,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 al.1 lit. a și al.2, art.76 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul născut la 1.05.1968 în localitatea C N, fiul lui și, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, cu domiciliul în C N,-, - 1,. IV..12, Județul C, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, la pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza II, lit. b, lit. Cod penal; interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 19 aprilie 1999 la 4 mai 1999.
În baza art.14 - 346 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la despăgubiri în favoarea părților civile, respectiv:
1.-pentru partea civilă " SERV COM" cu sediul în localitatea O,-, la plata sumei de 51.059,67 RON, reactualizată din luna martie 1999 până la data plății efective;
2.-pentru partea civilă "" SRL cu sediul în O,-, Județul B reprezentată prin lichidator cu sediul în localitatea O, str. - nr.9,.17 la plata sumei de 3630,72 RON;
3.- pentru partea civilă "" SRL A - Sucursala O, cu sediul în localitatea O,-, Județul B la plata sumei de 27.895,45 RON;
4.-pentru partea civilă " INTERNAȚIONAL" cu sediul în localitatea O,- la plata sumei de 34.355.42 RON reactualizată din luna aprilie 1999 la data plății efective;
5.-pentru partea civilă SC " 3 IMPORT" SRL cu sediul în localitatea O,- la plata sumei de 24.740 RON;
6.- pentru partea civilă " COM" cu sediul în O,-, - 4,.19, Județul B la plata sumei de 24.740 RON.
În baza art. 346 al.1 Cod procedură penală s-a constatat că partea civilă "TOTAL DISTRIBUTION B" cu sediul în O,-, jud. Bar enunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
În baza art.118 Cod penal s-au confiscat CEC-urile și biletele la ordin, aflate în original la dosarul cauzei.
În baza art.7, art. 21 lit. g din Legea nr.26/1990 s-a dispus înregistrarea hotărârii de condamnare a inculpatului în Registrul Comerțului după rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1000 RON.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, din 10.03.2000, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 cod penal.cu aplicarea art.41 al.2 c penal.
În fapt s-a reținut că în perioada 19 martie - 04 aprilie 1999, inculpatul, în calitate de director la SC SRL Oap rejudiciat șapte societăți comerciale cu suma totală de 2.561.404.253 lei, în cadrul unor operațiuni de aprovizionare cu produse alimentare comercializate de acestea, pentru a căror achitare inculpatul a emis CEC-uri și bilete la ordin fără a avea proviziune în bancă, respectiv disponibilitate de plată.
Audiat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Partea vătămată SC SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 510.596.715 lei (fila 8 dosar urmărire penală), iar la termenul de judecată din 16.01.2007 a cerut acordarea acestei sume reactualizate potrivit indicelui de inflație (fila 15 dosar fond).
Partea vătămată SC SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 36.307.200 lei(fila 31 dosar urmărire penală).
Partea vătămată SC SRL A - Sucursala O, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 278.954.525 lei(fila 81 dosar urmărire penală).
Partea vătămată SC Internațional SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 343.554.280 lei(fila 103 dosar urmărire penală).
Partea vătămată SC 3 -Import SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 247.400.878 leu(fila 129 dosar urmărire penală).
Partea vătămată SC COM SRL, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 36 milioane lei(fila 158 dosar urmărire penală).
Partea vătămată SC Distribution Romania SRL, devenită ulterior SC Distribution B SRL; s-a constituit parte civilă în cauză(fila 42 dosar de urmărire penală),insa in cursul judecății, partea vătămată a declarat că renunță la pretențiile civile formulate în cauză(fila 39 dos inst.)
Prin sentința penală nr. 131/15.05.2000 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2233/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, la pedeapsa de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 20.04.1999-04.05.1999.
În baza art. 14 cod procedură penală și art. 998 cod civil, inculpatul a fost obligat la despăgubiri, după cum urmează: 510.596.715 lei în favoarea SC SRL O, 36.307.200 lei în favoarea SC SRL O, 1.071.628.655 lei în favoarea SC Distribution Romania SRL Sucursala O, 278.954.525 lei în favoarea SC SRL O, 343.554.280 în favoarea SC International SRL O, 247.400.878 lei în favoarea SC G SRL O, 35.000.000 lei în favoarea SC COM SRL
În baza art. 445 cod procedură penală au fost declarate CEC-urile și ordinele de plată din dosar ca fiind false.
Prin decizia penală nr. 216/09.11.2000 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr. 3094/2000 s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale susmenționate.
Prin decizia penală nr. 2631/23.05.2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 4809/2000 a fost admis apelul inculpatului și s-a dispus casarea deciziei penale nr. 216/2000 a Curții de APEL ORADEA și a sentinței penale nr. 131/2000 a Tribunalului Bihor, dispunându-se trimiterea cauzei pre rejudecare Judecătoriei Oradea.
Considerentele de casare reținute de Curtea Supremă de Justiție, au vizat contrarietatea existentă între cele două expertize medico-legale efectuate în cauză și nelămurirea acestei contrarietăți de către instanță. În concret, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1290/IV/177 din 29.04.1999 al Laboratorului Medico-legal al Județului B rezultă că inculpatul nu are discernământ, iar din raportul de expertiză medico-legal psihiatric nr. 6/9491 al Institutului de Medicină Legală Minovici, rezultă că inculpatul a comis faptele cu discernământ. Curtea Supremă de Justiție a reținut încălcarea dispozițiilor art. 24 din OG nr. 1/2000, potrivit cărora, în atare situație, competentă a se pronunța asupra contradicțiilor între astfel de acte medico-legale este Comisia superioară medico-legală și a dispus ca în rejudecarea cauzei să se procedeze la obținerea acestui aviz.
Prin sentința penală nr. 126/25.01.2002 pronunțată în dosar nr. 13782/R/2001, Judecătoria Oradea și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Prin sentința penală nr. 60/24.02.2003 pronunțată în dosar nr. 14582/2002, Tribunalul Bihor, învestit cu rejudecarea cauzei a dispus în baza art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 cod penal și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și 64 lit. "a", "b" cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus durata arestului preventiv de la 20.04.1999 la 04.05.1999.
În baza art. 347 cod procedură penală a constatat că s-a dispus disjungerea acțiunii civile și rezolvarea separată a acestuia.
În baza art. 118 lit. "b" cod penal, s-a dispus confiscarea specială a CEC-urilor și ordinelor de plată aflate la dosarul cauzei.
Prin decizia penală nr. 128/A/08.07.2004 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr. 1258/P/2004 s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 60/2003 a Tribunalului Bihor, susmenționate.
Prin decizia penală nr. 857/12.02.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 2802/2003, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 128/2003 a Curții de APEL ORADEA, s-a dispus casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de APEL ORADEA.S-a motivat că instanța de apel a procedat la judecarea cauzei în absența inculpatului apelant, care nu a fost citat conform dispozițiilor legale, încălcându-se astfel dreptul la apărare garantat de lege.
Prin decizia penală nr. 157/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr. 1258/P/2004, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 60/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 14582/2002 și menținerea în întregime a acesteia.
Prin decizia penală nr. 6281/2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 4382/2004 s-a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 157/A din 08.07.2004 a Curții de APEL ORADEA și s-a dispus casarea acesteia, precum și casarea sentinței penale nr. 60/2003 a Tribunalului Bihor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță - Tribunalul Bihor. Instanța supremă a reținut în considerentele hotărârii de casare că instanța de apel nu a dat eficiență corectă condițiilor legale ale art. 38 cod procedură penală, referitoare la disjungere, atunci când a apreciat ca fiind corectă dispoziția privind disjungerea laturii civile de cea penală, ca urmare a existenței pericolului tergiversării nejustificate a soluționării acesteia din urmă.
Înalta Curtea considerat că în funcție de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv aceea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, de condițiile pe care le impune această normă incriminatoare și contextul concret al cauzei, se impune judecarea acesteia în ansamblul său, atât în ceea ce privește acțiunea penală, cât și acțiunea civilă existentă în cadrul procesului penal. A arătat că, în cadrul soluționării unitare a unei cauze penale, stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta comisă de inculpatul ce a fost trimis în judecată reprezintă un criteriu ce se reflectă și în latura penală a cauzei, respectiv în reținerea nevinovăției, iar în planul răspunderii penale, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Înalta Curtea considerat că latura penală a cauzei nu a fost corect soluționată, nici cu privire la vinovăția inculpatului, în raport de prejudiciul produs și nici referitor la individualizarea pedepsei, atâta timp cât întinderea prejudiciului nu a fost stabilită în integralitate, întrucât latura civilă a fost disjunsă tocmai în scopul cuantificării prejudiciului produs.
Sub aspectul încadrării juridice aprecierii actelor medicale referitoare la discernământul inculpatului, Înalta Curtea recomandat examinarea acestora cu ocazia rejudecării cauzei.
Tribunalul, rejudecând cauza, în temeiul recomandărilor din hotărârea de casare constând în soluționarea unitară a cauzei, deopotrivă sub aspectul laturii sale penale, dar și civile, a reținut în temeiul probatoriului administrat, ce însumează preponderent înscrisuri (facturi fiscale, CEC-uri, bilete la ordin refuzuri de plată,) dar și declarații inculpatului și depoziții de martori, următoarele:
1. În data de 19, respectiv 22, 24, 26 martie 1999, inculpatul, în calitate de director al SC SRL a ridicat de la SC Serv Com SRL O mărfuri în valoare totală de 510.596.715 lei RON, conform facturilor; seria - nr. -/19.03.1999 - fila 13 dosar urmărire penală; - nr. -/22.03.1999 - fila 17 dosar urmărire penală; - nr. -/24.03.1999 - fila 21 dosar urmărire penală; - nr. -/26.03.1999 - fila 25 dosar urmărire penală. Contravaloarea acestor facturi a fost achitată prin emiterea filelor CEC aflate în original la dosarul cauzei, nr. A 306--(fila 14); A 306--(fila 23); A 306--(fila 10); A 306--(fila 19.
La data de 08.04.1999 filele CEC emis de SC SRL O au fost introduse în Banca Comercială - Sucursala O, dar a fost refuzată decontarea lor din lipsă de disponibil în cont, conform refuzului de plată aflat în copie la fila 9 din dosar urmărire penală.
2. În data de 22, respectiv 27, 29 martie 1999, inculpatul, în numele SC SRL O, a cumpărat de la SC SRL O mărfuri, respectiv băuturi alcoolice în valoare totală de 36.307.200 lei(facturile fiscale regăsindu-se la filele 35, 36 dosar urmărire penală), iar pentru plata acestora a emis fila CEC seria A 306--, aflată în original la fila 33 dosar urmărire penală.
La data de 07.04.1999 fila CEC emisă în numele SC SRL Oaf ost introdusă la Banca Transilvania, decontarea acesteia fiind refuzată din lipsă de disponibil în cont, conform refuzului de plată, aflat în copie la dosarul de urmărire penală - fila 32.
3. În data de 25, respectiv 27, 30 martie și 01, respectiv 04 aprilie 1999, inculpatul, în numele SC SRL Oac umpărat de la SC Distribution Romania SRL - Sucursala O, aflată în prezent sub denumirea de SC Distribution B SRL, mărfuri în valoare de 1.071.628.655 lei(facturile fiscale aferente aflându-se la dosarul de urmărire penală la filele 47-66), iar pentru plata acestora a emis 6 file CEC în numele SC SRL, respectiv: nr. A 306--(fila 46 dosar urmărire penală); nr. A 306--(fila 49 dosar urmărire penală); nr. A 306-52107(fila 52 dosar urmărire penală); nr. A 306--(fila 55 dosar urmărire penală); nr. A 306--(fila 61 dosar urmărire penală); nr. 306--(fila 64 dosar urmărire penală).
În zilele de 5, respectiv 6, 7, filele CEC au fost introduse în Banca Transilvania, decontarea acestora fiind refuzată din lipsă de disponibil în cont, conform refuzurilor de plată aflate în copie la dosarul de urmărire penală, filele 45, 48, 51, 54, 60, 63.
4. În data de 30 martie și 01 aprilie1999, inculpatul, în numele SC SRL O, a cumpărat de la SC SRL Mărfuri în valoare totală de 278.954.525 lei(facturile fiscale aferente regăsindu-se la filele 87, 88, 89 dosar urmărire penală), iar pentru plata acestora a emis două file CEC, nr. A 306--(fila 84 dosar urmărire penală), respectiv nr. A 306-52171(fila 86 dosar urmărire penală).
La data de 06.04.1999, respectiv 08.04.1999, filele CEC au fost introduse în Banca Transilvania O, decontarea acestora fiind refuzată din lipsă de disponibil în cont, conform refuzurilor de plată aflate în copie la filele 83 și 85 din dosar de urmărire penală.
5. La data de 31 martie, respectiv 02 aprilie 1999, inculpatul, a cumpărat, în numele SC SRL, mărfuri în valoare totală de 343.554.280 lei(facturile aferente regăsindu-se la filele 87, 88, 89 din dosar de urmărire penală), iar pentru plata acestora a emis biletele la ordin(filele 106, 107, 109, 113, 114, 118 dosar urmărire penală). La data scadentă, precizată de inculpat în documentele depuse la Banca Comercială " ", a fost refuzată decontarea acestora din lipsă totală de disponibil(fila 111 dosar urmărire penală).
6. În data de 29.03, respectiv 30.03, 31.03.1999 și 01.04.1999, inculpatul a cumpărat în numele SC SRL mărfuri de la SC G SRL în valoare totală de 247.400.878 lei(facturile aferente regăsindu-se la dosarul de urmărire penală filele 137, 138, 140, 141), iar pentru plata acestora a emis trei file CEC, respectiv nr. 306--(fila 131 dosar urmărire penală), nr. A 306--(fila 132 dosar urmărire penală), nr. A 306--(fila 130 dosar urmărire penală).
La data de 05.04, respectiv 08.04 și 09.04.1999, filele CEC au fost introduse la Bank O, decontarea acestora fiind refuzată din lipsă de disponibil în cont, conform refuzurilor de plată aflate în copie la filele 134, 135, 136 din dosarul de urmărire penală.
7. În data de 01.04.1999 inculpatul a primit în avans de la SC SRL suma de 35 milioane lei, reprezentând plata parțială a 150 bax-uri de margarină "Rama", mărfuri pe care inculpatul nu le-a mai livrat beneficiarului(factura fiscală aferentă regăsindu-se la fila 162 din dosarul de urmărire penală).
Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale (filele 28, 29, 70, 75, 99, 123, 154, 165), a declarat că a condus firma SC SRL O în calitate de director, având de la început specimen de semnătură și împuternicire de a angaja societatea în raporturi comerciale. A arătat că, în această calitate, a cumpărat mărfuri pe bază de factură de la mai multe societăți comerciale din O, mărfuri pe care din proprie inițiativă le-a vândut la prețuri mai mici decât prețul de achiziție și apoi făcând o regulă din asta a pus firma în imposibilitatea de a-și onora obligațiile de plată către furnizorii săi. A susținut că banii obținuți din vânzarea mărfurilor sub prețul de achiziție, i-a depus în bancă pentru plata datoriilor. A recunoscut că semnătura și scrisul de completare pe CEC-uri și bilete la ordin, îi aparține și că în momentul emiterii acestora, cunoștea că societatea pe care o reprezenta nu avea disponibil bancar. A recunoscut de asemeni, că a ridicat personal mărfurile livrate de societățile păgubite.
În cursul cercetării judecătorești (fila 61), inculpatul a susținut pentru prima oară și chiar în a treia rejudecare a cauzei, că beneficiarii CEC-urilor aveau cunoștință despre lipsa disponibilului bancar la emiterea CEC-urilor.
Din plângerile penale formulate de părțile civile (filele 8, 13, 42, 81, 103, 129, 158 dosar urmărire penală) a rezultat că inculpatul nu le-a făcut cunoscută acestora împrejurarea că societatea comercială pe care o reprezintă în relațiile comerciale nu avea disponibil bancar. Părțile civile au arătat că au avut încredere în solvabilitatea firmei reprezentate de inculpat, întrucât au derulat cu aceasta mai multe raporturi comerciale, iar inculpatul a onorat unele CEC-uri emise.
A rezultat astfel că inculpatul, angajat la SC SRL, cu sediul în localitatea O, în calitate de director și având dreptul la specimen de semnătură bancară, a intrat în relații comerciale cu diferite societăți, care primeau de la acesta pentru mărfurile livrate file CEC și bilete la ordin, deși firma susmenționată nu avea fonduri disponibile în cont. În toate aceste tranzacții comerciale, emiterea CEC-urilor și a biletelor la ordin, fără disponibil în cont bancar, a fost o împrejurare necunoscută beneficiarilor CEC-urilor și biletelor la ordin, însă cunoscută inculpatului, care în declarațiile care în faza de urmărire penală a susținut constant că derula operațiuni comerciale în aceste condiții pentru a obține sume menite a stinge datorii contractate anterior. Mai mult, inculpatul a susținut că mărfurile cumpărate au fost vândute la prețuri inferioare prețurilor de achiziție, că banii rezultați au fost depuși la Banca Comercială " " pentru efectuarea altor plăți, respectiv că fiecare achiziții de marfă și revânzare a acesteia s-a bazat pe intenția sa de a crea un disponibil bancar pentru acoperirea unor CEC-uri emise anterior și nicidecum pe intenția de inducere în eroare a partenerilor de afaceri.
S-a concluzionat că sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de înșelăciune în modalitățile prevăzute de alin. 3, 4, 5, s-au probat în mod cert sub toate elementele sale - acțiunea de emitere a unor CEC-uri și bilete la ordin în condițiile inexistenței disponibilului bancar, împrejurare cunoscută de inculpat, însă nu și de beneficiari, inducerea în eroare a partenerilor de afaceri în ceea ce privește solvabilitatea și credibilitatea financiară a societății în numele căreia inculpatul contracta. Sub acest ultim aspect a precizat că, inculpatul nu a notificat partenerilor de afaceri lipsa disponibilităților sale financiare, iar prin derularea în mod repetat a raporturilor comerciale cu aceștia nu a urmărit decât inducerea lor în eroare, prin crearea aparenței că firma pe care o conduce, este firmă cu activitate comercială și deci profitabilă.
În opinia instanței, raportat la probele susmenționate, inculpatul a emis succesiv file CEC și bilete la ordin, deși știa că societatea comercială nu avea disponibil în cont, fiind de rea credință.
Inculpatul a acționat în acest mod nu din dorința de a încerca achitarea creanțelor, refuzurile de plată susmenționate, emise de bănci, demonstrând că pe toată durata operațiunilor comerciale efectuate de inculpat cu societățile comerciale păgubite, respectiv 01 martie - 05 aprilie 1999, acesta s-a aflat constant în imposibilitate de plată, contul bancar nefiind alimentat. În plus, chiar în cazul unor vânzări sub prețul de achiziție, era posibilă achitarea parțială a prejudiciului, fapt pe care inculpatul nu l-a dovedit.
Este evident că, în realitate, inculpatul a urmărit și obținut un folos injust.
Ca atare sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că modul de obiectivare a acțiunilor inculpatului, respectiv achiziționări repetate de mărfuri, corelate cu emiterea de CEC-uri și bilele la ordin fără acoperire, într-un interval scurt de timp, pe fondul unei lipse de disponibil bancar constant pe toată această perioadă, a ilustrat că în realitate inculpatul a urmărit și obținut foloase injuste, fapt demonstrat cu atât mai mult cu cât inculpatul a declarat că mărfurile astfel contractate au fost vândute, însă așa cum s-a menționat, banii astfel obținuți nu au fost folosiți pentru plata CEC-urilor și biletelor la ordin.
Revenirea inculpatului asupra declarațiilor anterioare, prin susținerea împrejurării că părțile civile cunoșteau la data emiterii CEC-urilor lipsa sa de disponibil bancar, nu a fost motivată de acesta, nici sub aspectul revenirii în sine nici a momentului când aceasta a fost făcută, respectiv la câțiva ani de la începerea judecării cauzei. Mai mult, susținerea sa, nu s-a coroborat cu datele ce rezultă din probatoriul administrat. Este evident că poziția inculpatului a semnificat în realitate încercarea acestuia de a obține un tratament sancționator penal mai blând.
În ceea ce privește săvârșirea de către inculpat a faptelor, cu discernământ, s-a apreciat că, raportat la avizul Comisiei Superioare Medico-Legale (fila 56 dosar 1582/2002), potrivit căruia inculpatul a avut capacitatea psihică de apreciere critică a faptelor de care este judecat și față de care discernământul a fost păstrat, nu s-a putut reține incidența cazului de iresponsabilitate, vinovăția inculpatului fiind probată fără dubiu.
S-a mai precizat că, înscrisurile arătate (CEC-uri, bilete la ordin) au probat în mod cert existența unui prejudiciu de 2.561.404.253 lei.
Modul de săvârșire, respectiv prejudicierea a șapte societăți comerciale în cadrul unor raporturi comerciale de același tip - achiziții de produse alimentare - prin emitere de CEC-uri și bilete la ordin fără acoperire bancară, perioada de timp scurtă în care s-au produs aceste acțiuni - 19.03. - 04.04.1999, respectiv 16 zile, precum și locul în care s-au desfășurat, toate pe teritoriul localității O, au demonstrat existența unei unități de timp, loc și mod de operare și au justificat reținerea infracțiunii de înșelăciune săvârșită de inculpat în forma sa continuată.
Ca atare, în drept, instanța a reținut că, fapta inculpatului, care în perioada 19.03-04.04.1999 a emis CEC-uri și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea acestora nu există, la data emiterii, acoperirea necesară, prejudiciind astfel șapte societăți comerciale cu suma de 2.561.404.253 RON, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 cod penal, text de lege în baza căruia cu reținerea art.74 al.1 lit a și al.2 art.76 lit.a Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza II, lit. b, lit. Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b, lit. c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 19 aprilie 1999 la 4 mai 1999.
S-a precizat că, raportat la considerentele enunțate, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat în infracțiune la Legea CEC-ului, este apreciată ca fiind nefondată.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, raportat la dispozițiile art. 72 cod penal, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social ridicat al faptei dedus și numărul societăților comerciale păgubite. S-a avut în vedere valoarea prejudiciului, extrem de mare, respectiv peste 2 miliarde lei la nivelul anului 1999, și lipsa de diligență a inculpatului în repararea acestuia. Ca circumstanțe personale, s-au avut în vedere lipsa antecedenței penale, atitudinea procesuală pozitivă, de prezentare a inculpatului și recunoaștere a faptelor. Ca o circumstanță aparte în individualizarea pedepsei, s-a reținut starea sa psihică, așa cum aceasta rezultă din actele medicale aflate la dosarul cauzei, care deși este lipsită de elemente exoneratoare, apreciem că a avut un rol determinant în ceea ce privește comportamentul negativ al inculpatului în relațiile sale comerciale. Examinarea sa psihologică a relevat că inculpatul prezintă o structură dizarmonică a personalității de tip instabil-impulsiv, structură ce favorizează tendințe spre comportament antisocial, manifestări excentrice și o modalitate particulară de reacție în situații critice.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpatul a produs prejudicii părților civile, inculpatul fiind obligat, în baza art. 14, 346 alin. 1 cod procedură penală, la plata acestora astfel:
- în favoarea părții civile " SERV COM" la plata sumei de 51.059,67 RON, reactualizată din luna martie 1999 până la data plății efective;
- în favoarea părții civile "" SRL, la plata sumei de 3630,72 RON;
- în favoarea părții civile "" SRL A - Sucursala O, la plata sumei de 27.895,45 RON;
- în favoarea părții civile " INTERNAȚIONAL" L, la plata sumei de 34.355.42 RON reactualizată din luna aprilie 1999 la data plății efective;
- în favoarea părții civile SC " 3 IMPORT" SRL, la plata sumei de 24.740 RON;
- în favoarea părții civile " COM" L, la plata sumei de 24.740 RON.
În baza art. 346 al.1 Cod procedură penală a constatat că partea civilă "TOTAL DISTRIBUTION B" a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
Sub aspectul neregulilor procedurale invocate privind nelegala sesizare a instanței, prin nepunerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele descrise la punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7 din rechizitoriu, cu consecința restituirii cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, s-au arătat următoarele:
Plângerea penală formulată de partea vătămată SC Distribution Romania SRL a fost înregistrată la organul de cercetare penală la data de 07.04.1999 (fila 42 dosar de urmărire penală).
La data de 19.04.1999, prin procesul verbal aflat la fila 80 din dosarul de urmărire penală, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru această faptă, iar prin ordonanța din 20 aprilie 1999 (fila 194 dosar urmărire penală) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 4, 5 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului ca temei faptic, că prin inducerea în eroare a SC Distribution Romania și-a însușit în mod injust mărfuri în valoare de peste un miliard pentru plata cărora a emis 5 file CEC fără acoperire.
La data de 07.04.1999, a fost înregistrată la organul de cercetare penală plângerea părții vătămate SC Serv COM SRL O (fila 8 dosar urmărire penală), iar la data de 03.05.1999 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului (fila 30 dosar urmărire penală) și s-a procedat la audierea sa și cu privire la această faptă(fila 28 dosar urmărire penală).
La data de 07.05.1999 a fost înregistrată la organul de cercetare penală plângerea părții vătămate SC SRL (fila 31 dosar urmărire penală), iar la data de 03 mai 1999 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului (fila 41 dosar urmărire penală) și s-a procedat la audierea sa și cu privire la această faptă (filele 38, 39 dosar urmărire penală).
La data de 07.04.1999 a fost înregistrată la organul de cercetare penală plângerea părții vătămate SC SRL(fila 81 dosar de urmărire penală), iar la data de 03.05.1999s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului (fila 102 dosar urmărire penală) și s-a procedat la audierea sa (fila 100, 101 dosar urmărire penală).
La data de 16.04.1999 s-a înregistrat plângerea părții vătămate SC International SRL (fila 103), la data de 03.05.1999 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului și pentru această faptă (fila 126 dosar urmărire penală), procedându-se și la audierea inculpatului (fila 125 dosar urmărire penală).
La data de 28.05.1999 s-a înregistrat plângerea părții vătămate SC G SRL (fila 129 dosar urmărire penală), la data de 03.05.1999 s-a dispus începerea urmăririi penale și cu privire la această faptă (fila 157 dosar urmărire penală), procedându-se totodată și la audierea inculpatului (fila 154, 155 dosar urmărire penală).
La data de 07.05.1999 s-a înregistrat plângerea părții vătămate SC Com SRL (fila 158 dosar urmărire penală), la data de 03.05.1999 s-a dispus începerea urmăririi penale și cu privire la această faptă (fila 167 dosar urmărire penală), inculpatul fiind audiat(fila 165 dosar urmărire penală).
La data de 01.03.2000 inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală conform procesului verbal aflat la fila 218 dosar urmărire penală, din cuprinsul acestuia reieșind că inculpatul regretă faptele pentru care a fost cercetat. Totodată, încadrarea juridică menționată este art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, încadrare juridică ce se regăsește și în actul de sesizare al instanței.
Față de cele ce preced, s-a constatat că neregulile produse în cursul urmăririi penale sunt omisiunea organului de urmărire penală de a extinde acțiunea penală la acte materiale (în speță fiind vorba de acte materiale și nu de infracțiuni distincte) și să dispună, după cercetarea plângerilor formulate de toate părțile vătămate, printr-o ordonanță, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 3, 5 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
În ceea ce privește primul aspect, s-a reținut că, nu există o reglementare expresă a instituției extinderii acțiunii penale în faza de urmărire penală; că există o acțiune penală pusă în mișcare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de gravă în formă continuată, și că privitor la fiecare act materiale din conținutul său, au fost respectate toate drepturile procesuale ale inculpatului, acesta fiind audiat cu privire la fiecare act material, prezentarea materialului de urmărire penală a vizat toate actele materiale, iar încadrarea juridică menționată în actul de sesizare al instanței i-a fost cunoscută inculpatului pe parcursul urmăririi penale și indicată ca atare odată cu prezentarea materialului de urmărire penală.
Instanța, față de caracterul continuu al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, a reținut că neregulile invocate nu au adus atingere dreptului la apărare al inculpatului și nu au impietat asupra regularității actului de sesizare al instanței, cererea de restituire a cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale fiind apreciată ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul și partea civilă SC SRL
Inculpatul a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.215 al.1,3,4,5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 al.1,3,4 Cod penal, a se stabili că prejudiciul este de 1.071.628.655 lei și ținând cont și de starea de sănătate a inculpatului să se rețină în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 cu art.76 Cod penal și a i se aplica o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării sau suspendare sub supraveghere, având în vedere data săvârșirii faptelor și prezența inculpatului la toate termenele de judecată. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea art.86/1 Cod penal.
În motivarea apelului se arată, în esență că din probele administrate nu rezultă cu certitudine că reprezentanții SC Distribution Grup SRL nu au avut cunoștință că inculpatul nu are disponibil în cont, martorul declarând că nu ține minte dacă a fost solicitat de inculpat să nu introducă fila CEC în bancă din lipsă de disponibil, situație în care există dubii cu privire la intenția inculpatului de a frauda.
S-a mai arătat că se solicită reducerea pedepsei și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sau suspendare sub supraveghere având în vedere data săvârșirii faptelor și prezența inculpatului la toate termenele de judecată.
Partea civilă SC SRL Aas olicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, în sensul de a fi obligat la despăgubiri atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente, respectiv SC SRL
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu având în vedere actele și lucrările dosarului se constată următoarele.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că în perioada martie-aprilie 1999 inculpatul în calitate de director la SC SRL Oar idicat mărfuri de la 7 societăți comerciale în valoare totală de 2.561.404.253 lei Rol, contravaloarea acestora urmând să fie achitată prin file CEC. În acest sens, inculpatul a emis un număr total de 16 file CEC și 6 bilete la ordin, fără acoperire în cont, inducând astfel în eroare societățile comerciale beneficiare.
Atât filele CEC cât și biletele la ordin au fost introduse în bancă de către beneficiari, dar a fost refuzată decontarea lor din lipsă totală de disponibil.
Inculpatul a recunoscut că a completat aceste file CEC și că știa în momentul emiterii că societatea pe care o reprezenta nu avea disponibil bancar, împrejurare însă pe care o cunoșteau și beneficiarii CEC-urilor.
În raport de această stare de fapt, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice din săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1,3,4,5 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al.1,3,4 Cod penal cu motivarea că prejudiciul este de doar 1.071.628.655 lei Rol, prin neincluderea prejudiciului cauzat SC Distribution Grup SRL este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Deși în fața primei instanțe această parte civilă a arătat că nu-și mai menține pretențiile, fiind audiat în apel martorul, administrator la SC Distribution Grup SRL a învederat instanței că a renunțat la pretenții deoarece s-a săturat de proces care durează de mult și că el a fost cel care a sesizat poliția cu privire la faptele inculpatului.
De asemenea martorul a mai arătat că la data emiterii filei CEC nu avea cunoștință de faptul că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont, altfel nu i-ar fi dat marfă.
Și această declarație se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Împrejurarea că partea civilă a renunțat la pretențiile formulate în cauză, nu este de natură să ducă la schimbarea încadrării juridice.
În cazul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prejudiciul cauzat prin înșelăciune rezultă din însumarea pagubelor produse tuturor părților vătămate. Faptul că una din persoanele înșelate a renunțat la pretențiile civile, este irelevant în ceea ce privește încadrarea juridică.
Sub acest aspect, hotărârea primei instanțe este nelegală, deoarece nu a dispus confiscarea acestei sume de bani de la inculpat în baza art.118 lit.e Cod penal, însă având în vedere că ne aflăm în apelul inculpatului, nu i se poate agrava acestuia situația.
În ceea ce privește discernământul pe care l-a avut inculpatul la data săvârșirii faptelor, din probele administrate în cauză rezultă că acesta a acționat cu discernământ, în acest sens fiind avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din data de 02.07.2002 prin care s-a aprobat raportul de nouă expertiză medico legală psihiatrică nr.A6/9491/07.02.2000 efectuat la INML în dosarul nr.1582/2002.
Cu privire la nulitatea acestei expertize medico-legale invocată de către inculpat, constând în aceea că s-au încălcat dispozițiile art.118 al.3 Cod procedură penală, instanța apreciază că această nulitate este una relativă ce trebuia invocatăin limine litis.
Având în vedere starea sanitară a inculpatului, acesta având probleme psihiatrice, chiar dacă discernământul său as fost păstrat raportat la faptele săvârșite, instanța de apel va reduce pedeapsa aplicată în cauză de la 8 ani la 6 ani închisoare, apreciindu-se însă că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă SC SRL A, acesta urmează a fi respins ca nefondat deoarece introducerea în cauză a părții responsabile civilmente nu se poate face decât în termenul și condițiile prevăzute de art.16 Cod procedură penală, ori partea civilă nu a solicitat în cursul urmăririi penale și nici în fața primei instanțe, din primul ciclu procesual, introducerea în cauză a acestei părți responsabile civilmente, iar, pe de altă parte, motivele de casare cu trimite a cauzei spre rejudecare nu au avut în vedere introducerea în cauză a acestei părți.
Pentru considerentele arătate, curtea, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul în sensul arătat mai sus, iar în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă apelantă SC SRL
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga partea civilă apelantă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală
ADMITE apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.158 din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani la 6 ani închisoare.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de partea civilă apelantă SC " " SRL
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă pe partea civilă apelantă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red. dec. jud.07 iulie 2008
jud. fond
tehnored. GM/2 ex./09.07.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela
